Semnal editorial 301: Margaret Atwood – Femeia-oracol

Ar putea fi o imagine cu text care spune „MARGARET ATWOOD FEMEIA-ORACOL AUTOAREA BESTSELLERURILOR POVESTEA SLUJITOAREI TESTAMENTELE CORÍNT FICTION”

Joan Foster, eroina romanului, a dus o viață de fugară, asumându-și diferite identități. Obezitatea din adolescență și criticile constante ale mamei ei o determină să fugă din Canada în Anglia, unde se descoperă pe sine însăși ca autoare de romane de amor ieftine, o îndeletnicire pe care o ascunde față de Arthur, soțul ei activist, care tot visează la o revoluție.

Când scrierile lui Joan își găsesc expresia finală într-un volum de poezie feministă care devine bestseller, ea este copleșită de valul publicității și al notorietății.

Incapabilă de a jongla simultan cu mariajul care se destramă, cu aventura ei nesăbuită cu un artist excentric și cu disputa cu un șantajist al celebrităților, Joan își înscenează moartea și fuge în Italia, hotărâtă să ia totul de la zero. Dar, după ce s-a ascuns o viață întreagă, ea descoperă că invizibilitatea care a chinuit-o cândva este acum imposibil de redobândit.

 „Strălucitoare și amuzantă. Nu pot spune cât de mult m-a entuziasmat lectura ei – totul funcționează perfect. O carte extraordinară.”  JOAN DIDION

„În Femeia-oracol, Joan Foster, protagonista și scriitoarea din roman, nu numai că pare a fi constant sub influența directă a personajelor sale (și nicidecum invers), imitându-le adesea reacțiile, dar însăși viața ei pare a fi desprinsă dintr-un roman (gotic, în special, ca acelea pe care le scrie sub un alt nume) în care nimic nu este ce pare a fi, iar personajele ascund mereu câte un secret teribil.” FLORIN IRIMIA

„Un roman foarte nostim, o poveste spusă grațios, cu detașare ironică și multă artă.” WASHINGTON POST BOOK WORLD

MARGARET ATWOOD (n. 1939) este cea mai cunoscută scriitoare canadiană, autoare a peste 35 de volume de proză, poezie şi eseuri critice, traduse în zeci de limbi. A scris romane (Alias GracePovestea cameristeiOchi-de-pisicăOryx şi CrakeAsasinul orbFemeia comestibilă etc.), volume de proză scurtă (Dancing Girls and Other Stories etc.) şi de poezii (The Circle GameInterlunar, Morning in the Burned HouseEating Fire: Selected Poetryetc.), precum şi literatură pentru copii. Printre numeroasele premii care i-au fost acordate se numără Booker Prize, The Governor General’s Award, Giller Prize, Premio Letterario Internazionale Mondello, Toronto Book Award, Sunday Times Award for Literary Excellence, Premio Príncipe de Asturias de las Letras. Este membră a Societăţii Regale din Canada, i s-a conferit Ordinul Norvegian al Meritului Literar şi titlul de Cavaler al Ordinului Artelor şi Literelor al Franţei. În prezent locuieşte la Toronto.

AUTOR(I):MARGARET ATWOOD
TIP COPERTĂ:SOFTCOVER
ISBN:9786067939668
FORMAT:13 X 20 CM
EDITURA:CORINT
AN APARIȚIE:2021
NUMĂR PAGINI:448
TRADUCERE:GABRIELA NEDELEA

Grupul Editorial Corint achiziționează licența de publicare pentru romanul colaborativ Fourteen Days: An Unauthorized Gathering editat de Margaret Atwood, un Decameron modern al perioadei Covid

Ar putea fi o imagine cu 1 persoană şi text care spune „Mult-aÈteptatul roman FOURTEEN DAYS: AN UNAUTHORIZED GATHERING, un Decameron modern al perioadei Covid, editat de scriitoarea Margaret Atwood, va fi tradus și publicat primăvara viitoare în colecția CORINT FICTION”

Grupul Editorial Corint a semnat un acord cu Houghton Mifflin Harcourt Books & Media pentru publicarea în limba română a volumului Fourteen Days: An Unauthorized Gathering, roman colaborativ ce integrează toate genurile literare, coordonat de scriitoarea Margaret Atwood, la care vor contribui zeci de autori celebri. Cartea va apărea în imprintul Corint Fiction în primăvara anului 2022, simultan cu lansarea internațională. 

Fourteen Days este o variantă modernă a Decameronului. În romanul lui Boccacio,  călătorii se adăpostesc din calea Morții Negre într-o vilă de la marginea Florenței, unde își deapănă poveștile. În Fourteen Days, un grup de vecini se adună pe acoperișul clădirii în care locuiesc, în Manhattanul pustiit la debutul pandemiei de Coronavirus, și își împărtășesc amintiri și întâmplări dintre cele mai surprinzătoare, mai intime, mai terifiante și mai înduioșătoare.

Continuă lectura

Semnal editorial 222: „Mireasa hoțomană” (ediția a II-a) de Margaret Atwood, Corint Fiction

MIREASA HOȚOMANĂ

EDIȚIA A II-A

MARGARET ATWOOD

Colecția Corint Fiction

Nu este disponibilă nicio descriere.

Editura Corint semnalează apariția, în luna noiembrie, a volumului Mireasa hoțomană, ediția a II-a, de Margaret Atwood, o bijuterie literară în care fuzionează elemente de distopie, analiză psihologică profundă și meditație asupra identității.

Margaret Atwood, de două ori câștigătoare a Booker Prize, e una din cele mai versatile voci feminine ale literaturii actuale. Își definește opera ca „literatură speculativă”, e o oponentă activă a totalitarismului, în orice formă politică și discursivă, militantă pentru drepturile animalelor și susținătoare a inovațiilor în domeniul tehnologiei.

