Semnal editorial 199 + Fragment în avanpremieră: Jean-Christophe Rufin – Regele Zibeline în jurul lumii

Editura Polirom vă oferă un fragment din romanul Regele Zibeline în jurul lumii de Jean-Christophe Rufin, apărut de curînd în colecția „Biblioteca Polirom”, și în ediție digitală, traducere din limba franceză de Cristian Fulaș.

Un tînăr nobil european, contemporan cu Voltaire şi Casanova, ajunge în Siberia  şi apoi în China, Franţa şi SUA, dar şi în alte locuri din jurul lumii, devenind în cele din urmă regale Madagascarului. Sub pana lui Jean-Christophe Rufin, această istorie reală capătă amploarea  şi şarmul unei poveşti orientale, dintre acelea atît de faimoase  şi citite în secolul al XVIII-lea.  Iar la toate acestea se adaugă o foarte frumoasă poveste de dragoste ce la fiecare pas pare  sortită eşecului şi un periplu prin societatea şi moravurile epocii.

„M-a pasionat imediat destinul acestui aventurier, explorator exilat în inima Siberiei înainte să colinde toate oceanele lumii şi să devină regele Madagascarului. De douăzeci de ani vreau să-i spun povestea într-o carte. Benjowski însuşi şi-a scris Memoriile în 1791. Prin urmare, am fost nevoit să găsesc un artificiu romanesc pentru a evita să vin cu altă naraţiune istorică. Şi cel care mi l-a oferit a fost Benjamin Franklin.” (Jean-Christophe Rufin, L’Express)

„Un roman istoric cinematografic, deopotrivă o relatare a unei călătorii uluitoare şi o poveste de dragoste palpitantă.” (RTL)

„Un roman magnific! Jean-Christophe Rufin ne poartă în alte lumi, în alte timpuri, explorînd cu măiestrie tărîmurile umanului.” (Madame Figaro)

„O aventură incitantă, care duce cu gîndul la Barry Lyndon şi Paul şi Virginia.” (Lire)

Jean-Christophe RUFIN (n. 1952) este medic, diplomat, istoric şi romancier. A fost preşedintele asociaţiei Action Contre La Faim, unul dintre primii medici care s-au alăturat organizaţiei umanitare Médecins Sans Frontières şi unul dintre cei mai tineri membri ai Academiei Franceze. Dintre romanele sale, amintim: L’Abyssin (1997), laureat cu Prix Goncourt du premier roman şi Prix Méditerranée, Les Causes perdues (1999), distins cu Prix Interallié, Rouge Brésil (2001), laureat cu Prix Goncourt, Le Parfum d’Adam (2007), Le Collier rouge (2014).

FRAGMENT

         „Cu fața schimonosită de durere, Benjamin Franklin stătea în picioare în spatele fotoliului, cu mâinile încleștate pe spătarul din lemn, și privea ușa încruntat.

Reumatismul nu-i dădea pace de când se întorsese în Philadelphia. Mergea din rău în mai rău. Doi condamnați eliberați din închisoarea din vecinătate îl transportau cu tot cu fotoliu. Acești hoți simpatici îl adorau, dar duhneau prea tare a alcool pentru gustul lui.

Benjamin Franklin privea ușa pentru că, era sigur, aceasta n-avea să întârzie să se deschidă. În fiecare dimineață avea parte de aceeași așteptare și-aceeași dezamăgire. Alaiul de petenți, procesiunea de admiratori care veneau pentru a-i săruta mâinile și a-i cere ajutorul. Aceleași povești cu procese injuste, vecini în război, văduve nevoiașe. Abia-i asculta, înclina capul, visa, bătrân cum era, la destinul care-i fusese hărăzit și pe care nu mai avea să-l întâlnească vreodată. Nerecunoștința popoarelor! Cine negociase cu englezii în numele coloniștilor americani? Cine redactase Declarația Americană de Independență? Cine crease primul serviciu poștal, corpul pompierilor, marile ziare de opinie? Și cine reprezentase pe lângă francezi Statele Unite, abia născute, timp de unsprezece ani? Și totuși, la întoarcerea lui, intriganții își împărțiseră puterea și-i refuzaseră posturile înalte la care avea dreptul cu asupra de măsură, precum și toate onorurile. Ar fi meritat și el să fie ascultat și să i se îndeplinească dorințele, dar cine s-o facă?

