Semnal editorial 342 + Fragment: Samantha Shannon – Abația Portocalului

Ieri concurs pe Facebook și pe Instagram, astăzi un capitol întreg, ca să vă stârnească și mai mult curiozitatea 🙂

Ar putea fi o imagine cu text care spune „BESTSELLER NEW YORK TIMES „O bijuterie literară genială, cutezătoare și devastatoare." VICTORIA AVEYARD, autoarea seriei REGINA ROȘIE ABATIA PORTOCALULUI SAMI SAMANTHA SHANNON LEDGE EDGE LEDA”

O LUME SCINDATĂ.
UN REGAT FĂRĂ O MOȘTENITOARE.
UN DUȘMAN STRĂVECHI SE TREZEȘTE.

Casa Berethnet a condus Inysul vreme de o mie de ani. Încă necăsătorită, regina Sabran a IX-a trebuie să nască o fiică pentru a-și proteja tărâmul de la distrugere, însă asasinii se apropie tot mai mult de ușa ei.

Ead Duryan este o paria la curte. Deși a ajuns în poziția de domnișoară de onoare, tânăra e în continuare loială unei societăți secrete de magi și rămâne în permanență cu ochii pe Sabran, protejând-o din umbră cu ajutorul harurilor sale ascunse.


Dincolo de marea cea întunecată, Tané s-a antrenat toată viața pentru a deveni călăreață a dragonilor, însă e silită să facă o alegere care ar putea destrăma tot ce-a construit până acum.

Între timp, Răsăritul și Apusul refuză să negocieze unul cu altul, în vreme ce forțele haosului se trezesc din somn.

„O carte care a devenit un clasic al genului aproape instantaneu. Genial, divers, feminist, subversiv, provocator și extrem de inteligent povestit, Abația Portocalului este un roman care trebuie musai citit.” – KAREN MARIE MONING, autoarea seriei Mackayla Lane

„O bijuterie literară genială, cutezătoare și devastatoare. O lume incredibil de plină de profunzime și de primejdii, cu personaje pe care le-aș urma până la capătul pământului. Am rămas uluită de talentul lui Shannon!” – VICTORIA AVEYARD, autoarea seriei REGINA ROȘIE

„Această poveste memorabilă plină de regine, călăreți ai dragonilor și formidabile preotese care măcelăresc wyrmi reprezintă un adevărat tur de forță și în mod categoric noul meu roman fantasy preferat.” – LAINI TAYLOR, autoarea seriei NĂSCUTĂ DIN FUM ȘI OS

„Un fantasy feminist de excepție, perfect pentru fanii Urzeala tronurilor […]. O poveste captivantă și extraordinar de detaliată, care aduce în prim-plan femeile și poveștile lor, Abația Portocalului te va atrage în lumea ei magică încă de la prima pagină.” – Bustle

„Un roman extrem de minuțios construit […]. Ba chiar am putea fi tentați să o numim pe Samantha Shannon «varianta feminină a lui George R.R. Martin».” – HYPABLE

„Captivant […]. Extraordinar […]. Un fantasy feminist excelent, exact pe gustul fanilor genului epic și al autoarelor Zen Cho, Naomi Novik sau V.E. Schwab. Îl recomand cu căldură!” – BOOKLIST

FRAGMENT

3

Răsărit

Se crăpa de ziuă deasupra insulei Seiiki așa cum s-ar crăpa un ou de bâtlan. O lumina slabă se strecura în cameră. Obloanele fuseseră deschise pentru prima oară după opt zile.

Tané privi tavanul cu ochii înroșiți. Fusese neliniștită toată noaptea, fiindu-i ba prea cald, ba prea frig.

Nu avea să se mai trezească niciodată în această cameră. Venise Ziua Alegerii. Ziua pe care o așteptase de când era copilă – și pe care riscase, ca proasta, s-o ducă de râpă când își încălcase perioada de izolare. Cerându-i Susei să-l ascundă pe străin pe Orisima, le pusese amândurora viețile în primejdie.

Continuă lectura

Semnal editorial 258: Noutăți sau în curs de apariție la Grupul Editorial Corint, Partea I (Leda Bazaar, Leda Edge, CorinTeens) – Jenkins Reid, Rees Brennan, Condie

Este posibil ca imaginea să conţină: 1 persoană, text care spune „SINGURA SINGURA ZI ȘI M-AM ÎNTR-O ROMANUL DE EL. REESE 45 RPM FAȚA Daisy Jones The Six TAYLOR JENKINS REID LEDA BAZAAR”

Un roman cuceritor despre ascensiunea fulgerătoare și destrămarea oarecum previzibilă a unei trupe rock în timpul zbuciumaților ani 1970.

Toată lumea a auzit de celebrul grup rock Daisy Jones & The Six, dar nimeni nu a reușit să afle până acum motivele care i-au făcut pe membrii săi să își spună adio în timpul unui mult așteptat turneu mondial. Cine a fost de vină? Billy, cântărețul talentat și fermecător, dar înclinat să calce strâmb, sau aparent aeriana și fragila Daisy, care își dorește să fie apreciată nu pentru frumusețea năucitoare cu care a fost înzestrată, ci pentru talentul muzical?

O poveste despre sex, droguri, rock ’n’ roll, dar și despre prețul succesului și sacrificiile pe care sunt nevoiți să le facă artiștii și familiile lor. Construit sub forma unui interviu extins cu toți cei implicați, romanul reușește să surprindă cu fidelitate o perioadă istorică deopotrivă fermecătoare și controversată.

Continuă lectura

Cele mai așteptate 21 de cărți ale Grupului Editorial Corint pentru 2021

Este posibil ca imaginea să conţină: 2 persoane, text care spune „VERENICA CHOSEN ChainofGold ONES Daisy Jones The Six Taylor Jenkinn Reid Grupul editorial Corint Good LOVELY Girl, WAR Betrothed EXTRAORDINARELE CULORI ALE AUDEN DARE WOLVES WINNER THEBOOKER Bernardine Evaristo Girl, Woman, Other BETHELL Blood JACKSON MAX EINSTEIN SAVEST THEFTURE ROSU MARȚIAN CHRISTOPHERSWIEDLER KiD who came SPACE JAMES ERSON ENSTEIN Ross Welford Grupul editorial Corint US VS. THEM FAILURE EGLOBALISME IAN BREMMER Stokes”

București, 29 decembrie 2020 – 2020 a fost un altfel de an, cu provocări complet diferite, dar ne bucurăm că, deși a fost greu pentru toată lumea, iubitorii de lectură, mari și mici, au ales să călătorească în cărți și s-au putut delecta cu aventuri magice. Pentru ei, Grupul Editorial Corint are în pregătire pentru anul viitor o listă bogată de cărți de ficţiune şi non-ficţiune pentru toate vârstele și toate gusturile. Dintre acestea, vă prezentăm cele mai așteptate 21 de titluri care cu siguranță vor influenţa modul de gândire în 2021. 

