Ce citește Liviu Reloaded – No. 20 (Serie Nouă)

 

Lev Grossman – Magicienii I: Magicienii (Magician I: The Magicians, 2009) 574p., TPB, Nemira, București, 2014, Colecția Young Adult Nr. 3, Trad. Oana Chițu, Red. Nicoleta Ghement

Despre Lev Grossman am auzit pentru prima dată acum câțiva ani, când tot Nemira i-a publicat un volum cu o copertă destul de cuminte, pe numele său Codex, un thriller în tradiția Codului lui Da Vinci al lui Dan Brown. N-am apucat să-l citesc, deși am citit o sumedenie de romane din excelenta colecție Suspans, dar atunci când Nemira a anunțat pe blogul editurii că va publica trilogia Magician a lui Lev Grossman, am tresărit un pic. Și asta datorită folositorului Goodreads, unde poți găsi o mulțime de recomandări utile în cazul în care nu mai știi ce să mai citești sau ce este la modă zilele astea: toamna aceasta mulți cititori erau încântați că a apărut The Magician’s Land, concluzia trilogiei cu magicieni a lui Grossman. Nu știam despre ce este vorba, însă atunci când i-am văzut notele de pe Goodreads, m-a convins. Deși primele două volume au note nu foarte mari (The Magicians are nota 3.46, iar urmarea sa, The Magician King, are nota 3.86), faptul că peste 91000 de cititori ia-u dat note primului volum, iar aproape 29000 celui de-al doilea, coroborat cu nota 4.21 dată ultimului volum al trilogiei, spune destul de multe despre această serie. Continuă lectura

Apariții, observații, comentarii

Știu că n-am mai scris de foarte mult timp pe blog, mai ales că Nicu e și el plecat departe și nu mai are timp să scrie nimic. De citit am citit destul de mult și anul trecut și am început destul de bine și anul acesta, chiar dacă nu mai sunt în țară de la începutul lui decembrie. Anul trecut am citit vreo 63-64 de cărți, deși am fost dezamăgit că n-am ajuns la 70. Ar fi fost destule de scris despre ele, dar lipsa de timp, indiferența unora, răutatea zic eu neîndreptățită, a altora și pur și simplu aciditatea cu care cineva pe care odată îl consideram un bun prieten și pe care îl respectam mult, a atacat blogul și apoi pe mine personal absolut nemeritat, m-au făcut să renunț la a mai scrie despre cărțile pe care le citeam. Și-așa nu erau (cu câteva excepții, cărora le mulțumesc) decât reacții la scandaluri, iar dacă n-ai un nume consacrat, mai nimeni nu te ia în seamă. Continuă lectura

Retrospectiva SF&F 2012

Si-a venit si anul nou iar cel vechi fuse si se duse.Dar sa vedem cu ce ne putem lauda pe anul 2012 in materie de carti si noi aparitii in domeniul nostru drag inimii SF&F. Incepem cu Millennium Books care ca de obicei poarta stindardul romanesc cu autori noi sau consacrati, editura care a facut ca visele multor scriitori sa devina realitate si pe noi cititorii sa ne rasfete cu carti minunate si superbe. Observam ca ponderea majora in publicatiile acestei edituri sunt autorii romani si mai putin cei straini pe principiul putini da’ buni!

Aici veti gasi tot ce va intereseaza iar aici titlurile care va intereseaza dar si pe care vi-le recomand cu caldura sa le comandati si cititi! Nu pot sa nu remarc doi autori de clasa Oliviu Craznic si Narcisa Stoica, autori de care vom mai auzi si care au o scriitura excelenta, nu pot sa nu ii remarc pe cei trei „grei” ai sefeului romanesc Liviu Radu, Sebastian Corn si Michael Haulica si ei cu aparitii la Millennium Books plus noii autori debutanti care au rupt gura tirgului- Laura Sorin,Catalina Fometici,Raluca Baceanu dar si autorii care sunt pe calea consacrarii Doru Stoica, Ciprian Mitoceanu,Aron Biro, Adrian Buzdugan,Dan Dobos,Stefana Czeller, George Lazar, Ana Veronica Mircea, Roxana Brinceanu, Marian Coman,Sergiu Somesan,Ioana Visan, Cristian Teodorescu,Lucian Vasile Szabo, Antuza Genescu.

Continuam cu Continuă lectura

Mai sunt 36 de ore!

Nu mai este mult si gongul va bate pentru lansarea unui nou tirg de carte BOOKFEST 2012 . Mai sunt 36 de ore si va incepe iuresul tirgului, lansari de carti ,evenimente literare ,discursuri si mai ales afluenta de vizitatori. Va astept sa stam la o poveste la standul Millennium Books , Romexpo, Pavilion C2, stand B26, lîngă AdLibri, cu 6(sper) carti noi -noute care va vor delecta cu siguranta.Simbata vom avea un adevarat tur de forta cu lansari SF&F la editura TREI,NEMIRA,MILLENNIUM BOOKS ,ALL si LEDA. (ordinea este aleatoare).La stand vor fi HORIA,MAIC si BEBE plus NICU, ne vedem acolo.

