Club de carte Paladin #10

Este posibil ca imaginea să conţină: text

Pe 26 iunie ne vedem la o nouă ediție online a clubului de carte Paladin. De data aceasta, discutăm despre primul volum din seria „The Expanse” – „Trezirea Leviatanului” de James Corey (traducere din limba engleză de Mihai-Dan Pavelescu). Moderator: Liviu Szoke, blogger, cititor și traducător.

💻 📱 Întâlnirea va avea loc prin Messenger Rooms. Pentru a participa:
– trimiteți un mesaj privat pe pagina de facebook Editura Paladin. Vom stabili acolo pașii următori.
– data limită pentru înscriere este 25 iunie (inclusiv).
– locuri disponibile: 15

📚 Sinopsis „Trezirea Leviatanului”:
Ce pericole ar mai putea pândi în spaţiul cosmic după ce umanitatea reuşeşte să colonizeze o mare parte din sistemul solar, iar lupta pentru apă, aer şi hrană trebuie purtată în fiecare zi?

Cu milioane de ani în urmă, fiinţe necunoscute din Univers au lansat asupra Pământului un virus cu o inteligenţă superioară, menit să reconfigureze planeta şi pe locuitorii ei. Dar protomolecula îşi ratează ţinta şi călătorește prin spaţiu aşteptând să fie trezită la viaţă.

Când virusul cade în mâinile unor sociopaţi, sute de mii de oameni îşi pierd viața, iar sistemul solar este ameninţat de izbucnirea războiului civil. În haosul care se stârneşte, două personaje cu principii antagoniste – James Holden, ofiţer pe un transportor de gheaţă, şi detectivul Miller – vor porni împreună într-o cursă pentru salvarea omenirii.

📚 Cartea este disponibilă la Editura Paladin cu 15% reducere: https://www.editura-paladin.ro//info/carte/trezirea-leviatanului
📚 Citește un fragment din volum pe Biblioteca lui Liviu: https://fansf.wordpress.com/2016/03/24/avanpremiera-james-corey-trezirea-leviatanului/
📚 Citește o recenzie pe Scena9: https://www.scena9.ro/article/corey-trezirea-leviatanului

Iar despre carte am scris și eu, aici și aici.

Semnal editorial 110 + Fragment în avanpremieră: James S.A. Corey – Poarta lui Abaddon

Este posibil ca imaginea să conţină: text

Titlu: Poarta lui Abaddon

Traducere din limba engleză de Cezar Petrilă

Titlu original: Abaddon’s Gate

Hardcover, 600 p, 140×210 mm

ISBN 9786069000199

Autor: James A. Corey

Domenii: Science-fiction

Colecție: –

Premiul Locus pentru roman SF

Violența este ultimul lucru la care recurg oamenii după ce au epuizat toate ideile rezonabile. E seducătoare pentru că este simplă, directă, deoarece aproape întotdeauna reprezintă o opțiune accesibilă. 

De peste două miliarde de ani, protomolecula lasă în drumul ei haos și moarte. După ce a pustiit Venus, ea a construit în apropierea lui Uranus o poartă imensă, deschisă spre necunoscut. James Holden și echipajul Rosinantei trebuie să descopere scopul construcției înainte ca ignoranța să ucidă omenirea. Holden însă nu bănuiește că, în timp ce se află pe urmele pericolului care se ascunde dincolo de poartă, va fi ajuns din urmă de un plan minuțios pregătit ce-i amenință viața. 

Cuvintele lui erau pline de speranță și de amenințare. La fel ca stelele.

„Deocamdată cea mai bună carte dintr-o serie extraordinară: o space opera accesibilă și serioasă cu personaje noi și cu o poveste incredibil de ambițioasă.“  tor.com

„O aventură minunată de la început până la sfârșit și o continuare demnă de primele două volume.“

fantasyliterature.com

Poarta lui Abaddon este space opera literară de cea mai bună calitate.“  io9.gizmodo.com

„Politică, filosofie și umor amestecate într-o poveste șocantă și uimitoare.“ publishersweekly.com

„Al treilea volum din seria «The Expanse», este o space opera vastă, inteligentă și extrem de antrenantă.“ best-sci-fi-books.com