Romanul Mireasa hoțomană, publicat pentru prima dată în 1993, vorbește despre jocuri de putere și prietenie feminină. Destinele a trei femei sunt devastate de un personaj malefic, Zenia, o proiecție aproape mitologică a răului care se insinuează în viețile lor profesionale și amoroase, își înscenează moartea și le amprentează existențele. Roz, Charis și Tony caută o ieșire din acest labirint pe care numai cititorul îl vede de sus, în toată complexitatea sa.

Detalii despre carte: https://www.edituracorint.ro/mireasa-hotomana.html

Cartea a fost ecranizată în 2007 pentru CBC Television, cu Mary Louise Parker în rolul Zeniei. Atwood a revizitat personajul acesta care fascinează și intrigă în 2014, într-o povestire publicată sub titlul „I Dream of Zenia with the Bright Red Teeth”.

Romanul Mireasa hoțomană e disponibil în librării și pe www.edituracorint.ro.

Semnal editorial 149: Recomandare de carte – Alias Grace de Margaret Atwood, 40% reducere

ALIAS GRACE de Margaret Atwood , o nouă ediție, în colecția Corint Fiction

Cartea a fost ecranizată de Netflix într-o miniserie de excepție

„O carte extraordinară, scrisă cu o inteligenţă, o pătrundere subtilă şi un uluitor har al povestirii, care mă face să nu am nici un dubiu că Atwood este cea mai remarcabilă romancieră de limbă engleză de azi.”

SYDNEY MORNING HERALD

Continuă lectura

Fragment în avanpremieră: Margaret Atwood – Testamentele

BOOKER PRIZE 2019

Au trecut mai bine de cincisprezece ani de la evenimentele din Povestea Slujitoareiiar regimul teocratic al Republicii Galaad încă ţine frâiele puterii cu o mână de fierDar apar primele semne că Galaadul începe să se erodeze din interior. Exact în acest moment de răscrucevieţile a trei femei complet diferite se întrepătrund îmod neaşteptat. Urmările pot fi dezastruoase sau pot duce la un viitor mai bun, dar cu siguranţă vor cutremura zidurile lumii care le ţine captiveRămâne de văzut dacă aceste ziduri se vor şi prăbuşi.


În paginile Testamentelor Margaret Atwood îi deschide cititorului uşspre cele mai ascunse cotloane ale Galaadului pe măsură ce fiecare personaj feminin din povestea ei e nevoit săşi dea seama cine este de fapt şcât de departe ar merge pentru lucrurile în care crede.


Dragi cititori, toate întrebările pe care mi leaţi pus despre Galaad şi despre mecanismele lui au fost o sursă de inspiraţie pentru această carteSau aproape toateCealaltă sursă de inspiraţie fost lumea în care trăim.“ Margaret Atwood


Prin această carte, Atwood ne aminteşte de puterea adevărului înaintea răului.“ People


O poveste captivantă scrisă întrun ritm alertrevoluţionară şi cu accente de melodramă.“ The New York Times


Toată lumea ar trebui să citească Testamentele.“ Los Angeles Times

O continuare pe măsura operei care a precedatoAcest lucru este posibil şi datorită capacităţii lui Atwood de a surprinde, chiar şi atunci când scrie despre un univers pe care credem căl cunoaştem atâde bine.“ USA Today


Femeile din Galaad sunt mai fascinante ca niciodată.“ NPR


Se prea poate să nu existe scriitor mai potrivit decâMargaret Atwood când vine vorba să aducă în discuţie anxietăţile lumii în care trăim.“ Entertainment Weekly

PRECOMANDĂ CU LIVRARE DIN 31 MARTIE 2020
  • Traducere din limba engleză de Ioana Miruna Voiculescu
  • Titlul original: „The Testaments”
  • paperback, 648 p, 140×205 mm
  • ISBN 9786067107012
  • Bestseller, Recomandată
  • Autor: Margaret Atwood
  • Domenii: FicţiuneScience-fiction
  • Colecţie: musai

Fragment în avanpremieră

Astfel de lucruri ne spunea la şcoală Mătuşa Vidala, căreia îi curgea veşnic nasul, în timp ce noi coseam gherghef pentru batiste, taburete şi rame pentru foto­grafii; florile în vază, fructele în castron erau modelele predilecte. În schimb, Mătuşa Estée, profesoara noas­tră preferată, spunea despre Mătuşa Vidala că exage­rează şi că nu avea niciun rost să ne bage groaza în oase, mai ales că ne-ar putea afecta negativ vieţile de viitoare soţii insuflându-ne o asemenea aversiune.

— Nu toţi bărbaţii sunt aşa, fetelor, ne liniştea ea. Cei mai buni dintre ei sunt firi superioare. Unii dau dovadă de o foarte bună stăpânire de sine. Iar după ce vă veţi căsători, vi se va părea cu totul altfel, deloc înfricoşător.

Nu că ea ar fi ştiut mare lucru despre asta, din moment ce Mătuşile nu se căsătoreau; nu li se permi­tea. De aceea aveau acces la cărţi şi libertatea de a scrie.

— La vremea potrivită, împreună cu taţii şi mamele voastre vă vom alege soţii cu înţelepciune, ne asigura Mătuşa Estée. Deci nu aveţi de ce să vă temeţi. Învă­ţaţi-vă lecţiile şi aveţi încredere în cei mai în vârstă că vor face ce e mai bine şi că toate îşi vor urma cursul firesc. Mă voi ruga pentru asta.

Dar, în ciuda gropiţelor şi a zâmbetului prietenos al Mătuşii Estée, versiunea Mătuşii Vidala era cea care se impunea. Îmi apărea în coşmaruri: sera spartă în mii de cioburi, apoi sfâşierea, sfârtecarea şi tropăitul copitelor, iar la urmă bucăţi din trupul meu – roz, albe şi mov-prună – împrăştiate peste tot. Gândul că mă voi face mare – suficient de mare pentru căsătorie – mă îngrozea. Nu aveam nicio încredere în alegerile înţe­lepte ale Mătuşilor: mă temeam că voi sfârşi măritată cu un ţap în flăcări.

