Lecturi 264: C.J. Tudor – Dispariția lui Annie Thorne

C.J. Tudor – Dispariția lui Annie Thorne (The Taking of Annie Thorne) 368p., TPB, 13×20, Armada, 2020, Trad. Alexandru Macovescu, Red. Oana Ionașcu, 27,99 (39,99) lei, ISBN 978-606-43-0704-0

Nota Goodreads: 3,63 (20 699 note)

Descrierea editurii: „Joe nu voia să se mai întoarcă vreodată la Arnhill după tot ce s-a întâmplat: trădarea, sinuciderea, dispariția surorii lui. Dar nu are de ales, după ce primește un e-mail înspăimântător în care scrie: <<Știu ce s-a întâmplat cu sora ta.>> E ușor să se angajeze ca profesor la fostul său liceu și să-i evite pe prietenii care nu se bucură prea tare că s-a întors. Însă e greu să se întoarcă la mina abandonată unde viața i s-a schimbat pentru totdeauna, ca să înfrunte adevărul. Pentru că cea mai îngrozitoare zi din viața lui nu a fost când sora lui a dispărut, ci ziua în care s-a întors.”

Continuă lectura

Lecturi 236: Stephen King – Institutul

Stephen King – Institutul (The Institute, 2019) 608p., TPB, 13×20, Armada, 2020, Trad. Ruxandra Toma, Red. Oana Ionașcu, 53.99 (59.99) lei, ISBN 978-606-43-0690-6

Premii: Goodreads Choice Award for Horror 2019

Nominalizări: Audie Award Nominee for Thriller/Suspense 2020

Nota Goodreads: 4.21 (97146 note)

Descrierea editurii: „La miezul nopții, într-o casă de pe o stradă liniștită din suburbiile orașului Minneapolis, părinții lui Luke Ellis sunt omorâți și el e aruncat într-o mașină. Totul, în mai puțin de două minute. Luke se trezește la Institut, într-o cameră foarte asemănătoare cu cea din casa lui, însă fără ferestre. Dincolo de uși sunt alte uși. Dincolo de uși sunt alți copii cu talente speciale, care au ajuns acolo la fel ca el. În această instituție sinistră, directorul urmărește să amplifice puterile supranaturale ale copiilor, ca ei să devină arme guvernamentale. Pe măsură ce tot mai mulți dispar, Luke își dă seama că trebuie să evadeze. Dar nimeni nu a scăpat vreodată din Institut.” Continuă lectura

Lecturi 223: Stephen King – Străinul

Stephen King – Străinul (The Outsider, 2018) 704p., TPB, 13×20, Armada, 2019, Trad. Ruxandra Toma, Red. Oana Ionașcu, 47.99 (59.99) lei, ISBN 978-606-43-0631-9

Premii: Goodreads Choice Award for Mystery & Thriller 2018

Nominalizări: Locus Award Nominee for Horrow Novel 2019

Nota Goodreads: 4.00 (139504 note)

Descrierea editurii: „O crimă oribilă. O investigație încâlcită. Cadavrul unui băiețel de 11 ani e găsit într-un parc. Martorii oculari și probele îl indică, fără urmă de îndoială, drept autorul crimei pe unul dintre cei mai îndrăgiți cetățeni ai orașului Flint. Terry Maitland este antrenor de baseball, profesor de engleză, soț și tată a două fete. Detectivul Ralph Anderson îl arestează imediat, iar cazul pare rezolvat. Însă apar detalii noi, care cresc suspansul și tensiunea în întreaga comunitate. Terry Maitland pare un tip drăguț, dar dacă asta e numai o mască? Răspunsurile vor șoca cititorii, oricât de obișnuiți ar fi deja cu poveștile tulburătoare imaginate de maestrul Stephen King.”

Cu inima strânsă m-am apucat să citesc acest nou volum de Stephen King. Citisem subiectul și, când am văzut alăturate cuvintele „crimă oribilă” și „cadavrul unui băiețel de 11 ani”, mi-am dat seama că nu va fi o lectură ușor de înghițit. Așa a fost, cu toate că autorul are abilitatea și decența să nu insiste exagerat de mult asupra oribilelor imagini găsite de către polițiști când vor descoperi cadavrul băiețelului de la care pornește toată povestea. Bine, avem parte de o doză generoasă de macabru, altfel nu ne-am mai fi putut revolta din cauza a ceea ce-a putut să-i facă ucigașul unui biet băiețel nevinovat.