Poarta lui Abaddon nu dezamăgește câtuși de puțin așteptările fanilor seriei «The Expanse»: scene de acțiune splendide, nave spațiale enorme, intrigă complexă și ambițioasă, personaje principale cu talente nebănuite și o tehnologie extraterestră de-a dreptul terifiantă.“ littleredreviewer.wordpress.com 

„Mizele sunt enorme. Atmosfera politică este tot încordată, dar acum sunt implicate trei grupări, cărora li se adaugă independenții din care face parte și echipajul Rosinantei.“ Lance Schonberg

„O continuare ce merită în mod clar citită. Dezvoltă mai departe intriga misterioasă din jurul protomoleculei și cu toate că răspunde la unele întrebări, ridică altele la fel de incitante.“ bibliosanctum.com

Din seria The Expanse au mai apărut:

Trezirea Leviatanului

Războiul lui Caliban

Fragment în avanpremieră

 

CAPITOLUL 2

Bull

 

Lui Carlos C. de Baca – Bull pentru prieteni – nu-i plăcea de căpitanul Ashford. Niciodată nu-i plăcuse de el.

Căpitanul era unul dintre acei indivizi capabili să afişeze un zâmbet sarcastic fără să-şi mişte buzele. Înainte ca Ashford să se alăture APE cu normă întreagă, obţinuse o diplomă în matematică în campusul lunar al Universităţii din Boston şi tot pomenea despre asta. Ca şi cum studiile sale de pe Pământ îl făcuseră mai bun decât alţi centurieni. Nu că nu ar fi fost dispus să critice indivizi ca Bull sau Fred, care crescuseră într-adevăr în puţul gravitaţional. Ashford era un tip dintr-o bucată. Felul în care îşi însuşea orice părea că l-ar putea face să crească în importanţă – educaţia, asocierea cu Pământul, faptul că a crescut în Centură – era aproape imposibil să nu atragă şicanări din partea celorlalţi.

Iar Ashford avea să se afle la conducerea acestei misiuni.

— Există şi un factor timp, spuse Fred Johnson.

Fred arăta ca naiba. Era prea slăbit. Toţi păreau prea slabi în zilele acelea, însă tenul măsliniu al lui Fred căpătase o tentă cenuşie, ceea ce îl făcu pe Bull să se gândească la boli autoimune sau la un cancer netratat. Probabil că era doar rezultatul stresului, al vârstei şi alimentaţiei deficitare. Aceleaşi probleme care îi afectau pe toţi, dacă nu erau alte cauze. De fapt, şi Bull avea câteva fire argintii pe la tâmple şi nu-i plăceau nenorocitele de leduri menite să înlocuiască lumina soarelui. Faptul că avea tenul mai întunecat decât o coajă de ou era mai curând din cauză că avea o mamă mexicană decât a expunerii la ultraviolete.

Se afla în întuneric de la douăzeci şi doi de ani. Acum avea peste patruzeci. Iar Fred, ofiţerul său superior sub două guverne diferite, era mai în vârstă decât el.

Rampa construcției se ridică în faţa lor, iar pereţii săi flexibili străluceau ca nişte solzi de şarpe. Aerul era plin de un vaier continuu pe o frecvenţă scăzută, iar vibraţiile emanate de utilajele de construcţie străbăteau structurile staţiei. Gravitaţia indusă de rotaţie era ceva mai mică decât standardul de o treime de g din staţia Tycho, iar Ashford făcea un mic spectacol grăbind pasul şi apoi încetinindu-l pentru a-i aştepta pe pământeni. Bull îşi încetini paşii doar cât să-l facă pe om să mai aştepte puţin.

— Factorul timp? Cum arată ăsta, colonele? întrebă Ashford.

— Nu-i la fel de grav pe cât ar putea fi, spuse Fred. Inelul nu a suferit nicio schimbare aparentă de la modificarea de amploare din timpul incidentului. Nimeni nu l-a străbătut şi nimic nu a ieşit. S-a trecut de la panică la o simplă stare de alertă ridicată. Marţienii abordează obiectul ca o problemă strict militară şi de natură ştiinţifică. Au trimis deja şase nave ştiinţifice.

— Din ce este formată escorta? întrebă Bull.

