Semnal editorial 130 + Fragment în avanpremieră: LEII SICILIEI, de Stefania Auci – romanul care a cucerit Italia în 2019

Traducere de Emanuel Botezatu.

O familie care a sfidat destinul. O familie care a învins. O familie care a ajuns legendară. Romanul Leii Siciliei, de Stefania Auci, povestea fascinantei familii Florio din Sicilia, apare la editura Nemira, în colecția Babel. 

Romanul care a cucerit lumea, în curs de traducere în 22 de țări, un adevărat fenomen în Italia în 2019, este prima parte dintr-o trilogie dedicată ascensiunii spectaculoase a familiei Florio în Palermo, o saga de familie plină de pasiune mediteraneană.

Din momentul în care ajunge la Palermo, în 1799, familia Florio nu se mai uită înapoi și decide să ajungă deasupra tuturor, cât mai bogată și cât mai puternică. Și reușește: în scurt timp, ambițioși și motivați, frații Paolo și Ignazio își transformă prăvălia de condimente în cea mai bună din oraș, apoi încep să cumpere case și terenuri de la nobilii din Palermo și își pornesc propria companie de navigație. Iar când Vincenzo, fiul lui Paolo, preia conducerea familiei, ascensiunea continuă grație unui vin de calitate inferioară care se transformă într-un nectar regesc.

Totuși, pentru oamenii din Palermo, ei rămân niște „străini“, al căror sânge „pute de sudoare“.

Bărbați excepționali, dar fragili, cei din familia Florio au nevoie de femei excepționale: femei ca Giuseppina, care sacrifică totul, sau Giulia, tânăra milaneză care intră tumultuos în viața lui Vincenzo.

Stefania Auci, născută în 1974 la Trapani, este profesoară la Palermo și scrie pentru bloguri literare și alte publicații online. Este autoarea a două romane de mare succes, Fiore di Scozia (2011) și La Rosa Bianca (2012), precum și a romanului istoric Florence, publicat în 2015. Romanul Leii Siciliei, dedicat familiei Florio, a fost bestseller în anul 2019 în Italia.

„În locul acesta, până și aerul este putred. Întregul oraș e mizerabil – observă acest lucru dintr-o singură privire. Palermo este un loc imund.

Mergând în față, nepoata ei râde zgomotos și face piruete. «Cum poate oare să fie atât de fericită?», se gândește ea cu amărăciune, târându-și picioarele pe trotuarul murdar. «Pe de altă parte, da, e adevărat: nu avea nimic, deci nu a pierdut nimic. Vittoria nu are decât de câștigat».

Într-adevăr, copila își imaginează viitorul și visează; visează că a încetat să mai fie un orfan oarecare, acceptat din milă. Își imaginează că are ceva economii, poate chiar și un soț cu care să nu se înrudească nici pe departe. Și libertate: mai multă libertate decât cea care i-ar fi fost sortită în sătucul ei strâmt, prins între munți și mare.“

Fragment în avanpremieră

Trăsura oprită în fața prăvăliei de mirodenii Florio a blocat cu totul traficul de pe via dei Materassai. Locul de trecere e atât de strâmt, încât cu greu se poate strecura cineva pe acolo. În aer, primele rândunele și o mireasmă proaspătă de iarbă, întrepătrunsă când și când de damful dulce al puținelor flori care au îndrăznit să-și arate fața soarelui.

În interior, Michele tocmai servește un client – un meșter artizan venit să se aprovizioneze cu pigmenți de culoare și miniu de plumb. Ceva mai într-o parte, Ignazio este cu totul dedicat unei vizitatoare.

O aristocrată. O damă cu trăsături frumoase, înfășurată într-o mantie cu bordură din blană de vulpe – numai bună pentru a se proteja de frigul nemilos de martie. Pielea femeii dezvăluie totuși câțiva ani în plus, îndemânatic mascați cu un strat gros de pudră. Ignazio schițează un zâmbet, continuând să zdrobească în mojar amestecul de pelin, anason stelat și frăsinel. Prezența sa la tejghea a devenit o raritate în ultima vreme. 