***

Din colecția Corint Istorie – Autori Români vă dezvăluim patru titluri pentru 2021:

Piano Man în Casa Războiului. Însemnări din Irak și Afganistan de Cătălin Gomboș. Este o carte de amintiri din perioada în care autorul, în prezent jurnalist la Radio România, a fost corespondent de război în timpul Războiului din Irak și a evenimentelor din Afganistan, din perioada 2003–2008. În același timp, este și o lucrare de analiză despre geopolitica Orientului Mijlociu, domeniu în care autorul este unul dintre cei mai buni specialiști din România. Are un stil plăcut, alert, comparabil cu al lui Richard Engel, autorul american publicat recent în Colecția Istorie. 

Continuă lectura

Semnal editorial 188: Editura Corint – La Belle Epoque (Corint Istorie) și noutățile Leda Edge

Portofoliul colecției Corint Istorie are un nou titlu, proaspăt sosit de la tipar: La Belle Epoque. Amurgul unei lumi de Mary McAuliffe, iar fanii colecției Leda Edge se vor bucura să afle că două dintre titlurile mult așteptate în această vară sunt aici: Lupta de Jennifer L. Armentrout și Cinci destine întunecate de Kendare Blake!

Este posibil ca imaginea să conţină: text

La Belle Époque. Amurgul unei lumi

de Mary McAuliffe

prefață de Alina Pavelescu

Parisul lui Pablo Picasso, Igor Stravinski, Marcel Proust, Gertrude Stein, Louis Renault, Marie Curie și al fraților Lumière înaintea și în timpul Primului Război Mondial

Cu o măiestrie artistică inegalabilă și o atenție deosebită acordată detaliilor istorice și documentelor inedite, dar și imaginilor de epocă mai puțin cunoscute, Mary McAuliffe își completează, cu această nouă lucrare, cronica pariziană din care cititorii români cunosc deja Parisul anilor nebuni.

De la Expoziția Universală din 1900 și până la sfârșitul Primului Război Mondial, Parisul a fost, cu adevărat, centrul cultural al Occidentului. Aici au trăit și au creat artiști de geniu (Pablo Picasso, Auguste Rodin, Henri Matisse, Igor Stravinski, Maurice Ravel, Marcel Proust), oameni de știință (Pierre și Marie Curie), dar și inovatori (André Citroën, Louis Renault, Auguste și LouisLumière), fiecare în parte izbutind să revoluționeze propriul domeniude activitate. OrașulLuminilor a devenit capitalahaute couture și a produselor de lux, aici au apărut unele dintre primele cinematografe și a fost construit le métro.

Numai că lumea de la începutul veacului trecut, oricât de strălucitoare și de frivolă, se afla deja în declin: sâmburele disoluției la Belle Époque fusese deja sădit și Primul Război Mondial se profila la orizont. Iar conflagrația avea să îi pună la grea încercare pe toți locuitorii extravagantei citadele.

Este posibil ca imaginea să conţină: 2 persoane, text care spune „CORINT ISTORIE MARY McAULIFFE Epoque La Belle AMURGUL UNEI LUMI”

Mesajul autoarei Mary McAuliffe pentru România.

Despre carte:

„În La Belle Époque. Amurgul unei lumi, genialul istoric care este Mary McAuliffe își folosește talentul scriitoricesc […] pentru a zugrăvi anii de început ai secolului al XX-lea, împletind, cu o măiestrie inegalabilă, firele nenumăratelor povești ale unora dintre cele mai fascinante personalități ale istoriei și artei pentru a crea o frescă de neuitat a Parisului.”

The new york times

„McAuliffe reînvie o epocă plină de viață și de contradicții […] într-o narațiune extraordinar de captivantă.”

Publishers Weekly

„În cronica ei atotcuprinzătoare, Mary McAuliffe ne oferă o detaliată relatare a evenimentelor fiecărui an din a doua parte a perioadei denumite la Belle Époque, iar structura cronologică pe care o folosește drept cadru al narațiunii generează juxtapuneri uluitoare: într-o pagină, tânărul Charles de Gaulle este uluit de interpretarea lui Sarah Bernhardt, iar, în următoarea, Pablo Picasso hoinărește prin Paris având în buzunar un pistol pe care i l-a dăruit zurbagiul avangardist Alfred Jarry. […] Cu toate că este o lucrare de istorie cât se poate de serioasă și de bine documentată, cartea are tot farmecul unui album excelent ilustrat și toată savoarea bârfelor din lumea bună.”

The Wall Street Journal

Fragment din cartea La Belle Époque. Amurgul unei lumi, de Mary McAuliffe

Despre autoare:

Deținătoarea unui doctorat în istorie acordat de Universitatea din Maryland, a predat la mai multe universități și a ținut prelegeri la Smithsonian Institution. A petrecut foarte mult timp în Franța, mai ales la Paris, despre care a scris mai multe cărți: Paris Discovered, Dawn of the Belle Epoque, Twilight of the Belle Epoque (La Belle Époque. Amurgul unei lumi), Paris on the Brink, Paris Discoveredși When Paris Sizzled (Parisul anilor nebuni). Locuiește la New York cu soțul ei și își prezintă amintirile și fotografiile din Paris pe blogul său (www.Parismsm.com).

Cartea este disponibilă aici.

Surprizele Leda Edge continuă! 😊

LUPTA de Jennifer L. Armentrout

CINCI DESTINE ÎNTUNECATE de Kendare Blake

Vești bune! Tocmai au sosit două titluri mult așteptate de fanii seriilor Titanii si Trei coroane întunecate: LUPTA și CINCI DESTINE ÎNTUNECATE!

LUPTA de Jennifer L. Armentrout (volumul 3 din seria TITANII), trad. Iulia Dromereschi

AU ALES CALEA SÂNGEROASĂ… MARELE RĂZBOI SE APROPIE!

Este posibil ca imaginea să conţină: 2 persoane, text care spune „BESTSELLER NEW YORK TIMES LUPTA Seria TITANII VOLUMUL JENNIFER L. ARMENTROUT LEDA EDGE”

Lupta continuă, căci Titanii par mai hotărâți ca niciodată să stârnească haos în întreaga lume. Între timp, folosindu-le puterile și nimicindu-l pe Atlas, Seth a devenit Ucigașul de Zei. Cu toții se tem de el sau îi pun la îndoială intențiile. Toți, mai puțin Josie, femeia care ar putea fi singura lui șansă de izbăvire. Îndrăgostită până peste cap, tânăra ar fi în stare de orice pentru a dovedi că Seth este de partea binelui.

Unicul mod prin care cei doi îndrăgostiți pot salva lumea este să înfrunte necunoscutul împreună. Va fi însă nevoie de mai mult decât de încredere și credință. Va fi nevoie de iubire necondiționată și de putere absolută.

La finalul acestei aventuri, viețile lor se vor schimba pentru totdeauna.

Sfârșitul vechii ere se apropie, iar viitorul bate la ușă.

Cartea este disponibilă aici.

Fragment din cartea LUPTA de Jennifer L. Armentrout

„Jennifer L. Armentrout este o scriitoare incredibilă. Inima încă mi se zbate în piept din pricina emoțiilor.ˮBook Gossips

„Cartea este plină de emoție, acțiune și (paradoxal, ținând cont de evenimentele care se petrec) delicious de amuzantă.ˮamreading.com

Despre autoare:

JENNIFER L. ARMENTROUT este o autoare americană de romane din categoria young adult. Este o scriitoare foarte prolifică – potrivit declarațiilor sale, scrie vreme de minimum 8 ore zilnic.

