Semnal editorial 231: Apariții noi ale Grupului Editorial Trei (XIII) – Kallentoft, Oliva, Gounelle

“O poveste care te marchează profund.” – Library Journal

De la autorul bestsellerurilor Sacrificiul din miezul iernii și Vară fatală

Povestea unui tată care își caută cu disperare fiica iubită și o incursiune dincolo de aparența sclipitoare a unei destinații turistice de vis.
Au trecut trei ani de când Emme, fiica în vârstă de 16 ani a lui Tim Blanck, a dispărut în timpul unei excursii în Mallorca. Tim și-a promis că nu va înceta niciodată să o caute, o promisiune care i-a distrus căsnicia și l-a făcut să se stabilească în Palma, unde a început să lucreze ca detectiv particular.
Când e însărcinat să o urmărească pe soția unui bogătaș, bănuită de infidelitate, Tim e atras pe neașteptate într-o lume a corupției și a lăcomiei fără scrupule. Acolo, descoperă o pistă care l-ar putea duce la Emme. Riscându-și viața, Tim se va arunca în lupta pentru aflarea adevărului despre ceea ce s-a întâmplat cu fiica sa.

Kallentoft aduce un suflu plin de prospețime și de forță în literatura polițistă scandinavă.” – The Washington Times

„Un roman complex, zguduitor.” – Kirkus Reviews

Mons Kallentoft (n.1968) este un jurnalist și scriitor din Linköping, Suedia, cunoscut pentru amestecul neobișnuit de realism și fantastic, analiză psihologică fină și inserții poetice din cărțile sale.
A debutat în 2001 cu Pesetas, pentru care a primit Premiul pentru cel mai bun roman de debut din partea Asociației scriitorilor suedezi.
Kallentoft a făcut trecerea la genul crime în 2007 cu romanul Sacrificiul din miezul iernii (vândut doar în Suedia în peste 300 000 de exemplare). A inițiat astfel o serie ce avea să devină celebră și care o are în centru pe polițista Malin Fors, una dintre eroinele cele mai îndrăgite din literatura polițistă scandinavă. Seria Malin Fors se bucură de un succes răsunător peste tot în lume.
În 2014, Kallentoft a început, în calitate de coautor, încă o serie crime incendiară, de data aceasta avându-l drept protagonist pe inspectorul de poliție Zack Herry, al cărui destin are ecouri din mitul lui Hercule.

Privește-mă cum cad face parte dintr-o duologie a cărei acțiune e plasată în Palma de Mallorca.

La Editura Trei, de același autor au apărut: Vară fatală și Sacrificiul din miezul iernii.

Autor: Mons Kallentoft

Nr. de pagini: 488

ISBN: 978-606-40-0801-5
Preâ vechi: 45.00 RON

Preț nou: 38.25 RON

Titlul original: Se mig falla
Limba originală: suedeză
Traducere de: Mădălina Grosoiu

Anul apariţiei: 2020

Format: 130 x 200 mm, paperback cu supracopertă

„O carte ce dă în sfârşit cuvântul femeilor din Odiseea.” – Vanity Fair

Odiseea nu e povestea călătoriei unui bărbat, ci povestea de dragoste a mai multor femei. A irezistibilei Calypso, care se îndrăgosteşte de naufragiatul Odiseu, dar în cele din urmă, văzând că dragostea nu-i este împărtăşită, îl eliberează de pe insula unde îl ţine captiv. E povestea tinerei şi frumoasei Nausicaa, ce se străduieşte să-l seducă pe erou, însă e nevoită să accepte că inima lui aparţine altcuiva. A dominatoarei Circe, care, deşi urăşte bărbaţii şi le rezervă o soartă crudă celor ce ajung în preajma ei, este cucerită de şarmul irezistibil al mândrului Odiseu. Şi, desigur, a Penelopei, loiala lui soţie, care nu doar că îl aşteaptă devotată vreme de douăzeci de ani, dar îl şi egalează în iscusinţă şi perseverenţă.
În această carte, ele sunt cele care povestesc peregrinările mult încercatului erou. Fiecare este protagonista câte uneia dintre etapele marii lui aventuri, perspectiva masculină fiind înlocuită cu o pluralitate de voci feminine, între care şi cea a protectoarei lui Odiseu, zeița Atena, măreaţă femeie divină din spatele măreţului erou muritor.