Din 1803, când au rupt legăturile cu familia Barbaro, afacerea fraților Florio a mers cu toate pânzele sus. Acum au legături strânse cu renumiți negustori napoletani și englezi, devenind ei înșiși furnizori angro de marfă. Și-au câștigat încrederea tuturor, având tot interesul să mențină raporturi bune cu sicilienii, din moment ce restul Italiei se afla sub controlul absolut al francezilor. Cu câteva luni în urmă, Napoleon cucerise Regatul Neapolelui, Bourbonii refugiindu-se cu coada între picioare în Sicilia, unde se puseseră sub protecția englezilor. Înfrângerea fusese catastrofală. Așa se face că Palermo a rămas unul dintre puținele porturi eliberate de influența lui Napoleon, o piață de schimb foarte prețioasă pentru coaliția anti franceză.

Ignazio se ocupă acum în primul rând de administrarea afacerii și de gestiunea financiară. Cu toate acestea, pentru anumiți clienți mai speciali, nu se ferește să revină la tejghea.

– Vizitele acestea la magazinul Domniilor Voastre sunt atât de… exotice! O mulțime de arome din cele mai îndepărtate colțuri ale lumii. Apropo, unde este don Paolo?

– Fratele meu trebuie să se întoarcă dintr-o clipă într-alta. În momentul în care a zărit trăsura Domniei Voastre pe uliță, s-a gândit că veți fi cu siguranță interesată de un anumit obiect, despre care ați discutat la ultima vizită cu care ne-ați onorat.

Privirea femeii devine brusc foarte interesată.

– Ați adus ambră, nu-i așa?

Ignazio încuviințează din cap, continuând să piseze plantele în mojar.

– Ambră de Marea Baltică, de cea mai înaltă puritate. Este adusă tocmai din stepele Asiei, gata granulată.

Un scârțâit de balamale.

– Doamnă, își prezintă omagiile Paolo Florio, făcând o plecăciune elegantă. Apoi, așezând pe tejghea un sipet din lemn prețios și fildeș: să-mi scuzați întârzierea, însă tocmai pentru Domnia Voastră mi-am făcut de lucru.

Femeia își întinde instinctiv gâtul în direcția lui.

– Așadar?

– După cum vedeți, chiar și sipetul în sine este o adevărată bijuterie, însă n-are nicio valoare în comparație cu conținutul său, spune Paolo, deschizând sipetul și lăsând să se reverse sclipiri aurii pe tejghea. Priviți-o! Nu-i așa că-i o minunăție? Ca să nu mai spun că este exact ce vă trebuie: poate nu știați, dar ambra alină problemele cu stomacul și conservă energia corpului…

– Chiar așa? se miră dama, atingând micuțele sfere. Își retrage brusc mâna, exclamând surprinsă: sunt calde!

– Pentru că ambra nu e o piatră, ci o rășină. Se spune că lumina ei păstrează însăși scânteia vieții. Dați-mi voie însă acum să… spune Paolo aplecându-se spre ea și întinzându-i colierul. Hai, curaj, probați-l! 

Rochia femeii pare să se aprindă de la miile de reflexii luminoase. Atinge colierul cu evlavie, îl admiră. Uimirii îi ia locul dorința nestăvilită. Hotărârea a fost luată deja.

– Cât?

Paolo se încruntă, mimând o atitudine reticentă. Într-un târziu, îi murmură la ureche prețul. Gura femeii se încrețește brusc, iar chipul i se ofilește. (…)

Femeia însă nu-l mai ascultă. Ochii pur și simplu I s-au umplut de licăririle luminoase ale mărgelelor de ambră. Scoate un suspin dramatic.

– Bine, fie! Vă las un acont și o scrisoare de angajament de plată. Va trece soțul meu pe aici ca să achite diferența.

Ignazio își ascunde dezaprobarea în spatele unui acces de tuse.

Iar angajamente de plată, alți bani plătiți în rate. Unii aristocrați sicilieni sunt bogați doar cu numele și titlurile, care, de fapt, nu valorează nici măcar cât tăblițele de piatră pe care le sunt sculptate blazoanele.

În schimb, fratele său nici nu clipește:

– Iar eu voi fi aici să-l întâmpin.

Și dispare în odaia din spate, să aducă hârtie de scris și călimara. În schimb, Ignazio răstoarnă amestecul de ierburi mărunțite într-un flacon cu alcool și agită compoziția cu ajutorul unei baghete din sticlă. Apoi o cheamă pe slujnica damei.