*

Rochiile roz, albe şi mov-prună erau apanajul fete­lor speciale ca noi. Fetele obişnuite care proveneau din Econofamilii purtau tot timpul aceeaşi uniformă: nişte cămăşi cenuşii urâte, cu dungi multicolore, la fel ca hainele mamelor lor. Nu învăţau nici gherghef, nici cum să croşeteze, numai cusutul banal şi cum să confecţioneze flori de hârtie şi alte corvezi. Nu erau pre-alese ca noi să se căsătorească cu cei mai de seamă bărbaţi – cu Fiii lui Iacob şi ceilalţi Comandanţi sau cu fiii lor; totuşi, puteau fi alese după ce creşteau mai mari, cu condiţia să fie suficient de drăguţe.

Nu se vorbea despre asta. Nu era voie să te împăunezi cu frumuseţea fizică, nu se cuvenea, şi nici să observi frumuseţea altora. Dar noi fetele ştiam adevărul: mai bine să fii drăguţă decât urâtă. Până şi Mătuşile le acor­dau mai multă atenţie celor drăguţe. Oricum, dacă erai pre-aleasă, nu prea mai aveai nevoie să fii şi drăguţă.

Eu nu mă uitam cruciş ca Huldah, şi nici nu aveam o încruntătură din naştere ca Shunammite, nici sprâncene abia vizibile ca Becka, dar eram netermi­nată. Aveam o faţă fără formă, ca de aluat, semăna cu fursecurile speciale cu ochi din stafide şi dinţi din seminţe de dovleac, pe care mi le făcea Martha mea preferată, Zilla. Dar deşi nu eram frumoasă, eram foarte, foarte aleasă. De două ori aleasă: nu doar pre‑aleasă să fiu soţie de Comandant, ci aleasă întâi şi întâi de Tabitha, mama mea.

— Mă plimbam prin pădure când am dat de un castel fermecat în care erau închise o grămadă de fetiţe pe care le vrăjiseră nişte vrăjitoare rele, obişnuia să-mi spună Tabitha. Niciuna dintre ele nu avea mamă. Eu aveam un inel fermecat care descuia castelul, dar nu puteam să salvez decât o singură fetiţă. Aşa că m-am uitat cu atenţie la fiecare şi apoi, dintre toate, te-am ales pe tine!

— Ce s-a întâmplat cu celelalte? o întrebam de fie­care dată. Celelalte fetiţe?

— Le-au salvat alte mame, îmi răspundea.

— Aveau şi ele inele fermecate?

— Sigur că da, draga mea. Pentru a fi mamă, ai nevoie de un inel fermecat.

— Unde e inelul fermecat? o întrebam. Unde e acum?

— E chiar aici pe degetul meu.

Şi-mi arăta al treilea deget de la mâna stângă. Dege­tul inimii, aşa îl numea.

— Dar inelul meu nu putea îndeplini decât o dorinţă, iar eu am folosit-o cu tine. Aşa că acum e doar un inel obişnuit, de mamă.

În acest moment, mă lăsa să probez inelul care era din aur, cu trei diamante: unul mare în mijloc şi câte unul mai mic de-o parte şi de alta. Chiar părea un inel care fusese cândva fermecat.

— M-ai luat în braţe şi ai plecat cu mine? o între­bam. M-ai scos din pădure?

Ştiam povestea pe de rost, dar îmi plăcea să mi-o repete.

— Nu, draga mea, erai deja prea mare. Dacă te-aş fi dus în braţe, aş fi tuşit şi ne-ar fi auzit vrăjitoarele.

Asta sigur era adevărat: chiar tuşea mult.

— Aşa că te-am luat de mână şi ne-am strecurat afară din castel să nu ne audă vrăjitoarele. Şi amân­două am făcut „şşş“ – aici îşi ducea degetul la buze şi eu o imitam şi rosteam încântată „şşş“ –, apoi am fugit foarte repede prin pădure, cât mai departe de vrăjitoa­rele rele, pentru că una dintre ele ne văzuse ieşind pe uşă. Am alergat, apoi ne-am ascuns în scorbura unui copac. A fost foarte periculos!

Aveam o amintire neclară cu mine alergând printr-o pădure şi cineva care mă ţinea de mână. Mă ascunsesem într-o scorbură? Aveam impresia că mă ascunsesem undeva. Deci poate că era adevărat.

— Şi după aceea, ce s-a mai întâmplat? o întrebam.20

Testamentele

— După aceea te-am adus în această casă frumoasă. Nu eşti fericită aici? Eşti atât de preţuită de noi toţi! Nu suntem amândouă norocoase că te-am ales?

Mă cuibăream strâns lângă ea, ea mă cuprindea cu braţul, iar eu, stând cu capul lipit de trupul ei slab, îi simţeam coastele ascuţite. Cu urechea lipită de piep­tul ei, auzeam cum îi bate inima tot mai tare, tot mai tare, mi se părea mie, în timp ce aştepta să-i răspund. Ştiam că răspunsul meu avea putere: puteam s-o fac să zâmbească sau nu.

Şi cum să răspund altfel decât da şi da? Da, eram fericită. Da, eram norocoasă. În orice caz, era adevărat.

3

 

Câţi ani să fi avut atunci? Poate şase sau şapte. Mi-e greu să-mi dau seama, nu am amintiri clare de dinainte.

O iubeam foarte mult pe Tabitha. Era frumoasă, deşi foarte slabă, şi se juca ore întregi cu mine. Aveam o casă pentru păpuşi care imita casa în care locuiam, cu o sufragerie, o sală de mese şi o bucătărie mare pentru Marthe, cu biroul tatei cu masă de lucru şi o biblio­tecă. Toate imitaţiile de cărţi în miniatură de pe raf­turi aveau paginile goale. Când am întrebat de ce nu era nimic înăuntru – intuiam vag că ar fi trebuit să fie nişte semne pe acele pagini –, mama mi-a răspuns că, la fel ca vazele cu flori, cărţile erau simple decoraţiuni.

Câte minciuni a trebuit să spună de dragul meu! Pentru a mă proteja! Dar se pricepea. Avea o minte foarte inventivă.