Alternând ingenios punctele de vedere, Marilù Oliva readuce la viaţă o operă perenă a umanităţii pentru publicul modern, îmbogăţind o cu o perspectivă feminină care îi revelează semnificaţiile ascunse.

„Cu talent şi meticulozitate, Marilù Oliva îşi propune să reconstituie psihologia personajelor feminine din Odiseea. Folosindu-se nu doar de textul epopeii, ci şi de alte surse mitologice antice, autoarea umple „spaţiile goale” din textul original cu o sensibilitate feminină străină culturii greceşti.” – Corriere della Sera

„În noua ei carte, Marilù Oliva spune povestea lui Odiseu din perspectiva personajelor feminine ale epopeii. Desigur, nu lipsesc nici bărbaţii, dar ei îşi lasă scuturile deoparte şi îşi dau la iveală fragilitatea.” – La Repubblica

„În stilul ei rafinat şi antrenant, Marilù Oliva ne oferă o reflecţie inedită şi actuală asupra Odiseei, reuşind să sintetizeze pentru publicul modern temele centrale ale uneia dintre cele mai mari opere ale culturii antice.” – Libroguerriero

Marilù Oliva este scriitoare, eseistă şi profesoară de literatură. S-a născut în 1975 la Bologna şi a lucrat câţiva ani în presă, fiind o vreme directoarea unei reviste de cultură latinoamericană. A debutat în 2009 cu romanul Repetita, care a obţinut Premiul Azzeccagarbugli pentru literatură poliţistă şi a fost nominalizat la Premiul Camaiore şi la Bloody Mary Award. S-a bucurat de un mare succes de public cu seria crime, având-o ca protagonistă pe Elisa Guerra: ¡Tú la pagarás! (2010), Fuego (2011) şi Mala Suerte (2012).
A obţinut Premiul Karibe Urbano pentru romanul Mala Suerte (2012), premiul tinerilor cititori la Gaia di Manici Proietti pentru romanul Le sultane (2014) şi premiul cititorilor la Noir in Festival pentru romanul Questo libro non esiste (2016).
Colaborează cu Huffington Post, Thriller Magazine şi Libroguerriero.
O puteţi urmări pe http://www.mariluoliva.net.

Autor: Marilù Oliva

Nr. de pagini: 208

ISBN: 978-606-40-0943-2
Preț vechi: 39.00 RON

Preț nou: 33.15 RON

Titlul original: L’Odissea raccontata da Penelope, Circe, Calipso e le altre
Limba originală: italiană
Traducere de: Beatrice Baciu

Anul apariţiei: 2020

Format: 130 x 200 mm, paperback cu supracopertă

De la autorul bestsellerurilor Ziua în care am învățat să trăiesc și Îți promit libertatea

Prix du Roman D’Entreprise 2011

Imaginează-ți un bărbat care îți salvează viața, în schimbul promisiunii că vei face orice îți cere. Și asta pentru binele tău. Încolțit, accepți și te trezești într-o situație în care ai senzația că totul scapă de sub control. Totuși… viața pare mai palpitantă decât înainte. Însă ușor-ușor apar îndoielile: ce intenții are în realitate omul acesta care s-a amestecat în viața ta? Cine e el de fapt? Și cine sunt personajele enigmatice din anturajul lui? Ceea ce descoperi nu e tocmai de natură să te liniștească.

Laurent Gounelle își duce cititorul în atmosfera fascinantă a unei veri pariziene și-i deschide calea către reflecții despre sine: ce anume ne poate determina să ne depășim inhibițiile, temerile și condiționările, pentru a putea ieși de pe calea bătătorită atunci când viața nu ne oferă satisfacție deplină?

