Lecturi 235: Dean Koontz – Ochii întunericului

Dean Koontz – Ochii întunericului (The Eyes of Darkness, 1981, 2006) 344p., TPB, 13×20, Rao, 2020, Colecția Biblioteca Rao, Trad. Mihaela Neacșu, 39 lei, ISBN 978-606-006-405-3

Nota Goodreads: 3.86 (24085 note)

Descrierea editurii: „Căutările frenetice ale unei mame disperate care își știe copilul mort devin virale… la propriu. Un thriller scris în 1981, care pare să fi fost inspirat din realitatea anului 2020. Să fie oare încă o dovadă a faptului că viața reală poate fi mai șocantă decât ficțiunea, sau ceva mai mult decât atât? Citiți și decideți singuri!”

Cine ar fi crezut că la aproape patruzeci de ani distanță unul de altul, primii doi cei mai populari autori de cărți horror în viață, Stephen King și Dean Koontz, vor ajunge să abordeze un subiect atât de sensibil precum cel abordat de amândoi în „Institutul”, respectiv „Ochii întunericului”, deși mergând, evident, pe căi diferite, foarte diferite de fapt, dar atingând, culmea, o problemă majoră care nu s-a stins, iată, nici după aproape patruzeci de ani distanță? Mai mult, cine ar fi crezut că voi ajunge să citesc cele două romane aproape unul după altul, despre cel din urmă, proaspăt apărut la editura Rao (pe 15 mai), fără să am habar că are un subiect teribil de asemănător cu cel al maestrului Stephen King când am început să-l citesc?

Bine, motivul pentru care a fost publicat de editura Rao este cu totul altul, nicidecum faptul că pare că regele s-ar fi inspirat din el: vâlva iscată în jurul său după ce un citat în care apar sintagmele „virus” și „Wuhan” în același context a fost suficientă ca să încingă spiritele și să dea apă la moară unui înspăimântător de mare număr de adepți ai teoriei conspirației – a fost Dean Koontz un profet care a prevestit apariția coronavirusului care a întors tot mapamondul pe dos și a surprins pe toată lumea nepregătită, închizându-ne pe toți în case și dându-ne economiile înapoi cu ani de zile? El, autorul, zice că nu. Că e doar o coincidență, că nu există nicio legătură, dar absolut nicio legătură între intriga născocită de el acum aproape patru decenii (se pare că în varianta inițială, cea din 1981, publicată sub pseudonimul Leigh Nichols, nici nu apărea cuvântul „Wuhan-400”, ci Gorki-400, acesta ivindu-se abia după ce autorul a republicat cartea sub propriul nume, în 1989 sau 1996, sursele diferă de la una la alta). Există asemănări și deosebiri, dar nici măcar autorul nu susține că ar fi prezis apariția coronovirusului. Ca să judecați și singuri, voi oferi citatul la sfârșitul acestui articol.

Un thriller cu fantome, cam așa ar putea fi descris acest roman apărut într-o perioadă în care autorului îi cam plăcea să repete subiectul cu familii obișnuite alergate pe coclauri de organizații misterioase cu intenții absconse și-n care cei mai banali cetățeni întâlniți vreodată izbuteau  nu numai să evite cu succes încercările de asasinat ale unor asasini profesioniști de seamă, ci și, uneori, să le dejoace planurile și să destrame acele organizații răpitoare și cu munți de bani lăsați la cheremul lor de un guvern incompetent și corupt. Nici romanul de față nu face excepție.

Eroina principală, Tina Evans, și-a pierdut băiețelul de numai doisprezece ani într-un groaznic accident de autobuz pe munte, în care au mai pierit o mulțime de băieței plecați într-o expediție de supraviețuire în condiții vitrege alături de un instructor cu o experiență de șaisprezece ani. Sfâșiată de durere și cu un soț insensibil și fustangiu, Tina s-a refugiat în muncă.

