Fake News în Epoca de Aur: Ioan T. Morar în dialog cu Cristian Pătrășconiu. LIVE

De ziua națională a Franței (astăzi, 14 iulie), îl vizităm, prin intermediul platformei zoom, pe Ioan T. Morar care trăiește și scrie de 7 ani în La Ciotat, Provence.


Îi va fi partener de dialog Cristian Pătrășconiu, iar punctul de start al discuției îl va reprezenta cel mai recent volum al lui Ioan T. Morar, publicat la Editura Polirom, Fake News în Epoca de Aur. Amintiri și povestiri despre cenzura comunistă.Evenimentul va fi transmis live pe pagina de Facebook Cărturești, începând cu ora 18:30.

Pagina FB a evenimentului: https://www.facebook.com/events/1026644371065648/

Un eveniment Polirom & Cărturești

„Fie că și-a propus, fie că nu, Ioan T. Morar ne oferă o savuroasă contra-istorie a comunismului românesc. Sub forma unor secvențe adeseori burlești, scriitorul livrează imaginea unei lumi în care absurdul era regula, nu excepția. Deși scrise sub ghilotina cenzurii, ele sînt complet dezinhibate, cu o libertate a gîndului și a expresiei ce le dădea, în epocă, un aer de neverosimil. Și totuși, textele au apărut în presa ultimelor două decenii comuniste, pe sub nasul activiștilor de partid și al vămuitorilor ideologici. Cum a fost posibil acest lucru? Uneori, prin jocul hazardului, pe care autorul îl explică în palpitante capitole de memorialistică. Adeseori, prin partide de șah încrîncenate în care inteligența s-a dovedit superioară obtuzității și prostiei. Cartea lui Ioan T. Morar este, pe lîngă certele virtuți literare, conectate la o nesecată mină de umor și inteligență, un sclipitor document de epocă. Sîntem invitați cordial să urmărim felul în care o Românie alternativă – plină de umor, cu un accentuat simț al grotescului, inventivă, colorată, ironică – dă cu tifla cenușiului murdar al ideologiei comuniste.” (Mircea Mihăieș)

Ioan T. Morar (n. 13 aprilie 1956, Șeitin, județul Arad) a absolvit în 1981, ca șef de promoție, Facultatea de Filologie a Universității din Timișoara, secția română-franceză. Din 1987 a fost redactor la Viața studențească și Amfiteatru. După 1989 a lucrat la Cuvîntul și Alianța Civică. În 1990-1991 a fost redactor-șef la „Varietăți”, TVR. Este membru fondator al Academiei Cațavencu. Între 2004 și 2009 a fost senior editor la Cotidianul. A realizat emisiuni de televiziune, activînd, pînă în 1996, în grupul Divertis. În perioada 2010-2012 a fost consul general la Marsilia. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. A publicat volumele de versuri: Vară indiană (1984; Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor), Fumul și spada (1989), Șovăiala (2000; Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor), Nerușinarea (2003) și Paloarea (2010). Poeziile sale au fost traduse în engleză, franceză, polonă, spaniolă, catalană și maghiară, în antologii și reviste culturale. La Editura Polirom a mai publicat Lindenfeld (2005, 2006, 2013; Premiul Național de Proză al Ziarului de Iași), Negru și Roșu (2013; nominalizat la Premiul „Cartea anului 2013” al României literare), Cartea de la capătul lumii (2007, 2015), Sărbătoarea Corturilor (2016, 2018; Premiul pentru proză al Uniunii Scriitorilor din România pe anul 2016) și Șapte ani în Provence (2018; Premiul special al Uniunii Scriitorilor din România). S-a stabilit în localitatea provensală La Ciotat.

Gabriela Adameșteanu, Radu F. Alexandru, Vintilă Mihăilescu și Ioan T. Morar, printre laureații Premiilor USR, 2019

Gabriela Adameșteanu, Radu F. Alexandru, Vintilă Mihăilescu și Ioan T. Morar se numără printre laureații Premiilor Uniunii Scriitorilor din România, ediția 2019. Gala de decernare a premiilor pe anul 2018 a avut loc în data de 17 iunie 2019, la Teatrul Național din București.