“Aceste pagini agreabile punctează un roman „cu mesaje“, care ne arată cum să ne depășim spaimele și inhibițiile.” – Eric Pigani, Psychologies

„Bestsellerurile lui Laurent Gounelle invită cititorul să descopere bogățiile ascunse în sine.” – Le Parisien

Laurent Gounelle, născut în 1966, este unul dintre scriitorii francezi cei mai citiți în întreaga lume. Specializat în științe sociale, cu studii în Franța și Statele Unite, în prezent este conferențiar la Universitatea Clermont Ferrand. De-a lungul anilor, a colindat lumea în căutarea unor oameni care să-i ofere răspunsuri la o întrebare fundamentală: cum să ne atingem potențialul maxim și să găsim un sens vieții?
Romanele lui Gounelle au fost publicate în 40 de țări și s-au vândut în peste 5 milioane de exemplare.
Îl puteți urmări pe http://www.laurentgounelle.com.
De același autor, la Editura Trei au apărut: Și vei găsi comoara din adâncul tău, Omul care voia să fie fericit, Ziua în care am învățat să trăiesc și Îți promit libertatea.

Autor: Laurent Gounelle

Nr. de pagini: 464

ISBN: 978-606-40-0785-8
Preț vechi: 49.00 RON

Preț nou: 41.65 RON

Titlul original: Dieu voyage toujours incognito
Limba originală: franceză
Traducere de: Diana-Alina Ene

Anul apariţiei: 2020

Format: 130 x 200 mm, paperback cu supracopertă

Lecturi 189: Bernard Minier – Înghețat

Bernard Minier – Seria Martin Servaz I: Înghețat (Commandant Martin Servaz I: Glacé, 2011) 528p., 15.2×22.8, Editura Trei, 2019, Colecția Fiction Connection, Trad. Diana-Alina Ene, Red. Constantin Piștea, 55 (46.75) lei, ISBN 978-606-400-667-7

Premii: Prix Polar 2011

Nota Goodreads: 3.88 (3265 note)

Descrierea editurii: „Într-o vale greu accesibilă din Pirinei, câţiva muncitori descoperă cadavrul decapitat al unui cal, suspendat pe un versant îngheţat. În aceeași zi, Diane Berg își ia în primire postul de psiholog la centrul psihiatric de maximă securitate din vale. Cazul straniu al calului decapitat îi este încredinţat lui Martin Servaz, un comandant de poliţie înzestrat cu o intuiţie extraordinară. Împreună cu Irène Ziegler, căpitan de poliţie, Servaz vrea să afle ce a fost în mintea celui care a omorât animalul, l-a jupuit, apoi l-a agăţat la o altitudine de peste 2 000 de metri. O atmosferă apăsătoare, o intrigă plină de suspans și o explorare a celor mai tainice frici ale noastre.”

Am citit această cutremurătoare poveste la început de iunie. De fapt, am terminat-o chiar ieri, deși o începusem înainte de Bookfest. Mai bine așa, că oricum mi-a dat frisoane. Povestea e lungă, ancheta este extrem de complicată, motivațiile personajelor rămân ascunse până dincolo de jumătatea poveștii, iar pistele false te zăpăcesc și te împiedică să îți dai seama ce se petrece de fapt. De fapt, asta se petrece: demonii trecutului și păcatele crezute de mult uitate și iertate se întorc să-i bântuie pe cei implicați în această poveste extrem de întortocheată. Autorul va lansa astăzi versiunea românească a cărții, la Librăria Cărturești Carusel, alături de Mihaela Dedeoglu, Liviu Iancu și Magdalena Mărculescu, la ora 19:00, așa că dacă sunteți curioși să-i puneți întrebări, să aflați ce l-a determinat să-și plaseze povestea într-un ținut înghețat, pustiu și neprimitor și să creeze un personaj atât de neobișnuit precum Martin Servaz, puteți merge în cea mai frumoasă librărie din țară și să vă satisfaceți curiozitatea.

