Șase volume semnate de autori români apar la editura Nemira toamna asta! (Partea I – Poezie) + Fragmente din „Cronica akasha” și „Cartea plantelor”

Șase volume semnate de autori români apar la editura Nemira toamna asta!

Cele două volume de poezie care au consacrat-o pe poeta Svetlana Cârstean, Floarea de menghină și Gravitație, apar la Nemira într-o nouă prezentare grafică.  Volumul de debut individual, Floarea de menghină, a apărut în 2008 și a primit Premiul pentru Debut în Poezie al Uniunii Scriitorilor, Premiul pentru Debut al revistei România literară, Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu“ și Premiul Radio România Cultural pentru Poezie. Cartea a fost publicată în Suedia în 2013, în traducerea poetei Athena Farrokhzad. A doua carte, Gravitație, s-a lansat în 2016, iar în 2017 a fost tradusă în Norvegia. 

Continuă lectura

Romanul Exuvii de Simona Popescu a apărut în limba bulgară

Ar putea fi o imagine cu 1 persoană şi text

Romanul Exuvii (Polirom, șapte ediții) de Simona Popescu a apărut de curînd în limba bulgară, la Editura Gutenberg, în traducerea Lorei Nenkovska.

Enigmaticul titlu al cărţii spune, într-un fel, totul: căci „exuviile” sînt pieile lepădate, carcasele subţiri lăsate în urmă de fluturi atunci cînd ies din pupe, învelişurile năpîrlite ale vietăţilor care, crescînd, se transformă cu totul. La fel facem şi noi cu ipostazele noastre vechi, infantile, imature, pe care le îngropăm în uitare. Simona Popescu, ea, nu poate şi nu vrea să le abandoneze: le strînge, le colecţionează, le suprapune într-un timp prezent care, ca într-o sincronie perpetuă, adună toate vîrstele precedente la un loc. Credinţa ei este că psihologia individuală, identitatea, personalitatea îşi pierd consistenţa dacă renunţă la paşii anteriori. Nu sîntem doar ce sîntem, ci şi ce am fost. Iar adevăratele abisuri ale fiinţei se ascund în trecut, în experienţele înstrăinate ale avatarilor care ne-au purtat numele.

„Simona Popescu este o scriitoare de o mare originalitate. Simonologia e un domeniu de cercetare care-i aparţine, deschis în continuare celor mai neaşteptate descoperiri.” (Gheorghe Crăciun)

„O sinceritate dezarmantă, dezarmată, savuros-periculoasă dacă nu eşti tu însuţi antrenat în scufundări la adîncimi perfid-voluptuoase. Citesc o carte despre mine! Nu-s original.” (Emil Brumaru)

Exuvii este un roman pe care se pot exersa o serie întreagă de abordări critice, de la cele tematice pînă la eseuri despre corporalitate, alteritate, identitate sau feminism. Orice abordare îşi are aşadar temeiul ei. Esenţial la acest roman este, cum ar spune Eco, faptul că poate institui noi date de cod sau de enciclopedie.” (Marius Chivu)

Simona Popescu (n. 1965) a absolvit Facultatea de Litere a Universităţii Bucureşti în 1987. În prezent este conferenţiar universitar la aceeaşi facultate. Volume de poezie: Xilofonul şi alte poeme (1990; traducere în limba maghiară, 1998); Pauză de respiraţie (coautor, 1991); Juventus (1994); Noapte sau Zi (1998); Juventus şi alte poeme (antologie, 2004); Lucrări în verde. Pledoaria mea pentru poezie (2006); poeme în mai multe antologii publicate în ţară şi în străinătate. Proză: Exuvii (ed. I, 1997; ed. a II-a, 2002; ed. a III-a, Polirom, 2004; ed. a IV-a, Polirom, 2007; ed. a V-a, Polirom, 2011; ed. a VI-a, Polirom, 2016; traducere în limba poloneză, 2002, în limba maghiară, 2008, şi în limba franceză, 2016); Rubik (roman colectiv, coord., Polirom, 2008). Eseuri: Volubilis (1998); Salvarea speciei. Despre suprarealism şi Gellu Naum (2000); Clava. Critificţiune cu Gellu Naum (2004); Autorul, un personaj (2015). A obţinut numeroase premii literare.