Seria LUX, publicată în România în colecția Leda Edge, este inclusă pe lista bestseller-urilor New York Times.

CINCI DESTINE ÎNTUNECATE de Kendare Blake (volumul 4 din seria TREI COROANE ÎNTUNECATE), trad. Roxana Olteanu

Este posibil ca imaginea să conţină: text care spune „Continuarea bestsellerului Două domnii întunecate KENDARE BLAKE ක0o SINCI DESTINE INTUNECATE UNIȚI REGINEL DISTRUGEȚI COROANA! LEDA EDGE”

În urma cumplitei confruntări cu regina Katharine, Mirabella și Arsinoe trebuie să decidă ce să facă în continuare. Răspunsul lor la domnia malefică a lui Katharine este Jules, războinica lor, dar acum mintea ei este distrusă de crize incontrolabile de nebunie și nimeni nu știe ce s-ar putea întâmpla cu rebelii.

Apoi Mirabella dispare și, deși pe Arsinoe o doare să recunoască, toate indiciile duc spre o trădare de neînchipuit. Dar în acest război sunt mai mulți jucători decât știe ea. Până la urmă, lupta pentru putere se va încheia, dar cu ce preț?

În ultima carte a acestei serii, trei surori se vor război în vreme ce secretele din trecutul insulei Fennbirn vor fi dezvăluite. Alianțele se vor schimba, iar legămintele vor puse la încercare. Dar, ca întotdeauna, soarta insulei stă în mâinile reginelor sale.

Cartea este disponibilă aici.

„Tulburătoare cu amestecul ei de  bătălii, elemente sinistre și un conflict complicat între surori […]. Finalul e mai mult decât mulțumitor.” Common Sense Media

„Poate că lucrurile nu se termină cu «și au trăit fericiți până la adânci batrâneți», dar se termină totuși așa cum trebuie.” Kirkus

Mesajul autoarei Kendare Blake pentru fanii din România.

Despre autoare:

Kendare Blake a crescut în orășelul Cambridge din Minnesota. Este absolventă a Colegiului Ithaca, din Ithaca, New York, și a obținut un Master of Arts în scrierea creativă de la Universitatea Middlesex din Londra, Anglia. Îi place să călătorească, este iubitoare de animale și trișează foarte mult atunci când joacă Final Fantasy. Ea este adoptată din Coreea de Sud la vârsta de șapte luni.

Kendare este autoarea a șase romane: SLEEPWALK SOCIETY, ANNA DRESSED IN BLOOD, GIRL OF NIGHTMARES și trilogia Goddess War (ANTIGODDESS, MORTAL GODS, UNGODLY).

Semnal editorial 128: Noutăți sau în curs de apariție la Grupul Editorial Corint – Leda Edge, Leda Bazaar, Corint Fiction (I)

Este posibil ca imaginea să conţină: text şi în aer liber

Traducere de Liviu Szoke

Băieții sunt educați la o școală pentru genii, fetele, la alta. Și niciunii nu au aflat de existența celorlalți… până acum.

Inventivul autor al romanului Bird Box: Orbește vă invită într-o lume înșelătoare, plină de secrete și minciuni.

J este elev la o școală ascunsă în adâncul pădurii, departe de restul lumii. Asemenea colegilor săi, băiatul crede că enigmaticul fondator al instituției îi este tată, iar colegii îi sunt frați. Elevii de aici sunt educați să devină adevărați copii-minune în domeniul artelor, al științelor și al sportului, iar viața lor la școală este tot ce știu… și li se îngăduie să știe.

Însă J începe să bănuiască faptul că undeva, afară, dincolo de pini, se află altceva, așa că începe să-și pună întrebări. Care este adevăratul scop al acestui loc? De ce elevii nu-l pot părăsi niciodată? Și ce enigme ascunde tatăl lor?

Între timp, în cealaltă parte a pădurii, într-o școală asemănătoare celei în care învață J, o fată pe nume K își pune exact aceleași întrebări. J nu a văzut niciodată o fată, iar K nu a văzut niciodată un băiat. Pe măsură ce J și K încep să cerceteze secretele ciudatelor lor școli, soarta îi face să se descopere unul pe altul.

În Inspecție, talentatul autor Josh Malerman creează un deopotrivă sinistru și poetic imn al egalității între genuri care-i va face pe cititori să-și pună întrebări până la ultima pagină.

„Captivant şi plin de suspans! Malerman imaginează un basm diabolic despre o lume în care un băiat nu trebuia niciodată să întâlnească o fată şi despre iadul care se dezlănțuie atunci când ajung față în față.” J. D. BARKER, autorul romanelor The Fourth Monkey şi Dracul

„Un basm pe dos a cărui acţiune se petrece într-o lume cu adevărat unică şi ale cărei secrete nu ar trebui nicicând dezvăluite, cel mai recent roman al lui Josh Malerman aduce în discuţie momentele-cheie ale copilăriei într-o poveste ingenioasă, inteligentă, obsedantă despre maturizare și rebeliune.” SCOTT HAWKINS, autorul romanului The Library at Mount Char

Este posibil ca imaginea să conţină: text

Traducere de Alexandra Fusoi.

Născută într-o familie de tămăduitori puternici, Arrah tânjește să aibă și ea magie. Și totuși, Arrah dă întruna greș la vrăjile cu oase, nu reușește să-i invoce pe strămoși și nici nu poate vedea viitorul, iar ambițioasa ei mamă, cea mai puternică preoteasă a Regatului, o privește tot mai dezaprobator.

Dar când copiii din oraș încep să dispară, Arrah este suficient de disperată să-l găsească pe făptaș cât să apeleze la un ritual periculos. Dacă nu are propria magie, va trebui să o cumpere – dându-și ani din viață.

Ce descoperă e și mai înspăimântător. Regele Demon, a cărui poftă nestăvilită de suflete aproape că a distrus lumea, dar care a fost înfrânt și întemnițat în cele din urmă de străvechii zei orisha, începe să se răzvrătească din nou. Singura speranță a lui Arrah de a-l opri este să-și sacrifice din ce în ce mai mulți ani din viață pentru a obține magie. Însă ar face orice ca să-i salveze pe oamenii pe care-i iubește, chiar dacă prețul pe care trebuie să-l plătească este mult prea mare.

Într-un roman de debut care-ți taie răsuflarea, inspirat de povești despre credințele voodoo și perfect pentru fanii seriei TREI COROANE ÎNTUNECATE de Kendare Blake și ai trilogiei GRISHA de Leigh Bardugo, Rena Barron făurește o poveste magică întunecată, despre o fată captivă între zei, monștri și intrigile propriei mame.