Dar să revenim la poveste. Cadavrul decapitat și jupuit al unui cal, suspendat de firele telefericului la 2000 de metri altitudine, în plină iarnă, nu cu mult înainte de Crăciun, în Munții Pirinei, declanșează ancheta care va fi condusă de Martin Servaz. Polițist versat, cu un fler și o intuiție extraordinare, acesta se înfurie teribil când află că trebuie să ancheteze moartea unui cal, fie el și calul unuia dintre cei mai bogați oameni de afaceri francezi, Eric Lombard. Și e și firesc: Servaz era ocupat cu anchetarea uciderii unui om fără adăpost de către trei tineri minori, care nu simt nici cea mai mică remușcarea pentru abominabila faptă. De fapt, una dintre temele principale ale poveștii este chiar asta: ce-l împinge pe om să comită fapte oribile? Există răul absolut, întruchipat într-o persoană cu aspect normal, pe care nu ai bănui-o, la prima vedere, că ar fi în stare să comită fapte violente?

Ei bine, în apropierea locului în care este găsit capul de cal jupuit se află un institut de boli mintale în care sunt internați cei mai odioși criminali care au acționat în ultimii ani prin Europa. Vedeta incontestabilă: Julian Hirtmann, un elvețian care violase, măcelărise și făcuse dispărute patruzeci de tinere în ultimii ani, mare amator de orgii sexuale la care participa mai toată spuma societății elvețiene din Geneva. Bine, povestea e mult mai lungă, însă ar însemna să mă întind prea mult și să vă răpesc din plăcerea lecturii, iar firul acesta are doar un rol parțial în toată povestea. La fel ca și povestea lui Diane Berg, psihologul care vine să lucreze un an la Institutul Wargnier și care începe să descopere mișculațiile care se petrec în acest institut: pacienți cărora li se administrează șocuri electrice și pastile la limita legalității în cantități incredibil de mari, personal cu probleme mentale, doctori care au aventuri cu asistentele, medicamente care nu ar avea ce căuta acolo și tot așa.

Însă ce m-a frapat la toată această poveste, în integralitatea ei, a fost faptul că nu există personaj fără schelete în dulap, fără secrete ascunse, fără taine îngrozitoare, fără sechele trecute care i-au transformat în ceea ce sunt acum, de la polițiști, jandarmi, judecători și procurori, plus primari, și până la criminalii cei mai oribili, paznicii condamnați în trecut pentru atac, asistentele condamnate pentru fapte reprobabile și așa mai departe. Toți, dar absolut toți cei implicați au ceva de ascuns. Unii, chestii mai puțin grave, alții, chestii de-ți fac părul măciucă. Iar când un bărbat gol, un biet farmacist, cum se dovedește ulterior, este găsit spânzurat, gol și atârnat de un pod, de către un creator de benzi desenate ieșit la alergat, ei bine, atunci și Servaz găsește un motiv întemeiat să rezolve cazul. Căci e un caz, nu-i așa, altfel n-ar ieși o serie solidă fără o serie de crime oribile legate între ele.

Dar ce se întâmplă, oare, de locul acela liniștit, deși dătător de fiori, un pustiu înghețat din munți, devine scena unor fapte îngrozitoare? Ce e cu calul, de ce insistă atât de mult bogătașul Lombard să se afle cine i-a omorât calul (vreun fost angajat dornic de răzbunare, oare?), ce e cu tabăra pentru copii părăsită, ce-i cu institutul, cum e posibil ca la locul faptei să fie găsite probe de ADN ale unui pacient internat în Institutul Wargnier, de unde este imposibil să se evadeze, darămite ca pacientul să plece și să se întoarcă, și nu o dată, ci de două ori, ce e cu grupul celor patru bărbați, cu inelele lor identice, ce e cu judecătorul ieșit la pensie, cu Servaz, cu Irène Ziegler, cu Xavier, cu Margot, fiica adolescentă a lui Martin Servaz, cu Diane Berg, cu Espérandieu, adjunctul și prietenul lui Servaz, cu soția acestuia, cu toată lumea, în general? Întrebări peste întrebări, într-o poveste luuungă, foarte lungă, întortocheată și sinuoasă, plină de piste false, complicată și tenebroasă, dătătoare de fiori și ramificată pe nu știu câte planuri, însă fermecătoare de-a dreptul.