Și aici intervine partea interesantă, care însă salvează și nu prea o poveste nu chiar extraordinar de reușită: acțiunea se petrece în Las Vegas, în săli de spectacole grandioase, în cazinouri mișunând de lume și în hoteluri de sute de milioane de dolari, pe când lumea întreagă visa să ajungă în orașul în care nu se sting niciodată luminile și să dea marea lovitură. Tina este producătorul unui astfel de spectacol, a cărui punere în scenă costă cam zece milioane de dolari. Soțul ei e un biet crupier cu surâs cuceritor, dar a cărui unică ambiție e să câștige suficient cât să trăiască bine și să mai agațe câte-o gagică focoasă din când în când. De aceea și-a și părăsit nevasta. Pierderea fiului lor n-a făcut decât să dea un brânci final relației lor care mai atârna doar de un fir dea ață. Tina, însă, a reușit să treacă peste despărțirea lor, iar acum are planuri mari. Să ajungă pe Broadway, dacă se poate.

Numai că exact atunci când credea că începe să se stingă durerea sfâșietoare pricinuită de pierderea stupidă a unicului copil, nu de tot, dar măcar să poată trăi cât de cât cu ea, începe să aibă coșmaruri în care Danny, băiețelul ei, e viu. E viu, dar în pericol. Și îi cere ei ajutorul. Iar când prin casa femeii încep să se miște obiecte neatinse de nimeni, să scadă drastic și brusc temperatura și pe o tablă să apară cuvintele ÎN VIAȚĂ, Tina începe să creadă că poate băiețelul ei chiar e în viață, că poate nu a pierit în acel cumplit accident. Și cu ajutorul unui avocat de succes, Elliot Stryker, începe să-l caute. Sau nu cumva Tina a înnebunit de tot de durere și nu poate accepta că fiul ei a pierit și nu se mai întoarce, iar speranța ei e deșartă?

Conspirații au existat de când lumea. Astăzi sunt mai actuale ca oricând. La fel erau și în 1981, când, cum spuneam, a văzut lumina tiparului acest roman. Conspirații vor exista și de aici înainte, doar stă în firea omului să pună orice la îndoială, să încerce să nu meargă odată cu valul și, mai ales, să i se pară că i se îngrădesc drepturile garantate prin lege și să se răzvrătească. Încă o dată, Dean Koontz nu a prezis apariția coronavirusului. Povestea asta extrem de asemănătoare prin premisă cu cea din „Institutul” lui Stephen King, dar a cărei desfășurare merge într-o cu totul altă direcție, suferă totuși la capitolul credibilitate și, pe alocuri, logică, idila care se înfiripă între protagoniști se potrivește cam ca nuca în perete, iar finalul (care final?) mi-a lăsat un gust extrem de amar, care mi-a readus aminte de faptul că nici măcar nu eram născut pe vremea când apărea această poveste (și multe altele cu aceeași desfășurare ca a ei). Pe de altă parte, avem de-a face cu un thriller onest și alert, fără prea mari pretenții literare (dintr-o perioadă de început a fenomenalei și prolificei cariere a lui Dean Koontz – peste 100 de romane, multe dintre ele, bestselleruri), dar care te ține în priză de la început și până al final. Și ce final emoționant, până la urmă, păcat că rămâne cum rămâne.

Iar acum, judecați și singuri:

„- Ca să înțelegi asta, trebuie să ne întoarcem cu douăzeci de luni în urmă, spuse Dombey. Cam pe atunci, un om de știință chinez pe nume Li Chen a fugit în Statele Unite având asupra lui, pe o dischetă, datele privind cea mai importantă și mai periculoasă armă biologică creată în China în ultimul deceniu. Au numit virusul „Wuhan-400″, pentru că fusese dezvoltat în centrul de cercetare de la periferia orașului Wuhan și era tulpina cu numărul 400 dintre cele viabile create artificial în laboratorul respectiv. Wuhan-400 este o armă perfectă. Afectează doar oamenii. Nicio altă ființă nu poate fi purtător. Și, asemenea sifilisului, nu supraviețuiește în afara organismului uman mai mult de un minut, ceea ce înseamnă că nu poate contamina suprafețe și obiecte, așa cum o fac antraxul sau alte microorganisme virulente similare. Iar atunci când gazda moare, virusul Wuhan-400 din corpul ei moare și el la scurtă vreme, imediat ce temperatura cadavrului scade sub 30 de grade Celsius. Vă dați seama de avantaje?”