– Ia aminte! Tonifiantul acesta trebuie să se odihnească la loc întunecat opt zile. Apoi, după ce strecori lichidul, îi servești stăpânei tale în fiecare seară câte un păhărel. Înțelesu-m-ai?

Femeia încuviințează, mormăind un caciettu care-I dezvăluie originile campaniene. Ignazio sigilează dopul, învelind apoi flaconul într-o pânză de culoare închisă și înmânându-i-l slujnicei, în vreme ce stăpâna acesteia semna angajamentul de plată.

Paolo o însoțește pe clienta aristocrată spre ieșire, iar via de Materassai este, în sfârșit, eliberată de prezența împovărătoare a trăsurii ei masive.

– Îmi plac clienții care nu pretind să li se facă reduceri de preț, comentează Paolo, netezindu-și jiletca.

Și Ignazio poartă o vestă aproape identică, îmbrăcată peste o cămașă albă cu mânecile suflecate până la coate.

– Să tragem nădejde că onorabilul cavaler Albertini nu va face prea mult caz. Mereu se plânge că soția îl aduce la sapă de lemn, atunci când o scapă încoace la cumpărături.

Ignazio aruncă o privire pe angajamentul de plată semnat de femeie.

– Ți-ar putea spune că nu i-a dat soției consimțământul să facă această achiziție. Știi asta, nu-i așa?

– N-o s-o facă. Albertini se trage din familie de notary și judecători, ca să nu mai pomenesc de faptul că are un depozit de mărfuri la Bagheria. Până la urma urmei, o să plătească, pentru că nu vrea să facă malafiùra. Apoi, măsurându-și din ochi fratele: ar fi mai bine să-ți lași mânecile la locul lor. Nu suntem hamali.

Și totuși, nu sunt puțini aceia care încă-i consideră astfel. Dar niciunul dintre cei doi nu vrea să admită această realitate. Probabil că acesta este însă motivul pentru care acordă o atenție aparte amenajării magazinului și propriei costumații.

Ignazio știe că lumea încă-i consideră hamali, neam de slugă, iar de fiecare dată când își amintește, simte o arsură drept în inimă. Uneori, amintirile se dovedesc răni deschise peste care o mână nemiloasă presară sare.

Rememorează. Cu două săptămâni în urmă. Vama de la palatul Steri, Oficiul pentru înscrisuri, locul unde se înregistrează mirodeniile și se țin registrele contabile cu mărfurile care intră sau ies din port. O sală dreptunghiulară, la parter, care se deschide către curtea interioară.

El, Ignazio, așteptând să vămuiască produsele descărcate de pe vas, urmând să intre apoi în biroul notarului, pentru plata taxelor. Ca să-și mai treacă timpul, intrase în vorbă cu un tânăr englez, Ben Ingham, aflat de patina vreme la Palermo.

– Mi se pare un oraș plin de viață, însă… cum să spun… really chaotic… cum se spune oare în limba voastră?

Ignazio schițase un zâmbet.

– Viața nu-i deloc ușoară aici, vă dau în scris dacă vreți. Palermo e chiar mai ingrat decât o femeie. Mai întâi te cucerește, apoi… glumise el, fluturându-și mâna, cu degetul mare și arătătorul desfăcute, într-un gest specific. Îți promite totul, dar nu-ți dă nimic.

– O, da, am observat și eu. Prin urmare, am înțeles că trebuie să dai dovadă de prudență și să… as you say…

Taliàrsi u’ cappotto (să ai grijă la buzunare)?

Fruntea englezului se încrețise brusc, în încercarea de a înțelege semnificația zicalei. Îi intuia semnificația, repetând-o chiar de câteva ori. Apoi izbucnise într-un hohot de râs răgușit, semn că nu reușise.

Deodată, sala răsunase de vocea detunătoare a lui Carmelo Saguto. Ignazio îl zărise mai devreme trecând pe lângă oamenii care așteptau la rând și intrând direct în biroul notarului, unde fusese întâmpinat cu adânci reverențe.

Câțiva își murmuraseră nemulțumirea, însă nu se putea vorbi de un protest, ci doar de bombăneli înfundate: la urma urmei, Saguto era ginerele lui Canzoneri și nimeni nu îndrăznea să i se opună.