Ușa se întredeschise și secretarul strecură capul.

— Sunteți pregătit, domnule?

Benjamin Franklin mormăi un „nu“, apoi ocoli fotoliul cu mișcări caraghioase și se prăbuși în el cu un geamăt de durere.

— Cine sunt cei din dimineața asta, Richard?

Bătrânul servitor, obișnuit de atâția ani să liniștească umorile rele ale stăpânului, consultă liniștit lista pe care o ținea în mână.

— S-au înscris doisprezece. Dar mai sunt treizeci în stradă, dacă doriți.

— La dracu’! Dă-mi hârtia aia.

Bătrânul își aranjă ochelarii cu lentile suprapuse. Era una dintre invențiile sale, singura care-i era încă utilă, căci încă se mai râdea de paratrăsnet… Parcurse mormăind lista cu nume. Toți acești Lewis, acești Davis, acești Kennedy nu-i erau decât prea bine cunoscuți, chiar dacă nu-i întâlnise niciodată.

— Ia te uită! remarcă el, arătând cu degetul osos spre mijlocul listei. Contele Auguste și contesa A. Cine sunt ăștia doi? O cheamă chiar A. pe contesa asta?

Richard coborî capul. Era micuț și rotofei și această postură îi dădea aerul unui câine supus.

— Știți că mă descurc greu cu numele străine, domnule. Aceste două persoane vin din Europa și nu le-am înțeles bine numele. La final e ceva de genul „ski“.

— Atunci, ai pus măcar prenumele?

— Pe cel al domnului. În cazul doamnei, chiar și numele mic e dificil.

Cuvântul „Europa“ îl trezise pe Franklin. Era copleșit de o asemenea nostalgie pentru acel continent, încă de la întoarcerea în țară, încât îl atrăgea orice avea legătură cu el.

— Vin din Europa, spui… De unde exact?

— De la Paris.

Bătrânului savant îi sclipiră ochii. În realitate, din toată Europa, Parisul contase cel mai mult pentru el, acolo cunoscuse triumful, fericirea, trebuia oare să spună că și iubirea?

— De la Paris! I-am cunoscut deja acolo?

— Ei asta insinuează. În fine, spun că i-ați întâlnit, dar poate că nu vă mai amintiți. Mai ales doamna spune că…

Franklin fu cuprins de neliniște. Nu știa ce să creadă. Ideea de-a revedea personaje care soseau de la Paris era cea mai mare bucurie imaginabilă. Și dacă o cunoscuse pe doamna aceasta era și mai bine. Totuşi, ce căuta acolo cu soțul ei?

— Ce vor? Ți-au spus? Îi simți… rău intenționați?

Richard strânse din buze.

— Deloc! Ba chiar sunt foarte nerăbdători să vă vadă și se bucură de asta.

Misterul se adâncea, lucru care nu-i displăcea defel lui Franklin. La vârsta lui, ce-și putea dori, dacă nu surprize și povești bine spuse?…

— Concediază-i pe toți ceilalți! Să revină mâine sau să se ducă la dracu’. Și lasă-i să intre pe acest conte Auguste și pe această doamnă pe care, se pare, am cunoscut-o.

— Prea bine, domnule.”

Lecturi 190: Jean-Christophe Rufin – Spânzuratul de la Conakry

Jean-Christophe Rufin – Spânzuratul de la Conakry (Le pendu de Conakry, 2018) 208p., TPB, 13×20, Crime Scene Press, 2019, Trad. Horia Nicola Ursu, Red. Alexandru Arion, 33 (29.7) lei, ISBN 978-606-8959-39-9