Ne intilnim la tirg cu chimirul plin si voie buna!

posted by voicunike

Ce Citește Liviu (14 26.03-12.04 2012) – Succint

John Scalzi-Războiul Bătrânilor I: Războiul Bătrânilor (Old Man’s War I: Old Man’s War, 2005) 266p., TPB, Millennium Books, Satu-Mare, 2010, Colecția Epic Nr. 16, Trad. Marian Truță, Red. Ștefan Ghidoveanu

Considerat cel mai bun roman SF publicat în deceniul 2001-2010, ‘Războiul Bătrânilor’ este un space -opera militarist destul de bine scris, nu extrem de original, dar cu un subiect suficient de interesant și de bine tratat încât să placă aproape oricui va parcurge acest roman.Romanul a fost nominalizat la Hugo și Locus (pentru roman de debut și pentru roman SF) în 2006 și la Seiun pentru roman tradus în 2008, și recompensat cu Premiul Geffen în 2007.

Povestea este simplă și destul de liniară: John Perry este un bătrân în vârstă de 75 de ani care vrea să se înroleze în Forțele Coloniale de Apărare. Omenirea a ajuns de mult la stele și a colonizat deja mai multe planete, smulse cu forța de la alte rase extraterestre, care deja le colonizaseră, sau pur și simplu colonizate de oameni prima oară. Sarcina lui Perry și a celorlalți bătrâni ca el este să se lupte cu rasele extraterestre cu care Uniunea Colonială se află în conflict și să apere Coloniile nou formate. Cu zece ani în urmă, John și soția sa se înrolaseră, dar de-abia acum Uniunea Colonială are nevoie de ei. Între timp soția lui Perry decedase, provocându-i lui John o durere imensă și un gol profund în suflet. Cei doi se hotărâseră să se înroleze deoarece se gândiseră că vor primi, pe lângă înrolare, un tratatment genetic de întinerire sau de prelungire a vieții cu încă vreo câteva zeci de ani.

Nu este însă cazul: Uniunea Colonială nu efectua operații de întinerire, ci pur și simplu descoperise o metodă de a transfera conștiința moșilor și babelor din corpurile decrepite și bune de nimic în corpuri tinere, verzi și mult îmbunătățite genetic, cu gene de origine extraterestră, capabile de preformanțe atletice uluitoare și aproape imposibil de distrus (erau verzi pentru a putea asimila clorofilă). Pentru Perry, ca și pentru ceilalți camarazi de suferință, urmează antrenamente draconice, se leagă câteva prietenii care  nu vor dura foarte mult, antrenamentele acestea însă îl vor pregăti pentru a înfrunta grozăviile de pe numeroasele fronturi pe care lupta Uniunea Colonială pentru a-și păstra coloniile intacte.

Precum Harap Alb sau Harry Potter, John Perry este cel mai tare din parcare și devine un mic erou: este cel mai bun din întreaga divizie, are cele mai strălucite idei, care îi vor aduce avansare după avansare, ajungând să se bată pe burtă cu cei mai ai naibii generali, ba chiar ajunge să se alăture Brigăzilor-Fantomă, Forțele Speciale ale Uniunii Coloniale, un grup legendar, despre care nimeni nu știa decât zvonuri vagi, unde, într-un final, va da peste Jane Sagan (numită, evident, după Carl Sagan-de fapt, mulți dintre membrii Brigăzilor Speciale aveau nume de scriitori SF sau de savanți eminenți: Pohl, Clarke, Curie, Einstein etc.), o femeie care seamănă ca două picături de apă cu soția decedată a lui Perry.

Povestea decurge plăcut, te prinde cu siguranță și cu greu mai poți lăsa cartea din mână: suferă însă de clișeele inerente unui space-opera militarist care se respectă-protagonistul devine eroul unei națiuni, povestea, la scară cosmică, este evident inspirată din Marile cuceriri americane de acum 2-3 secole, lupta Uniunii Coloniale cu rasele extraterestre seamănă izbitor cu lupta americanilor cotropitori contra bieților băștinași nativi americani (da, seamănă izbitor cu Avatar, de fapt filmul seamănă izbitor cu cartea și cu povestea lui Pocahontas, numai oamenii sunt albaștri într-o parte și verzi în cealaltă), apar și întrebările și îndoielile personajului luptător-de ce lupt, ce sens are, încotro mă îndrept, de ce trebuie să omor alte ființe, când sunt atâtea alte teritorii virgine și gata de a fi colonizate etc. Nu este cel mai bun roman SF al deceniului, cu siguranță, dar este un roman de acțiune bun, old school, cu de toate pentru toți. Nota mea-9!