Și cum e vorba de un roman de Stephen King, regele absolut al genului horror, mă așteptam să iasă ceva sinistru, dar care să te țină cu sufletul la gură până la final. Și bineînțeles că așa a fost. Fac o paranteză și revin: Așadar, am mai citit încă o carte de-a maestrului Stephen King (cel care, recent, și-a închis conturile de Facebook și Instagram, menționând că și-l va păstra totuși pe cel de Twitter, unde îl porcăiește generos pe Donald Trump, pe bună de dreptate, desigur, ori de câte ori are ocazia – și ocaziile nu sunt puține), tradiționalul autor cu care îmi încep anul în materie de lecturi din 2012 încoace (am verificat acum pe agendă, se pare că nu sunt chiar atât de mulți ani până la urmă de când am început această tradiție). Iar de data asta am fost inspirat, am avut mână bună și era probabil și cea mai evidentă alegere, fiind cel mai recent roman al său apărut la noi.

Bun, deci să revenim: cadavrul unui băiețel mutilat îngrozitor, mușcat de piept și violat cu o cracă ruptă dintr-un pom, este descoperit în pădurea de la marginea orașului. Toate dovezile îl indică drept făptaș pe cel mai popular antrenor de baseball al orașului, Terry Maitland, profesor și idolul copiilor și al părinților, căci a antrenat, de-a lungul anilor, nenumărate generații de puști, inclusiv pe cel ucis acum, inclusiv pe cel al detectivului care se va ocupa de cazul său, Ralph Anderson. Așadar, dacă e un om atât de bun, ce l-a determinat să omoare un copilaș nevinovat, să lase tone de dovezi fizice în urmă și apoi să umble în văzul tuturor plin de sânge, dezorientat și fără să pară că s-ar feri că îl vede lumea, că șușotește, că le vor spune polițiștilor că l-au zărit pe Terry Maitland ieșind din pădurea unde a fost asasinat băiețelul. Deci nu e deloc de mirare că polițiștii fac show și îl arestează imediat pe asasin în văzul unui stadion plin de lume, în fața ochilor soției și-a celor două fiice ale sale cărora nu le vine să creadă că-l văd încătușat și dus la mașină ca un infractor de joasă speță. Dar, na, dovezile împotriva lui erau zdrobitoare.

Numai că, după ce intervine și extrem de abilul avocat al lui Terry, la iveală iese faptul că acesta se afla, la momentul comiterii crimei, tocmai la mama naibii, într-un alt oraș, alături de alți doi profesori, colegi de-ai săi, într-o sală plină de lume, unde invitat să vorbească era celebrul scriitor Harlan Coben (care, suspectez eu, îi place tare mult, ca scriitor, desigur, lui Stephen King, altfel nu i-ar face reclamă într-o carte de-a sa). Prin urmare, cum este posibil ca o persoană să se afle, în același timp, în două locuri diferite, cu toate că martorii (și probele) declară ferm că l-au văzut cu ochii lor?

Concluzia, fiind vorba de un roman de Stephen King, nu poate fi decât una supranaturală. Asta mi-am zis eu, știind ce-i poate pielea autorului american. Ei bine, când îi cântam prohodul acum ceva cărți (după „Mobilul”, mi se pare), cum că și-a cam ieșit din mână și că l-a părăsit muza ce-l tot inspiră din anii șaptezeci încoace, iată că autorul care a băgat atâta amar de ani spaima în oameni vine și trântește un roman polițist cu tentă supranaturală (mai mult decât o tentă de fapt, nu ca în trilogia „Bill Hodges”) complex, lung și dur, întunecat și dătător de dese înghițiri în sec din partea cititorului, care îi va face pe mulți să exclame: Regele n-a murit, trăiască Regele, mai poate încă să scrie bine chiar și la peste șaptezeci de ani.

Umor acid (dar și amar), taine și secrete întunecate, un orășel aflat în fierbere, gata să dea în foc și să facă plita să sară în aer, o clică de detectivi puși să găsească vinovații și să-i arunce într-o celulă întunecoasă, dar fără a mai ține seama și de drepturile celui arestat (la urma urmei, cine mai stă se încurce în detalii când făptașul a mutilat și omorât un băiețel, iar probele împotriva lui sunt pur și simplu zdrobitoare?), care ajung însă să-și pună la îndoială rațiunea și însăși latura normală a lucrurilor; căci, până la urmă, așa cum spunea și celebrul Sherlock Holmesc, când elimini toate posibilitățile, nu-ți mai rămâne decât să o accepți pe ultima rămasă, indiferent cât de sucită, de anapoda sau de anormală ți se va părea ea.