Ceva mai târziu îi venise și lui Ignazio rândul. Însă nici nu ieșise bine din biroul șefului de vamă, că Saguto îl și luase la țintă.

– Aha, iată-l și pe don Florio! Chiddru nico, don Florio cel mic, carevasăzică. Vorbind, făcuse un gest ironic cu mâna, căutând cu privirea complicitatea funcționarilor vămii, apoi continuase: și? Cum vă merge, voscenzia? V-a intrat mână bună?

– Ne merge destul de bine, grazie.

– Aha. Vă suflă vântu-n pânze, zici? Comentase Saguto, apropiindu-se de masa funcționarului ca să trăgă cu ochiul la cifra de pe hârtia celuilalt. Tii! Serios? Parale bune, nu glumă!

Funcționarul încuviințează:

– Ehe, trag din greu cei din familia Florio, așa să știți. Ar trebui să-i spuneți socrului dumneavoastră să fie cu băgare de seamă.

– O, mai au multă mămăligă cu ceapă de mâncat până s-ajungă măcar jumate din cât sunt alde Canzoneri! Cu tot respectul o spun, așa să știți, adăugase un alt funcționar. Ce familie onorabilă! Mi-l amintesc și azi pe tatăl socrului dumneavoastră. Mai rar om gospodar ca el…

Bărbatul își rostise litania ca și cum Ignazio nici nu era de față. Altfel spus, ca și cum el, munca, banii lui, însăși existența lui nu valorau nici cât negru sub unghie. Ignazio mai-mai că smulsese chitanța din mâna funcționarului:

– Dacă ați terminat…

Însă Saguto n-avea nici cea mai mică intenție să-l lase să plece. Dimpotrivă. Ridicând vocea, îi blocase calea spre ieșire.

– Dar de cumnatul dumitale ce știi să ne spui, ai? Mă refer la bagnaroto ăl din via dei Lattarini, de-a trebuit să vândă tot. Aha, nimic nu zici, carevasăzică… comentase bărbatul, izbucnind în râs – un râs aspru, care amintea mai curând de scrâșnetul unui rașpel frecat de o bucată de metal. Manco l’armali fanno accussì.

Ignazio se forțase cu greu să rămână calm.

– Suntem cu toții bine, grazie. Și, oricum, nu vă permit să vă vârâți nasul în treburile mele, din moment ce nici eu nu vin să vă spun cum să vă comportați cu rudele dumneavoastră.

Tonul conversațiilor care se purtau în jurul lor coborâse brusc. Saguto se îndepărtase, însă după numai câțiva pași se întorsese din drum.

– Te-ai găsit să mă-nveți dumneata pe mine cum se comportă oamenii într-o familie adevărată? Dumneata, un vântură-lume, un câine de pripas? I picciuli ’un si tàliano, când e vorba de rudele de sânge. Știi dumneata câți bani sunt aici? continuase bărbatul, vânturând un teanc de chitanțe.

– Dacă tragem linie, nu-s mult mai mulți decât ai mei. Noi tragem în doi – fratele meu și cu mine. Vuautri, în schimb, câți sunteți? Patru, cinci… la câți trebuie să împărțiți totul? Chiar și așa, dumneata nu ești altceva decât secretarul lui don Canzoneri, nu farmacist, precum fiii dumisale. Un hârțogar oarecare, asta ești dumneata!

Carmelo Saguto devenise livid. O clipă mai târziu însă, se înroșise la față și izbucnise:

– Minchia, apăi dacă eu sunt scârța-scârța pe hârtie, fratele tău și cu tine nu sunteți altceva decât doi hamali, două slugi amărâte. Și azi îl țin minte pe to’ frati cum strângea gunoiul în prăvălie.

În clădirea vămii, atmosfera înghețase brusc. Din spatele lui, cineva murmurase:

– Așa-i, hamali erau, acești bagnaroti!

Iar altul adăugase:

– Numa’ Dumnezeu știe cum or fi pus mâna pe atâția picciuli câți au!

În prag, neguțători, marinari și funcționari laolaltă păreau câini vagabonzi în așteptarea unui os de ros – cu bale în colțul gurii, gata să preia povestea și s-o răspândească de-a lungul și de-a latul arondismentului Castellammare, îmbogățind-o cu amănunte picante și dându-i o nuanță de o violență sporită.

Deodată, Ignazio simțise o mână sprijinindu-i-se pe braț.