Lora Nenkovska este lector de limba și literatura română la Universitatea „St. Kliment Ohridski” din Sofia. A tradus în limba bulgară autori precum Matei Vișniec, Petru Cimpoeşu, Mircea Eliade, Dan Lungu, Claudiu Komartin, Elena Vlădăreanu, Simona Popescu, Ioan Es. Pop, Max Blecher și alții.

Lora Nenkovska despre Exuvii: Acesta este un roman foarte important pentru literatura română. A fost publicat în 1997, a fost republicat de unsprezece ori de atunci, a fost inclus în manualele de literatură și a însoțit formarea generațiilor de cititori de mai bine de două decenii. Exuvii este într-adevăr un roman reprezentativ pentru literatura postmodernă. […] Exuvii este o carte experimentală. Nu este o narațiune care ne duce din punctul A pentru a ajunge și a termina logic în punctul B. Pregătiți-vă să urcați și să coborîți în spirală și să călcați în apele adânci ale unei prozei-labirint. La prima vedere, poate părea că aceasta este o poveste despre copilărie, adolescență sau căutare de sine, dar aceasta nu este un jurnal, nici nu este o narațiune care are ca scop construirea imaginii unei persoane în creștere și maturizare. Mai degrabă, ni se oferă o narațiune a tuturor acelor fețe-ființe-esențe din care sîntem construiți, cum ar fi păpușa rusă de lemn matrioșka, ce ascunde în interiorul nenumăraților frați identici mai mici o întreagă „societate feminină”, în cuvintele Simonei Popescu.”

Citiți mai jos un interviu în limba română cu traducătoarea volumului:

https://movafaq.wordpress.com/tag/lora-nenkovska/

Lansare live & online: Opere IV. Varia de Gellu Naum

Joi, 12 noiembrie, începând cu ora 19.00, Editura Polirom lansează live & online, via ZOOM, volumul Opere IV. Varia de Gellu Naum, apărut de curând în colecția „Opere”, ediție îngrijită de Simona Popescu, Sebastian Reichmann şi Dan Stanciu.

Lansarea va prilejui o discuție la care vor lua parte: Simona Popescu, Sebastian Reichmann și Cosmin Ciotloș. 

Va modera: Adela Greceanu

Discuția va fi transmisă via ZOOM pe pagina de Facebook a Librăriei Cărturești Verona: facebook.com/Carturesti.

Opere IV. Varia, Gellu Naum

Texte colective • Interviuri • Corespondență

Ediţia de Opere ale lui Gellu Naum (vol. I-IV) apare sub îngrijirea Simonei Popescu.

„În acest volum final al Operelor se desfășoară în fața noastră un întreg parcurs literar și de viață: un tînăr poet suprarealist într-un grup de poeți suprarealiști, prin anii ’40, apoi un «individualist feroce», cineva pentru care suprarealismul nu (mai) e legat de un timp anume, ci destin. Și-l «vedem» scriindu-le Lygiei, jumătatea lui, și prietenilor, îl «auzim» răspunzînd unor întrebări, el însuși fiind propriul său «întrebător», stînd de vorbă cu alții sau cu el însuși prin alții, cum spunea uneori. Așadar, texte scrise de Gellu Naum în colaborare cu prietenii săi, adresate lor, interviuri, scrisori, discursuri. Cu o sintagmă care-i aparține, tot ce s-a strîns aici se adaugă la «completarea labirintului».” (Simona Popescu)

„Să privesc cerul, inacceptabil încă și sărac în fulgere, care acoperă sumbra condiție umană? Groapa care separă visul de acțiune nu rămîne mai puțin deschisă și trebuie recunoscut că puțina parte de poezie admisă (cer să nu fie luat prea cu ușurință acest cuvînt) se prăbușește în fața unor calcule a căror simplitate nu e întrecută decît de ferocitatea lor… Vorbesc despre poet, despre imensa lui responsabilitate în complicatul joc de izbucniri și de sugrumări care nu a început și nu se va termina cu el, în măsura în care viața lui nu începe în zori și nu se termină seara; vorbesc despre poet, despre acela care în strălucitorul lui gest oglindește gestul uman în întreaga lui obiectivitate, despre influența lui necesară, profundă și vivifiantă, depășind cu mult primul pretext ocazional care îl face vizibil, afirmînd și impunînd conștiința necesității.” (Gellu Naum)