O anchetă minuțioasă se declanșează apoi pe mai departe. Apare și un personaj drag unora din trilogia „Bill Hodges” (nu spun care, vă las să descoperiți singuri, dacă n-ați făcut-o deja: vă dau totuși un sfat – citiți totuși acele trei volume înainte, autorul nu s-a jenat să dea spoilere generoase de-a lungul acestui volum), apare și un polițist a cărui situație ironică m-a făcut să schițez niște zâmbete chiar și acolo unde situația n-o impunea, apare și o prezență misterioasă, apar multe chestii. Stephen King reia o înfiorătoare legendă mexicană și o transpune într-o poveste amplă, dură și greu de digerat, despre prietenie, încredere, rațiune, demonii din oameni, scindarea unei societăți și așa divizate, nebunia colosală a unora și capacitatea incredibilă a unor oameni de-a trece peste obstacole aparent insurmontabile, imbecilitatea unor autorități care trebuie să respecte regulile până în pânzele albe și multe altele. Două situații mi-au adus aminte de două volume anterioare ale lui Stephen King, or mai fi și altele, însă acestea mi-au rămas întipărite clar în minte: scena asasinatului din „Povestea lui Lisey” și transformarea unui personaj în altceva (aici, mai discretă, la nivel subliminal, prin sugestii și mici indicii, de fapt o strălucitoare descriere a modului în care o persoană aproape sănătoasă la cap se poate transforma într-una nebună de tot, maniacă, gata să comită măceluri, numai să-și scape pielea, să se răcorească, să-și mulțumească stăpânul), care mi-a reamintit de enormul roman „Capcană pentru vise.”

Era să uit: uitați-vă și la serial, pe HBO, pare că va deveni un clasic al genului și că vine să confirme încă o dată că, după nenumărate eșecuri, de la „IT” (cel din 2017) încoace au început să se facă și ecranizări bune după scrierile lui Stephen King.

Lecturi 218: Naomi Novik – Argintul preschimbat

Naomi Novik – Argintul preschimbat (Spinning Silver, 2018) 488p., TPB, 13×20, Armada, 2019, Trad. Dan Nicolae Popescu, Red. Oana Ionașcu, 34.99 (49.99) lei, ISBN 978-606-43-0584-8

Premii: Locus Award for Fantasy Novel 2019, Mythopoeic Fantasy Award for Adult Literature 2019, Audie Award for Fantasy 2019, ALA Alex Award 2019

Nominalizări: Hugo Award Nominee for Best Novel 2019, Nebula Award Nominee for Best Novel 2018, Dragon Award Nominee for Best Fantasy Novel 2019, Goodreads Choice Award Nominee for Fantasy 2018

Nota Goodreads: 4.25 (53512 note)

Descrierea editurii: „Miryem provine dintr-o familie de cămătari, dar incapacitatea tatălui ei de a recupera datoriile îi aduce familia în pragul sărăciei. Așa că Miryem trebuie să preia inițiativa și devine imună la încercările sătenilor de a o îmbuna. Când bunicul ei îi împrumută o pungă cu bănuți de argint, Miryem se întoarce cu ea plină de aur. Dar reputația că poate transforma argintul în aur îi aduce mai multe necazuri decât bucurii, mai ales când destinul ei se leagă de cel al creaturilor de gheață care bântuie pădurile și al căror rege vrea s-o exploateze din motive ce-i rămân lui Miryem necunoscute.”

Încă un excelent roman fantasy de sine stătător de la autoarea superbului „Aleasa Dragonului” (Uprooted, 2016), care a luat o căruță de premii la momentul apariției (și despre care am scris și eu la scurt timp de la apariția în limba română, aici). Am așteptat cu mare nerăbdarea traducerea. Căci se traduc prea multe cărți bune la noi ca să-mi mai rămână timp și pentru a citi în engleză (în afară de ce citesc în original, când traduc). Parcă am știut de ce am așteptat să vină iarna – bine, e un fel a spune să vină iarna, date fiind temperaturile primăvăratice de până în Crăciun – căci frigul care răzbate parcă dintre paginile acestei povești despre iarnă, zăpadă, ger, sacrificii, prietenie și greutăți e suficient să te facă să simți că e iarnă.