E drept, multe romane ale subgenului french-noir n-am citit, însă se pare că acest subgen poate face o concurență serioasă nordic-noirului ce-a cucerit lumea de câțiva ani încoace. Johanna Gustawsson de curând, acum și Bernard Minier (plus Jean-Christophe Rufin, foarte curând, și Jean-Christophe Grangé, destul de curând). O poveste solidă, sordidă și tenebroasă, într-un peisaj de poveste (de groază, nu degeaba este supranumit Bernard Minier „Stephen King al Franței”), și un personaj mai mult decât fascinant: Martin Servaz – reticent față de tot ce înseamnă mijloace moderne de anchetare (și care se simte nesănătos de atras de soția însărcinată a adjunctului său, Espérandieu), divorțat din cauza dragostei prea mari față de locul de muncă (aici se cam aseamănă cu suspect de mulți detectivi eroi de serii), mare amator de clasici latini (pe care-i citează ori de câte ori găsește o ocazie potrivită) și de muzica lui Mahler (poate că tocmai de aceea se simte criminalul Hirtmann apropiat de el), însă determinat, încăpățânat și pornit pe fapte mari, inteligent, perspicace și înțelegător când e cazul, având, totodată, și o capacitate rar întâlnită la oameni: să recunoască atunci când greșește.

Ce am apreciat în mod deosebit: diversitatea personajelor (lesbiene, gay, bisexuali, amestec de rase, misogini, rasiști, oameni pentru care semenii sunt simple unelte, criminali grețoși, nemernici, violatori, tăinuitori, tot tacâmul), povestea solidă, pe care autorul (aflat la debut aici) a stăpânit-o cu o mână de maestru, și complexitatea poveștii, în ansamblul ei, ce merge până hăt-departe, cu ani și ani în urmă. Plus faptul că nu o dă în clișee, ba chiar aș zice că se ferește de ele. Aș mai adăuga câte ceva, dar vă las să descoperiți singuri. Eu m-am lăsat păcălit de vreo câteva ori, am bănuit ba un personaj, ba altul, însă nici prin cap nu mi-a trecut cine a comis faptele și, mai ales, de ce. Recomandată!

PS: carte citită în avanpremieră.

PPS: nu uitați de întâlnirea de azi cu autorul, la Cărturești Carusel, de la ora 19:00.

PPPS: eu îi voi lua un interviu autorului, sâmbătă, în cadrul Festivalului Misterele Bucureștiului, așa că dacă vă vin idei de întrebări, le aștept cu plăcere.

PPPPS: serialul care ecranizează acest prim volum este disponibil pe Netflix. Încă nu l-am văzut, dar promit să repar greșeala și, atunci când voi citi cel de-al doilea volum al seriei, deja tradus, care va apărea tot la editura Trei, să revin cu impresii. Lectură plăcută!

„De unde venea această fascinație pentru violență? se întrebă el. Avalanșa de imagini șocante de la televizor, cinema și din cărți. Reprezenta ea o modalitate de a invoca teama? În general, acești artiști nu cunoșteau violența decât în mod indirect, în manieră abstractă. Altfel spus, n-o cunoșteau deloc. Dacă polițiștii confruntați cu inimaginabilele scene ale crimelor, pompierii obligați să descarcereze în fiecare săptămână victime ale accidentelor rutiere ori magistrații care aveau de-a face zi de zi cu fapte atroce s-ar fi apucat să picteze, să sculpteze ori să scrie, cine știe ce și-ar fi imaginat, ce le-ar fi ieșit? Același lucru sau ceva diferit?”