— Dintr-un distrugător şi trei fregate, spuse Fred. Pământenii au o reacţie mai lentă, dar de amploare. Au alegeri anul viitor, iar secretarul general a fost scuturat zdravăn pentru că a închis ochii la acţiunile unor corporaţii necinstite.

— Mă întreb de ce, spuse Bull sec.

Chiar şi Ashford zâmbi. Între Protogen şi Mao-Kwikowski, ordinea şi stabilitatea sistemului solar trecuseră parcă printr-un malaxor. Staţia Eros dispăruse, fiind cucerită de o tehnologie extraterestră şi prăbuşindu-se pe Venus. Ganymede realiza mai puţin de un sfert din producţia anterioară de hrană, obligând astfel toate centrele de populaţie de pe planetele exterioare să apeleze la sursele agricole de rezervă. Alianţa Pământ-Marte era genul de amintire amuzantă despre care un bunic putea vorbi după mai multe beri consumate. Vremurile bune de altădată, de dinainte ca totul să se prăbuşească în haos.

— Îşi face numărul, continuă Fred. Mass-media. Liderii religioşi. Poeţii. Artiştii. Îi duce pe toţi la Inel, astfel încât fiecare canal de ştiri la care poate ajunge să se ocupe de orice alt subiect în afară de el.

— Tipic, spuse Ashford sec. Tipic pentru un politician. Tipic pentru un pământean. Ce căutăm acolo?

Rampa cântă o clipă, un ansamblu de armonici care o făceau să răsune şi să tremure până când amortizoarele industriale intrau în acţiune şi anihilau vibraţiile înainte să ajungă la punctul în care apărea riscul producerii unor pagube.

— Singura confirmare pe care o avem este că un idiot a zburat prin Inel cu o viteză balistică foarte mare, dar nu a ieşit pe partea cealaltă, spuse Fred cu o mişcare a mâinilor care pentru un centurian avea înţelesul unei ridicări din umeri. Prin urmare, în Inel există un fel de anomalie fizică. Se prea poate ca nava acelui ţânc idiot să fi fost înghiţită de Inel şi transformată în ceva. Întreaga structură a difuzat o mare cantitate de raze X şi gama, dar nu suficient pentru a reflecta masa navei. Poate că a distrus ansamblul. Poate a deschis o poartă, prin care o mulţime de omuleţi verzi în farfurii zburătoare se pregătesc să năvălească şi să transforme sistemul solar într-un popas rutier.

— Ce…, începu Bull, dar fu întrerupt de Ashford.

— Vreo reacţie de pe Venus?

— Niciuna, spuse Fred.

Venus murise. Timp de câţiva ani după ce staţia Eros, distrusă, se prăbuşise prin stratul ei de nori, oamenii îşi îndreptaseră privirile spre planetă, urmărind lupta protomoleculei extraterestre împotriva violenţei şi a căldurii. Turnuri de cristal înalte de câţiva kilometri se ridicaseră, apoi se prăbuşiseră. Reţele de fibre din carbon înlănţuiseră planeta, după care dispăruseră în neant. Arma fusese menită să preia controlul asupra formei simple de viaţă de pe Pământ, cu miliarde de ani în urmă. În schimb, se confruntase cu ecosistemul complex al corpurilor umane şi al structurilor destinate să le menţină în stare de funcţionare în cuptorul toxic de pe Venus. Poate că protomolecula avusese nevoie de mai mult timp decât fusese prevăzut pentru realizarea planului. Poate că acţiunea asupra unei forme complexe de viaţă facilitase situația. Totul părea să indice că terminase cu Venus. Şi tot ce conta cu adevărat era că lansase un inel capabil să se autoasambleze în vidul din afara orbitei lui Uranus şi care stătea acolo inert ca o piatră.

Până acum.

— Şi ce ar trebui să facem cu chestia asta? întrebă Bull. Fără supărare, dar nu dispunem de cele mai bune nave ştiinţifice. Iar Pământul şi Marte s-au măcelărit pentru Ganymede.

— Să fii acolo, spuse Fred. Dacă Pământul şi Marte îşi trimit navele, le trimitem și noi pe ale noastre. Dacă fac o declaraţie, să facem şi noi una. Dacă ei revendică Inelul, facem şi noi acelaşi lucru. Am obţinut adevărate beneficii din tot ce am făcut pentru ca planetele exterioare să devină o forţă politică viabilă, dar dacă începem să-i lăsăm să dicteze, am putea pierde ceea ce am câştigat.