„Extravagantă, captivantă și plină de toate lucrurile care-mi plac: o lume vie, o mulțime de personaje convingătoare și o tânără eroină dispusă să se ridice și să lupte pentru lucrurile în care crede. Această poveste impresionantă despre maturizare îți rămâne în minte mult după ce ai citit ultima pagină.” REBECCA ROSS, autoarea seriei DESTINUL REGINEI

„Fascinant și cuceritor, Regatul sufletelor transformă ambiția în sacrificiu și sângele în putere. Magia merită întotdeauna prețul plătit – și durerea suferită –, iar această carte înfățișează magia fetei de culoare într-o manieră desăvârșită.” DHONIELLE CLAYTON, autoarea seriei MAGIA FETELOR BELLE

„O carte în care vei descoperi o mitologie complexă, cu zei băgăcioși și răzbunători. Fanii genului fantasy vor găsi în acest roman un decor reconfortant și construit cu măiestrie.” BCCB

Este posibil ca imaginea să conţină: meme, text şi în aer liber

Traducere de Carmen Ion.

Gemenele Jack și Jill aveau 17 ani când și-au găsit drumul înapoi spre casă și au fost expediate la Căminul pentru copii în derivă al lui Eleanor West.

Această poveste este despre ceea ce s-a întâmplat înainte…

Jacqueline era fiica perfectă a mamei ei – politicoasă și sfioasă, mereu îmbrăcată ca o prințesă. Se prea poate ca mama ei să fi fost uneori un pic strictă, dar e nevoie de multă disciplină pentru a crește copilul perfect.

Jillian era fiica perfectă a tatălui ei – aventuroasă, amatoare de senzații tari și un pic băiețoasă. El și-ar fi dorit mai degrabă un fiu, însă trebuie să te descurci cu ceea ce ai.

Aveau 5 ani când au aflat că nu poți avea încredere în adulți.
Aveau 12 ani când au coborât pe o scară imposibilă și au descoperit că iluzia unei iubiri nu te pregătește niciodată îndeajuns pentru o viață plină de magie pe un tărâm înțesat de savanți nebuni, moarte și alegeri.

„Pe tarâmul de rădăcini și oase are curgerea și ritmul unui basm […]. E incredibil de antrenantă, ca mai toate poveștile lui Seanan McGuire, și are acel tip de scriitură captivantă care te face să dai pagină după pagină pentru a afla ce se întâmplă mai departe.” LOCUS

„Un basm excelent scris despre alegerile care pot schimba pentru totdeauna cursul unei vieți, despre inocență și despre ce înseamnă să iubești și să fii iubit.” PUBLISHERS WEEKLY

Nu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.

Traducere de Daniel-Silviu Bivol.

Toți locuitorii din Little Kilton știu povestea.

Frumoasă și populară printre colegii de liceu, Andie Bell a fost ucisă de iubitul ei, Sal Singh, care, mai apoi, cuprins de remușcări, și-a luat viața. Cinci ani mai târziu, tragedia încă îi mai bântuie pe locuitorii liniștitului orășel britanic.

Prietenă din copilărie a presupusului criminal, Pip nu poate scăpa de sentimentul obsedant că lucrurile nu s-au petrecut chiar așa cum vorbește lumea. Folosindu-se de scuza unui proiect școlar, adolescenta se transformă într-un veritabil detectiv particular și încearcă să afle adevărul.

Perseverentă și atentă la detalii, Pip ajunge să descopere o serie de secrete întunecate care demonstrează fără putință de tăgadă că Sal a fost învinuit pe nedrept. Cineva însă nu e deloc încântat de întorsătura pe care au luat-o lucrurile, iar viața lui Pip este în pericol.

Daca ai savurat thrillere precum Asta e povestea noastră sau Majoretele, Crima perfectă. Instrucțiuni pentru fete cuminți este romanul potrivit pentru tine!

„Un adevărat festin pentru cititorii care adoră suspansul!” Kirkus Reviews

„Un thriller de-a dreptul obsedant, plin de tensiune, cu o intrigă foarte elegant construită!” GUARDIAN

Este posibil ca imaginea să conţină: 4 persoane, oameni în picioare şi text

Traducere de Liviu Szoke.

Perfectă pentru fanii serialului Black Mirror!

Atotștiutorul Feed a devenit accesibil oricui, oricând și de oriunde. Nimeni nu mai poate concepe să trăiască în absența lui. Orice interacțiune, orice emoție, orice imagine ajunge instantaneu pe Feed. Este instrumentul esențial pe care se bazează toți oamenii pentru a se instrui, dar și pentru a afla mai multe despre gândurile și sentimentele soților, părinților, copiilor, colegilor, șefilor sau angajaților.

Într-o zi însă, Feedul se prăbușește, iar Tom și Kate trebuie să învețe să supraviețuiască în absența lui. Lipsiți dintr-odată de toate cuceririle tehnicii și siliți să trăiască în cea mai cruntă sărăcie, cei doi încearcă să nu se dea bătuți. Când fiica lor, Bea, în vârstă de șase ani, dispare, lupta devine și mai aprigă, iar întrebările se înmulțesc. Cine a luat-o? Cum poți căuta pe cineva într-o lume din care tehnologia a dispărut cu totul? Și, mai ales, ce se întâmplă atunci când nu mai ești sigur că oamenii pe care îi iubești sunt cine pretind că sunt?

„M-a captivat de la primele rânduri și m-a bântuit zile întregi după ce am terminat de citit.” SJ WATSON, autorul romanului Înainte să adorm

„O carte cu adevărat originală și inteligentă. Un thriller intens, îmbrăcat în haina unui coșmar distopic înspăimântător de plauzibil, cu întorsături de situație care îți vor face inima să explodeze.” C.J. TUDOR, autoarea bestsellerului Omul de cretă

Este posibil ca imaginea să conţină: 1 persoană, text

Traducere de Oana Stănescu.

TREBUIE SĂ ÎȘI CONFRUNTE TRECUTUL
TREBUIE SĂ ÎȘI STĂPÂNEASCĂ VIITORUL

Yelena s-a reîntors în patria sa natală, în Sitia. Numai că reuniunea cu membrii neamului Zaltana nu este chiar așa cum s-ar fi așteptat: deși părinții pe care nu și-i amintește o primesc cu brațele deschise, fratele mai mare o acuză că ar spiona pentru comandantul suprem al Ixiei. Tânăra își începe instruirea în arta practicării magiei, doar pentru a se trezi, în curând, prinsă în vâltoarea unui complot pentru cucerirea Ixiei de către un tânăr care pretinde c-ar fi cel din urmă prinț rămas în viață al fostei familii domnitoare. Cu un frate care îi vrea moartea, o profesoară care nu se dă în lături să o împingă dincolo de limite și magicieni care îi invidiază puterile, Yelena descoperă cât de important e să ai prieteni vechi dispuși să te ajute să le faci față noilor dușmani.

„Încântător și plin de viață, romanul Mariei V. Snyder este o combinație de fantezie și poveste de dragoste, care îi va cuceri pe cititori.” Publishers Weekly

Este posibil ca imaginea să conţină: 1 persoană, stând în picioare, text care spune „ACUM ÎNTR-O ECRANIZARE DE EXCEPTIE ÎN RITMUL INIMII MARK BURNELL LEDA EDGE”

Traducere de Carmen Ion.