Așadar, avem de-a face cu mai multe personaje principale. Într-un sat parcă uitat de lume, izolat la marginea unei păduri colosale, iarna e grea și omătul mare, iar oamenii o duc foarte greu din această pricină, trăind de azi pe mâine și nefiind uitați, desigur, de cei trimiși an de an să încaseze birurile. Lumea din poveste este medievală, deci greutățile și lipsurile și înapoierea sunt la ordinea zilei. Colac peste pupăză, iarna pare că nu se mai termină, grăunțele nu pot fi semănate căci e prea ger și stratul de zăpadă e prea gros, iar din pădurea cea enormă și deasă dau năvală, din când în când, creaturi legendare și, tocmai din acest motiv, înfricoșătoare, supranumite Străvechii. Un soi de cavaleri înveșmântați în armuri parcă făcute din gheață, ce au grijă să-i pedepsească pe cei suficient de necugetați să se abată de la drumul prestabilit prin pădure sau să îndrăznească să vâneze animalele albe, rezervate doar lor, Străvechilor.

În acest sătuc amărât trăiește Miryem Mandelstam, fiică de evrei cămătari. Numai că tatăl ei este cel mai incompetent cămătar din toate timpurile, mai incompetent chiar și decât fiscul nostru când vine vorba să confiște averile ilicite ale hoților și să recupereze prejudiciile de la marii infractori. Așa că stau și fac foamea în casă și tremură de frig, în loc să bată pe la ușile celor împrumutați și să-și ceară drepturile, căci tatăl ei are suflet prea bun și nu îndrăznește să-i supere pe săteni. Însă, într-o bună zi, când mama lui Miryem se îmbolnăvește și e gata să moară, Miryem ia situația în propriile mâini și pornește pe la ușile datornicilor, amenințându-i cu legea dacă nu i se dă înapoi ce i se cuvine. Și astfel devine cămătăreasa șefă, preluând rolul tatălui ei.

Numai că treburile astea sunt prea mult pentru ea, așa că decide să-și angajeze un ajutor. Iar acest ajutor vine din partea Wandei Vitkus, al doilea personaj principal al poveștii. Aceasta este o fată solidă și muncitoare, care din păcate are parte de un tată bețiv și violent, ce e dispus să o vândă pe un urcior cu băutură, dacă cineva ar fi dispus să plătească un asemenea preț pe fiica lui. Soția acestuia a murit odată cu nașterea celui de-al cincilea prunc mort, nu înainte de a-i dărui însă doi fii, pe Serghei și pe Stepon. Care, săracii, au rămas să tragă ponoasele de pe urma nebuniei ce-i cuprind tatăl de cum trage câteva duști din urcior. Norocul Wandei constă însă din faptul că Miryem și familia ei prind drag de ea, văzând cât este de muncitoare și cunoscându-i situația de acasă, așa că nu-i oferă doar o strachină cu mâncare în fiecare zi când vine să-i ajute la treburile gospodărești, ci o mai și plătesc pe deasupra.

Al treilea personaj principal este Irina, fiică de Duce cu mari ambiții de preamărire, care-și dorește, nici mai mult, nici mai puțin, să și-l facă drept ginere pe însuși țarul Mirnatius. Fiu de vrăjitoare arsă pe rug, acesta are o poveste lungă în spate, pe care însă n-am să încerc să o divulg. Mai adaug că în scenă apar și un demon hămesit după carne tânără, Baba Yaga (prezentă discret, dar care imprimă o savoare deosebită acestei povești formidabile), dar și un Rege Străvechi care-i trântește lui Miryem în pragul casei un cufăr plin cu bani de argint, pe care tânăra cămătăreasă trebuie să-i transforme în bani de aur. Drept recompensă, dacă aceasta va reuși să înfăptuiască minunea, Regele o va lua drept soață și o va lua cu el în împărăția lui de gheață. Lucru cu care personajele mai sus menționate nu prea sunt de acord, desigur.