Premii: Arsène Lupin 2018

Descrierea editurii: „Cum poate fostul refugiat politic român Aurel Timescu să fie consul al Franței? Cu accentul lui românesc, aerul de anii ’30 și trecutul de pianist prin baruri, nu are nicio legătură cu Quai d’Orsay. De altfel, pierde vremea în posturi mediocre. De data asta e în Guineea, el, care nu suportă căldura. Trăiește liniștit, transpiră, bea vin de Tokay și cântă la pian. Când, dintr-o dată, se întâmplă singurul lucru din lume care ar putea să-l scoată din amorțeală: o moarte inexplicabilă. Spânzurat de catargul iahtului său, un bărbat atârnă în mijlocul radei portului Conakry. Ce-ascunde moartea aceasta? Niște evenimente misterioase? O dovadă de dragoste care nu mai sosește? Sau poate un vis eroic venit de foarte departe? Orice ar fi, moartea lui ar rămâne nepedepsită dacă Aurel n-ar găsi oportunitatea să-și ducă marea bătălie. O bătălie împotriva nedreptății.”

Un alt volum citit în avanpremieră, care va fi lansat în cadrul primei ediții (sper că nu va fi și singura) a festivalului Misterele Bucureștiului, sâmbătă, 8 iunie, de la ora 14:00, la Librarium TNB, alături de „Block 46” al Johanei Gustawsson (despre care am scris, nu demult, aici). Un personaj destul de neverosimil și-a imaginat Jean-Christophe Rufin pentru această nouă poveste (sper că nu se va opri aici cu aventurile lui), el, scriitorul care a câștigat de două ori prestigiosul premiu Goncourt pentru creațiile sale (în 1997 și 2001): Aurel Timescu, fost refugiat politic român, răscumpărat de rudele sale de la autoritățile române, înainte de Revoluția din ’89, contra sumei de 12000 de dolari, fost pianist prin baruri și bordeluri franțuzești, ajuns, printr-un noroc chior, consul de rang doi al Franței tocmai la Conakry, capitala Guineei, țară aflată pe coasta de vest a Africii, fostă colonie franceză, cu ieșire la mare, prilej de introspecții legate de stăpânirea albilor.

Unde toată lumea de râde de el, mai mult sau mai puțin voalat, mai direct sau mai pe la spate. Motive sunt destule: e mic și îndesat, se îmbracă de parcă ar trăi într-o țară scandinavă, nu aproape de Ecuator, își asortează cele mai fistichii haine, e excesiv de sentimental și de politicos cu femeile, îi dau lacrimile din te miri ce, umblă cu nasturii încheiați până la gât și se crede un fel de Sherlock Holmes căruia nu-i ia nimeni în seamă talentele. Prilej de glumă pentru colegi, jandarmi, portari, funcționari, superiori și inferiori (pe care uneori îi cam sperie cu privirile rătăcite și părul vâlvoi). Însă iată că talentele sale au motiv să fie puse în valoare atunci când de catargul unui iaht este descoperit spânzurat un bărbat care se dovedește a fi proprietarul iahtului, dar și cetățean francez despre care se știa că păstra o adevărată avere (de mai multe zeci de milioane de euro, în bancnote de 500) în seiful iahtului. Să fie vorba despre un jaf terminat prost, așa cum le place polițiștilor să tragă concluzia la o examinare sumară a locului faptei? Să fie vorba de răzbunarea cuiva? Dar din ce motiv, dat fiind că era doar un cetățean inofensiv, putred de bogat, divorțat și ajuns aici, pe coastele însorite ale Africii, ca să-și petreacă în liniște bătrânețile, departe de scorpia de fostă nevastă, care l-a muncit ca un rob pentru a-și atinge ambițiile de îmbogățire?

În fine, povestea este lungă și complicată și se pare că pe fosta soție a decedatului n-o interesează să afle mai multe detalii despre asasinarea fostului soț. Nici autoritățile guineeze sau cele diplomatice franceze, i se pare lui Aurel, nu se omoară să afle ce s-a întâmplat cu francezul. Așa că se hotărăște să ia hățurile în mâini și să-și pună în valoare talentele de anchetator. Acum, ce m-a uimit este faptul că în ciuda aspectului oarecum ridicol și-a sentimentalismului exacerbat, Aurel Timescu este cu adevărat înzestrat să rezolve o anchetă destul de dificilă, pornind, practic, de la zero indicii. Ce era cu tânăra africană adăpostită pe vasul francezului, ce era cu iubitul acesteia, cu care pleca noaptea să hoinărească pe străzi, în timp ce bătrânul francez dormea, ajutat, din când în când, de câte un somnifer, de ce nu vorbește nimeni despre treburile tenebroase care se mai întâmplă uneori prin port, de ce parcă nimeni nu vrea să afle adevărul, ce e cu enigmatica soră a francezului mort și de ce ea pare singura dornică să afle adevărul, de ce, dacă această crimă a rezultat în urma unui simplu jaf, atacatorii, sau atacatorul, s-au mai deranjat și să atârne victima de catarg, în loc doar s-o împuște și gata, dacă tot se grăbeau atât de tare?