La etajul al doilea al casei pentru păpuşi, aveam dormitoare mari, frumoase, cu draperii, tapet şi tablo­uri – tablouri frumoase, fructe şi flori –, iar la etajul al treilea, dormitoare mai mici şi cinci băi cu totul, una dintre ele de fapt o „cameră pentru pudrat“ – de ce s-o fi numit aşa? ce să fi fost „pudra“? –, şi o pivniţă cu provizii.

În afară de casă, aveam şi setul complet de păpuşi: o păpuşă mamă în rochia albastră a Soţiilor de Coman­danţi, o păpuşă fetiţă cu trei rochii – roz, albă şi mov‑prună, exact ca ale mele –, trei păpuşi Marthe cu şorţurile lor verde-stins, un Paznic al Credinţei cu caschetă, care să conducă maşina şi să tundă peluza, doi Îngeri care să stea la poartă cu puştile lor de plas­tic în miniatură ca să nu poată intra nimeni să ne facă rău şi o păpuşă tată în uniforma scrobită de Coman­dant. Nu vorbea niciodată prea mult, doar se plimba în sus şi în jos prin cameră şi se aşeza în capul mesei, iar Marthele îi aduceau lucruri pe tavă, după care se retrăgea în biroul său şi închidea uşa.

Prin asta, păpuşa Comandant nu se deosebea de tatăl meu, Comandantul Kyle, care îmi zâmbea şi mă întreba dacă am fost cuminte, apoi dispărea. Diferenţa era că vedeam ce făcea păpuşa Comandant în biroul său – stătea la birou în faţa Verbocomputerului şi a unui teanc de documente –, în schimb despre tatăl meu adevărat nu ştiam: era interzis să intrăm în biroul lui.

Se pare că făcea ceva foarte important acolo – lucru­rile importante pe care le fac bărbaţii, prea importante pentru ca femeile să-şi bage nasul, cu creierele lor mai mici, incapabile să conceapă idei mari, după cum ne spunea Mătuşa Vidala, care ne preda Religia. Ar fi fost ca şi cum ai fi încercat să înveţi o pisică să croşeteze, spunea Mătuşa Estée, care ne învăţa lucru manual, iar noi râdeam, atâta era de ridicol! Pisicile nici măcar nu au degete!

Deci bărbaţii aveau în cap ceva ca nişte degete, numai că un fel de degete pe care fetele nu le aveau. Şi asta explica totul, spunea Mătuşa Vidala, iar noi nu mai aveam ce întrebări să punem. Gura i se închidea cu un ţăcănit, zăvorând orice alte cuvinte care s-ar mai fi putut rosti. Ştiam că trebuie să mai fie şi alte cuvinte, pentru că şi pe-atunci imaginea cu pisicile mi se părea greşită. Pisicile nu-şi doreau să croşeteze. Iar noi nu eram pisici.

Lucrurile interzise dau frâu liber imaginaţiei. De asta a mâncat Eva fructul cunoaşterii, ne-a explicat Mătuşa Vidala: prea multă imaginaţie. Aşa că e mai bine să nu ştii anumite lucruri. Altfel, ajungi cu peta­lele rupte şi împrăştiate.

*

Din setul casei pentru păpuşi făcea parte şi o Slu­jitoare în rochie roşie, cu burta rotundă şi o bonetă albă care îi ascundea faţa, deşi mama mi-a spus că noi nu aveam nevoie de o Slujitoare în casă pentru că mă aveau deja pe mine, iar oamenii nu trebuie să fie lacomi şi să-şi dorească mai mult de o fetiţă. Aşa că am împachetat Slujitoarea într-un şerveţel, iar Tabi­tha a spus că i-o puteam dărui mai târziu unei fetiţe care nu avea o casă pentru păpuşi atât de frumoasă şi căreia i-ar fi prins bine păpuşa Slujitoare.

M-am bucurat să pun Slujitoarea la loc în cutie pen­tru că Slujitoarele adevărate mă tulburau. Le întâl­neam în timpul ieşirilor cu şcoala, când mergeam încolonate două câte două, cu o Mătuşă la fiecare capăt al coloanei. Ieşirile se făceau la biserică sau în parcuri unde ne jucam jocuri cu cercul sau ne uitam la raţele de pe iaz. Mai târziu, îmbrăcate în rochiile şi vălurile noastre albe, avea să ni se permită să participăm la Sal­vări sau Rugăvaganţe, pentru a asista la spânzurări sau la căsătorii, dar încă eram prea mici pentru asta, ne-a explicat Mătuşa Estée.

În unul dintre parcuri erau leagăne, dar cum vântul risca să ne ridice poalele, nici prin cap nu trebuia să ne treacă să ne dăm în ele. Numai băieţii aveau dreptul la această libertate; numai ei aveau dreptul să-şi ia avânt; numai ei aveau dreptul să zboare.

Încă nu m-am dat niciodată în leagăn. Rămâne una dintre dorinţele mele.

*

Cum mărşăluiam pe stradă, Slujitoarele treceau pe lângă noi două câte două, cu coşurile de cumpărături. Nu ne priveau sau, oricum, nu mult şi nu direct, şi nici  noi nu aveam voie să ne uităm la ele pentru că era con­siderat necuviincios, ne-a explicat Mătuşa Estée, la fel cum era necuviincios să te uiţi insistent la infirmi sau orice alte persoane diferite de noi. Şi nici nu aveam voie să punem întrebări despre Slujitoare.

— Veţi afla toate astea când veţi fi destul de mari, ne spunea Mătuşa Vidala.

Toate astea: Slujitoarele erau implicate în toate astea. Ceva rău, aşadar; ceva ce distruge sau ceva distrus, ceea ce poate însemna acelaşi lucru. Fuseseră Slujitoarele vreodată ca noi, purtaseră şi ele alb, roz şi mov-prună? Fuseseră nechibzuite, lăsaseră la vedere vreo parte ispi­titoare a trupului lor?

Acum nu se mai vedea prea mult din ele. Nici măcar feţele nu li se vedeau din cauza bonetelor albe de pe cap. Toate arătau la fel.