Acum și într-o ecranizare de excepție, cu Blake Lively, Jude Law și Sterling K. Brown. Trailer: https://bit.ly/2P8QhZc

Nikita. Lisbeth. Iar acum Stephanie.

O femeie obișnuită încearcă să dea de urma celor responsabili de moartea rudelor ei într-un cumplit accident aviatic – iată premisa unui scenariu tulburător!

Stephanie Patrick este răvășită de moartea familiei ei într-un accident aviatic. Atunci când descoperă că prăbușirea aeronavei a fost provocată nu de o defecțiune tehnică, așa cum se specula, ci de un atentat terorist, tânăra devine stăpânită de un singur gând: acela al răzbunării.

Recrutată pe neașteptate de Magenta House, o misterioasă organizație secretă, Stephanie crede că a găsit mijlocul perfect de a-și atinge scopul. Conștientă că nu mai are ce pierde, tânăra se pregătește temeinic pentru a se transforma în „Petra”, o teroristă care activează în Germania, și în „Marina”, o femeie de afaceri din Londra. Contactul cu lumea spionajului internațional o face să își dea seama cât de amorțit îi este sufletul și să se bazeze doar pe intuiție.

Pe măsură ce misiunile ei devin tot mai sângeroase, iar riscurile, tot mai mari, Stephanie începe să pună la îndoială informaţiile aflate despre accidentul în care i-au pierit cei dragi. Oare organizația din care face parte chiar îi spune adevărul? Oare merită să-și pună în pericol viața pentru a-și răzbuna rudele?

„Un Jason Bourne feminin de care nici nu știai că ai nevoie!” Entertainment Weekly

„Stephanie este o eroină dură, perseverentă, captivantă!” Booklist

„Mark Burnell a creat un personaj complex, o eroină memorabilă. Dar cine este ea cu adevărat? Un debut excelent!” The Economist

Mark Burnell s-a născut în Northumberland, Marea Britanie, și a crescut în Brazilia. Este romancier și scenarist. În prezent autorul locuiește la Londra alături de soție și cei doi copii ai lor.

Este posibil ca imaginea să conţină: text

Traducere de Adrian Șipoș.

Unul dintre cei mai urmăriți BookTuberi din zilele noastre ne oferă A doua șansă, o poveste despre descoperirea de sine și despre curajul de a încerca lucruri noi.

Shane este convinsă ca și-a ratat experiența de facultate. Este studentă la medicină, ia examenele cu punctaj maxim și își face părinții fericiți – sună ideal, nu? Însă tânăra nu are prieteni, se întoarce acasă în fiecare weekend, iar despre dragoste nici nu se pune problema…

Ca să aibă parte de schimbarea pe care și-o dorește, Shane se înscrie într-un program de studiu în străinătate, la Londra, unde speră să își facă prieteni, să iasă la întâlniri și să trăiască aventuros!

Însă planul nu se potrivește cu realitatea! Cât de curând, fata se confruntă cu ce înseamnă să ieși din bula de confort, iar, când începe să aibă și îndoieli asupra deciziilor luate, noua viață se destramă.

Până la final, Shane se convinge că, dacă dă dovadă de curaj și de hotărâre, poate învinge orice obstacol. Și, cu puțin ajutor din partea destinului și cu un strop de magie, posibilitățile sunt infinite!

„A doua șansă este un roman de debut fantastic – distractiv, scris cu iscusință și imposibil de lăsat din mână!” Colleen Hoover, autoarea romanului Totul se termină cu noi

„O poveste despre dragoste și despre cum să te regăsești. Veți fi cu totul fermecați!” Christina Lauren, autoarea romanului Autoboyography

Este posibil ca imaginea să conţină: unul sau mai mulţi oameni şi text

Traducere de Roxana Olteanu.

Amber Patterson s-a săturat până peste cap de propria soartă. S-a săturat să fie un nimeni: o femeie banală, greu de remarcat, care nu iese cu nimic în evidență. Merită mai mult – o viață călăuzită de bani și putere, întruchipată de zeița blondă, cu ochi albaștri, Daphne Parrish, care nici măcar nu apreciază ce are.

Pentru toată lumea din orășelul rezidențial Bishops Harbor, din Connecticut, Daphne – președinta unei asociații filantropice – și soțul ei Jackson – mogul al afacerilor imobiliare – formează un cuplu desprins din basme.

Invidia o macină pe Amber. Însă tânăra pune la cale un plan perfid. Se folosește de compasiunea de care dă dovadă întotdeauna Daphne, pentru a se insinua în familia Parrish. În scurt timp, îi devine cea mai intimă prietenă, călătoresc împreună în Europa și se apropie tot mai mult de Jackson. Doar că trecutul ei întunecat ascunde un secret care îi poate distruge tot ce a clădit.

Plin de răsturnări de situație șocante, care conduc spre un final spectaculos, volumul Ultima doamnă Parrish este un thriller savuros, scris cu talent seducător.

Este posibil ca imaginea să conţină: 1 persoană, cer, noapte, pantofi, text şi în aer liber

Traducere de Irina Negrea.

– primul titlu în colecția CORINT FICTION –

Lionel Essrog este măscăriciul Brooklynului, un orfan pe care impulsurile sindromului Tourette de care suferă îl fac să latre, să numere şi să masacreze limba engleză în cele mai surprinzătoare şi originale moduri. Împreună cu trei prieteni de la Orfelinatul pentru băieţi St. Vincent, Lionel munceşte pentru agenţia de detectivi a măruntului mafiot Frank Minna. Atunci când șeful său este înjunghiat mortal, lumea lui Lionel este zgâlţâită din temelii. Orfani în Brooklyn este un omagiu adus povestirii clasice cu detectivi, un roman cu adevărat captivant și memorabil.

„Cel mai bun roman poliţist din ultima vreme… Puneţi nişte Raymond Chandler, Oliver Sacks şi un strop de Irvine Welsh într-un blender. Apăsaţi pe buton, aşteptaţi relaxați, iar rezultatul acestui regal literar/culinar hibrid va fi ceva asemănător fantasticului Orfani în Brooklyn.” – MAXIM

Declarat cel mai bun roman al anului 1999 de Esquire, McSweeney’s, The New York Times și Paris Review.

Semnal editorial 118 + Fragment în avanpremieră: Nick Clarke Windo – Feed. Înlocuirea

Este posibil ca imaginea să conţină: 4 persoane, oameni în picioare şi text

Atotștiutorul Feed a devenit accesibil oricui, oricând și de oriunde. Nimeni nu mai poate concepe să trăiască în absența lui. Orice interacțiune, orice emoție, orice imagine ajunge instantaneu pe Feed. Este instrumentul esențial pe care se bazează toți oamenii pentru a se instrui, dar și pentru a afla mai multe despre gândurile și sentimentele soților, părinților, copiilor, colegilor, șefilor sau angajaților.