– Ați terminat aici, nu-i așa? Nu de alta, dar e rândul meu.

Întorcându-se, îl recunoscuse pe Ben Ingham, tânărul englez de mai devreme.

– Vă rămân îndatorat, îi spusese Ignazio în timp ce părăseau clădirea vămii.

– Îmi veți întoarce favoarea, sunt sigur. Și dumneavoastră ați fi procedat la fel. În general, nu e o idee bună să te dai în spectacol, mai ales în fața unei audiențe ca asta, venise replica englezului.

Rememorând episodul, pe Ignazio încă îl trec fiori de furie. Scena i s-a întipărit adânc în minte și nu izbutește cu niciun chip s-o alunge. Pe de altă parte, îi este și astăzi recunoscător lui Ingham pentru că a intervenit chiar în momentul în care se pregătea să-i stâlcească mutra lui Saguto de față cu toată mulțimea de gură-cască. Ignazio își scoate șorțul, trăgându-și pe el haina și mantaua.

Semnal editorial 127: Noutăți sau în curs de apariție la Grupul Editorial Nemira – SF & Fantasy (update) + Colecțiile Babel & Nemira Damen Tango (V)

Un thriller despre viitorul apropiat, în care Big Brother face pereche cu Big Tech și transformă lumea într‑un panoptic incredibil de verosimil și înfricoșător.

Pax nu și‑a imaginat niciodată că va lucra pentru Cloud, gigantul tehnologic care a înghițit mare parte din economia americană, cu atât mai puțin că va locui la sediul lor ultramodern, plin de birouri open space, magazii imense și săli de relaxare.

Zinnia nu și‑a imaginat niciodată că se va infiltra în Cloud. Dar a reușit și, din interior, încearcă să afle secretele întunecate ale companiei. Iar Paxton, cu speranțele și fricile lui obișnuite, pare a fi doar un pion în schema ei, numai bun de sacrificat.

„Un blockbuster literar!“
Observer

„Un thriller orwellian.“
Publisher Weekly

„O satiră întunecată despre consumerismul modern.“
Waterstones

Data apariției 9 mar. 2020
Titlu original The Warehouse
Colecția Armada
ISBN 978-606-43-0608-1
Cod bară 9786064306081
Autor Rob Hart
Traducător Petru Iamandi
Format Paperback
Dimensiuni 130 x 200 mm
Nr. pagini 432
Număr volume 1
Editura Armada

Sfârșitul trilogiei Amintiri din trecutul Terrei.

Spaima anihilării reciproce a dus la decenii de pace între umanitate și trisolarieni, dar o nouă forță pune în pericol fragilul echilibru al noii lumi.

Știința umană avansează considerabil datorită infuziei de cunoștințe ale trisolarienilor, iar aceștia împrumută tot mai multe din cultura pământeană. Cele două civilizații coexistă pașnic, dar umanitatea a început să se complacă în siguranța oferită de conviețuire.

Cheng Xin, un inginer aerospațial din secolul XX, se trezește din hibernare în această nouă epocă. Ea își amintește de un program de mult uitat, conceput la începutul crizei trisolariene, care acum poate desatabiliza ambele civilizații.

Va merge umanitatea spre stele, sau va muri în leagănul ei?

„O carte-eveniment! Un amestec unic de speculație filosofică și științifică, de politică și istorie, de teoria conspirației și cosmologie.“
George R.R. Martin

Războiul lumilor pentru secolul XXI. Ce surprize îți rezervă fiecare pagină!“
The Wall Street Journal

„O meditație asupra tehnologiei, progresului, moralității, extincției și cunoașterii, care însoțește un thriller al universului în echilibru.“
NPR

Data apariției 11 mar. 2020
Titlu original Death’s End
Colecția Science Fiction
ISBN 978-606-43-0630-2
Cod bară 9786064306302
Autor Liu Cixin
Traducător Nina Iordache
Format Paperback
Dimensiuni 130 x 200 mm
Nr. pagini 768
Număr volume 1
Editura Nemira

A doua carte din seria BIBLIOTECA INVIZIBILĂ.

A fi sub acoperire într-o Londră victoriană dintr-un univers paralel poate ajunge o rutină pentru bibliotecara-spion Irene. Misiunea de a colecta opere de ficțiune importante pentru misterioasa Bibliotecă și munca depusă sub acoperire ca să se integreze în cultura timpului sunt puse în pericol odată cu răpirea partenerului ei, Kai – un dragon de descendență regală.