John Scalzi-Războiul Bătrânilor II: Brigăzile-Fantomă (Old Man’s War II: Ghost Brigades, 2006) 318p., TPB, Millennium Books, Satu-Mare, 2010, Colecția Epic Nr. 17, Trad. Cristina și Stefan Ghidoveanu, Red. Stefan Ghidoevanu

Deși John Scalzi promisese că nu se va mai întoarce niciodată în universul bătrânilor, succesul l-a determinat să-și scimbe opinia, și încă de trei ori, nu doar o dată. Astfel, la un singur an distanță de primul volum apare Ghost Brigades, apărută și la noi cu titlul ‘Brigăzile-Fantomă’, în traducerea excelentă a celor doi soți Ghidoveanu, beneficiind și de o redactare pe măsură (apropo, primul volum are destul de multe scăpări, nu știu cui aparțin, dar sunt, ceea ce nu se poate spune despre următoarele 3 volume: foarte bine traduse și redactate).

Cei doi protagoniști ai primului volum sunt însă lăsați deoparte, iar acum personajul principal este un proaspăt membru al Forțelor Speciale (Brigăzile-Fantomă), Jared Dirac, adus la viață pentru a servi la salvarea tuturor coloniilor umane. Situația este destul de complicată: o alianță  între 3 rase extraterestre, obină, rraey și eneshană, s-a constituit, cu unicul scop de a extermina complet rasa umană, ajutați în planurile lor mârșave de un om, un savant pe nume Charles Boutin, a cărui fiică, Zoe, fusese ucisă de extratereștri, iar acesta îi considera vinovați pe oameni. Așa că Jared Dirac este clonat din celulele lui Boutin, i se imprimă, pe lângă conștiința sa independentă, și conștiința lui Boutin, pentru a putea afla cum gândea acesta și pentru a-l putea prinde și a salva, astfel, rasa umană.

Participă la antrenamente și mai dure decât cele la care erau supuși oamenii obișnuiți și este apoi trimis sub comanda lui Jane Sagan pentru a participa la diverse misiuni, cu scopul de a salva rasa umană. Urmează aventuri peste aventuri, drame sfâșietoare, pierderea iubitei, supunerea deplină a unei rase, pentru a se întâlni cu Charles Boutin și a afla secrete teribile.

Este un roman plăcut, dar care cam bate apa-n piuă deseori, nici nu se ridică măcar la genunchiul broaștei al volumului precedent. Acțiunea decurge destul de bine, dar nu prea fluent, totuși mie nu mi-a spus prea multe și n-am prea apucat să mă atașez de vreun personaj sau de povestea acestuia. Forțele Coloniale sunt prezentate într-o lumină nu tocmai favorabilă, ceea ce m-a surprins pe mine fiind detașarea absolută și indiferența totală cu care sunt tratați soldații clonați, care ajung, atunci când nu mai sunt de folos sau când nu mai dau randament maxim, să fie aruncați la groapa de gunoi. Oamenii sunt prezentați ca personaje crude, lipsite de orice scrupule atunci când trebuie să-și atingă scopurile (scopul scuză mijloacele), nu degeaba extratereștrii decid că rasa umană este foarte periculoasă și, deci, trebuie exterminată cu orice preț. Romanul a fost nominalizat la Locus, Prometheus, SF Site Poll și Seiun, premiul dat de japonezi pentru cea mai bună traducere. Nota mea-8.5!

John Scalzi-Războiul Bătrânilor III: Ultima Colonie (Old Man’s War III: The Last Colony, 2007) 316p., TPB, Millennium Books, Satu-Mare, 2011, Colecția Epic Nr. 20, Trad. Cristina Ghidoveanu, Red. Ștefan Ghidoveanu

În 2007 apare cea de-a treia parte a ciclului ‘Old Man’s War’, intitulată The Last Colony, nominalizată la Hugo, Locus, SF Site Poll și Phantastik, premiul dat de nemți, și apărută la noi în traducerea foarte bună a Cristinei Ghidoveanu, cu o redactare la fel de bună a lui Ștefan Ghidoveanu.

John Perry și Jane Saga revin în această a treia parte a seriei, în chip de coloniști pașnici pe o planetă oarecare a Uniunii Coloniale. Lor li se propune să părăsească planeta, cu care doar ce apucaseră să se obișnuiască, și să devină conducătorii celei mai noi colonii înființate de rasa umană, Roanoke. Atunci când se constituie Conclavul, o alianța la care participă peste 400 de rase extraterestre, și al cărei scop este să nu mai lase nicio rasă neparticipantă la alianță să mai colonizeze altă planetă, lucrurile devin foarte complicate: cei 2500 de coloniști care vor ateriza pe Roanoke sunt amenințați cu distrugerea de către Conclav, li se ascund multe lucruri, iar anumite situații le sunt prezentate denaturat, apare și o rasă de vârcolaci inteligenți, care le amenință colonia, Zoe, fiica pierdută a lui Charles Boutin, pe care Perry și cu Sagan o adoptaseră, joucând și ea un rol extrem de important în această luptă pentru supraviețuire.