În casa pentru păpuşi de acasă, aveam şi o Mătuşă, deşi locul ei nu era într-o casă, ci într-o şcoală sau la Ardua Hall, unde se spunea că trăiesc Mătuşile. Când mă jucam singură cu casa pentru păpuşi, obişnuiam s-o încui pe păpuşa Mătuşă în pivniţă, lucru nu prea frumos din partea mea. Ea bătea cu pumnii în uşa pivniţei şi ţipa: „Daţi-mi drumul“, dar păpuşa fetiţă şi păpuşa Marthă care o ajutase n-o băgau în seamă, ba uneori chiar râdeau.

Nu mă simt mândră de mine să consemnez acest act de cruzime, deşi nu era decât cruzime faţă de o păpuşă. Reprezintă un aspect răzbunător al firii mele pe care, recunosc cu părere de rău, nu am reu­şit să mi-l stăpânesc întru totul. Dar într-o relatare de acest fel, e preferabil să îţi notezi cu conştiincio­zitate defectele personale şi orice alte acţiuni. În caz contrar, nimeni nu va înţelege de ce ai luat deciziile pe care le-ai luat.

*

Tabitha este cea care m-a învăţat să fiu sinceră cu mine însămi, ceea ce este cumva ironic dacă te gân­deşti la minciunile pe care mi le-a spus. Dacă e să fiu corectă, probabil nu m-a minţit în legătură cu ea însăşi. A încercat – sunt convinsă – să fie o persoană cât mai bună, în situaţia dată.

În fiecare seară, după ce-mi spunea o poveste, mă învelea împreună cu animalul meu de pluş preferat, o balenă – pentru că Dumnezeu le-a făcut pe balene ca să se joace în ocean, era deci în regulă să te joci cu o balenă –, şi apoi ne rugam.

Ne spuneam rugăciunea sub forma unui cântec, pe care îl cântam împreună:

Închid ochii să mă culc

Şi mă rog la Domnu-n gând;

Dacă mor în somn curând,

Sufletul la El să-mi urc.

Semnal editorial 136: Noutăți sau în curs de apariție la Editura Art (IV)

CÂŞTIGĂTOR AL PREMIULUI LA TIMES PENTRU CEL MAI BUN MYSTERY/THRILLER

NOMINALIZAT LA PREMIILE GOODREADS PENTRU CEL MAI BUN MYSTERY & THRILLER ŞI CEL MAI BUN ROMAN DE DEBUT


Sora meaucigaşîserie 
este o comedie neagră despre cum sângele e mai gros- şi mai greu de scos din covor – decât apa. Când primeşte un telefon de la sora ei în timpul cinei, Korede ştie de ce are nevoie pentru întâlnirea care urmează: mănuşi de cauciuc, clor, nervi de oţel şi un stomac puternic. E deja aLtreilea iubit de care se descotoroseşte Ayoola – după spusele ei în legitimă»apărare –şi al treilea loc al crimei pe care Korede trebuie să-l cureţe până la ultimul colţişor. Poate că ar fi bine să se ducă la poliţie, dar îşi iubeşte sora şştie şi ea că familia trebuie pusă mereu pe primul loc. însă îl mai iubeşte şi pe bărbatul care a ajuns de curând în braţele Ayoolei şi riscă să sfârşească cu un cuţit in spate. Acum rămâne săşi dea seama cum să evite vărsarea de sânge fără să trădeze sângele care-i curge prin vene.


„Cea mai jucăuşă şi distractivă petrecere a criminalilor la care ai fost invitat vreodată.“ Marie Claire

„Consistent, picant şi funest, servit cu un comic lipsit de sentimentalism… Thrillerul acesta micuţ cu coadă de scorpion lasă o impresie – şi o înţepătură – de ţinut minte.“ The New York Times

„De o eleganţă letală.” Luke Jennings (Killing Eve )

 

Acest roman captivantultradark şde un comic violent este debutul exploziv al lui Oyinkan Braithwaite şanunţă o nouă voce  literară entuziasmantă.“ Nylon

Nu te poţabţine să dai pagină după pagină.“ Buzzfeed

Tulburătoarejucăuşă şdelicioasă.“ Ayobámi Adéyo (Rămâi cu mine)

Debutul strălucitor al lui Braithwaite e la fel de tăios ca un cuţitAmuzant de caustic şscris  cu o măiestrie genialăSora meaucigaşîserie nu are niciun cuvânt care să nu fie la locul lui.“ Publishers Weekly

FINALIST WOMEN ‘S PRIZE 2019
  • Traducere din limba engleză de Iulia Gorzo
  • hardcover
  • ISBN 9786067106909
  • Bestseller, Recomandată
  • Autor: Oyinkan Braithwaite
  • Colecţie: musai

Cititorii care îl cunosc pe Jonathan Swift doar prin prisma Călătoriilor lui Gulliver sau ca autor de satire au ocazia, citindu-i Jurnalul, să descopere și o altă fizionomie, mai intimă, a autorului.

Înzestrat cu o inteligență sclipitoare, Swift este trimis la Londra în anul 1970 de episcopatul Irlandei ca să reprezinte interesele clericilor anglicani săraci pe lângă regina Anne și Parlamentul de la Londra. În cei trei ani petrecuți aici, scriitorul își consemnează aventurile, greutățile și dezamăgirile sub forma unor scrisori pe care i le adresează tinerei Esther Johnson (Stella), de care l-a legat o afecțiune puternică până la sfârșitul vieții.

În traducerea excepțională a lui Andrei Brezianu, care semnează și prefața cărții, Jurnal pentru Stella este un tablou inestimabil al Londrei secolului al XVIII-lea și o mostră rară de frumusețe a limbajului.

Citește un fragment pe blog Art.

