Semnal editorial 254: O carte-eveniment: SÎNT ALTA, de Svetlana Cârstean

Este posibil ca imaginea să conţină: text

Editura Nemira lansează un nou volum de poezie scris de Svetlana Cârstean intitulat Sînt alta. 

Este a patra carte a poetei după Floarea de menghină, din 2008, pentru care a primit Premiul Național Mihai Eminescu pentru Poezie „Opera Prima”, Premiul Radio România Cultural și Premiul de debut al revistei România literară, Gravitație, din 2013, și Trado, din 2016, scrisă împreună cu poeta suedeză Athena Farrokhzad.

Acest nou volum reconfirmă vocea unică a Svetlanei Cârstean în peisajul literaturii române contemporane și reprezintă o călătorie-poveste prin teritoriile identități și ale feminității în toate ipostazele ei, de fiică, mamă, iubită, prietenă, scriitoare, folosind ca instrumente apropierea și depărtarea succesive de sine. 

„Arthur Rimbaud ar fi iubit arta cu care Svetlana Cârstean a actualizat Je est un autre. Svetlana este une autre în sensul precis intenționat de Rimbaud – cu adaosul capacității poeziei de a povesti direct și curajos o viață de azi. Un subtil simț al umorului, auzul perfect și privirea fără ifose dau acestei cărți o cadență deosebită, care pune de acord istoria poetei cu viața obștească. Frumusețea lumii în mișcare, prezentul care se îndepărtează și devine povești, plutesc prin tărîmuri geografice și psihologice în acest poem-fluviu.“ Andrei Codrescu

Este posibil ca imaginea să conţină: 1 persoană, în aer liber

„Dacă aș semna regia unui film după Sînt alta, aș porni de la un anumit cadru: imaginea unei contorsioniste care își exersează mișcările în oglindă, oasele reliefându-se prin piele, frumusețea corpului imun la durere. Despre asta e vorba în noul volum al Svetlanei Cârstean, despre o abordare frontală a propriei identități, despre apropierea de sine prin îndepărtare, despre deteritorializarea traumei și a spaimelor pe care oamenii le poartă cu ei peste tot, oricât de mult s-ar îndepărta, în timp și spațiu, de momentul în care le-au trăit. Cinematice și impecabil pilotate la nivel formal, poemele din această carte proiectează filmul contactului uman cu realitatea haotică, uneori violentă, cu absențele fundamentale, cu geografiile emoționale și narațiuni personale ce revin obsesiv și te bântuie ca soundtrackul de la In the Mood for Love. O carte ca un föhn îndreptat spre o rană / care mai sîngerează încă.“ Anastasia Gavrilovici