Ei bine, la toate aceste întrebări trebuie să găsească răspuns consulul Aurel Timescu, ce trebuie să mai lase deoparte sticlele de vin alb pe care îl consumă în cantități impresionante, să apeleze la relații, puține, câte sunt ele, și să înceapă să întrebe în stânga și-n dreapta în căutare de informații. Lectura e lejeră, atmosfera, pe cât de exotică m-aș fi așteptat de la o poveste care se petrece într-o zonă sufocată de praf și căldură excesivă (de fapt, cred că nici n-am mai citit până acum o poveste care să se petreacă într-un astfel de decor, într-o capitală africană), iar personajul principal, pentru că, de fapt, autorul s-a concentrat aproape în totalitate doar pe creionarea acestui personaj, Aurel Timescu, uitându-i parcă de tot pe ceilalți, în încercarea de-a schița un personaj cât mai plin de defecte (dar care are totuși o mare calitate: dorința de-a face dreptate, indiferent prin ce mijloace), și reușind, totuși, să-l facă cu atât mai credibil, este, în opinia mea, extrem de reușit și reprezintă sarea și piperul acestei povești. Bine, parcă ar mai fi mers niște povești din timpul tristei perioade petrecute în România, unde a „vizitat”, deși nu voluntar, închisorile comuniste. Dar poate că e loc și de ele, într-un nou volum. Concluzia: parcă aș mai citi măcar o aventură cu Aurel Timescu, indiferent unde l-ar trimite capriciosul sistem diplomatic francez. Poate în Groenlanda, ca să compenseze cu gradele Celsius în număr prea mare de la Conakry?

Crime Scene Press la Bookfest 2019: mister, acțiune și… premii!

Crime Scene Press, singura editură din țară cu un program dedicat în exclusivitate literaturii mystery & thriller, pregătește o prezență extrem de interesantă la Salonul Internațional de Carte Bookfest 2019, 29 mai – 2 iunie.

George Arion, cel mai bun autor de mystery & thriller din România, încheie celebra serie Andrei Mladin prin reeditarea romanului „Pe ce picior dansați?”. Este un bun prilej pentru fanii genului și ai autorului să-i asculte gândurile, bucuria, dar și nostalgia create de întregirea seriei, una dintre cele mai populare din literatura românească. Lansarea romanului va avea loc sâmbătă, ora 14.00, la standul editurii noastre (C02). Vor vorbi Daniela Zeca-Buzura și Ion Bogdan Lefter. În prima dintre narațiunile cărții, eroul dezleagă enigma morții unui profesor de muzică. O anchetă dificilă, deoarece profesorul a încetat din viață cu multe decenii în urmă. Pentru a afla adevărul, Andrei Mladin răscolește arhive, interoghează martori care l-au cunoscut pe cel dispărut în condiții suspecte, urmărește numeroase piste care dezvăluie un adevăr cutremurător.