Semnal editorial 146 + Fragment: În curând: OCHII ÎNTUNERICULUI, autor Dean Koontz

Editura RAO lansează OCHII ÎNTUNERICULUI, de DEAN KOONTZ

O conspirație virală… un coșmar frisonant

Un thriller scris în 1981, care pare să fi fost inspirat din realitatea anului 2020. Să fie oare încă o dovadă a faptului că viața reală poate fi mai șocantă decât ficțiunea, sau ceva mai mult decât atât? Citiți și decideți!

Tina Evans, o mamă îndurerată de pierderea fiului ei într-un nefericit accident rutier, primește ceea ce par a fi mesaje de pe lumea cealaltă. Însă când o misterioasă agenție federală face tot posibilul pentru a o împiedica să afle adevărul în privința lor, Tina pornește într-o adevărată cruciadă pentru a înțelege ce s-a întâmplat de fapt cu băiețelul ei. Iar adevărul, pe care îl descoperă împreună cu Elliot, un fost agent de informații devenit avocat, într-un laborator secret din munții High Sierra, e mai teribil decât și-ar fi putut imagina ea vreodată. Fiindcă atunci când omul devine armă biologică, cine mai poate fi în siguranță?
Continuă lectura

Lecturi 170: Dean Koontz – Zona invizibilă

Dean Koontz – Seria Jane Hawk I: Zona invizibilă (Jane Hawk I: The Silent Corner, 2017) 464p., MMP, 10.7×17.8, Rao, 2018, trad. Liliana Pelici, 32.99 lei, ISBN 978-606-006-151-9

Nota Goodreads: 3.97 (18547 note)

Descrierea editurii: „Trebuie să mor.” Acestea sunt cuvintele macabre lăsate în urmă de un bărbat care avea toate motivele să trăiască, dar care și-a luat viața. În urma lui, Jane Hawk, devenită văduvă, este nevoită să facă tot ceea ce îi cer durerea, teama și furia ei: încearcă să afle adevărul, indiferent de consecințe. În ultima vreme, mai multe persoane talentate și împlinite, oameni admirați, fericiți și sănătoși la minte, s-au sinucis. Când Jane încearcă să afle de ce, devine cea mai căutată persoană din America. Inamicii ei puternici protejează un secret atât de important, atât de îngrozitor, încât sunt dispuși să extermine pe oricine le-ar sta în cale. Dar toată puterea și lipsa lor de scrupule ar putea să nu fie de ajuns pentru a opri o femeie pe atât de inteligentă, pe cât sunt ei de neînduplecați, de cinici și de nemiloși, și care e condusă de un sentiment îndreptățit de mânie, pe care ei nu l-ar putea înțelege niciodată. Deoarece este născut din iubire. Continuă lectura

Semnal editorial 16: Noutăți de la editura Rao

 

„Pe înălţimi, cărările sunt pavate cu pumnale.” – Proverb Seanchan Roata Timpului se învârteşte. Vârstele vin şi se duc, lăsând în urmă amintiri ce devin legende. Legenda trece încet în mit, dar până şi mitul e uitat atunci când revine Vârsta care l-a creat. În a Treia Vârstă, o Vârstă a Profeţiei, Lumea şi Timpul stau în balanţă. Ce a fost, ce va fi şi ce este pot cădea în Umbră. Mai compact decât celelalte volume ale seriei, Calea pumnalelor are toate calitățile pe care cititorii le aşteaptă de la acest autor: o intrigă meticulos construită, puncte de vedere multiple, magii create inteligent şi originale. Spre deosebire de alţi autori ai unor megasaga, Jordan îşi alege cu grijă cuvintele, creând personaje şi evenimente care i-au adus preţuirea cititorilor. Continuă lectura