Juriul pentru decernarea Premiilor Uniunii Scriitorilor din România pe anul 2018 a fost alcătuit din: Dan Cristea (preşedinte), Daniel Cristea-Enache, Ioan Holban, Angelo Mitchievici, Vasile Spiridon, Alex. Ştefănescu şi Răzvan Voncu (membri).

Premiul „Cartea de proză a anului 2018” i-a revenit Gabrielei Adameşteanu, pentru romanul Fontana di Trevi.

Premiul „Cartea de teatru a anului 2018” i-a fost decernat lui Radu F. Alexandru pentru volumul „Ultima dorinţă”. Comédii.

Premiul special le-a fost acordat lui Vintilă Mihăilescu pentru volumul Etnogeneză şi ţuică, precum şi lui Ioan T. Morar, pentru volumul Şapte ani în Provence.

Lista completă a Premiilor USR, ediția 2019, aici.

  • Fontana di Trevi, Gabriela Adameșteanu, Editura Polirom, 2018

Premiul revistei „Observator cultural” pentru proză, ediția 2019

Premiul Radio România Cultural pentru proză, ediţia a XIX-a

Premiul Sofia Nădejde pentru literatură scrisă de femei, ediţia I

Romanul Fontana di Trevi a fost nominalizat la Premiul Cartea anului 2018, oferit de România literară, ediţia a XVII-a.

„Fontana di Trevi reconfirmă că Gabriela Adameşteanu este unul dintre marii scriitori ai României de azi. Romanul o are în prim-plan pe Letiţia Branea (cea mai longevivă eroină a acestui univers artistic şi protagonista, astfel, a unei trilogii), aflată, acum, în imediata actualitate şi sosită la Bucureşti din Occidentul în care trăieşte (cu alte cuvinte, avînd statut de migrantă).

La fel ca mai toate cărţile anterioare ale scriitoarei (faţă de care, însă, are evidentă autonomie, putînd fi citită atît ca piesă de sine stătătoare, cît şi ca o sinteză subtilă şi durabilă), şi aceasta lucrează cu tema feminităţii, iar, prin intermediul ei, angajează un torent de istorie românească recentă. Accentul se mută aici de pe neiubirea istovitoare resimţită de femeie (care, în lipsa sentimentului, se consideră abandonată, menită unei vieţi pustii) la neiubirea şi părăsirea de patrie, de la – în termenii Letiţiei – mal aimée la mal du pays.

Cu un trecut atît de greu şi de neclar, cu un prezent atît de confuz şi de convulsiv, mai are România un viitor? Iată întrebarea teribilă pe care, prin mijlocirea unor biografii narative impecabil conduse, romanul de faţă o avansează.” (Sanda Cordoş)

Mai multe detalii, aici.

 

  • „Ultima dorinţă”. Comédii, de Radu F. Alexandru, Editura Polirom, 2018

„Îi cunosc bine pe toţi care se bălăcesc în burta caşalotului în care trăim. Pe cei de azi şi pe cei de ieri: preşedinţi, prim-miniştri, înalţi demnitari – leadership-ul, cum i se spune acum. Au făcut şi continuă să facă tot ce este în puterile lor ca lucrurile să rămînă pe pămîntul ăsta aşa cum sunt de cînd e lumea. Nu le-a fost uşor: mai tot timpul au fost tentative ale unora şi ale altora să ne destabilizeze, să ne colonizeze, să ne facă să ne mişcăm în rînd cu ceilalţi. Nu au reuşit şi nu vor reuşi în veci. Pentru că mereu şi mereu se ridică un «nou val» de români verzi care îşi iubesc ţara şi duc mai departe lupta de rezistenţă.” (Radu F. Alexandru)

„Scriitor, dramaturg, scenarist, eseist, dar şi om politic angajat în apărarea valorilor demnităţii umane, Radu F. Alexandru este astăzi şi cel mai răsfăţat dramaturg al scenelor bucureştene. Piesele lui, viu aplaudate, fac săli pline. Plac în egală măsură publicului şi criticii, performanţă rară, pentru că, de regulă, criteriile celor două tabere nu se prea întîlnesc.” (Manuela Cernat)

Mai multe detalii, aici.