Unul dintre cele mai așteptate evenimente literare pentru iubitorii genului mystery & thriller este lansarea romanului „Tricoul negru”, de Jorge Zepeda Patterson. Născut în Masatlán, Mexic, în 1952, Patterson are un masterat la Facultatea Latinoamericană de Științe Sociale și un doctorat în științe politice la Sorbona. Jurnalist și scriitor, este autorul a numeroase cărți de analiză politică, iar rubrica lui săptămânală apare în peste douăzeci de ziare în Mexic. În ceea ce privește romanul „Tricoul negru”, avem de a face cu o combinație între Crimă în Orient Express și Turul Franței – cineva îi ucide pe bicicliști unul câte unul. Marc Moreau, ciclist profesionist, fost militar de carieră, participă la Turul Franței într-o echipă de top, condusă de cel mai bun prieten al lui, un star american, favoritul să câștige Turul de anul acesta. Însă cursa ia o turnură întunecată când cicliștii încep să renunțe în urma unei serii de incidente violente: o gleznă zdrobită, o toxiinfecție alimentară cumplită și un accident provocat de doi spectatori care stau unde n-ar trebui. Romanul va fi lansat la Bookfest sâmbătă, 1 iunie, la ora 16.00, în cadrul unui eveniment cu totul și cu totul special, realizat în parteneriat cu Pegas. Vorbitori supriză și o tombolă cu un premiu pe măsură: o bicicletă Pegas! Vorbitori: Radu Naum, jurnalist sportiv la Digi Sport, și Alexandru Arion, directorul Crime Scene Press.

Duminică, 2 iunie, la ora 12.00, Stelian Țurlea va vorbi despre a doua ediție a romanului său, „Te voi răpi la noapte”, în prezența invitaților speciali George Arion și Tudor Călin Zarojanu. Ileana, eroina din bestsellerul „Arunc-o pe soră-mea din tren!”, este rugată de un tânăr om de afaceri să-i caute sora dispărută în Spania. Misiunea se dovedește dificilă și periculoasă. Ileana nimerește în miezul unei rețele hispano-române de traficanți de carne vie și droguri ai cărei membri, care nu se dau în lături nici de la asasinat pentru a-și menține afacerea, încearcă să o sperie. Răsturnările de situație, acțiunile-surpriză tipice unui roman polițist sfârșesc cu dezmembrarea rețelei dar, așa cum se întâmplă și în realitatea cu care ne bombardează zilnic mass-media, capii nu sunt prinși, ba chiar se subînțelege că își vor continua nestingheriți activitatea.

De mare interes pentru cititori este „Regele de Arginți”, de Sandrone Dazieri, finalul exploziv al trilogiei cu Dante și Colomba care l-a consacrat pe autor la nivel internațional. După atentatul de la Veneția, Colomba se retrage din activitate și se cufundă în depresie în casa ei de la țară, chinuită de coșmaruri și insomnie. Asta până când în curte îi apare Tommy, un băiat care suferă de autism, scăpat ca prin urechile acului din mâinile unui nebun care i-a ucis părinții. Dar comportamentul lui Tommy dezvăluie un adevăr mai tulburător – și el a fost prizonier al geniului malefic cunoscut sub porecla de „Tatăl”. Fără voia ei, Colomba se vede aruncată din nou în vâltoarea creată de Răul absolut, o călătorie din care nu știe dacă va scăpa cu viață. În același timp, Dante se trezește într-un loc care nu mai poate exista și e nevoit să lupte din toate puterile ca să evadeze…

Lista noilor apariții editoriale se încheie cu volumul „Spînzuratul de la Conakry”, scris de Jean-Christophe Rufin, autor francez care a câștigat de două ori Premiul Goncourt (1997, 2001) și care ne va onora cu prezența la București în perioada 7-9 iunie 2019. Aurel Timescu, consul al Franței la Conakry, trăiește liniștit, bea vin tokay și compune operă. Când, dintr-o dată, se întâmplă singurul lucru din lume care ar putea să-l mai stimuleze: o moarte inexplicabilă. Oare navigatorul alb pe care-l găsește spânzurat de catargul velierului său a fost omorât de cineva sau s-a sinucis? De ce ar fi făcut-o? Navigatorul are legătură cu niște evenimente misterioase, dar și cu o dovadă de dragoste care nu mai sosește. Cu un vis eroic venit de foarte departe… Aurel profită de ocazie și începe marea bătălie împotriva nedreptății.

Prezența editurii Crime Scene Press la Salonul Internațional de Carte Bookfest 2019 va fi marcată și de alte evenimente speciale, printre care amintim prezentarea autoarei Ann Cleeves – noua regina a crime-ului britanic – la standul Marii Britanii și tombola realizată împreună cu partenerul tradițional al editurii, compania Blue Air (Rezultatele tombolei Blue Air vor fi anunțate la standul editurii Crime Scene Press duminică, 2 iunie, ora 17.00).