— Trebuie să tragem în cineva? întrebă Bull.

— Să sperăm că nu se va ajunge la asta, spuse Fred.

Panta rampei se ridica uşor, ducându-i la o arcadă ce dădea spre o platformă. În întunecimea presărată de stele, o suprafaţă mare de oţel şi ceramică se întindea deasupra lor curbându-se lin, luminată de mii de lumini. Parcă priveai un peisaj – prea mare pentru a fi făcut de mâna omului. Era ca un canion sau ca un munte. Ca o prerie umplând craterul unui vulcan stins. Dimensiunile făceau imposibilă perceperea structurii ca pe o navă. Şi totuşi era o navă. Utilajele de construcţie ce se deplasau pe flancul ei erau mai mari decât casa în care crescuse Bull când era copil, însă păreau ca nişte jucători de fotbal abia vizibili pe un teren îndepărtat. Linia lungă, subţire ce trasa parcursul ascensorului de chilă se întindea de-a lungul corpului cilindrului pentru transportarea personalului între sectoarele tehnice şi cele operaţionale. Cabina secundară, aflată pe partea exterioară, avea o capacitate de doisprezece oameni. Arăta ca un bob de sare. Curba uşoară a construcţiei era împânzită cu turele de tunuri electromagnetice şi excrescenţe agresive ale tuburilor lansatoare de torpile.

Cândva, construcţia se numea Nauvoo. O navă de ultimă generaţie destinată să ducă spre stele o mulţime de mormoni devotaţi având doar un ecosistem artificial şi o credinţă neclintită că Dumnezeu, prin mila lui, îi va ajuta să treacă peste încercări. Acum se numea Behemoth. Cea mai mare şi mai monstruoasă platformă de arme din sistemul solar. Patru distrugătoare din clasa Donnager ar fi încăput în cala ei fără să atingă pereţii. Putea trage salve magnetice într-o fracţiune măsurabilă din viteza luminii şi putea rezista mai multor torpile nucleare decât avea de fapt Alianţa Planetelor Exterioare. Fasciculul laser pentru comunicaţii era destul de puternic pentru a perfora oţelul dacă i se lăsa timp suficient. În afară de dinţii pictaţi pe ea şi de sudarea unei aripi de rechin de dimensiunea unui imobil de apartamente, nimic nu putea fi mai clar sau mai eficient construit pentru a intimida.

Ceea ce era bine, deoarece nava era de fapt o unitate de doi bani reconfigurată, iar dacă ar fi fost implicată într-o luptă adevărată, ar fi fost distrusă. Bull îi aruncă o privire lui Ashford. Căpitanul îşi ridicase bărbia, iar ochii îi luceau cu mândrie. Bull îşi ţuguie buzele. 

Ultimele senzaţii de greutate dispărură în timp ce platforma şi rampa se adaptară la nemişcarea lui Behemoth. În depărtare, unul dintre utilajele de construcţie explodă într-o văpaie de lumină albă pe măsură ce începea sudura.

— Cât mai durează până o scoatem? întrebă Ashford.

— Trei zile, răspunse Fred.

— Potrivit raportului tehnic, nava va fi gata în vreo zece zile, spuse Bull. Vom lucra la ea în timpul zborului?

— Aşa plănuisem, spuse Fred.

— Pentru că am putea aştepta câteva zile aici, să lucrăm în docuri, iar la plecare să mai mărim un pic viteza ca să ajungem la timp.

Urmă o tăcere stânjenitoare. Bull ştiuse că aşa va fi, însă trebuia spus lucrurilor pe nume.

— Confortul şi moralul echipajului au nevoie de sprijin la fel de mult ca nava, spuse Fred.

Limbajul diplomatic schimba forma cuvintelor. Bull îl cunoştea de suficientă vreme ca să-l poată descifra. Centurienii nu-şi doresc să suporte efectele unei accelerații ridicate.

— În plus, este mai uşor să efectuăm operaţiunile de tranzit în condiţii de gravitaţie scăzută. Totul a fost calculat între extreme, Bull. Plecaţi în trei zile.

— E vreo problemă? întrebă Ashford.