Într-o zi însă, Feedul se prăbușește, iar Tom și Kate trebuie să învețe să supraviețuiască în absența lui. Lipsiți dintr-odată de toate cuceririle tehnicii și siliți să trăiască în cea mai cruntă sărăcie, cei doi încearcă să nu se dea bătuți. Când fiica lor, Bea, în vârstă de șase ani, dispare, lupta devine și mai aprigă, iar întrebările se înmulțesc. Cine a luat-o? Cum poți căuta pe cineva într-o lume din care tehnologia a dispărut cu totul? Și, mai ales, ce se întâmplă atunci când nu mai ești sigur că oamenii pe care îi iubești sunt cine pretind că sunt?

Perfectă pentru fanii serialului Black Mirror.

„M-a captivat de la primele rânduri și m-a bântuit zile întregi după ce am terminat de citit.” SJ WATSON, autorul romanului „Înainte să adorm”

„O carte cu adevărat originală și inteligentă. Un thriller intens, îmbrăcat în haina unui coșmar distopic înspăimântător de plauzibil, cu întorsături de situație care îți vor face inima să explodeze.” C.J. TUDOR, autorul bestsellerului „Omul de cretă”

Fragment în avanpremieră

Kate

Ce ai sacrifica?

 

Asta vezi atunci când opreşti Feedul? Ceilalți clienți din restaurant se foiesc în jurul meu; cu toate acestea, singurătatea mă copleşeşte. Ar trebui să mă simt la adăpost în mijlocul conversațiilor zgomotoase, însă ceea ce mă frapează e țiuitul bizar pe care‑l aud în urechi; Tom are dreptate. Trebuie neapărat să‑mi amintesc asta. Chiar dacă această nemişcare neconectată pare stranie, îmi place senzația că totul încetineşte; ce bine ar fi, totuşi, dacă aş putea ignora, pur şi simplu, mâncărimea din creier!

Ceva mai devreme am umblat fără oprire între sălile de curs, aşa că încă vibrez de energie, chiar dacă l‑am scos pe Rafa la o plimbare lungă prin parc, după ore. Apoi m‑am aşezat pe o bancă, având Feedul oprit şi setarea „Nu deranjați” pornită, şi am început să‑i arunc mingea şi să privesc cum se jucau copiii. Atâta tot. Nimic altceva. Fără discuții, fără fluxuri de ştiri. Aveam teme de corectat (elevii din clasa a IX‑a K trebuiseră să analizeze într‑un mod neconvenţional Furtuna) şi ar fi trebuit să‑i trimit un mesaj lui JasonStark27 ca să‑i anulez pedeapsa, dar n‑am făcut‑o. Nici măcar rezervorul de date nu mi l‑am verificat. În schimb, am rămas pur şi simplu pe loc, aşezată pe bancă şi tresărind neîncetat din cauza torturii repetate a zgomotului scos de leagănele ruginite, forțându‑mi gândurile să încetinească. Și, treptat, agitația s‑a estompat. Bătăile inimii s‑au domolit şi am simțit cum şi bebeluşul dinăuntrul meu s‑a liniştit: mişcările i‑au încetinit, iar mintea mea şi‑a regăsit ritmul. Acțiune – reacțiune, aşa cum trebuie. Tom ar fi fost mândru; acum îmi pornesc iar Feedul, discret, aici, în restaurant, doar FluxulPersonal, şi‑i dau un ghiont ca să‑i indic că sunt de acord cu el. Conexiunea îmi face inima să bubuie năvalnic şi, fără să mă mai gândesc, mă cufund cu totul în vorbăria frenetică a FluxuluiPublic din restaurant, mă las cuprinsă, fără să mă gândesc a doua oară, în…

— Nu!

Tom ridică din sprâncenele‑i groase şi se holbează la mine, deşi nu‑mi dau seama dacă este surprins sau supărat, dat fiind că Feedul său rămâne oprit şi, astfel, emoțiile lui îmi rămân cu totul necunoscute.

Îmi opresc iar Feedul, procedând aidoma unuia dintre elevii mei năzdrăvani, şi o vreme rămânem tăcuți. El îmi zâmbeşte, dar eu nu‑i răspund la fel. O bucată de timp, cât îmi ia să îmi recapăt puterea de concentrare, nu mă simt în stare. O pot face, o pot lua ușor. De ce pentru Tom este atât de simplu? Ochii mi se abat în toate părțile, dornici de informație. Tacâmurile celorlalți treizeci şi trei de clienți se freacă unul de altul, în timp ce râsetele ocazionale, neintenționat de reale, răsună în toată sala. Cineva tuşeşte. Totuşi, nu se rostesc cuvinte, nu discută nimeni cu adevărat, ceea ce îmi îngăduie să aud ciripituri de păsărele deasupra mugetului superstrăzii, un lucru de‑a dreptul adorabil. Însă problema cu off‑line‑ul este că e atât de lent!

– Cât timp va dura?

– Ar putea dura la nesfârşit, zice Tom, înclinându‑şi fruntea lată răbdător, înainte de‑a se răsuci către bucătărie. De cât timp aşteptăm?

– O să verific!

– Kate! mă avertizează Tom cu blândețe. În seara asta suntem înceți.

Și iată‑l: tonul acela de psihoterapeut. Implică mult mai multă autoritate decât o merită experiența pe care o are; de fapt, cred că am ghicit cum stă treaba abia anul trecut, când a început el să practice, însă nu‑mi pot verifica datele, ca să fiu sigură, fără să intru iar on‑line. Dar dacă pe mine mă enervează, de ce nu i‑ar enerva şi pe clienții lui? Și asta n‑ar fi bine; el trebuie să‑şi facă treaba. I‑a luat ceva vreme să se adune şi îşi adoră munca. Ba chiar e foarte bun în ceea ce face. E a lui.

Aşa că îmi desprind iar privirea şi cercetez realitatea din jurul meu, trecând dincolo de clienți, până afară. Încă nu s‑a întunecat, deşi superstrăzile aruncă umbre asupra acestor părți ale oraşului. Ne‑am mutat în zonă în urmă cu doi ani, chiar înainte să ne căsătorim. O superbă casă veche (clădirilor noi le lipseşte sufletul, iar mie îmi place ca o casă să aibă trecut) şi mult mai scumpă decât am visat noi vreodată că ne vom permite, însă ne‑au ajutat părinții lui Tom. Eu încă mai am sentimente contradictorii din această cauză. Tom e în aceeaşi situaţie. Însă aici suntem în vârful unui deal, superstrada se arcuieşte nu departe de noi, deasupra, iar oraşul se aşterne la picioarele noastre. Atât de mulți oameni acolo, jos, în fața mea, şi milioane de lumini care scânteiază precum atât de multe vieți pulsânde, iar eu aş putea sta de vorba cu oricare dintre ele, cu gândurile proiectate de turnul luminos plasat în apropierea râului, Hubul principal al Feedului. Creația tatălui lui Tom. Veghind asupra noastră, a tuturor: urechile unui ac prin care se strecoară toată lumea.

