Semnal editorial 72 + Fragment în avanpremieră: Ray Bradbury – Cronici marțiene

Titlu: Cronici marțiene

Autor: Ray Bradbury

Traducere din limba engleză de Mihai-Dan Pavelescu

Domenii: Science-fiction

Descriere:

„Puține sunt povestirile SF care combină o temă science-fiction standard cu o profundă sensibilitate umană.” Carl Sagan

Promisiunea unui nou început îi îndeamnă pe oameni să părăsească o lume aflată pe marginea prăpastiei și să colonizeze Planeta Roșie, aducând cu ei dorințele cele mai adânci, dar și temerile ancestrale, puternic înrădăcinate în conștiința umanității. Marte este modelată de preconcepțiile astronauților și ale coloniștilor care o explorează și își proiectează fanteziile asupra planetei, creând o civilizație care îi va ajuta să și-o amintească pe aceea lăsată în urmă. Fie că spune povestea unui pământean, a unui marțian sau a unei simple case, Bradbury demască ambițiile, slăbiciunile și ignoranța speciei umane într-o lume stranie și fascinantă, căreia omul nu îi aparține. 

Rachetele veneau ca niște lăcuste, roind și coborând în vârtejuri de fum purpuriu. Iar din rachete alergau oameni cu ciocane în mâini, voiau să preschimbe lumea aceea stranie, să-i dea o înfățișare familiară locului, să înlăture toate ciudățeniile. 

Fragment

„August 1999: NOAPTEA DE VARĂ

În galeriile de piatră, oamenii erau adunaţi în pâlcuri și grupuri, topinduse în umbre printre colinele albastre. Lumina blândă a serii strălucea deasupra lor dinspre stele și lunile duble ale lui Marte. Dincolo de amfiteatrul de mar mură, în beznă și în depărtare, se aflau orășele și sătucuri; oglinzi de apă argintie stăteau nemișcate și canalele stră luceau de la un orizont la celălalt. Era o seară de vară dea supra tăcutei și încremenitei planete Marte. Prin canalele cu vin verde pluteau bărci delicate ca niște flori de bronz. În casele lungi și nesfârșite care unduiau peste coline pre cum șerpi obosiţi, îndrăgostiţii șopteau fericiţi în paturile răcoroase. Ultimii copii alergau pe străduţele luminate de făclii, ţinând în mâini păianjeni de aur ce azvârleau plase. Ici și colo, se încălzea o cină târzie pe mese unde lava bol borosea argintie și sfârâia. În amfiteatrele din o sută de oră șele de pe faţa întunecată a lui Marte, marţienii arămii, cu ochii aidoma unor monede de aur, se întâlneau și priveau scenele de pe care muzicanţii înălţau muzica senină aidoma aromei mugurilor, în văzduhul nemișcat.

Pe una dintre scene cânta o femeie.

Publicul începu să se foiască. Cântăreaţa se opri. Duse mâna la gât. Încuviinţă spre muzicanţi și aceștia o luară de la capăt.

Muzicienii cântau, și ea odată cu ei, iar auditoriul oftă și se aplecă înainte și o răceală de iarnă trecu printre rânduri. Femeia cânta un cântec straniu, ciudat și înspăimântător. Încerca să oprească silabele care îi ieșeau de pe buze, însă cuvintele sunau așa:

Ea umblăn frumuseţe ca noaptea

                                              Tărâmului fărde nori şia bolţii înstelate.

                                              Iar cei mai bun din beznă ori lumină

                                                         Găseşti în portul şi în ochii ei…

Cântăreaţa își duse palmele la gură și rămase uluită.

— Ce cuvinte sunt astea? se mirară muzicanţii.

— Ce cântec e ăsta?

— Ce grai e ăsta?

Apoi, când suflară iarăși în cornurile lor de aur, muzica stranie se auzi din nou și trecu încetișor peste spectatorii care acum se ridicaseră și vorbeau cu glas tare.