Semnal editorial 71 + Fragment în avanpremieră: Bernard Minier – Înghețat

Primul volum din seria Martin Servaz

Adaptarea TV a bestsellerului internaţional al lui Bernard Minier este difuzată de NETFLIX

Captivant! Un succes remarcabil! – Le Point

Într-o vale greu accesibilă din Pirinei, câţiva muncitori descoperă cadavrul decapitat al unui cal, suspendat pe un versant îngheţat. În aceeași zi, Diane Berg își ia în primire postul de psiholog la centrul psihiatric de maximă securitate din vale.
Cazul straniu al calului decapitat îi este încredinţat lui Martin Servaz, un comandant de poliţie înzestrat cu o intuiţie extraordinară. Împreună cu Irène Ziegler, căpitan de poliţie, Servaz vrea să afl e ce a fost în mintea celui care a omorât animalul, l-a jupuit, apoi l-a agăţat la o altitudine de peste 2 000 de metri.
O atmosferă apăsătoare, o intrigă plină de suspans și o explorare a celor mai tainice frici ale noastre.

Fragment

3

„Elicopterul începu asaltul muntelui ca un țânțar survolând dosul unui elefant. Marele acoperiș de ardezie al centralei și parcarea plină de mașini rămaseră în urmă brusc — prea brusc pentru gustul lui Servaz, care simți un gol de aer traversându‑i stomacul.

Dedesubt, tehnicienii se agitau în combinezoanele lor albe, pe fundalul de aceeași culoare al zăpezii, făcând drumuri de la stația telefericului la furgoneta‑laborator, pentru a transporta valizele cu probele prelevate la locul faptei. Văzută de sus, agitația lor părea neînsemnată: efervescența unei coloane de furnici. Spera că‑și cunoșteau bine meseria. Chiar dacă nu întotdeauna, pregătirea tehnicienilor criminaliști lăsa uneori de dorit. Lipsă de timp, de mijloace, de bani — mereu aceeași placă, în ciuda discursurilor politice cu promisiuni despre zile mai bune. Apoi cadavrul calului fu introdus într‑o husă, fermoarul tras și sacul rostogolit pe o targă mare până la ambulanța lungă ce demară cu sirena pornită, ca și cum ar mai fi fost vreo urgență pentru bietul căluț.

Servaz privi înainte prin parbrizul de plexiglas bombat.

Cerul se degajase. Cele trei conducte gigantice ce ieșeau din spatele clădirii escaladau coasta muntelui. Pilonii telefericului urmau același traseu. Riscă încă o privire în jos — și o regretă imediat. Centrala era deja departe în fundul văii, mașinile și furgonetele se micșorau în mare viteză, puncte neînsemnate de culoare, aspirate de altitudine. Conductele plonjau spre ele ca niște săritori pe skiuri din înaltul trambulinei: un vârtej de piatră și gheață ce te lăsa cu suflarea tăiată. Servaz păli, înghiți în sec și se concentră pe vârful masivului. Cafeaua pe care o cumpărase de la automatul din hol urcase undeva în esofag.

— Nu vă simțiți prea bine.
— Nicio problemă. Mă descurc.
— Aveți rău de înălțime?
— Nu…
Ziegler zâmbi sub casca cu microfon. Servaz nu‑i mai vedea ochii în spatele ochelarilor de soare — dar îi putea admira bronzul și puful fin de pe obrajii mângâiați de lumina puternică ce se reflecta de pe culmi.

— Tot circul ăsta pentru un cal, zise ea dintr‑odată.