Dispariția lui Kai poate duce la un conflict între forțe capabile să devasteze toate lumile. Pentru ca omenirea să nu fie prinsă la mijloc, Irene va trebui să se alieze cu un reprezentant al Neamului Frumos și să treacă într-o Veneție plină de magie, unde domină coincidențele bizare și unde se sărbătorește un etern Carnaval.

„Cogman a deschis drumuri noi în tărâmurile imaginare din moștenirea noastră culturală. Iar noi, cititorii, nu ne putem sătura!”
The Wall Street Journal

Data apariției 17 mar. 2020
Titlu original The Masked City
Colecția Armada
ISBN 978-606-43-0688-3
Cod bară 9786064306883
Autor Genevieve Cogman
Traducător Iulia Dromeretchi
Format Paperback
Dimensiuni 130 x 200 mm
Nr. pagini 320
Editura Armada

Gustav Klimt avea o muză secretă. Aceasta este povestea ei.

Tulburătoarea poveste de iubire dintre pictorul vienez Gustav Klimt și Emilie Flöge, femeia care a pozat pentru capodopera Sărutul și al cărei nume artistul l-a șoptit cu ultima suflare, pe patul de moarte.

Viena, 1886. Un oraș al cafenelelor elegante, al operei și al unei comunități artistice în plină efervescență. Emilie, de numai 12 ani, cunoaște un pictor fermecător, dar controversat. Angajat de tatăl ei ca să-i dea lecții de desen, Klimt îi prezintă lui Emilie lumea boemă a artiștilor, a modelelor senzuale și a bogaților decadenți, care deopotrivă o înspăimântă și o fascinează.

Pe măsură ce Emilie crește și devine o creatoare de modă faimoasă, povestea de dragoste se transformă într-o poveste despre artă, din care se naște unul dintre cele mai cunoscute și mai îndrăgite tablouri din istorie: Sărutul lui Klimt.

„O meditație despre artă și artificial. Misterul lui Klimt scos în relief mai frumos ca niciodată.“
The New York Times

„Un limbaj senzual, bogat și foarte expresiv.“
Publishers Weekly

„Uneori mă gândesc să distrug picturile. Dacă le dau foc, pânzele vor arde mocnit înainte să se aprindă cu totul. Vor scoate un miros de păr ars și benzină. Pigmenții vor face ca flacăra să lumineze în mai multe culori. Scânteile vor zbura de pe tablouri, iar eu va trebui să le urmăresc pe jos și să le sting. Picturile vor lupta împotriva propriei dispariții, trosnind cu mici explozii. Îmi voi arde mâinile. Fața lui Adele se va topi ca ceara și va dispărea și ea. Mâinile ei vor fi ultimul lucru care va pieri, ofilindu-se în norul de fum înțepător.“

Data apariției 5 feb. 2020
Titlu original The Painted Kiss
Colecția Babel
ISBN 978-606-43-0676-0
Cod bară 9786064306760
Autor Elizabeth Hickey
Traducător Irina Cerchia
Format Paperback
Dimensiuni 120 x 220 mm
Nr. pagini 352
Editura Nemira

O familie care a sfidat destinul.

O familie care a învins.

O familie care a ajuns legendară.

CEL MAI BINE VÂNDUT ROMAN DIN ITALIA ÎN 2019.

Romanul care a cucerit lumea, în curs de traducere în 22 de țări.

Din momentul în care ajunge la Palermo, în 1799, familia Florio nu se mai uită înapoi și decide să ajungă deasupra tuturor, cât mai bogată și cât mai puternică.

Și reușește: în scurt timp, ambițioși și motivați, frații Paolo și Ignazio își transformă prăvălia de condimente în cea mai bună din oraș, apoi încep să cumpere case și terenuri de la nobilii din Palermo și își pornesc propria companie de navigație. Iar când Vincenzo, fiul lui Paolo, preia conducerea familiei, ascensiunea continuă grație unui vin de calitate inferioară care se transformă într-un nectar regesc.

Totuși, pentru oamenii din Palermo, ei rămân niște „străini“, al căror sânge „pute de sudoare“.