Gellu Naum, unul dintre cei mai importanți poeți români, se bucură astăzi de un mare prestigiu în țară și în străinătate. S-a născut pe 1 august 1915 la București. A studiat filozofia la București și la Sorbona, unde începe un doctorat despre Pierre Abélard. Prin intermediul lui Victor Brauner intră în contact cu André Breton și cu grupul suprarealist francez. În 1941, împreună cu Gherasim Luca, D. Trost, Paul Păun și Virgil Teodorescu, constituie grupul suprarealist român, a cărui activitate, deosebit de intensă în anii 1945-1947, îl va face pe André Breton să afirme: „Centrul lumii s-a mutat la București”. După instalarea regimului comunist, în decembrie 1947, grupul se destramă. Gellu Naum va reveni cu un volum de poezie suprarealistă abia după 20 de ani. În tot acest timp își cîștigă existența din traduceri (Diderot, Stendhal, Jules Verne, Kafka, Julien Gracq, René Char, Samuel Beckett etc.). Trăiește la București și la Comana, unde se retrage, mai ales vara, împreună cu soția sa Lygia, cu care se căsătorise în 1946 și care va deveni protagonista romanului Zenobia, publicat în 1985. Opera sa este tradusă în întreaga lume. În 2006 apare primul volum, Pohesie, din ediția Opere Gellu Naum în limba germană, la Editura Urs Engeler (traducători și îngrijitori de ediție: Oskar Pastior și Ernest Wichner). Se stinge din viață pe 29 septembrie 2001, la București.

De același autor, la Editura Polirom au apărut Despre identic și felurit (antologie, 2004), Opere I. Poezii (2011), Opere II. Proză (2012), Opere III. Teatru (2014) și Zenobia (2014, 2018).

Lansare LIVE: Ștefan Manasia în dialog cu Simona Popescu despre „Cronovizorul”

Joi, 22 octombrie, la ora 19.00, Editura Polirom lansează LIVE, pe pagina de Facebook Cărturești (facebook.com/Carturesti), romanul „Cronovizorul”, recent publicat în colecția Ego. Proză. 

Invitată, alături de autor: Simona Popescu

Moderează Alina Purcaru

Exemplare cu autograf, disponibile la librăria Cărturești Verona, după lansare.

Detalii eveniment Facebook

Despre carte

Fa Ying, pescăriță thailandeză, își începe călătoria spirituală prin lunca unui fluviu muribund. Ariel Jolie este o regină aztecă: ea aleargă să cunoască gloria tocmai la Budapesta, capitala mondială a filmelor XXX. Iar Edi este un băiețel atipic din stirpea inițiatorilor: într-un orășel din est vede Idi i smotri la cinema și are „revelația”, cam în același timp cu Bruno Farhadi, starul grunge din Seattle, care se luptă cu depresia și cu impulsul suicidal. Despre toate acestea scrie un bărbat divorțat, retras într-un buncăr cu plante și pești tropicali, ca tînărul din Twin Peaks în sera cu orhidee…

„Ștefan Manasia e la fel de neînseriabil în proză ca în poezie: autoficțiune realistă deviată în discurs hipnagogic, narațiune paranoidă, distopie cu accente eco, fals tratat despre conviețuirea umanului și a non-umanului în același biotop, toate aceste dimensiuni compun un volum experimental, pe care nu orice cititor îl poate digera. Dar de care literatura română de azi – prea puțin dedicată unor astfel de proiecte – are încă nevoie.” (Alex Goldiș)

Ștefan Manasia (n. 1977, Pitești) este jurnalist cultural, redactor al revistei Tribuna. A publicat șase volume de versuri: Amazon și alte poeme (2003), cartea micilor invazii (2008, premiul Manuscriptum pentru poezie, din partea Muzeului Național al Literaturii Române), motocicleta de lemn (2011, premiul Tînărul Scriitor al Anului), Bonobo sau cucerirea spațiului (2013), Cerul senin (2015, premiul pentru poezie al revistei Observator cultural) și Gustul cireșelor (2017). Este autorul volumului de eseuri și cronici literare Stabilizator de aromă (2016). În 2008 a inițiat, la Cluj, Clubul de Lectură „Nepotu’ lui Thoreau” (alături de Szántai János și François Bréda), cea mai importantă comunitate literară din Transilvania. Poemele sale sînt traduse în engleză, ebraică, franceză, germană, maghiară, neerlandeză. Cronovizorul reprezintă debutul în proză al autorului.