Un fantasy cinstit și sclipitor, surprinzător de actual în pofida plasării acțiunii într-o lume medievală, în care lumea murea de la o banală răceală și sate întregi erau eradicate de pe fața pământului din pricina unei ierni ceva mai geroase și mai încăpățânate. Fără o preocupare deosebită față de corectitudinea politică ce strică atâtea povești mai deunăzi, fără relații amoroase forțate între persoane de același sex doar ca să se mai bifeze un aspect ce dă bine zilele astea, fără transgenderi, fără imigranți cu povești de viață cutremurătoare, și în care evreii sunt înfățișați nu drept cele mai cinstite persoane din univers (la urma urmei, dau bani cu camătă și nu se sfiesc să le ia pâinea de la gură datornicilor, ca să-și poată recupera datoriile), ci sub forma unor persoane normale, cu bune și cu rele, fără a fi discriminați, dar și fără a fi ridicați în slăvi: nu pot uita scena în care sătenii înfuriați sunt gata să vină peste ei cu furci și cu topoare, ca să le ia aurul dobândit prin metode nu tocmai cinstite.

Trei personaje feminine puternice și solide, ce suferă și se transformă, ce evoluează magnific de la capitol la capitol, sub bagheta unei scriitoare ce pare c-a atins un nivel deosebit când vine vorba să creioneze nu cele mai inovative cadre de desfășurare (se simte puternic influența culturii slave în cele două romane de sine stătătoare ale sale, „Aleasa Dragonului”, și cel de față, „Argintul preschimbat”) a acțiunii, dar în care personajele și faptele personajelor reprezintă ceva deosebit. Bine, acuma poate pentru noi, est-europenii, aceste cadre nu sunt chiar ieșite din comun, însă pentru publicul vorbitor și cititor de limbă engleză… Și chiar și-așa, tot sunt fascinat de lumile create de Naomi Novi. De Baba Yaga, demonul Cernobog, Lithvas, Wanda, Miryem, Irina și Regele Străvechilor, și de poveștile acestora: în care este vorba despre alienare, inadaptare, izolare dusă la extrem, despre greutăți și piedici aparent insurmontabile, dar peste care se poate trece cu determinare, cu ajutor din partea celor gândesc la fel ca tine și cu multă, foarte multă ambiție. Dar și despre eterna bătălie dintre bine și rău, în care binele nu învinge chiar de fiecare dată sau iese șifonat din confruntarea cu răul, și în care, ca de fiecare dată, cei mici sunt asupriți de către cei puternici, pentru că se poate. Recomandată!

„Dar nu-mi închipuiam că ar putea fi ceva care să-mi fie pe plac într-o asemenea căsătorie. Desigur, mi-ar fi plăcut să mă știu stăpână la casa mea, la adăpost de celelalte alegeri dezamăgitoare care mi se așterneau dinainte, dar nu cu o așa grabă și atât de pe față în favoarea dorințelor tatălui meu. Un bărbat care m-ar fi luat de soție în acest chip nici măcar nu s-ar fi căsătorit cu mine; nu făcea decât să se tocmească pentru o bucată de lut cu chip de fată, pe care s-o folosească după bunul lui plac, și n-avea să pună un preț prea mare pe mine de vreme ce propriul meu tată dădea de înțeles că nu făceam prea multe parale. Nădejdea cea mai sigură mi-ar fi stat în cineva de rang mai puțin însemnat, un boier bogat și ambițios, care îi datora credință tatei și care era gata să se căsătorească cu fiica ducelui la un preț de chilipir care să-l facă un om de vază în ducat; măcar așa aș fi prețuit oarece în ochii lui. Dar nu-mi puteam închipui să se afle vreun pretendent. După șapte ani cu ierni aspre, boierii tatei își petreceau mai mult timp gândindu-se la pungile lor subțiate decât la înaintarea în rang la Curte. După cât se pare, niciunul nu-și dorea o soție costisitoare.”

Lecturi 203: Joe Abercrombie – Eroii

Joe Abercrombie – Eroii (First Law World V: The Heroes, 2011) 740p., TPB, 13×20, Armada, 2019, Trad. Monica Șerban, Red. Oana Ionașcu, 69.99 (55.99) lei, ISBN 978-606-43-0435-3

Nominalizări: Locus Award Nominee for Best Fantasy Novel (2012), David Gemmell Legend Award Nominee for Best Fantasy Novel (2012), British Fantasy Award Nominee for Best Novel (2012), David Gemmell Ravenheart Award Nominee for Best Fantasy Cover Art (2012), Goodreads Choice Award Nominee for Fantasy (2011)

Nota Goodreads: 4.29 (37001 note)

Descrierea editurii: „Trei bărbați. O bătălie. Niciun erou. Se spune că Dow cel Negru a omorât mai mulți oameni decât iarna aprigă și că și-a făcut drum spre tronul Nordului pe un deal de cranii. Regele Uniunii, un vecin tot mai invidios, nu se poate uita indiferent la cum ajunge tot mai puternic. S-au dat ordinele, iar armatele se târăsc deja prin noroi, la miazănoapte. Mii de oameni se îndreaptă spre un cerc uitat de pietre, pe un deal oarecare, într-o vale fără nume, cu o mulțime de metale foarte ascuțite la brâu.”