Bull afişă zâmbetul uşor idiot pe care-l folosea când voia să spună adevărul, dar fără să-şi creeze probleme din cauza asta.

— Mergem să salutăm Pământul şi planeta Marte, în timp ce Inelul face o groază de chestii extraterestre misterioase. Avem un echipaj ai cărui membri nu au lucrat niciodată împreună, o navă pe jumătate recuperată şi nu dispunem de timpul necesar pentru testări. Sigur că este o problemă, dar nu una pe care s-o putem rezolva, aşa că oricum o vom face. Cel mai rău lucru care ni s-ar putea întâmpla ar fi să murim toţi.

— Un gând îmbucurător, spuse Ashford.

Se simţea dezaprobarea. Bull îşi lărgi şi mai mult zâmbetul şi ridică din umeri.

— Se va întâmpla, mai devreme sau mai târziu.

Semnal editorial 104: În pregătire la Editura Paladin (IV)

O carte este o fortăreață, un loc al plângerii, cheia către deșert, un râu fără poduri, o grădină de lănci. 

Jevick, fiul negustorului de piper, a crescut cu povești despre Olondria, un tărâm îndepărtat și fascinant, unde cărțile sunt obiecte obișnuite, nefiind atât de rare ca în țara lui. După moartea tatei, noile responsabilități îl vor conduce pe tânăr pe tărâmul acela la care visase cu ochii deschiși întreaga copilărie. Prins în lupta dintre cele mai puternice culte religioase ale imperiului, Jevick va înțelege ce înseamnă arta și viața, căminul și exilul și limitele celei mai seducătoare dintre vrăjitorii: cititul.

Cuvântul „carte” în toate limbile cunoscute pe pământ este vallon, „odaia cuvintelor”.

„O carte despre dragostea pentru cărți.“ bookpeople.com

„Din punct de vedere al limbajului elegant, al personajelor credibile și al valorii povestirii, este un roman de debut impresi­onant și inteligent.“ Locus

„Adevărurile pe care ni le dezvăluie Samatar nu sunt nicioda­tă ușoare; în Un străin în Olondria nu există personaje negative – toți sunt oameni simpli, care fac ceea ce cred ei că este bine.“ io9.com

„Descrierile pline de senzualitate creează un peisaj bogat și straniu, permițând o aventură de neuitat.“ Library Journal

„Captivantă și originală. O poveste cu fantome și cărți, trădare și mister, ingenios concepută și frumos scrisă. Unul dintre cele mai bune romane fantastice pe care le-am citit în ultimii ani.“ Jeffrey Ford

„Surprinde extazul și durerea întâlnirii cu lumea prin inter­mediul cărților.“ bookslut.com

„O experiență plină de satisfacții pentru cei care iubesc poezia prozei și narațiunile care transcend standardele.“ Craig Laurance Gidney

„Sofia Samatar este un negustor de minuni, iar Un străin în Olondria este o librărie de visuri.“ Greer Gilman

„Este una dintre cărțile pe care vreau să le recitesc, deoarece plăcerea lecturii și bogăția textului sunt extraordinare; un debut excepțional.“ randy-byers.livejournal.com

„Pare o călătorie atât familiară, cât și necunoscută, întocmai ca tărâmul dintr-un vis. Samatar folosește un limbaj impecabil și detalii concrete pentru a crea o lume credibilă, plină de priveliști nemaipomenite, muzică și parfum.“ Fantasy Literature

Premiile World Fantasy și British Fantasy
  • Traducere din limba engleză de Alexandra Fusoi
  • Titlu original: A stranger in Olondria
  • hardcover, 400 p, 140×210 mm mm
  • ISBN 9786069000267
  • Colecţie: 
  • Domenii: Fantasy

Surprizele nu vin ușor atunci când nu recunoști nimic. 

O nouă aventură pe Lumea Inelară îl reunește pe Louis Wu cu Cel-Mai-Ascuns, pentru a scrie împreună istoria imensului artefact. Se pare că fiecare specie de pe Arcadă a avut dintotdeauna un Protector, dar acum e nevoie de cineva care să-i protejeze pe toți, deoarece vampirii se reproduc în număr alarmant, terorizează planeta și îi amenință existența. Așadar, cine se va așeza pe tronul Lumii Inelare?