— Cei cu tine? se întrebară muzicanţii între ei.

— Ce acord e ăla pe care lai cântat?

— Dar tu ce acord ai cântat?

Femeia începu să plângă și fugi de pe scenă. Publicul ieși din amfiteatru. În toate orășelele tulburate de pe Marte se întâmplase la fel. Se lăsase frig, așa cum cade zăpada albă din cer.

Pe străduţele întunecate, sub torţe, copiii cântau.

                                                        Iar când ajunseacolo, dulapu’ era gol

                                                        Şi astfel bietu’ câine nu căpătă nimic!

— Copii! se auziră mai multe glasuri. Ce versuri sunt astea? De unde leaţi învăţat?

— Neau venit în minte, așa, deodată. Sunt niște cuvinte pe care nu le înţelegem.

Ușile se trântiră. Străzile erau pustii. Deasupra dealuri lor albastre răsări o stea verde.

Pe toată faţa întunecată a lui Marte, îndrăgostiţii se tre ziră săi asculte fredonând în întuneric pe cei pe carei iubeau.

— Ce cântec e ăsta?

Iar întro mie de case, în miezul nopţii, femeile se deș teptară ţipând. Trebuiră să fie alinate în vreme ce lacrimile li se prelingeau pe obraji.

— Şș, șș, șș… Dormi, dormi… Ce sa întâmplat? Ai visat ceva?

— Dimineaţă se va întâmpla ceva teribil.

— Nare ce să se întâmple, noi ne iubim. Un suspin isteric.

— Se apropie, mereu, mereu, mereu!

— Nu ni se poate întâmpla nimic. Ce poate fi? Dormi. Dormi.

Era liniște în dimineaţa adâncă de pe Marte, liniște ca întro fântână neagră și rece, iar stelele sclipeau în apele canalelor și, răsuflând în fiecare încăpere, copiii dormeau ghemuiţi cu păianjenii în braţe, îndrăgostiţii dormeau îm brăţișaţi, lunile apuseseră, torţele erau reci.

Singurul zgomot, imediat înaintea zorilor, era al unui paznic de noapte care cobora pe o stradă pustie, umblând singur prin beznă și fredonând un cântec straniu…”

Semnal editorial 40 + Fragment în avanpremieră: Richard Morgan – Portalul îngerilor

 

CAPITOLUL 2

„Până la urmă m­-au ținut acolo mai puțin de o săptămână.

N­-am pierdut prea mult. Sub mine, norii își făceau de cap peste emisfera de nord a planetei Sanction IV, turnând tone de apă peste bărbații și femeile care se omorau de zor. Constructul m­-a vizitat în fiecare zi și m­-a pus la curent cu detaliile mai interesante. Aliații din afară ai lui Kemp încercaseră fără succes să spargă blocada Protectoratului, pierzând două transportoare interplanetare. O salvă de bombe magnetice mai inteligente decât media, venită dintr­-o direcție nespecificată, făcuse fărâme o navă de război a Protectoratului. Trupele guvernamentale de la tropice rămâneau pe poziție, în timp ce, în nord-­est, Wedge și alte unități de mercenari se retrăgeau din fața gărzii prezidențiale de elită a lui Kemp. Evenfall continua să fumege. Continuă lectura

Avanpremieră Neal Stephenson – Seveneves

Prin amabilitatea editurii Paladin, un fragment în avanpremieră din „Seveneves”, de Neal Stephenson, traducere de Ona Frantz:

„Cele șapte surori

Rufus MacQuarie a văzut cum s-a petrecut totul privind peste crestele negre ale lanțului muntos Brooks din nordul Alaskăi. Rufus conducea operațiunile unei mine din zonă. În nopțile senine se ducea cu camioneta până în vârful vreunui munte pe care el și oamenii săi își petrecuseră ziua întrea­gă scobindu-l. Își scotea telescopul din bena camionetei, un Cassegrain de treizeci de centimetri, îl monta pe creastă și se uita la stele. Când se făcea incredibil de frig, se retrăgea în cabina camionetei (ținea motorul pornit) și stătea cu mâinile întinse deasupra radiatorului până când începea să-și simtă iar degetele. Apoi, în timp ce i se încălzea și restul trupului, își punea degetele la lucru, comunicând cu prietenii, cu familia și cu străini din toată lumea.