Doar văzându‑l, mă simt tentată să plonjez iar în rezervorul personal; ard de nerăbdare să verific noul sondaj pe care l‑am lansat. Două sute de milioane de urmăritori am acum! (Dacă aş accepta remunerațiile, şi mi‑aş dori s‑o fac, aş izbuti să renunț la predat, dar nu.) Mă simt tentată să lansez o comandă pe GPS, ca să văd cât de departe sunt de oricare dintre urmăritorii mei, însă renunț şi încerc să‑mi ignor mâncărimea din creier. Dintr‑un alt rezervor de date am aflat ieri că, de fapt, nu implantul e cel care‑ți provoacă mâncărimi. Feedul nu creează nicio senzație fizică. E doar un impuls pe care, ca să‑l putem cumva identifica, îl atribuim unei senzații fizice, aşa încât creierul nostru ne spune că ne mănâncă. Răspândesc şi eu informația în rețea. O sută treizeci şi şapte de milioane de oameni au dat „like”, deşi mă îndoiesc că le‑a plăcut cu adevărat.

Închid ochii, iar amintirile mele cu imaginile‑fantomă ale Feedului străbat întunericul precum luminile neoanelor ori ale stelelor un peisaj urban intern mare cât lumea întreagă, în care toți oamenii locuiesc aproape de tine. Atât de frumos! Și de ne‑ evitat! Atât de confortabil!

Nu‑mi vine să cred că am devenit dependentă!

Tom are dreptate şi în această privință, ceea ce mă face să‑l detest şi să‑l iubesc, în acelaşi timp. Cu ochii deschişi iar, off‑line acum, panourile cu reclame de pe stradă arată ca nişte pătrate gigantice cu quickcode‑uri întinse pe toată suprafața lor imaculată. Lumea a amuțit de tot. Gălăgia FluxuluiPublic al restaurantului s‑a stins. Habar nu am ce meniu au aici şi nici nu‑i pot atrage atenția ospătarului. E ca şi cum nici n‑am exista. Suntem aici, învăluiți ca într‑un cocon de tăcere domolită, în timp ce restul oamenilor care ne înconjoară comunică unul cu altul, mănâncă şi râd, şi e ca şi cum…

Ghetele ospătarului bocăne pe podeaua de lemn în timp ce iese din bucătărie; brațele îi sunt acoperite de tatuaje. Aşază farfurii în fața a două tinere ale căror buze tremură uşor, schițând jumătăţi de zâmbete, în timp ce ochii li se rotesc şi parcă pulsează în orbite. Ospătarul macină piper deasupra farfuriei cu mâncare a fetei blonde, însă nu şi asupra celei a prietenei ei; discuția lor nu s‑a auzit, însă cuvintele ar fi fost de prisos. Deşi ospătarul priveşte acaparat cu totul într‑un colț de rețea aglomerat, eu ştiu că nu asta vede el de fapt. Ciudată stare: Să dormi cu ochii larg deschiși!1, aşa cum ar cita fără pic de efort elevii clasei a IX‑a K, în cadrul testului lor neconvenţional (deşi n‑ar face‑o). Mai degrabă, tipul accesează o multitudine infinită, stând de vorbă cu prietenii lui, ascultând muzică, trimițându‑i mesaje prietenei sale… sau nu, îmi zic în gând, atunci când pe buzele celor trei se formează, în acelaşi timp, zâmbete, pentru că pare că bărbatul flirtează cu ele, iar eu rămân mai departe cu mâncărimile mele din ce în ce mai enervante, simțind un impuls uscat, căci interfața Feedului îmi zgândăreşte creierul aşa cum o face mucoasa iritată din fundul gâtului meu.

1 William Shakespeare, Opere 1. Sonete. Furtuna, trad. din limba engleză de Violeta Popa şi George Volceanov, actul 2, scena 1, Editura Para‑ lela 45, Piteşti, 2010 (n. tr.).

Tom face câțiva paşi mari şi‑l prinde de braț pe chelner, care tresare simțind contactul şi se holbează când îşi dă seama că cineva chiar vorbeşte cu el, rostind cuvinte adevărate. Tipul îşi fereşte privirea când Tom îl forțează să se uite de‑adevăratelea la lume şi să vadă realul. Apoi Tom îl trage spre masa noastră, iar tânărul ospătar se leagănă neliniştit pe picioare. Deasupra sprâncenei are tatuat un quickcode minuscul, care seamănă cu un vultur; acesta poate fi scanat instantaneu şi îmi poate amplifica lumea, ceea ce mă face să mă întreb: ce aş vedea dacă mi‑aş porni Feedul? Ce tip de piele şi‑ar seta? Are tenul deschis, deci poate că fetele acelea l‑au văzut nițel mai bronzat. Dinții îi sunt inegali, dar poate că, pentru ele, a afişat un surâs perfect. Sau poate că s‑a setat să arate precum cineva celebru. Să‑ți opreşti Feedul e ca şi cum ai trage un văl într‑o parte. Poate că nu va fi la fel de frumos, însă‑i real, iar Tom are dreptate, ştiu că are, bineînțeles, şi nu doar din cauză că îşi urăşte tatăl: e şi un lucru sănătos pe care poți să‑l faci.

– Nu, nu, nu!

Tom pocneşte din degete, iar privirea uluită a ospătarului se‑abate din nou spre el.

– Nu suntem conectați, pronunță el în mod exagerat, imitând şi o gură cu ajutorul mâinilor. E doar vor‑bire.

– Sunteți… off‑line? întreabă ospătarul, cu un glas răguşit din cauza lipsei de antrenament.

Privirea i se împăienjeneşte o clipă. Cui i‑a trimis mesaj chiar acum? Managerului său, să‑i ceară ajutor? Acelor fete? Probabil că nu; ele nu se întorc să privească. Să fi răspândit în rețea zvonuri despre noi? Mă îndoiesc; setările de securitate ale lui Tom sunt atât de puternice, încât, practic, e imposibil să dai de el în mediul virtual; a avut grijă tatăl său de acest aspect.

– Aveți vreun meniu? întreabă Tom, aruncând o privire spre mine.

Se distrează de minune pe chestia asta.

– Nu unul adevărat, desigur, răspunde chelnerul, atingându‑şi tâmpla cu un degete, de parcă am fi doi idioți. Doar Tom surâde, privindu‑l din cap până‑n picioare într‑un mod despre care ştiu că înseamnă probleme şi, în plus, a fost o zi lungă, aşa că:

– Paste? intervin eu, iar ospătarul încuviințează. Îmi simt ciudat cuvintele în gură, însă vorbesc cât pot de repede: Atunci, bolognese pentru mine şi carbonara pentru Și o salată, vă rog. Doar cu verdeață.

După ce pleacă ospătarul, în ciuda dispoziției proaste, expresia de pe chipul lui Tom mă face să râd. Asta îi smulge şi lui un zâmbet, ceea ce e drăguț, căci surâsul îi este încă blând, încă mai are obraji de om tânăr pe sub părul bogat şi lăsat în jos. E doar un pic mai lung decât îl avea înainte să ne căsătorim. Mă las pe spate şi‑mi împreunez mâinile deasupra burticii, simțind copilul. Mami şi tati sunt din nou fericiți, fetițo, aşa cum eram odată. Ne face plăcere să fim împreună. Încă o mai putem face, să ştii. Ne simțim bine împreună, numai că sunt şi alte chestii care ne stau în cale. Distrageri. Viața asta.