Întrebarea principală este legată de Protectori. Trebuie să știu unde se găsesc, câți sunt, căror specii le aparțin, care le sunt intențiile, metodele și țelurile.

 

„Opera lui Niven reprezintă un univers uluitor și plau­zibil, iar cartea aceasta este piatra de temelie a seriei «Lu­mea Inelară». Tehnica lui e ireproșabilă, iar personajele și situațiile în care se găsesc sunt creionate cu deosebită măiestrie.“ San Diego Union-Tribune

„«Lumea Inelară» rămâne o creație amețitoare și spectaculoasă, una dintre cele mai mari născociri ale imaginației din istoria SF-ului.“ sfreviews.net

„Niven va rămâne veșnic în topul autorilor de science-fic­tion.“ publishersweekly.com

„Îmi face o deosebită plăcere să vă informez că Larry Niven încă are stil.“ fantasticreviews.com

„Una dintre cele mai frumoase și influente cărți de science-fiction scrise vreodată. «Lumea Inelară» în sine rămâne unul dintre cele mai ingenioase și uimitoare con­cepte din istoria SF-ului.“ tor.com

Cartea a treia din seria Lumea Inelară
  • Traducere din limba engleză de Mihai Bădescu
  • Titlu original: The Ringworld Throne
  • hardcover, 456 p, 140×210 mm
  • ISBN 9786069000243
  • Autor: Larry Niven
  • Colecţie: –
  • Domenii: Science-fiction

Violența este ultimul lucru la care recurg oamenii după ce au epuizat toate ideile rezonabile. E seducătoare pentru că este simplă, directă, deoarece aproape întotdeauna reprezintă o opțiune accesibilă.

De peste două miliarde de ani, protomolecula lasă în drumul ei haos și moarte. După ce a pustiit Venus, ea a construit în apropierea lui Uranus o poartă imensă, deschisă spre necunoscut. James Holden și echipajul Rosinantei trebuie să descopere scopul construcției înainte ca ignoranța să ucidă omenirea. Holden însă nu bănuiește că, în timp ce se află pe urmele pericolului care se ascunde dincolo de poartă, va fi ajuns din urmă de un plan minuțios pregătit ce-i amenință viața.

Cuvintele lui erau pline de speranță și de amenințare. La fel ca stelele.

„Deocamdată cea mai bună carte dintr-o serie extraordinară: o space opera accesibilă și serioasă cu personaje noi și cu o poveste incredibil de ambițioasă.“ tor.com

„O aventură minunată de la început până la sfârșit și o continuare demnă de primele două volume.“ fantasyliterature.com

Poarta lui Abaddon este space opera literară de cea mai bună calitate.“ io9.gizmodo.com

„Politică, filosofie și umor amestecate într-o poveste șocantă și uimitoare.“ publishersweekly.com

„Al treilea volum din seria «The Expanse», este o space opera vastă, inteligentă și extrem de antrenantă.“ best-sci-fi-books.com

Poarta lui Abaddon nu dezamăgește câtuși de puțin așteptările fanilor seriei «The Expanse»: scene de acțiune splendide, nave spațiale enorme, intrigă complexă și ambițioasă, personaje principale cu talente nebănuite și o tehnologie extraterestră de-a dreptul terifiantă.“ littleredreviewer.wordpress.com

„Mizele sunt enorme. Atmosfera politică este tot încordată, dar acum sunt implicate trei grupări, cărora li se adaugă independenții din care face parte și echipajul Rosinantei.“ Lance Schonberg

„O continuare ce merită în mod clar citită. Dezvoltă mai departe intriga misterioasă din jurul protomoleculei și cu toate că răspunde la unele întrebări, ridică altele la fel de incitante.” bibliosanctum.com

Premiul Locus pentru roman SF
  • Traducere din limba engleză de Cezar Petrilă
  • Titlu original: Abaddon’s Gate
  • hardcover, 600 p, 140×210 mm
  • ISBN 9786069000199
  • Colecţie: –
  • Domenii: Science-fiction

Ce Citește Liviu 70: James S.A. Corey – Trezirea Leviatanului

11483885 25777046 25835157 Trezirea Leviatanului

James S.A. Corey – Trezirea Leviatanului (The Expanse I: Leviathan Wakes, 2011) 632p., HC, 14×21, Paladin, București, 2016, Colecția SF, Trad. Mihai-Dan Pavelescu, Red. Ioana Tudor, 48 Lei, ISBN 978-606-8673-02-8