John Perry se dovedește la fel de inteligent  și de bun conducător cum mai fusese și în prima parte a aventurii sale, Jane, care între timp devenise umană complet, este păcălită de conducătorul Forțelor Speciale și își recapătă mare parte din super-puterile de care dispusese înainte, reușind astfel să-i fie de un real ajutor lui Perry în lupta lor pentru salvarea colonieie Roanoke

Se dovedește până la urmă că sunt doar niște pioni în Marele Joc de Șah Cosmic pe care lipsita de scrupule Uniune Colonială nu a încetat niciodată să-l joace cu celelalte rase, ei și ceilalți membri ai coloniei pierdute nefiind decât marionete atârnanând de sforile păpușarilor. Intrigi, trădări, spectaculoase bătălii cosmice, distrugeri de nave și dovezi de măiestrie strategică, minciuni și secrete formidabile, toate alcătuiesc rețeta unui roman bine scris, închegat și destul de plin de imaginație.

N-am să mă leg de intriga care la un moment ajunsese să mă obosească, nici nu mai știam cine trădează pe cine, cine distruge pe cine și cum. Din contră, intriga este bine pusă la punct, celelalte personaje secundare sunt prezentate schematic, doar prin acțiunile lor și prin câteva replici pe care le au, dar suficient de bine încât să-ți dai seama despre ce este vorba și ce poate fiecare. De menționat cei doi obini, Hickory și Dickory, rasa extraterestră care o zeificase pe Zoe ca fiică a lui Charles Boutin, omul care îi înzestrase pe obini cu cea mai de preț însușire: conștiința de sine. Aceștia o însoțeau pe Zoe peste tot, înregistrându-i cea mai mică mișcare, orice vorbă, orice gând, pentru a le transmite și împărtăși cu întreaga rasă obină. Nota mea-9!

John Scalzi-Războiul Bătrânilor IV: Povestea lui Zoe (Old Man’s War IV: Zoe’s Tale, 2008) 320p., TPB, Millennium Books, Satu-Mare, 2012, Colecția Epic Nr. 21, Trad. Cristina Ghidoveanu, Red. Ștefan Ghidoveanu

În cea de-a patra parte a ciclului ‘Old Man’s War’, Povestea lui Zoe, Scalzi realizează un truc interesant. N-am vizionat încă Rashomon, una din capodoperele lui Akira Kurosawa, am văzut în schimb Vantage Point, așa că mi-am dat seama despre ce-i vorba: dacă în volumul precedent acțiunea era narată din punctul de vedere al lui John Perry, tatăl adoptiv al lui Zoe, de această dată acțiunea este descrisă din punctul de vedere al lui Zoe Boutin Perry, ea este personajul principal, ba chiar cartea este narată la persoana întâi, Zoe fiind personajul naratoarea. Acțiunea nu aduce foarte multe noutăți față de cea descrisă în volumul anterior (doar câteva chestii noi: povestea poveștii lui Charles Boutin, dar spusă din perspectiva obinilor, povestea de dragoste dintre Zoe și primul său iubit, întâlnirea cu vârcolacii de pe Roanoke și aplanarea conflictului dintre rasa lor și oamenii de pe Roanoke, întâlnirea lui Zoe cu Generalul Gau, modul în care va fi ajutată de extratereștrii care creaseră rasa lui Hickory și Dickory etc.), dar ne permite să vedem lucrurile dintr-o perspectivă diferită, cea a unei fete care abia intrată în adolescență.

Bucuriile, necazurile, prieteniile, prima dragoste, acțiunile oamenilor mari greu de înțeles pentru niște puștani, dorința de a fi luată în seamă mai mult și de a participa la salvarea Coloniei Roanoke, totul este descris cu minuțiozitate și cu afecțiune, este greu să nu te atașezi de o tânără obligată să se maturizeze forțat și prea devreme.

Ce nu mi-a plăcut a fost faptul că deseori aveam sentimentul că citesc un roman Young Adult, un roman provestit de o adolescentă pentru niște cititori adolescenți, și de aici desele situații grave, dar relatate…altfel. Un alt aspect care m-a deranjat oarecum este modul în  care este transformată Zoe într-un fel Wonder-Girl și felurile în care, deseori, salvează situația. Coperta este OK, dar obinii de pe copertă seamănă cu două broaște-țestoase care stau în picioare. Salutară ideea editorului de a trece pe copertă și numele traducătorului. Nota mea-8.5!