Și din afara ei. Continuă lectura

Lecturi 136: Pierce Brown – Furia Dimineții

18966806 

Pierce Brown – Furia Dimineții (Red Rising III: Morning Star, 2016) 688p., HC, 14×21, Paladin, 2017, Colecția Science-Fiction, trad. Iulia Pomagă, red. Roxana Coțovanu și Iulian Curuia , 39 lei, ISBN 978‑606‑8673‑67‑7

Premii: Goodreads Choice Award for Science-Fiction 2016

Nominalizări: ITW Thriller Awards Nominee for Best Young Adult Novel

Nota Goodreads: 4.5 (70729 note)

Descrierea editurii: „Abandonat de Mustang, luat drept mort de Fiii lui Ares, adus în pragul nebuniei de singurătatea și întunecimea de mormânt a carcerei în care este ținut închis, Secerătorul e redus la acel Darrow din Lykos care era la începuturi. Totul pare pierdut. Dar cu ajutorul prietenilor pe care încă-i mai are, Darrow reușește să evadeze din mâinile Șacalului, ceea ce se dovedește cea mai ușoară parte a misiunii lui. Cea mai complicată este să-i inspire pe cei asupriți să găsească curajul să se revolte, puterea să rupă lanțurile, îndrăzneala să viseze la o lume complet diferită față de tot ce știau până acum. Căci a venit în sfârșit momentul revoluționării Societății abuzive.” Continuă lectura

Ce citește Liviu 129: Samuel R. Delany – Nova

756967 Nova

Samuel R. Delany – Nova (Nova, 1968) 312p., HC, 14.5×21, Paladin, 2017, Colecția Science-Fiction, trad. Horia Cocoș, red. Beatrice Feleagă, Tatiana Bucur , 34.4 lei, ISBN 978-606-8673-50-9

Nominalizări: Hugo 1969

Nota Goodreads: 3.83 (5289 note)

Descrierea editurii: „Anul 3172. Illyrionul este cea mai importantă substanţă din galaxie, iar dificultatea obţinerii sale are implicaţii majore pentru omenire. Un echipaj neobișnuit este gata să zboare în miezul unei nove și să extragă șapte tone din preţiosul element. Dar misiunea e mai degrabă sinucigașă când pericolele sunt iminente și pândesc la fiecare pas.” Continuă lectura

Grupul Editorial Art la Gaudeamus 2017

În perioada 22 – 26 noiembrie 2017, Grupul Editorial ART vă dă întâlnire la Târgul Internațional Gaudeamus la standurile sale din pavilionul central Romexpo unde peste 1000 de titluri își așteaptă cititorii de toate vârstele.

Proiectul antologiilor Cărțile mele continuă cu tema Cel mai mult și mai mult prin lansarea a două volume simultan: Juniorii și Seniorii. Două cărți premiate la Trofeul Arthur vor fi lansate duminică, iar autorii Ana Rotea și Florin Bican.

Editura Arthur continuă seriile mult îndrăgite cu noi volume din Harry Potter și Cronicile din Narnia și aduce titluri interesante ale unor scriitori binecunoscuți ca: David Walliams, Terry Pratchet, George Selden, Grace Lin sau Kate DiCamillo.

În colecția Vlad și Cartea cu Genius s-au adunat cele mai captivante și inteligente povești ilustrate adorate de publicul din lumea întreagă. Nu întâmplător multe dintre ele au fost recompensate de-a lungul timpului cu medalia Caldecott. Ziua în care a nins, de Ezra Keats, este una dintre ele. Continuă lectura

Fragment în avanpremieră Robert Jackson Bennett – Orașul scărilor

Oraşul scărilor

Prin amabilitatea editurii Paladin, un fragment în avanpremieră din Orașul scărilor, de Robert Jackson Bennett (traducere de Alina E. Bogdan), primul volum al trilogiei Orașele divine.