 

  • Etnogeneză şi ţuică, de Vintilă Mihăilescu, Editura Polirom, 2018

Noul volum al lui Vintilă Mihăilescu conturează imaginea societăţii româneşti contemporane, trecînd de la realitatea imediată, cu noile „tehnici ale sinelui” şi device-uri ce creează dependenţă, la „actualitatea trecutului”, ţinut la loc sigur în memoria colectivă, ori la „dilemele viitorului”, pîndit prin oglinzi magice înainte de-a fi înţeles întîi şi-ntîi realitatea timpurilor în care ne ducem traiul. Incursiunile spumoase în istoria noastră mai recentă sau mai îndepărtată explică mentalităţi şi obiceiuri vechi de cînd lumea, ubicua diviziune dintre noi şi celălalt, legăturile candide dintre „rumâni” şi licorile făurite pe teritoriul nostru cu-atîta meşteşugire de-a lungul istoriei zbuciumate, toate acestea făcînd ca Etnogeneză şi ţuică să fie o lectură care ne invită la introspecţie.

„În Weltanschauung-ul românesc, autoritatea în general şi statul în particular sînt îndepărtate –sau trebuie să fie îndepărtate: sînt suspecte din principiu, trebuie evitate pe cît posibil sau păcălite cînd se poate. Cu toate acestea – sau poate tocmai de aceea… –, această reticenţă structurală a fost însoţită mai totdeauna şi de o dorinţă secretă de autoritate puternică şi justiţiară, de un Vlad Ţepeş sau măcar un nepot al lui, care să ne rezolve nenumăratele probleme şi dileme.” (Vintilă Mihăilescu)

Mai multe detalii, aici.

  • Şapte ani în Provence, de Ioan T. Morar, Editura Polirom, 2018

„În ciuda titlului, Şapte ani în Provence nu este doar o «carte de călătorii». Noul volum al lui Ioan T. Morar povesteşte, înainte de orice, o experienţă de viaţă: cum e să alegi să trăieşti departe de ţară, asumîndu-ţi, la propriu, o nouă existenţă. Scriitorul ne invită să-i fim alături în căutările, neliniştile, bucuriile, speranţele, uimirile, perplexităţile, descoperirile sale. Aventurile acestui «om vechi într-o lume nouă» sînt cuceritoare naraţiuni îmbibate în exotic, ce se constituie în veritabile confruntări de mentalităţi, culturi, sensibilităţi şi tradiţii. Pagină după pagină, o Provenţă miraculoasă, mitică şi ultramodernă în acelaşi timp, te subjugă, asemenea unui miraj încărcat de promisiuni. Aventura alături de Ioan T. Morar este şi un ghid preţios prin oraşele, cetăţile, podgoriile, mănăstirile provensale, potenţată de contactul cu grupuri şi societăţi inaccesibile (ca să nu spunem secrete). Iar lectura – irezistibilă şi fascinantă – devine încă de la prima pagină o extensie a visului şi a dorinţei de a călca pe urmele autorului care te-a pus în contact cu atîtea frumuseţi şi mistere.” (Mircea Mihăieş)

„Aici, în Provence, dai peste fire care spun poveşti şi te duc la alte fire, la alte poveşti, la alţi oameni, la alte obiecte şi locuri, sub acelaşi cer de un albastru ireal care a atras atîţia pictori. Dacă îţi pui imaginaţia la treabă, poţi să-ţi închipui că această dimineaţă la un castel din Provence e o tapiserie colorată în care se împletesc fire venind din Roma, pete de culoare povestind despre Picasso, măslini aliniaţi pe coline, mistreţi atacînd viile, încăperi luxoase pentru viitorii miri, chiar imagini de pe Valea Oltului, nuanţe de prietenie adevărată şi sentimentul că, din cînd în cînd, ni se dă şansa de a vedea, în lumina unei clipe, imaginea Paradisului proiectată pe pămînt. Din cînd în cînd doar, şi din loc în loc. O tapiserie pe care v-o ofer cu drag.” (Ioan T. Morar)

Mai multe detalii, aici.