Acum, câteva cuvinte în încheirea acestor opinii despre una din cele mai mediatizate serii SF apărute în ultimii ani. Am citit câteva articole nu chiar măgulitoare la adresa acestei serii, la adresa stilului cam ușurel al lui Scalzi și la adresa SF-ului fără pretenții scris și popularizat de unii din marii scriitori de SF din trecut sau contemporani. Mulți strâmbă din nas când citesc literatură SF Space-opera, Militaristă, Hard sau mai știu eu ce-aceasta este literatură slabă, fără pretenții, inferioară calitativ sau chiar nu merită să fie denumită literatură: în anul cutare trebuia să ia premiul Hugo sau Nebula Margaret Atwood sau Salman Rushdie, nu Clarke sau Robert J. Sawyer. În opinia mea, multă lume a uitat de la ce vine ‘S’-ul din SF: citesc literatură SF pentru a afla și noi ipoteze, extrapolări (cu toate că Egan scrie pentru absolvenți de Universitate), idei noi, aventuri galactice, sau pur și simplu doar pentru divertisment etc. ‘S’-ul acesta nu se referă la biografia alernativă a lui Bin Laden, apocalipsa văzută de feministele din anii ’60, la cum să fug de serviciile secrete americane care îmi cenzurează internetul, la trezirea conștiinței unei clone sau la mai știu ce. SF înseamnă Science-Fiction și cine-l citește ca să găsească altceva trebuie să caute Mainstream-Fiction, Drama-Fiction sau Atwood-Fiction. ‘Old Man’s War’ nu este o capodoperă, dar este un reper destul de important pe borna evoluției literaturii Science-Fiction din ultimii ani.

David Morrell-Testament (Testament, 1975) 318p., TPB, Olimp, București, 1994, Colecția Olimp Special Series Nr. 3, Trad. Lucia și Costi Popârțan

De la creatorul lui Rambo și al fraților Remus și Remulus, agenți ai Mossadulului, din superba serie Mortalis, un thriller captivant, care se citește pe nerăsuflate. Familia unui ziarist care scrisese un articol defăimător la adresa unei organizații paramilitare din S.U.A. este hăituită fără milă prin munți plini de zăpadă. Te face să rostești: Răzabunarea moarte n-are. Superbă. Recenzia mai lungă în Numărul din aprilie al Revistei Suspans. Nota mea-9.8!

Tonino Benacquista-Malavita (Malavita, 2004) 310p., MMP, Nemira, București, 2006, Colecția Suspans Nr. 58, Trad. Simona Brînzaru, Red. Nicoleta Ghement

Povestea unui mare cap mafiot, care depusese mărturie contra altor capi mafioți din America, retras într-un cătun din Normandia împreună cu soția și cei doi copii, pe urmele cărora se află crema ucigașilor plătiți de mafie pentru a-i lichida în semn de răzbunare. Glume, ironii, memorii, coincidențe extraordinare, aruncătoare de rachete și pistoale de toate calibrele, totul condimentat cu un umor negru savuros. Recenzia mai lungă în Numărul din aprilie al Revistei Suspans. Nota mea-9.5!

Stephen King-La Asfințit. Povestiri (Just After Sunset-Stories, 2008) 392p., HC, Nemira, 2010, Colecția Suspans Nr. 168, Trad. Mircea Pricăjan, Red. Ioana Stănescu

13 povestiri în dulcele stil caracteristic regelui. Povestiri bune, mai puțin bune sau chiar slabe, de la horror cu zei cosmici la pastișe apocaliptice, de la thriller la comedie neagră, o antologie de citit și la care trebuie să stai să reflectezi un pic după ce-ai lăsat-o din mână. Mai multe despre ea puteți citi în numărul 23 al Revistei Suspans, preconizat să apară chiar de Paști. Lectură plăcută. Nota mea-9!

Posted by Liviu

Concurs PKD : Timpul Dezarticulat

Iata ce spune unul din cei mai mari scriitori de Science FictionPHILIP K.DICKNu voi înceta niciodată să caut și cred că stă în puterea mea să descopăr o dată pentru totdeauna, spre propria mea satisfacţie, nu spre a celorlalţi, adevărata natură a realităţii din jurul nostru, în comparaţie cu realitatea fenomenologică pe care o percepem.

Renuntind la explorarea cosmosului sau la realizarile stiintei si tehnicii PHILIP K.DICK  a operat o mutare esentiala in SF  explorind ca nimeni altul , fiind deschizator de drumuri, abisurile sufletului omenesc, spaimele si temerile noastre exprimate asa cum noi nu vom putea niciodata sa-o facem.