Comandantul înțelese că nici ea nu aproba mai mult decât el toată acea desfășurare de forțe și că profita că erau departe de urechile indiscrete, pentru a i‑o mărturisi. Se întrebă dacă poziția lui ierarhică o obliga sau dacă era sinceră.
— Nu vă plac caii? îi zise ca s‑o tachineze.
— Îmi plac foarte mult, răspunse ea cu un surâs, dar nu asta e problema. Avem aceleași dificultăți ca toată lumea: lipsă de mijloace, de materiale, de personal — și criminalii sunt întotdeauna cu un pas înaintea noastră. Deci să investești atâta energie într‑un animal…

— În același timp însă, cineva capabil să facă așa ceva unui cal…
— Da, admise ea cu o grabă care îl făcu să se gândească că‑i împărtășea neliniștea.
— Explicați‑mi ce s‑a întâmplat acolo sus.
— Vedeți platforma aceea metalică?
— Da.
— E punctul terminus al telefericului. Era agățat chiar acolo, la întretăierea de linii, dedesubtul cablurilor. O adevărată punere în scenă. O să vedeți pe filmare. De la depărtare, muncitorii au crezut la început că e vorba de o pasăre.
— Câți muncitori?
— Patru, plus bucătarul. Platforma superioară a telefericului îi conduce la intrarea în uzina subterană: e chestia aia din beton, acolo, în spatele platformei. Cu ajutorul unei macarale, coboară în fundul puțului materialul care e încărcat apoi în tractoare cu două locuri și remorcă. Puțurile duc la 70 de metri mai jos spre o galerie din inima muntelui. 70 de metri, asta înseamnă o coborâre dată naibii. Pentru a ajunge la uzină, muncitorii folosesc aceeași galerie care duce apa din lacul superior la conductele ranforsate: vanele lacului sunt închise în momentul în care trec ei.

Aparatul survola în acel moment platforma înfiptă în coasta muntelui ca o macara. Era aproape suspendată în vid — și Servaz simți din nou senzația de gol urcându‑i în vintre. Dedesubt, panta plonja într‑o prăpastie abruptă. Lacul inferior era vizibil la o mie de metri mai jos, între culmi, cu uriașul lui baraj în formă de arc de cerc.

Comandantul observă urme în zăpadă în jurul platformei, acolo unde criminaliștii prelevaseră probele și răscoliseră locul faptei. Dreptunghiuri galbene din plastic cu numere negre, unde găsiseră indicii. Și proiectoare cu halogen încă prinse în magneți pe metalul stâlpilor. Își zise că, măcar de data asta, nu le fusese greu să izoleze scena crimei; doar frigul le dăduse probabil de furcă.

Căpitanul Ziegler arătă spre eșafodaj.
— Muncitorii nici măcar n‑au ieșit din cabină. Au sunat jos și au coborât la fel de repede. Îngroziți. Poate se temeau că dementul care a făcut asta mai era prin preajmă.

Servaz o urmărea atent pe tânăra femeie. Cu cât o asculta mai mult, cu atât îi creștea curiozitatea și i se înmulțeau întrebările.

— După dumneavoastră, un singur om ar fi fost în stare să ridice la o asemenea înălțime corpul unui cal mort și să‑l fixeze în mijlocul cablurilor fără ajutor? Pare dificil, nu?

— Freedom era un yearling de vreo două sute de kilograme, răspunse ea. Chiar să ridici doar capul cu gâtul înseamnă aproape o sută de kilograme de carne. Ați văzut și dumneavoastră elevatorul de mai devreme: genul acela de mașinărie poate deplasa sarcini utile enorme. Doar că, admițând că un bărbat ar putea reuși să care un cal cu o căruță sau un elevator, n‑ar fi putut să‑l suspende și să‑l lege singur la întretăierea de cabluri, așa cum a fost găsit. Și apoi, aveți
dreptate: ar fi fost necesar un vehicul ca să‑l aducă aici sus.

— Iar paznicii n‑au văzut nimic.
— Și sunt doi.
— Și nici n‑au auzit.
— Chiar doi fiind.