Un tablou inestimabil al Londrei secolului al XVIII-lea
  • Traducere, prefață și note de Andrei Brezianu
  • hardcover, 616 p, 145×215 mm
  • ISBN 9786067106664
  • Domenii: Memorialistică

Au trecut mai bine de cincisprezece ani de la evenimentele din Povestea Slujitoareiiar regimul teocratic al Republicii Galaad încă ţine frâiele puterii cu o mână de fierDar apar primele semne că Galaadul începe să se erodeze din interior. Exact în acest moment de răscrucevieţile a trei femei complet diferite se întrepătrund îmod neaşteptat. Urmările pot fi dezastruoase sau pot duce la un viitor mai bun, dar cu siguranţă vor cutremura zidurile lumii care le ţine captiveRămâne de văzut dacă aceste ziduri se vor şi prăbuşi.


În paginile Testamentelor Margaret Atwood îi deschide cititorului uşspre cele mai ascunse cotloane ale Galaadului pe măsură ce fiecare personaj feminin din povestea ei e nevoit săşi dea seama cine este de fapt şcât de departe ar merge pentru lucrurile în care crede.


Dragi cititori, toate întrebările pe care mi leaţi pus despre Galaad şi despre mecanismele lui au fost o sursă de inspiraţie pentru această carteSau aproape toateCealaltă sursă de inspiraţie fost lumea în care trăim.“ Margaret Atwood


Prin această carte, Atwood ne aminteşte de puterea adevărului înaintea răului.“ People


O poveste captivantă scrisă întrun ritm alertrevoluţionară şi cu accente de melodramă.“ The New York Times


Toată lumea ar trebui să citească Testamentele.“ Los Angeles Times

O continuare pe măsura operei care a precedatoAcest lucru este posibil şi datorită capacităţii lui Atwood de a surprinde, chiar şi atunci când scrie despre un univers pe care credem căl cunoaştem atâde bine.“ USA Today


Femeile din Galaad sunt mai fascinante ca niciodată.“ NPR


Se prea poate să nu existe scriitor mai potrivit decâMargaret Atwood când vine vorba să aducă în discuţie anxietăţile lumii în care trăim.“ Entertainment Weekly

„Prin această carte, Atwood ne aminteşte de puterea adevărului înaintea răului.“ People

Semnal editorial 82: Noutăți sau în curs de apariție la Editura Art (II)

Un nou roman distopic marca Margaret Atwood
  • Traducere din limba engleză și note de Irina Negrea
  • Ilustrația copertei de Mircea Pop
  • Titlul original: „The Heart Goes Last”
  • paperback, 496 p, 120×205 mm
  • ISBN 9786067106398
  • Autor: Margaret Atwood
  • Domenii: Ficţiune
  • Colecţie: Serie de autor Margaret Atwood

După ce economia orașului s-a prăbușit, iar străzile au început să fie pline de bande de vandali, Charmaine și Stan și-au părăsit casa și s-au refugiat în mașină, trăind de pe-o zi pe alta din venitul pe care femeia reușea să-l obțină la barul unde lucra.

Frustrarea și mizeria par însă să ia sfârșit când acceptă să intre în Proiectul Positron, o societate-experiment, unde violența și grijile cotidiene au fost eradicate. Singurul preț este renunțarea la libertate, căci, odată ajunși în orașul Consilience, vor fi pentru jumătate din timp prizonieri, iar restul lunilor din an le vor petrece în casa pe care o împart cu Alternanții. Încrezători în fericirea promisă, Charmaine și Stan semnează contractul pe terment nelimitat și se mută în interiorul zidului ce-i separă de lumea în descompunere. Dacă la început totul este conform planului, treptat, lucrurile încep să scape de sub control.

Pasiunea pe care fiecare o face pentru Alternanți le pune nu numai căsnicia în pericol, dar și viețile, descoperind pe propria piele că, într-adevăr, inima cedează ultima.

Un clasic absolut, scris de părintele science-fictionului modern.
  • Traducere din limba engleză și note de Antoaneta Ralian
  • Titlul original: „The Invisible Man”
  • hardcover, 272 p, 110×180 mm
  • ISBN 9786067106190
  • Domenii: Clasic, Ficţiune
  • Colecţie: ART clasic

În mijlocul unei furtuni de zăpadă, un bărbat enigmatic și ostil, înfășurat în bandaje, își face apariția într-un sat englezesc, instalându-se la hanul din localitate. Ocupațiile bizare pe care le desfășoară în camera pe care o închiriază îi sperie pe săteni. Speculațiile despre identitatea lui se transformă în confuzie și groază când localnicii descoperă că bărbatul deghizat e invizibil.

Straniul bărbat, pe numele lui, Griffin, se dovedește a fi un om de știință hotărât să-și exploateze în mod diabolic însușirea extraordinară obținută după ani de cercetări, în urma unor experimente brutale.

„Cel mai strălucit studiu în proză al terorismului.” The New York Times
  • Traducere din limba engleză de Gabriel Gafița
  • Titlul original: „The Secret Agent”
  • hardcover, 416 p, 110×180 mm
  • ISBN 9786067106381
  • Domenii: Clasic, Ficţiune
  • Colecţie: ART clasic

La prima vedere, domnul Adolf Verloc și-a aranjat bine viața: are o soție cuminte, un mic magazin, venituri suficiente și prieteni (cu porecle precum Profesorul și Doctorul) cu care-și petrece serile punând țara la cale. Toate acestea sunt însă un paravan pentru slujba sa de spion. Un domn plinuț, de vârstă mijlocie, domnul Verloc e departe de imaginea clasică a unui agent secret. Iar frământările sale de-abia încep când superiorul lui îl pune să plănuiască un atac terorist. Atitudinea laxă a Marii Britanii față de anarhiști reprezintă un mare pericol, așa încât un atac asupra unui obiectiv științific precum Observatorul Greenwich, fără pierderi de vieți, opinează domnul Vladimir în fața spionului, ar trebui să fie suficient ca să stârnească publicul. Cum va proceda domnul Verloc de acum înainte?

În Agentul secret, Joseph Conrad ne aduce în fața ochilor o suită de personaje fin conturate, înzestrate cu ironie: de la soția supusă și anarhistul cu bombă, ascuns în umbră, până la polițistul care se visează erou.