Se spune că ritmul de apariției al seriilor la noi este mai mult decât lent. Că trec ani întregi între aparițiile volumelor unei serii și că uităm ce s-a întâmplat de la un volum la altul, ba uneori e nevoie să recitim volumul sau volumele anterioare ca să ne amintim cine ce face și de ce. Cel puțin acesta este cazul meu, care nu pot spune că mă pot lăuda cu o memorie chiar prodigioasă când vine vorba de personaje sau de detalii legate de anumite întâmplări. Există însă serii care trebuie savurate pe îndelete, cel mult un volum pe an, căci autorii lor sunt mai boemi, au și alte joburi, lucrează la mai multe serii în paralel sau pur și simplu simt nevoia să acorde o atenție deosebită fiecărui volum în parte, scriind cu anii la el sau cizelându-l până când consideră că a atins perfecțiunea. După părerea mea, un volum pe an sau la un an și jumătate diferență este ok în cazul lui Joe Abercrombie. Omul nu funcționează după aceleași principii precum Brandon Sanderson, nu are o armată de asistenți în spate care să-i sistematizeze operele și nici nu scrie pe bandă rulantă, inundând piața cu câte un volum sau două pe an. Eu unul nu mă supăr dacă citesc cel mult un volum pe an de Abercrombie, nu risc o supradoză, nici o dependență și mă pot bucura pe îndelete de fiecare volum nou apărut.

E drept că parcă s-a mai diluat ceva de la primele trei volume care alcătuiesc prima parte, prima secvență a seriei „Prima Lege”, parcă nu mai e același zvâc ca acolo, însă talentul rămâne talent. E drept că nici nu mai beneficiază de aportul a două personaje senzaționale, Sand dan Glokta, inchizitorul schilod și monstruos de cinic, și Logen Nouădegete, zis și Sângerosul Nouă, o creatură însetată de sânge, devenită personaj de legendă cu care să-i sperii chiar și pe cei mai înveterați asasini și tipi de joasă speță, care, în principiu, nu se sperie cu una, cu două. Însă Joe Abercrombie exact la acest capitol excelează și în următoarele volume, cele așa-zis de sine stătătoare din universul seriei „Prima Lege”, „Dulce răzbunare” (despre am scris acum doi ani, aici) și „Eroii”, căci în privința volumului șase, „Red country” (din surse directe, Logen Nouădegete reapare, în sfârșit, în acest al șaselea volum, deci toți cei care afirmă că a fost omorât de Dow cel Negru mint cu nerușinare), încă nu mă pot pronunța, dat fiind că nu l-am citit: la personaje.

O adevărată panoplie de personaje din cele mai diverse, de la lași, pungași și trădători, pentru care înjunghiatul pe la spate a devenit o adevărată trăsătură de caracter, chiar o virtute, am putea spune, și până la oameni de onoare, puțini, foarte puțini, de-i poți număra pe degetele Sângerosului Nouă, puține și pline de cicatrice, cum sunt ele, personaje de care te atașezi imediat, alături de care suferi sau te bucuri deopotrivă, dar și pe care ajungi să le disprețuiești, să le detești sau să le urăști cu patima cu care-i urăsc și ele, la rândul lor, pe cotropitori. Numai aici, în acest al cincilea volum, avem asasini nemiloși, trădători, tâlhari, scorpii care nu mai știu cum să ticluiască planuri pentru a-și vedea soțul cocoțat cât mai sus în ierarhie, soldați de elită care se lamentează și-și plâng de milă, deși ar fi capabili să căsăpească ei singuri o întreagă armată (sunt senzaționale înfruntările care-l au în centru pe Bremer dan Gorst, de mult n-am mai întâlnit asemenea scene), generali incompetenți și lași, mercenari lacomi și lipsiți de onoare, caporali care preferă să tragă un pui de somn la umbra unui copac, ferindu-se cu dibăcie de confruntările directe cu dușmanul, lași care se ascund prin dulapuri și apoi sunt confundați cu eroii neînfricați, conducători de trupe care uneltesc tot timpul și nu mai știu cum să se sape unul pe altul și să se înjunghie pe la spate, pentru a-i intra în grații tartorului suprem și mulți, mulți alții.