Nici unuia, nici celuilalt nu trebuia să i se amintească faptul că 70 la sută din autorii crimelor erau identificați în primele 24 de ore de la săvârșirea faptei. Dar când era vorba despre un cal? Iată genul de întrebare care mai mult ca sigur nu figura în statisticile poliției.

— Prea simplu, zise Ziegler. La asta vă gândiți, nu? Prea simplu. Doi paznici și un cal. Ce motiv ar fi avut ei să facă una ca asta? Dacă ar fi vrut să fure un cal de‑al lui Eric Lombard, de ce să‑l urce tocmai în vârful liniei de teleferic, la locul lor de muncă, unde ar fi fost primii suspectați?

Servaz reflectă la spusele ei. Da, de ce? Pe de altă parte, era totuși posibil să nu fi auzit nimic?
— Și apoi, de ce ar face ei așa ceva?
— Nimeni nu e doar paznic, polițist ori jandarm, răspunse el.
Toată lumea are secrete.
— Și dumneavoastră?
— Dumneavoastră nu?
— Ba da, dar mai e și Institutul Wargnier, se grăbi ea să sublinieze în timp ce manevra elicopterul. (Servaz își ținu din nou respirația). Acolo sunt o grămadă de indivizi capabili de așa ceva.

— Vrei să spui că unul a reușit să iasă și să revină, fără ca personalul să‑și dea seama? (Reflectă un moment). Să mergi până la Centrul Ecvestru, să omori un cal, să‑l scoți din boxă și să‑l cari singur într‑un vehicul? Și asta fără ca nimeni să observe, nici aici, nici acolo? Apoi să‑l ciopârțești și să‑l urci aici, să…

— Bine, bine, e absurd, i‑o tăie ea. Și apoi, revenim mereu în același punct: cum ar reuși, chiar nebun fiind, să agațe calul acolo sus fără niciun ajutor?
— În cazul ăsta, doi demenți evadând fără să fie observați și întorcându‑se în celule fără să încerce să spele putina? Nici asta nu stă în picioare!
— Nimic nu stă în picioare în povestea asta.”

„Un adevărat fenomen în Franţa, debutul lui Minier îţi dă fiori, trimiţându-te cu gândul la Hannibal Lecter și la stilul captivant al lui Stephen King.” – Daily Mail

„Îngheţat e un thriller dens, cu o intrigă tulburătoare, având în centru o răzbunare la fel de sângeroasă precum decapitarea unui cal.” – Sunday Times

„Ţineţi minte numele lui Bernard Minier. Va deveni unul dintre maeștrii thrillerului francez.” – Le Figaro

„Îngheţat îmbină foarte ingenios o serie de crime înfi orătoare, o atmosferă sumbră și ancheta unui detectiv tenace.”- Publishers Weekly

Bernard Minier s-a născut în 1960 la Béziers. A lucrat mulţi ani ca inspector vamal înainte să debuteze, în 2011, cu romanul Îngheţat, care s-a bucurat de un mare succes de public și de critică, obţinând Prix de l’Embouchure (2012), Prix des bibliothèques et des médiathèques de Grand Cognac (2013), Premiul pentru cel mai bun roman francofon la Festival de Cognac (2015). Romanul a fost ecranizat sub forma unui serial de Gaumont și M6, fiind disponibil pe Netflix.
Cărţile sale au fost traduse în 21 de limbi și s-au vândut în trei milioane de exemplare în întreaga lume.
În prezent, locuiește în Essonne, la sud de Paris. Îl puteţi urmări pe http://www.bernard-minier.com.
De același autor, în pregătire la Editura Trei, Cercul — al doilea roman din seria Martin Servaz.

Autor: Bernard Minier

Nr. de pagini: 528

ISBN: 978-606-400-667-7

Titlul original: Glacé
Limba originală: franceză
Traducere de: Diana-Alina Ene
Anul apariţiei: 2019

Format: 152 x 228 mm, paperback cu clape

DISPONIBILĂ DIN 3 IUNIE 2019