Bărbați excepționali, dar fragili, cei din familia Florio au nevoie de femei excepționale: femei ca Giuseppina, care sacrifică totul, sau Giulia, tânăra milaneză care intră tumultuos în viața lui Vincenzo.

„În locul acesta, până și aerul este putred. Întregul oraș e mizerabil – observă acest lucru dintr-o singură privire. Palermo este un loc imund.

Mergând în față, nepoata ei râde zgomotos și face piruete. «Cum poate oare să fie atât de fericită?», se gândește ea cu amărăciune, târându-și picioarele pe trotuarul murdar. «Pe de altă parte, da, e adevărat: nu avea nimic, deci nu a pierdut nimic. Vittoria nu are decât de câștigat».

Într-adevăr, copila își imaginează viitorul și visează; visează că a încetat să mai fie un orfan oarecare, acceptat din milă. Își imaginează că are ceva economii, poate chiar și un soț cu care să nu se înrudească nici pe departe. Și libertate: mai multă libertate decât cea care i-ar fi fost sortită în sătucul ei strâmt, prins între munți și mare.“

Data apariției 27 feb. 2020
Titlu original I leoni di Sicilia
Colecția Babel
ISBN 978-606-43-0682-1
Cod bară 9786064306821
Autor Stefania Auci
Traducător Emanuel Botezatu
Format Paperback
Dimensiuni 120 x 220 mm
Nr. pagini 624
Editura Nemira

Pakistan – o țară fascinantă, plină de secrete. Anne, o tânără jurnalistă din Franța, investighează o grupare teroristă care amenință să detoneze o bombă, dar nici nu bănuiește în câte feluri această anchetă îi va schimba viața. Pe de o parte, cunoaște frumusețea rafinată a palatelor din Lahore, printre moschei și grădini exotice. Pe de altă parte, se confruntă cu o rețea periculoasă de spioni, militari, polițiști, familii de aristocrați și jihadiști. Chiar atunci când ancheta ei începe să dea roade, Anne va învăța ce înseamnă foamea, setea și frica de moarte.

Karim, om de teatru care pune în scenă Beckett și care iubește cu pasiune Pakistanul, e singurul care o poate ajuta. Însă chiar și el are un secret teribil.

„O privire dură și tandră asupra Pakistanului zilelor noastre. Un roman în care geopolitica, detaliile de viață cotidiană ale unei societăți prea puțin cunoscute și nuanțele de gri ale meseriei de jurnalist se îmbină cu o poveste de dragoste emoționantă.“
Le Colibry

Data apariției 3 mar. 2020
Titlu original Au pays des purs
Colecția Babel
ISBN 978-606-43-0677-7
Cod bară 9786064306777
Autor Kenizé Mourad
Traducător Mihaela Stan
Format Paperback
Dimensiuni 120 x 220 mm
Nr. pagini 320
Număr volume 1
Editura Nemira

BESTSELLER NEW YORK TIMES

Dragostea apare mereu pe neașteptate, uneori chiar după ce ai pierdut totul.

Eveleth „Evvie“ Drake și-a pierdut soțul și nu mai iese din casă decât pentru micul dejun împreună cu prietenul ei cel mai bun, Andy.

Dean Tenney, fost jucător de baseball și prietenul din copilărie al lui Andy, nu mai poate arunca bine mingea și începe să fie tot mai agasat de presiunea presei de scandal. Câteva luni petrecute într-un orășel din Maine, la invitația prietenului său, par soluția perfectă ca să-și limpezească mintea.

Când Dean se mută în micuțul apartament din spatele casei lui Evvie, cei doi fac un pact: el nu întreabă de soțul ei care a murit, iar Evvie nu întreabă de cariera lui care e pe ducă.

Dar regulile sunt făcute ca să fie încălcate și o prietenie neașteptată se transformă, pe nesimțite, în altceva.

„Exact cum trebuie să fie o comedie romantică: isteață, autentică și puțin complicată.“
People

Data apariției 27 feb. 2020
Titlu original Evvie Drake Starts Over
Colecția Damen Tango
ISBN 978-606-43-0683-8
Cod bară 9786064306838
Autor Linda Holmes
Traducător Irina Ornea
Format Paperback
Dimensiuni 130 x 200 mm
Nr. pagini 336
Număr volume 1
Editura Nemira