De data asta, în acest al cincilea volum, Abercrombie îi cam lasă în pace pe membrii trupei de mercenari al cărei conducător a fost celebrul Sângerosul Nouă, acum dispărut dintre cei vii sau plecat pe cine știe ce alte meleaguri, în căutare de trupuri noi și numai bune de spintecat, și se ocupă de o serie nouă de personaje, pe care o puteți găsi notată în primele trei pagini ale poveștii. Pe de o parte îi avem pe cei din Uniune, sosiți în Nord ca să stârpească odată pentru totdeauna amenințarea teribilă a încăpățânaților și dârjilor sălbatici nordici, în frunte cu Dow cel Negru, cel despre care se spune c-a reușit minunea minunilor, adică să-i facă de petrecanie lui Logen Nouădegete, după ce acesta, la rândul său, îi făcuse de petrecanie fostului rege al nordicilor, Bethod, iar de partea cealaltă avem cea mai trăsnită trupă asamblată vreodată pentru a se opune oștirii Uniunii: triburi nordice înveșmântate în blănuri și înarmate cu fierătanii ascuțite cu aspect înfricoșător, mercenari tocmiți pe galbeni mulți de Dow cel Negru sau flăcăi lați în umeri, care-au abandonat munca la câmp, aducătoare de puține satisfacții, pentru a se umple de glorie pe câmpul de luptă, străbătuți de un sentiment patriotic deosebit când aud că nenorociții de unioniști au dat buzna să le ocupe pământurile lăsate lor de strămoșii care le cuceriseră vărsând râuri de sânge și așa mai departe.

Dar mai sunt, nu vă temeți, v-am zis doar că punctul forte al acestor volume noi sunt tocmai personajele și nu se cade să dau totul din casă, răpindu-vă plăcerea să le descoperiți voi înșiși pe parcursul celor peste șapte sute de pagini care alcătuiesc acest nou volum. Să nu uit cine mai apare: Caul Fiori-îți-dau, un personaj fără un ochi, de-a dreptul înspăimântător și care pare cel mai stabil psihic dintre toți, până la un moment dat, Copoiul, aliatul de odinioară al lui Logen Nouădegete, trecut acum de partea Uniunii, căci pe Dow cel Negru, fostul tovarăș, îl consideră nu numai labil psihic, maniac însetat de sânge și brută lipsită de discernământ, ci și un adevărat pericol atât pentru popoarele nordice, cât și pentru oamenii din jurul său, firește, Dow cel Negru, despre care nu-mi mai aduc aminte mare lucru din volumele anterioare, decât că este, desigur, o brută uriașă însetată de sânge, plus, favoritul meu dintre toți, Bremer dan Gorst, soldat de elită și campion absolut, din păcate „binecuvântat” de mama natură cu un glas pițigăiat ca de fetiță, fost protector al regelui Uniunii, acum căzut în dizgrație după ce-a picat, nu demult, într-o capcană mișelească ce era gata să se soldeze cu un regicid și decăzut la stadiul de observator regal al colosalelor înfruntări din preajma dealului pe care stau cocoțați, indiferenți la zbaterile celor de dedesubt, Eroii, statui colosale, cioplite pentru a-i onora, desigur, pe eroii de odinioară ai nordicilor.

N-am să vă plictisesc cu dualitatea bine-rău, cu povești despre moralitate și jocuri politice sau strategice, ori cu antieroii ridicați la rang de eroi în scrierile lui Abercrombie sau cu faptul că fiecare este un cinic până în măduva oaselor, care nu înțelege rolul războiului, dar care-l practică bucuros și nu-și poate găsi locul nici măcar atunci când încep să-i scârțâie oasele bătrâne, nici cu faptul că fiecare are dreptate în felul său, că fiecare posedă un adevăr și că adevărul are atâtea fațete câte personaje ajung să îl enunțe. În schimb, pot spune că Abercrombie, deși nu e într-o formă maximă, izbutește totuși să te țină cu sufletul la gură de la prima până la ultima pagină, în ciuda faptului că ai cam puțină magie, cam puțin fantastic într-o poveste fantasy (vreo două dispariții în neant din partea vrăjitoarei înveșmântate în bandaje care se spune că l-ar proteja și sfătui pe Dow cel Negru) și că a ajuns să mă exaspereze tachinarea asta, aluziile astea nesfârșite ale autorului în privința lui Logen Nouădegete: păi dacă tot îl iubește lumea atâta și se vede clar că și pentru autor este personajul favorit, atunci de ce nu-l readuci la viață? De ce tot bați apa-n piuă, de ce tot bați șaua să priceapă iapa, că a scăpat, că n-a scăpat, că va apărea, că nu va apărea (va apărea, v-am mai spus, dar nu aici) și așa mai departe? Ca să ne faci să citim și următorul volum? Păi nu se știe deja că-l vom citi? Pe el și următoarele, până când se va sătura autorul să mai scrie povești cu antieroi? Recomandată!