Majoritatea lucrarilor scrise de  PHILIP K.DICK trateaza problema realitatilor si  a universurilor paralele plus fisurile din realitatea cotidiana, scindarea duala a fiintei umane si alunecarea spre lumea intunecata a tenebrelor. Multumim pe aceasta cale ,ca fani sf ,Editurii Nemira pentru momentele de neuitat la lectura acestor minunate carti scrise de P.K.Dick, una din ele fiind si deschizatoarea colectiei NAUTILUS, Vinatorul de recompense, Ubik,Cele trei stigmate ale lui Palmer Eldritch, Omul din castelul inalt, Substanta M, Clanurile de pe alpha, Jucatorii de pe Titan si Furnica electrica.

 Dintr-o data disparusera sirenele, cladirile lagarelor de concentrare, conflictul si ura,fasiile obligatorii de pe barele masinilor, cu textul O SINGURA LUME FERICITA.Soldatii imbracati in uniformele lor, care nu dispareau din preajma-i cit era ziua de lunga,groaza de urmatorul atac cu rachete, presiunea si tensiunea insuportabila si, mai presus de orice, indoiala ce-i chinuia pe toti. teribila vina a razboiului civil, purtat cu ferocitate tot mai mare. frate contra frate.Familii care se distrugeau cu buna stinta.

Era cel mai important om din lume dar NU trebuia sa stie acest amanunt.

Editura Nemira impreuna blogul Fansf organizeaza un nou concurs care are drept premiu aceast hardcover superb  ce va fi atribuit unui singur cistigator  ales prin tragere la sorti din cei care vor raspunde corect la urmatoarea intrebare:

Ce roman scris de PKD a cistigat premiul John W.Campbell si-n ce an?

Deadline-ul este vineri ora 22:00.

UP DATE: Cistigatorul concursului este Catalin Maria.

posted by voicunike

Ce Citește Liviu 8 (30.01-5.02 2012) – Succint

Charles Stross-Spațiul Singularității (Singularity Sky I: Singularity Sky, 2003) 436p., MMP, Tritonic, 2009, Colecția Fiction.ro Nr. 39, Trad. Mona Călinescu, Red. Alex Nichifor

Un roman space-opera devenit aproape clasic, prima parte din dipticul ‘Singularity Sky’, urmat în 2004 de ‘Iron Sunrise’ (Răsărit de Fier, Tritonic, 2009). După nașterea Eschaton-ului, o inteligență artificială, într-un viitor nu foarte îndepărtat, specia umană a început să colonizeze planete și galaxii din ce în ce mai îndepărtate. 400 de ani mai târziu, pe o planetă cu un regim foarte apropiat  de cel din URSS-ul anilor 50-60-70, unde cultura nu are niciun sens, tehnologia aparține doar conducătorilor, nimeni nu are voie să aibă opinii contrare opiniilor Conducerii, începe să plouă cu telefoane mobile. Oamenii încep să le culeagă și când le ascultă se aude o voce care cere să i se spună o poveste, în schimb oferindu-le oamenilor tot ce își doresc-bani, putere, comori, tehnologie etc. Pe această planetă încep adevărate revolte (puterea corupe-puterea absolută distruge), astfel că Pământul trimite o flotă de nave pentru a cerceta ce se întâmplă acolo. Dar lucrurile nu sunt ce par a fi, la bordul unei nave din flotă se află nu unul, ci doi spioni, iar mai departe…citiți ‘Spațiul Singularității’!

Stross are un stil mai aparte de a scrie space-opera, scenele de acțiune nu abundă precum în alte romane de gen, dincolo de acțiunile oamenilor se întrevăd fine comentarii la adresa societății contemporane consumiste, iar semi-barbarii de pe Noua Republică nu sunt prea departe de barbarii zilelor noastre. Până acum n-am mai citit un roman de acest fel (nominalizat la Hugo în 2004, lucru ce s-a întâmplat și cu urmarea ‘Iron Sunrise’ în anul următor), cu o intrigă complexă (relația dintre cei 2 spioni, planurile căpitanului navei, acțiunile unuia dintre liderii revoltei de pe Noua Republică etc.). Din câte am înțeles prima apariție în română a fost un fiasco, o traducere dezastruoasă și o redactare pe măsură, eu cred că am beneficiat de a II-a ediție, îmbunătățită (cea cu bulina roșie pe copertă, cu nominalizarea la Hugo). Nici această traducere nu e de nota 10 (cea care pune ceva se numește puitoare?, sau folosirea unor englezisme: decadă-știu că se folosește și acest cuvânt în română, dar parcă deceniu sună mai bine, sau prezervare. Nota mea-8,5!

Benjamin Black-Christine Falls. Dosarul Unei Morți Suspecte (Quirke I: Christine Falls, 2006) 442p., MMP, Nemira, 2008, Colecția Suspans Nr. 89, Trad. Cornelia Bucur, Red. Ecaterina Derzsi (?)