„Un roman ca un atac militar…“ The Guardian
  • Publicată în iunie 2019
  • Traducere din limba engleză de Ioana Miruna Voiculescu
  • paperback, 552 p, 135×200 mm
  • ISBN 9786067106480
  • Autor: Hallgrímur Helgason
  • Categorie dinamica ART: Promotii
  • Promotii: Book Lovers Week // 9 – 15 august
  • Domenii: Ficţiune
  • Colecţie: musai

Singură într-un garaj închiriat, loială doar unei grenade de mână din al Doilea Război Mondial, Herra Björnsson își trăiește la optzeci de ani începutul sfârșitului vieții. Dar este pregătită: și-a făcut deja programare la crematoriu, unde i se garantează o dispariție rapidă la 1000 °C. Dar înainte de toate astea, ne cere ea, „permiteți-mi să-mi povestesc viața.“

Istoria care urmează pleacă de la viața reală a nepoatei primului președinte al Islandei – cu care autorul a interacționat întâmplător într-o conversație telefonică în anul 2006 –, dar își urmează propriul curs ficțional.

Pusă în contextul celui de-al Doilea Război Mondial, povestea individuală a Herrei completează tabloul atrocităților care devastau în acei ani Europa, însă amintirile personajului despre sine și despre întâmplările care i-au marcat existența se întrețes cu cel mai rafinat și mai surprinzător umor, cu o revigorantă autoironie, dar și empatie pentru cea care a fost în tinerețe. Fiecare capitol al romanului este o piesă dintr-un puzzle care se construiește încet, impredictibil.

Roman finalist International Booker Prize 2018
  • Traducere din limba coreeană și note de Iolanda Prodan
  • paperback, 200 p, 135×200 mm
  • ISBN 9786067106145
  • Autor: Han Kang
  • Domenii: Ficţiune
  • Colecţie: musai

AUTOAREA BESTSELLERULUI VEGETARIANA

Pe fundalul unui oraș european cu o istorie recentă zbuciumată, o naratoare nenumită se confruntă cu o tragedie care a urmărit-o peste continente, o poveste adânc ascunsă în carnea familiei sale: povestea surorii ei care a murit în brațele mamei, la câteva ore după naștere. Pornind de la o listă de obiecte albe care conțin în ele atât viața, cât și moartea – scutecul bebelușului, laptele matern, prăjiturile din orez rotunde ca chipul fetiței -, tânăra îi scrie surorii pe care n-a cunoscut-o niciodată, încercând să se împace cu această imensă povară care o apasă.

Cartea albă este atât o meditație asupra culorii alb, cât și o călătorie în cotloanele celei mai ascunse dureri. Într-un stil poetic și laconic, volumul vorbește despre doliu și suferință, dar mai ales despre capacitatea spiritului uman de a depăși momentele critice, contemplând în același timp fragilitatea, frumusețea și caracterul bizar al vieții.

Premiul European pentru Literatură 2014
  • Traducere din limba greacă de Claudiu Sfirschi-Lăudat
  • Ilustrația copertei de Mircea Pop
  • paperback, 300 p, 120×205 mm
  • ISBN 9786067106220
  • Domenii: Ficţiune
  • Colecţie: Desenul din covor

Ar fi putut pleca odată cu toți colegii lui, dar a vrut să-i rămână fidel șefului care-l exploata, până când s-a cufundat de tot. Ar putea foarte bine pleca de-acasă, s-ar putea însura sau călugări, dar nu vrea să-și abandoneze părinții și surorile. Când se va decide, va lua de soție o englezoaică, sau mai bine, o franțuzoaică. În nici un caz o rusoaică sau, Doamne ferește, o albaneză. Da. De altfel, ar putea fi cu orice femeie vrea. Doar să mai slăbească. Și să facă rost de bani.

Între aceste opțiuni contradictorii se învârtește viața lui Chrysovalandis, un bărbat care tocmai a împlinit cincizeci de ani, și-a pierdut slujba și se confruntă cu tot mai multe probleme.

Când toți te abandonează – șefii, iubitele, familia –, și lumea în care trăiești nu pare să mai aibă loc și pentru tine, soluția e una singură. Și trebuie s-o accepți cu zâmbetul pe buze. Râzând cu gura până la urechi. De fapt, tăvălindu-te pe jos de râs. Ca ieșit din minți.

Câştigătoare a premiului Pulitzer pentru literatură şi prezentă în aproape toate listele „celor mai importante romane scrise vreodată“, Preaiubita este o carte-cult.
  • Traducere din limba engleză şi note de Virgil Stanciu
  • paperback, 368 p, 130×200 mm
  • ISBN 9786067100303
  • Bestseller, Recomandată
  • Autor: Toni Morrison
  • Categorie dinamica ART: Cărți premiate, Promotii
  • Cărți premiate: Premiul Pulitzer
  • Domenii: Ficţiune
  • Colecţie: Serie de autor Toni Morrison

O întâmplare teribilă tulbură liniştea căminului în care Sethe, o sclavă fugară, încearcă să ia viaţa de la capăt alături de cei patru copii ai săi. Liniştea mult aşteptată nu va apărea însă până când spiritul răzbunător care-i bântuie casa nu-şi va găsi pacea.

Emoţionant, dur, apăsător, romanul lui Toni Morrison este o mărturie tulburătoare despre o rană nevindecată a unui popor, o istorie care reuşeşte să înspăimânte, intrige, emoţioneze, revolte chiar şi pe cititorul de astăzi.