Nominalizări: Hugo 2012, Locus SF 2012 (locul 5), SF Site Readers Poll 2012 (locul 9)

Nota Goodreads: 4.13 (52296 Note)

Mă uit la nominalizările la premiile Hugo din anul 2012 și mă gândesc la compania selectă în care s-a aflat Trezirea Leviatanului în 2012: Among Others, de Jo Walton (sper că va apărea anul acesta la Paladin, căci am muncit la ea ca robul), Dansul Dragonilor, de George R.R. Martin (nu știu cât e de bună, și da, spre rușinea mea, încă nu am citit seria Cântec de Gheață și Foc și nici n-am urmărit serialul produs de HBO), Orașul Ambasadei, de China Mieville (he-he! era pe vremea când Michael Haulică lua pentru Paladin cam tot ce era nou, bun și nominalizat/premiat, deși cred că tendința încă se menține) și umplutura cu care și-a dat în petec Mira Grant, Deadline, care și-a îndemnat cu mare tupeu fanii să-i voteze cartea, reușind acolo unde azi își fac de cap Sad Puppies și Rabid Puppies și lăsând pe dinafară romane mult mai populare (nu și neapărat mai bune, totuși). Având în vedere că am citit traducând Among Others, acum că am citit și Trezirea Leviatanului în tălmăcirea lui Mihai-Dan Pavelescu, îmi dau seama acum că mi-e greu să mă pronunț care dintre cele două e mai bună: e ca și cum ai întreba pe cineva care e mai bun, mărul ăsta sau para aia? Nu ai cum, sunt două chestii diferite, sunt două romane diferite, de factură diferită, de amploare diferită, cu miză diferită. Among Others e poetică, e fantasy și are doar un personaj principal îndrăgostit de cărți în general și de cărți SF în special, iar Trezirea Leviatanului e un roman vast, amplu, cu mai multe personaje principale (se disting totuși două, Miller și Holden), și e un melanj de Hard-SF și space-opera (nu chiar combinația mea favorită, dar trebuie să recunosc că m-a prins de la pagina 200 și până la final) extrem de ambițios și de reușit. Despre Orașul Ambasadei nu mă pot pronunța, pentru că încă nu l-am citit, iar în culisele premiilor Locus nu e timp și spațiu de intrat, pentru că doar la roman SF, unde s-ar încadra Trezirea Leviatanului, sunt 22 de nominalizări, plus alte 22 la roman fantasy. Continuă lectura

Avanpremieră James Corey – Trezirea Leviatanului

Prin amabilitatea editurii Paladin, iată un fragment din Trezirea Leviatanului (traducere de Mihai-Dan Pavelescu), de James Corey, primul volum al seriei Expanse. Volumul va fi lansat la Final Frontier, sâmbătă, 2 aprilie, de la ora 16:15, alături de alte două volume: Elantris, de Brandon Sanderson, traducere de Iulia Dromereschi, și Furia Roșie, de Pierce Brown, traducere de Iulia Pomagă. Vor vorbi Ionuț Bănuță, Michael Haulică și autorul acestor rânduri.

Trezirea Leviatanului

CAPITOLUL 1

Holden

Cu o sută cincizeci de ani în urmă, când dezacordurile parohiale dintre Pământ și Marte ajunseseră în pragul războiului, Centura era un orizont îndepărtat, cu uriașe bogăţii minerale inaccesibile pentru a fi valorificate economic, în timp ce planetele exterioare nu apăreau nici în cele mai nerealiste visuri corporatiste. Pentru ca după aceea Solomon Epstein să-și construiască micuţa propulsie cu fuziune modificată, s-o monteze pe iahtul lui de trei persoane și s-o activeze. Cu un telescop bun, nava încă mai putea fi zărită gonind cu un procent mic din viteza luminii către vidul nesfârșit. Cea mai spectaculoasă și mai lungă ceremonie funerară din istoria omenirii. Din fericire, planurile rămăseseră în computerul de acasă. Propulsia Epstein nu adusese omenirii stelele, dar îi oferise accesul la planete. Continuă lectura