După modelul altui scriitor mainstream care a publicat câteva romane polițiste (Julian Barnes-Dan Kavanagh, cu seria Duffy, apărută și la noi la Editura Nemira), iată că și John Banville s-a apucat să scrie romane polițiste sub pseudonimul Benjamin Black, și le-a scris foarte bine. Christine Falls spune povestea unui anatomopatolog, Quirke, din Irlanda anilor ’50 ai secolului XX, care investighează moartea unei tinere, Christine Falls, în condiții suspecte, ajungând până în S.U.A. și demascând o rețea care se ocupa de traficul de copii.

N-am știut că și în Irlanda au existat oameni care mureau de foame și trăiau în maghernițe insalubre, femei care nășteau câte 15 copii și care abia așteptau să scape apoi de ei, traficanți și fețe bisericesti corupte etc. Cartea are o atmosferă foarte sumbră, rece, eroul, Quirke este un bețiv depresiv incurabil, dar care are o criză de conștiință (soția îi murise în aceleași condiții ca și Christine Falls) și pornește să investigeze moartea tinerei. Până acum au apărut 4 romane care-l au ca erou pe Quirke, al V-lea urmează sa apară în August 2012. Nemira a publicat doar prima parte, sper că va mai lăsa în pace scribălăii care-l imită pe Dan Brown și va mai publica din această serie foarte interesantă. Nota mea-9,5!

Ca urmarea a unei discuții cu Horia Nicola Ursu de săptămâna trecută, am aflat că pot și eu să votez Premiile Galileo. A urmat un maraton de lectură a cărților nominalizate și am reușit să devorez 5 din ele, rezultatul fiind urmatorul:

 

 

 

 

 

 

 

 

Bogdan Tudor-Bucheru-Anotimpurile (2011), 238p., TPB, Millennium Books, 2011, Colecția Ficțiuni Nr. 12, Red. Smaranda Popescu

Bogdan Tudor Bucheru este unul dintre întemeietorii grupului Kult de la începutul anilor 2000. Anotimpurile este o culegere care conține 8 povestiri (printre care Diavolul Alb, Zalm per Oxis sau Old City-Anotimpurile, horror sau cyberpunk, fantasy sau pur și simplu povești. Mărturisesc că nu prea m-au atras povestirile din acest volum, cu un stil cam încâlcit (mi s-a părut mie) și subiecte destul de stranii, dar gusturile nu se discută. Nota mea-7!

Ștefana Cristina Czeller-Cerneală și Sânge (2011), 368p., TPB, Millennium Books, 2011, Colecția Ficțiuni Nr. 11, Red. Florin Pîtea

Un roman horror de debut foarte bun, cu un titlu vandabil, savuros și scris cu multă imaginație. Romanul spune povestea unei ziariste din Iași, Cristina Man, care investighează o serie de evenimente ciudate care se petrec pe fundalul unui Iași mizer și decrepit, cenușiu, unde plouă foarte mult și cerul este mereu gri: de la o clinică se fură câteva pungi cu sânge (lucru care m-a dus imediat cu gândul la vampiri), are loc o crimă foarte sângeroasă (un bătrân este torturat și apoi este scrijelit un mesaj de avertizare pe pieptul acestuia), colega de apartament a Cristinei este răpită, violată și amenințată (trebuie să-i transmită Cristinei să stea deoparte), un coleg de la ziar este accidentat intenționat etc., toate aceste evenimente având-o în centru pe Crisitina. În țară au loc alegeri prezidențiale, principalul favorit fiind un tânăr fermecător și misterios, Alex Corbu, care sosește în Iași și care se îndrăgostește de Cristina (la un bal la care este invitată de Amalia, colega ei de apartament).

Scenele de acțiune alternează cu coșmarurile pe care le are Cristina (în vis ea parcă asistă la o poveste din Rusia lui Ivan cel Groaznic-iată că printr-o coincidență, în doar 2 săptămâni, am citit de 2 ori despre opricinici, gărzile Tarului celui Sangeros), suspansul este bine dozat și parcă abia aștepți să vezi ce se întâmplă în continuare. Cristina seamănă destul de bine cu autoarea (este tânără, poartă ochelari, este ziaristă); au fost câteva aspecte de remarcat: n-am fost niciodată în Iași, dar parcă prea este descris ca un oraș din lumea a treia, cu străzi pline de gropi, străbătute numai de rable (parcă este un oraș post-apocaliptic), dar aceste aspecte ilustrează destul de bine situația societății românești contemporane: sărăcie (Cristina socotește și ultimul bănuț pentru a-i ajunge până la următorul salariu), mizerie, lăcomie și multă-multă prostie și nesimțire. Mi s-a părut cam tras de păr ca un președinte să fie ales doar pentru că este frumos și suspină toate femeile după el, iar societatea românească găsește în el salvatorul, dar finalul mi s-a părut cam expeditiv și nu prea m-a satisfăcut = o intrigă complexă este soluționată cam…simpluț. Nota mea-9!