Preaiubita este o carte densă, dramatică, şi nu melodramatică, particulară şi în acelaşi timp universală, şocantă, totuşi liniştitoare. O carte nouă, dar în acelaşi timp foarte apropiată de romanul tradiţional, capabilă să influenţeze sau să schimbe percepţia cititorului despre lume.“

Spre bucuria nostalgicilor, Cişmigiu & Comp., una dintre cele mai iubite opere din literatura noastră dedicată adolescenţilor, romanul „lăzăriştilor“ care a fascinat tineri din toate liceele, apare acum într-o nouă ediţie.
  • hardcover, 304 p, 110×180 mm
  • ISBN 9786067102956
  • Bestseller, Recomandată
  • Categorie dinamica ART: Promotii, Cărți care deschid școlile
  • Cărți care deschid școlile: Ce citeau părinții tăi
  • Domenii: Ficţiune, Literatură română
  • Colecţie: În afara colecțiilor

Spre bucuria nostalgicilor, Cişmigiu & Comp., una dintre cele mai iubite opere din literatura noastră dedicată adolescenţilor, romanul „lăzăriştilor“ care a fascinat tineri din toate liceele, apare acum într-o nouă ediţie. Căci a venit rândul noilor generaţii să descopere o lume dispărută (viaţa liceenilor interbelici) şi să se lase furate de universalitatea poveştii lui Grigore Băjenaru: năzbâtiile şi şotiile coapte împreună cu colegii de clasă; profesorii şi poreclele lor trăsnite; primele iubiri – toate învăluite de dulcea candoare specifică vârstei.

Una dintre cele mai bine vândute cărţi de literatură română din toate timpurile
  • Publicată în august 2019
  • hardcover, 462 p, 120×185 mm
  • ISBN 9786067106268
  • Bestseller, Recomandată
  • Autor: Mihail Drumeş
  • Categorie dinamica ART: Promotii, Cărți care deschid școlile
  • Cărți care deschid școlile: Ce citeau părinții tăi
  • Promotii: Book Lovers Week // 9 – 15 august
  • Domenii: Ficţiune, Literatură română
  • Colecţie: Serie de autor Mihail Drumeş

Apărut cu mai bine de cincizeci de ani în urmă, Elevul Dima dintr-a șaptea nu și-a pierdut niciun moment farmecul. Povestea de dragoste dintre Grig și Lotte, apetența pentru aventuri nemaivăzute, idealismul, impertinența și naivitatea, entuziasmul tinerilor din romanul lui Drumeș rămân la fel de actuale.

Asemenea tuturor adolescenților, Dima, Tarzan, Magotu, Basu și toți ceilalți visează și trăiesc totul la intensitate maximă. Planuri pentru o expediție spectaculoasă, conflicte cu profesorii, drame interioare, iubiri pasionale, toate acestea sunt suprinse și descries de Mihail Drumeș cu naturalețe și talent, fascinând generații întregi de cititori.

„Fascinanta relatare a unor descoperiri excepționale.” – Boston Globe
  • Traducere din limba engleză de Veronica Focșeneanu
  • paperback, 320 p
  • Înalţime: 20,5 cm, lăţime: 14 cm
  • ISBN 9786067106237
  • Autor: Jane Goodall
  • Domenii: Nonficțiune, Ştiinţe socio-umane
  • Colecţie: Sapiens

Acest titlu va fi disponibil pentru livrare începând cu 24 septembrie 2019.

Cimpanzeii studiați de Jane Goodall au devenit faimoși în întrega lume, iar În umbra omului este un volum clasic în domeniul etologiei. Cercetătoarea a câștigat încrederea primatelor din rezervația Gombe Stream, le-a dat nume și le-a urmărit ani la rând. Cartea aceasta vorbește despre relații sociale complexe, lupte între clanuri și abilități uimitoare, între care utilizarea uneltelor. Cimpanzeii devin adevărate personaje, iar destinul fiecăruia dintre ei este urmărit cu acribia cercetătorului pasionat și talentul naratorului autentic.

Premiul de Excelență YALSA pentru Nonficțiune Mențiunea Michael L. Printz
  • Traducere din engleză de Gabriel Tudor
  • paperback, 512 p
  • Înalţime: 215 cm, lăţime: 150 cm
  • ISBN 9786067106084
  • Domenii: Arte, Memorialistică
  • Colecţie: În afara colecțiilor

Vincent n-ar fi fost același fără Theo van Gogh. Călătorind prin volutele unei vieți chinuite, pictorul l-a avut mereu alături pe credinciosul său frate. Relația lor a fost zbuciumată, dar profundă, definitorie pentru amândoi. Minuțios documentată, bazată pe corespondența dintre Vincent și Theo, cartea lui Deborah Heiligman spune dramatica poveste a acestor destine și a devotamentului nemărginit care le-a legat.

Gaudeamus 2015 Partea a III-a – Editurile Paladin, Arthur și Art: Apariții și Lansări

Evenimentele editurii Paladin la Târgul Internațional de Carte Gaudeamus 2015

Sâmbătă 21 noiembrie, ora 16:30, standul editurii Paladin, nr. 32 

Lansare SF&F: Marțianul de Andy Weir și Calea regilor de Brandon Sanderson

Participă: Iulia Anania (traducator), Michael Haulică (coordonatorul seriior SF&F de la editura Paladin), Florin Stanciu (scriitor de SF, doctor in biologie, membru al Societatii Romane de Science Fiction si Fantasy), Ionuț Bănuță (artist și jurnalist)

MarțianulCalea regilor (vol. 1)Calea regilor (vol. 2)

Sâmbătă 21 noiembrie, ora 17:00, standul editurii Paladin, nr. 32 

Lansare crime: Prizonierii raiului de James Lee Burke și Sânge din piatră de Frances Fyfield

Participă: Oana Chițu (traducătoare) și Horia Nicola Ursu (coordonatorul colecțiilor Crime și Noir)

Prizonierii raiului Sânge de piatră

Continuă lectura

Apariții viitoare

 Erin Morgenstern-Circul Nopții (The Night Circus, 2011)

Erin Morgenstern-Circul Nopții

  • Traducere: Ondine Cristina
  • ISBN: 978-973-102-544-5
  • Nr pagini: 416
  • Format: 15 x 23,5 cm, Hardcover cu supracopertă
  • Aparitie: Aprilie 2013
  • Preț: 49,9 lei (37, 43 la precomandă)
 Urmărind periplul aventuros al unui circ fermecat, romanul talentatei tinere scriitoare Erin Morgenstern este o magică poveste de dragoste pentru cititorii de toate vârstele. Continuă lectura