Ce Citește Liviu 11 &12 (20.02-4.03 2012) – Succint

Charles Stross-Spațiul Singularității II: Răsărit de Fier (Singularity Sky II: Iron Sunrise, 2004) 484p., MMP, Tritonic, 2008, București, Colecția Fiction.ro/Sci-Fi Nr. 50, Trad. Mona Călinescu, Red. Alex Nichifor

O copertă care nu pune nimic elcovent despre conținutul cărții, un subiect interesant, o traducere groaznică și o redactare execrabilă. Cam astea ar fi cuvintele cu care aș putea descrie acest volum nominalizat la Hugo în 2005.

Volumul face parte din dipticul ‘Singularity Sky’, alături de ‘Singularity Sky’ (2003) și continuă aventura eroilor principali din primul volum, Rachel și Martin, cei doi spioni pământeni care salvează lumea de la dezastru. Planeta Moscova este distrusă în urma exploziei unei supernove induse de o putere necunoscută prin bombardarea unei stele cu atomi de fier. Supraviețuitorii rămași consideră că Noua Dresda, una din coloniile vecine , este responsabilă pentru atac și lansează la rândul un convoi de nave cu scopul de a ditruge colonia inamică. Dar, se pare, nu Noua Dresda este responsabilă ci cu totul altcineva, iar singurii care pot împiedica moartea celor 800 de milioane de oameni aflați pe Noua Dresda sunt Rachel Mansour (aflată în slujba pământenilor) și Martin, soțul ei (aflat sub serviciile Eschaton-ului, Mega Inteligența Artificială care veghea ca Principiul Cauzalității să nu fie încălcat), aflați pe urmele lui Mirecuri, o adolescentă ce scăpase de pe unal din coloniile articiale ce gravitau în jurul Planetei Moscova atunci când fusese distrusă și care deținea documente și intrucțiuni despre cum pot fi oprite navele trimise să bombardeze Noua Dresda.

Pe urmele lui Miercuri se aflau și ReModelații, o organizație cu planuri misterioase, care urmărea să pună mâna pe un jurnal găsit de Miercuri la bordul unei nave. Urmează atentate, transformarea  spectaculoasă a unei stele în supernovă, asasinate și urmăriri mai ceva ca într-un scenariu hollywoodian.

Ce nu mi-a plăcut la carte a fost faptul că deseori acțiunea trenează, dialogurile uneori inutile se întind pe câteva pagini, iar numeroasele răsturnări de situație îți dau deseori bătăi de cap. Astea sunt motivele pentru care se face vinovat autorul.

Urmează acum MOTIVELE pentru care se fac vinovați editura, traducătoarea și redactorul: coperta este cel puțin neimpresionantă, nu are absolut nicio legătură cu subiectul volumului; ‘traducerea’: folosirea eternelor englezisme-eveniment excitant, prezervat, decadă; folosirea unor onomatopee care par naturale în limba engleză, dar în limba română pur și simplu nu sună bine: oamenii nu vorbesc despre un subiect și se întrerup să spună ‘uh-uh, oh, ah, huh’ etc.; dezacorduri gramaticale-‘ambasadele erau reprezenatnțele publice a unei națiuni’; eternele confuzii când trebuie să folosești verbele fi-fii sau ști-știi; cacofonii, diacritice lipsă la fiecare pagină sau puse aiurea; traduceri improprii care par făcute cu Google Translate: să mori o moarte, izbucni într-o fugă, să persistăm pe tine, a înjunghiat peretele, să își împuște drum (aceste sunt luate din ultima parte, când cititul acestei cărți deja îmi dăuna grav sănătății mentale).

Nu știu cât de talentat este Alex Nichifor ca traducător, dar dacă traduce la fel de bine pe cât redactează, prefer să citesc ‘The City & The City’ a lui Mieville în engleză. Cred că dacă aș fi avut acum un moment de rătăcire a la Mihnea Columbeanu, disecând pagină cu pagină, ar fi rezultat nu o mini-recenzie, ci o mega-recenzie mai lungă decât cartea în sine. Decât să îți bați joc în halul ăsta de o carte, mai bine o lași naibii în pace netradusă. Dragi amatori de SF, evitați pe cât posibil această variantă a lui ‘Iron Sunrise’. Nota mea-8.5 cărții, 3-traducerii și redactării!