 

 

 

 

 

 

 

 

Liviu Radu-Singur pe Ormuza (2011) 190p., TPB, Millennium Books, 2011, Colecția Ficțiuni Nr. 14, Red. Michael Haulică

Scriitorul de proză scurtă fanion al literaturii românești de anticipație s-a întors! Liviu Radu recidivează cu această colecție de povestiri savuroase, pline de imaginație și foarte bine scrise. Volumul este structurat în două parți: prima parte, Dincolo de Barieră, conține 11 povestiri (inclusiv cea care dă titlul volumului), iar cea de-a doua parte, Oh, Zeii Mei cu Aripi Groase, este alcătuită din 7 povestiri, deci, în total, 18 poevstiri, mici bijuterii cu întorsături de situație și cu concluzii amuzante și amare deopotrivă, în stilul care l-a consacrat pe Liviu Radu. Mi-au plăcut foarte mult Singur pe Ormuza, Piatră de Tlolog și Amintiri despre Făt-Frumos și mi-au plăcut mai puțin (nu pot spune despre o povestire de-a lui Liviu Radu că nu-mi place deloc) Oh, Zeii mei cu Arip Groase și Ziua Dimensiunii Zero. Maestre, jos pălăria! Nota mea-9,8!

Costi Gurgu-Cronici de la Capătul Pământului (2011) 366p., TPB, Millennium Books, 2011, Colecția Ficțiuni Nr. 13, Red. Cătălin Badea-Gheracostea

Emigrat în Canada din 2004 și membru fondator al grupului Kult (pentru care a și editat Vremea Demonilor, Cronicile Sângelui și Radharc), Costi Gurgu continuă să scrie proză scurtă și o face foarte bine. Volumul este destul de masiv și este structurat în 3 părți: prima parte conține 5 povestiri, din  care răzbat clar ecouri ale grupului Kult (inclusiv Mlaștinile din Sud, parte din Rețetarium, Ciuma de Sticlă și Îngeri si Molii). Sunt povestiri stranii și fascinante deopotrivă, pline de imaginația unor povestiri New Weird sângeroase și grețoase, câteodată, care îl așează pe Costi Gurgu pe prima treaptă a  sciitorilor români mai tineri de proză scurtă. Partea a doua cuprinde 6 povestiri care mie mi s-au părut fantasy (un fantasy mai ciudat și mai horror), dintre care am remarcat Sămânța Pripită și Strigătul de Piatră, iar partea a treia conține 2 povestiri mainstream, Amanții (se vede experiența la Playboy a lui Costi Gurgu) și Cenușa (o fermecătoare poveste despre doi frați care se regăsesc după câțiva ani peste mări și țări). Nu mi-au plăcut toate povestirile (Dincolo de Farul de la Capătul Lumii și Biblioteca Fără Sfârșit), dar per ansamblu este un volum bun. Un minus i-l acord redactării, care lasă de dorit destul de mult. Nota mea-8,5!

Editor Adrian Crăciun-Steampunk: A Doua Revoluție (2011), 304 p., TPB, Millennium Books, 2011, Colecția Antologiile Millennium Nr. 3, Red. Laura Ciobanu

Despre acest volum nu mai sunt lucruri noi de spus (spune destule de multe Ștefan Ghidoveanu în Cuvânt Înainte), s-au spus destule la vremea când a apărut, așa că nu voi mai spune decât că mi s-a părut o idee foarte interesantă colaborarea dintre Adrian Crăciun alias Aspoiu, fondatorul Blogului CititorSF și Horia Nicola Ursu, conducătorul editurii Millennium Books. A rezultat poate cea mai interesantă idee de antologie SF românească, cu povestiri scrise în domeniul steampunk, deci pe o temă dată. Au participat Ioana Vișan, Ștefana Cristina Czeller, Michael Haulică, Mircea Opriță, Aron Biro, Oliviu Crâznic, George Lazăr, Florin Pîtea, Costi Gurgu și Marian Truță, cu povestiri foarte frumoase și foarte interesante (mi-au plăcut deosebit De la Țigani, a lui George Lazăr, Ultima Clepsidră, a lui Oliviu Crâznic-mi-a adus aminte de universul creat de  Mike Mignola și Guillermo del Toro în Hellboy și Hellboy II: The Golden Army, Profeții despre Trecut, a lui Aron Biro-deprimantă și adevărată și Povestea lui Calistrat Hadîmbu…, a lui Michael Haulică).

După părerea mea de FanSF este o antologie de neratat și un must-read. Redactare foarte bună, bravo Laurei Ciobanu. Antologia a beneficiat și de o ediție hardcover limitată, pentru bibliofili, peste care s-au năpustit toți colecționarii doritori de o adevărată bijuterie. Nota mea-9,8!

Posted by Liviu