„Oare cum reuşesc?“, se întrebă Pitry. Cum putea cineva din Bulikov să locuiască lângă zidurile orașului sau să fie nevoit să le vadă, să tragă cu ochiul printre draperiile ferestrelor înalte și să se simtă normal? Pitry încercă să se uite la orice altceva: la ceasul lui care era cu cinci minute în urmă și avea să rămână în urmă și mai mult, la unghiile lui care arătau chiar bine, mai puțin cea de la degetul mic, care rămânea enervant de vălurită. Privi chiar şi vizavi, la hamalul gării, care se uita încruntat către el. Până la urmă, Pitry nu putu să reziste tentației și aruncă o privire în stânga lui, către est, unde se aflau zidurile albe și opresive. Continuă lectura

În pregătire la editura Paladin: N.K. Jemisin, Robert Jackson Bennett, Charlie Jane Anders, Caroline Graham

Pământul sfărâmat (#1). Al Cincilea Anotimp

Primăvară, vară, toamnă, iarnă. Moartea-i Al Cincilea Anotimp şi le stăpâneşte pe toate.

Singurul continent al planetei, numit în mod ironic Neclintirea, este zguduit constant de cutremure devastatoare. O dată la câteva sute de ani, locuitorii lui au de înfruntat un Al Cincilea Anotimp. Furia Pământului se dezlănţuie într-un sezon al dezastrelor naturale, al foametei, al cruzimii şi-al luptei pentru supravieţuire. Sfârşitul lumii e inevitabil, dar nu e singura problemă. Ce e de făcut când sistemul rigid în care trăieşti se teme de tine, manipulează şi ucide cu sânge rece?

Pentru Essun n-are importanţă că lumea e în ruine. O s-o distrugă chiar ea dacă numai aşa poate să se răzbune. Continuă lectura

Ce citește Liviu 122: Michael Chabon – Sindicatul Polițiștilor Idiș

823053 Sindicatul polițiștilor idiș

Michael Chabon – Sindicatul Polițiștilor Idiș (The Yiddish Policemen’s Union, 2007) 472p., HC, 14.5×21, Paladin, 2017, Colecția Science-Fiction, trad. Iulia Dromereschi, red. Diana Marin-Caea, 34.9 lei, ISBN 978-606-8672-00-4

Premii: Nebula 2007, Hugo 2008, Locus for Best Science-Fiction Novel 2008, Sidewise 2008, Ignotus 2009

Nominalizări: BSFA 2008, John W. Campbell Memorial Award 2008

Nota Goodreads: 3.69 (52993 note)

„Sindicatul Polițiștilor Idiș” este o istorie alternativă care se petrece undeva în anii 2007-2008, din ce-am dedus de-a lungul poveștii. Și spun istorie alternativă pentru că Michael Chabon și-a imaginat că în anul 1948, nu cu mult după sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, statul Israel a fost complet distrus. Iar evreii supraviețuitori masacrelor din timpul războiului s-au împrăștiat care încotro. Aproape două milioane de evrei s-au refugiat în Sitka, un oraș-comitat situat pe insula Baranof (numită Sitka de către populația băștinașă, ce poartă numele tlingit) din Arhipelagul Alexander, care aparține statului Alaska, unde au înființat cea mai mare colonie evreiască de pe întreg mapamondul. Dar să lăsăm geografia deoparte (deși autorul a părut foarte preocupat de această disciplină de-a lungul poveștii) și să ne ocupăm de poveste: pe această insulă se desfășoară acțiunea. Care începe în felul următor: cu o crimă, ca orice poveste polițistă care se respectă. Continuă lectura