Arkadi & Boris Strugațki-Orașul Damnat (Grad Obrecenii, 1988, 1989) 422p., TPB, Paralela 45, 2011 (Ediția III), Pitești, Colecția Ficțiune Fără Frontiere Nr. 88, Trad. Nicolae Iliescu, Red. Călin Vlasie

Un roman masiv, de departe cel mai voluminos roman scris de cei mai celebri scriitori ruși de SF pe care l-am citit până acum (e drept că n-am mai citit decât ‘Picnic la Marginea Drumului’, ‘Valurile Liniștesc Vântul’, Hotelul <La Crucea Alpinistului>’, ‘A Doua Invazie a Marțienilor’ și ‘Melcul pe Povârniș’).

În urma Experimentului (nu ni se spune cine l-a făcut, când și de ce, dar ni se explică voalat în ce a constat), după cel De-Al Doilea Război Monsdial, oameni din toată lumea au fost transferați inexplicabil într-un oraș din Rusia înconjurat de un zid uriaș, care nu poate fi escaladat de nimeni, deci toți sunt prizonieri în interiorul orașulu. Printr-o modalitate ciudată toți se înțeleg între ei, chiar dacă lucrează împreună japonezi, americani, ruși, germani sau suedezi. Toată lumea are de lucru dar, prin intermediul Mentorilor, toți trebuie să-și schimbe slujbele periodic între ei, chiar dacă nu sunt pregătiți pentru noul serviciu și se obișnuiseră deja cu vechile slujbe.

Romanul spune povestea lui Andrei Voronin, gunoier, apoi anchetator, apoi redactor la ziar, apoi consilier și, în final, explorator-șef, și a prietenilor și dușmanilor acestuia: Van Lihun chinezul, Donal americanul, Izea Katzman evreul, Selma suedeza (iubita-curvă a lui Andrei), Friedrich ‘Fritz’ Gieger, Kensi japonezul etc., aflat pe urmele unui misterios Edificiu Roșu, o casă umblătoare care apare și dispare când te aștepți mai puțin, iar cine intră în ea nu mai apare niciodată.

Volumul este scris în maniera tipică Fraților Strugațki, cu mult umor negru, situații absurde și comice, deseori te întrebi ce rost au acele situații, acele dialoguri sau acele descrieri. Sub masca acestor situații tragi-comice se ascunde însă concluzia amară întâlnită în mai toate romanele Fraților Strugațki: ce rost avea și a avut Experimentul Comunismului în URSS și nu numai. Nota mea-9!

Mircea Opriță-Povestiri de Duminică (2010) 238p., TPB, Millennium Books, 2010, Satu Mare, Colecția Ficțiuni Nr. 9, Red. Michael Haulică

Volumul este o selecție de zece texte de proză scurtă din vasta colecție de proză scurtă a lui Mircea Opriță: Întâlnire cu Meduza (Editura Tineretului-1966), Nopțile Memoriei (Editura Albatros-1973), Adevărul despre Himere (Editura Cartea Românească-1976), Figurine de Ceară (Editura Dacia-1978, Editura Viitorul Românesc-2004), Semnul Licornului (Editura Albatros-1980).

Cartea are un Cuvânt Înainte al lui Cornel Robu, intitulat ‘Călare pe Două Milenii’ și este alcătuită din 2 părți: Cinci Ficțiuni Recente (cuprinde: Alchimistul; Lucy; Interviul; Inginerii Electronice; Caliban, Du-te la Bibliotecă!) și Cinci Dintr-un Alt Secol (cuprinde: Figurine de Ceară; Semnul Licornului; O Floare pentru Căpitan; Judecătorii; Poveste de Dragoste). Această alcătuire ne permite să observăm cum a evoluat proza scurtă a lui Mircea Opriță de-a lungul timpului, de la povestiri space-opera clasice, la basme moderne, hard science-fiction, steampunk, povești de citit și de admirat, de studiat sau de citit nepoților seara. Nota mea-9!