Lecturi 173: M.R. Carey – Băiatul de pe pod

M.R. Carey – Băiatul de pe pod (The Boy on the Bridge, 2017) 416p., TPB, 13×20, Armada, 2018, trad. Ruxandra Toma, red. Oana Ionașcu, 39.99 lei, ISBN 978-606-43-0282-3

Nominalizări: British Fantasy Award Nominee for Best Horror Novel (the August Derleth Award) 2018, Goodreads Choice Award Nominee for Horror 2017

Nota Goodreads: 3.98 (14851)

Descrierea editurii: „O nouă poveste din apocalipsa zombie Fata cu toate darurile. Oamenii de știință și militarii din stația Rosalind Franklin lucrează cu disperare să salveze lumea de pandemia ce amenință să distrugă întreaga civilizație. Greaves, un băiat de cincisprezece ani, instabil emotional, eminent în științele naturii, dar marginalizat de adulții din stație, pare să fi găsit leacul. Dar, aflați în pragul colapsului, destabilizați de anxietatea și disperarea celor care știu că de ei depinde salvarea tuturor, oamenii nu iau întotdeauna cele mai bune decizii.” Continuă lectura

Lecturi 145: Lavie Tidhar – Stația centrală

34236312 

Lavie Tidhar – Stația centrală (Central station, 2016) 240p., TPB, 13×20, Nemira, 2018, Colecția Nautilus SF, trad. Alina Bilciurescu & Mihai-Dan Pavelescu, red. Oana Ionașcu, 34.99 lei, ISBN 978-606-43-0085-0

Premii: John W. Campbell Memorial 2017

Nominalizări: Arthur C. Clarke Award 2017, Locus SF Award 2017

Nota Goodreads: 3.51 (1606 note)

Descrierea editurii: „Stația Centrală este legătura interplanetară între un Tel Aviv în permanentă transformare, o arenă de realitate virtuală și coloniile spațiale pe care oamenii au fugit de sărăcie și războaie. O diasporă de un sfert de milion de oameni trăiește la baza acestei stații spațiale, unde diversele culturi se amestecă în viața reală și în realitatea virtuală, într-un mozaic al postumanității: vampiri de date infectați de Codul Nosferatu, robotniki – foști soldați –, copii creați prin inginerie genetică și „mutilații“, care decid să trăiască fără tehnologie. Peste toate planează Alterii, entități extraterestre care folosesc Conversația – un flux cvasitelepatic de milioane de voci.” Continuă lectura

Ce citește Liviu 119: Naomi Novik – Aleasa Dragonului

25068467 

Naomi Novik – Aleasa Dragonului (Uprooted, 2015) 448p., TPB, 13×20, Nemira, 2017, Colecția Nautilus Fantasy, trad. Oana Ionașcu, red. Cristina Nan, 44.99 lei, ISBN 978-606-758-903-0

Premii: Nebula 2016, British Fantasy 2016, Locus Fantasy Novel 2016, Mythopoeic 2016

Nominalizări: Hugo 2016, World Fantasy 2016

Nota Goodreads: 4.12 (80079 note)

Descrierea editurii: „Agnieszka isi iubeste satul, padurile si raul stralucitor, aproape de care pandeste insa o prezenta malefica. Singurul ajutor poate veni din partea Dragonului, dar pretul lui este unul ingrozitor: o fata pe care sa o tina prizoniera zece ani in Turnul sau. Agnieszka si ai ei stiu ca o va alege pe draga ei prietena, frumoasa, gratioasa si curajoasa Kasia. Și nu o pot salva. Numai ca Dragonul va face alta alegere.” Continuă lectura