 

 

 

 

 

 

 

Ian Rankin-Inspector Rebus V: The Black Book (1993) + VI: Mortal Causes (1994)-A Bumper Omnibus Edition (2005) 340+320p., MMP, Orion Books, 2005, London

Scoțianul Ian Rankin este creatorul popularului Inspector John Rebus din Edinburgh, Scoția. Acesta este un anchetator temut de toți infractorii, mucalit și flegmatic, inteligent și bețivan, mare admirator al sexului frumos, secondat de o echipă formidabilă de sub-inspectori: tânăra Siobhan Clarke și sergentul Brian Holmes. În The Black Book John Rebus trebuie să facă față unei anchete ce scoate la iveală o crimă și un incendiu comise în urmă cu 5 ani, Holmes este atacat și băgat în comă, Patience, Rebus este dat afară din casa iubitei lui, Patience, fratele lui Rebus, Michael, este eliberat din închisoare și vine și-i cere ajutorul, un mare grangur-mafiot local, Big Ger Cafferty, îngrașă pământul din jurul crescătoriei sale de porci cu cadavre. În Mortal Causes fiul lui Cafferty este ucis ritualic, conform pedepselor aplicate de extremiștii din IRA, John Rebus fiind în căutarea celor care amenințau că vor comite atentate cu bombă pe timpul unui festival foarte popular în Edinburgh. Nota mea-9!

Dean Koontz-Șoapte (Whispers, 1980) 508p., MMP, Fahrenheit, 2000, București, Colecția SFFH Nr. 31, Trad. Daniela Truția

Un thriller excelent în maniera înfricoșătorului ‘Beția Sângelui’ (Intensity1995). Personaje principale: Hilary Thomas, o scenaristă de succes din Los Angeles, atacată și haituită de psihopatul Bruno Frye, și șarmantul detectiv americano-italian Tony Clemenza, care o ajută pe Hilary să îl prindă pe Frye. Teroare, sex, suspans, crime oribile, analize sociale fine, toate acestea reprezintă ingredientele unui thriller alert, bine scris, care se citește cu sufletul la gură. Nota mea-9.5!

Julio Murillo Llerda-Shangri-La. Crucea de Sub Antarctica (Shangri-La. La Cruz Bajo la Antartida, 2008) 430p., MMP, Nemira, 2009, București, Colecția Suspans Nr. 136, Trad. Mihai Gruia Novac, Red. Nicoleta Ghement

O ucronie foarte interesantă ca premiză, deghizată într-un thriller a la ‘Codul lui da Vinci’. Eilert Lang, un biolog norvegian, află un secret teribil care îi va pune de nenumărate ori viața în pericol: Adolf Hitler și Eva Braun n-au murit în 1945, ci au fost salvați de Organizația Ultima Thule (care a existat în realitate) și transportați în Antarctica, unde a fost construită o imensă bază militară, ultrasecretă; aici plănuiau să construiască arme cu putere de distrugere enormă, avioane capabile să străbată distanța dintre cei 2 poli în câteva minute etc. Lang este ajutat de ziaristul Simon Dardene, angajat al ziarului The Guardian din Londra, și de Elke Schultz, violonisă extrem de talnetată la Filarmonica din Berlin.

Urmăriri, comploturi, atentate la siguranța lumii, gloanțe multe și secrete teribile (am ajuns bun de scris texte care atrag atenția pe coperta a IV-a a volumelor de acțiune), toate într-o carte bine scrisă și foarte alertă. Nota mea-9!

ATENȚIE: NU DAU MAI MULTE DETALII DESPRE ACESTE 3 VOLUME DE ACȚIUNE DE LA URMĂ. VEȚI PUTEA CITI MAI MULTE DESPRE ELE ÎN ALTĂ PARTE. DETALII ÎN CURÂND!

Posted by Liviu