Tom se apleacă spre mine şi‑şi însoțeşte fiecare cuvânt cu un ciocănit în masă:

– Kate, totul e‑aşa de‑aiurea!

Vorbeşte foarte serios, foarte sincer, dar cum să venim în locuri publice şi să deplângem soarta lumii a început să facă parte din rutina noastră, nervozitatea lui pare învăluită şi de o anumită căldură. Îi apuc totuşi degetele, înainte să renunțe cu totul.

– Da, chiar este. Noi doi suntem singurii care au mai rămas

– Serios, uită‑te şi tu la oamenii ăştia! Nu mai trăieşte nimeni în lumea reală!

În pofida faptului că vorbeşte în şoaptă, totul capătă o tentă fioroasă. Și, fireşte, dat fiind că suntem off‑line, habar n‑am ce gândeşte atunci când pe chip îi apare o expresie de îmbufnare şi ceva i se stinge în priviri. Îşi trage mâna din strânsoare şi iată‑l, a plecat deja departe, mai mult ca sigur cu gândul la răfuiala asta personală cu tatăl său, cu familia lui, cu Feedul, însă nu am de unde să fiu sigură. Faptul că izolează astfel ce‑i trece prin minte mi se pare aproape vulgar. Oare la ce se gândeşte? La viața lui alternativă, poate, la cea pe care a ales să n‑o trăiască niciodată, unde‑ar fi stat tot timpul implicat în Feed, în loc să fugă cât mai departe de el. Despre acest subiect am tot discutat pe vremea când studia să devină psihoterapeut. Când a ales acea carieră – vorbitul ca mod de vindecare – pe când tatăl său punea la punct Feedul. Ei bine, doar nu trebuie să fii Freud, nu? Îmi amintesc bucuria lui Tom înainte de‑a‑i spune şi‑mi amintesc şi furia tăcută a tatălui său. Am tot discutat, eu şi Tom. E unul dintre punctele noastre forte. Când ne facem timp. Cum e seara aceasta, când am hotărât să o luăm încet. Însă‑mi doresc ca el să poată să‑şi acorde şi puțină pace. Îşi mestecă buza de jos şi priveşte în gol pe fereastră, în timp ce ochii îi fulgeră în toate părțile, ca şi cum ar fi conectat şi‑ar lansa ştiri în rețea, însă verific şi văd că n‑o face; Feedul său rămâne în continuare oprit.

La fel şi‑al meu.

Blonda şi bruneta mănâncă tăcute din farfurii, mecanic, pierdute într‑o discuție una cu alta sau cu alții, sau cu foarte mulți deodată. Din afară, cine ştie? Ochii li se mişcă şi mai repede decât ai lui Tom, dar ceea ce văd ele nu sunt mesele şi posterele vechi de pe pereți, cu culorile pulsânde, stroboscopice, ale Feedurilor lor. Mă mănâncă iar creierul, devin brusc conştientă de acest lucru, iar senzaţia e de nesuportat. Degetele mi se flexează şi se strâng singure. Am gura superuscată. Mi‑aş putea verifica sondajul. Aş putea verifica rezervoarele de ştiri pentru a vedea modul cum a evoluat Energen. Toată lumea a rămas surprinsă de anunțul făcut de companie, însă parcă nu s‑a gândit nimeni să întrebe de ce a fost oprită forarea arctică, de ce acea decizie a fost luată chiar acum, de ce Anthony Levin, directorul executiv al firmei, a făcut‑o în timp ce zâmbea prieteneşte lumii întregi. Eu n‑am încredere în el. Se pune ceva la cale. Lumea e perturbată, iar oamenii se comportă bizar: afacerile sunt impredictibile, politicienii, perverşi.

Totul e foarte ciudat, iar creierul (creierul meu adevărat, pus la treabă acum, aici, rămas fără Feed) a început parcă să mă doară. Aş putea, dacă aş fi conectată, să mă relaxez, să recuperez evenimentele pierdute. Mama şi Martha voiau să trimită mesaje în seara asta, pentru că Martha are veşti de împărtăşit despre noua ei casă; eu mi‑aş putea lăsa lumea personală deoparte şi să‑i cunosc îndeaproape pachetele de amintiri legate de un loc aflat la atâția kilometri distanță, într‑un moment de‑acum trecut, ca şi cum eu însămi m‑aş afla acolo. Mi‑aş putea verifica sondajul; „Ce ai sacrifica?” a avut parte de zeci de milioane de retrimiteri pe zi. Tuturor le plac sondajele. Însă eu trebuie să‑l păstrez proaspăt. Atenția oamenilor trebuie permanent hrănită, iar dacă îmi doresc să‑i influențez să se gândească la lume, trebuie să fiu ingenioasă. Trebuie să mă fac auzită peste murmurul general. Asta nu înțelege Tom: că eu îmi folosesc Feedul pe post de unealtă pentru a face bine. Nu sunt dependentă!

Unul dintre primele sondaje legate de „Ce ai sacrifica?” a fost „… pentru ținuturile arctice?” S‑a potrivit, având în vedere ştirile de azi despre Energen, dar nu prea mulți au luat parte la el pe atunci şi‑am învățat din asta că nu prostia sau nepăsarea sunt de vină, ci distragerea atenției. De vină e zgomotul de fond din jurul nostru, care ne‑ademeneşte, ne tentează. Aşa că acum le strecor pe cele politice printre lucruri de genul „… ca să arăți bine?” şi „… ca să pui mâna pe bărbatul visurilor tale?”. Am primit peste şaizeci de milioane de distribuiri cu acel sondaj, apoi, i‑am lovit cu „… ca să fii mai bun cu planeta?”. Optzeci de milioane de distribuiri. I‑am dat gata. Rezervoarele de ştiri mi‑au îmbunătățit statisticile. (Politicienii au avut „câştig de cauză”, cum era şi normal – cine nu i‑ar sacrifica?!) Tot ce contează este să‑i determini pe oameni să se gândească măcar o clipă la ce îi facem lumii în care trăim. Dacă am putea obține un punct de sprijin ca la alpinişti, atunci n‑ar trebui decât să le deschidem oamenilor nițel ochii, apoi marile schimbări ar putea veni de la sine. Încă nu ştiu despre ce va fi următorul sondaj, însă, din punctul în care mă aflu acum, îmi spun ceva de genul „Ce ai sacrifica… pentru binele propriului creier?”, pentru că – iar acest lucru nu i l‑aş putea mărturisi niciodată lui Tom, deşi mi‑ar plăcea să i‑l arunc în față – nu cred că aş sacrifica Feedul! Nu cred c‑aş putea! Nu pot! Vreau să continui, chiar acum, şi urlu după el pe dinăuntru! Însă… respir… „hai, Kate, haide”… respir şi‑mi îmblânzesc tonul vocii, pentru că asta ar fi trebuit să fie o seară plăcută, iar gândurile mele pur şi simplu au luat‑o razna. La fel ca ale tuturor. Trebuie să mă concentrez.

– Hei, Tom, ce‑ar fi să facem nişte anagrame? Să ne punem vechile creiere la treabă…

El face o grimasă şi se foieşte pe scaun.

– Aşadar, Kate, tu ce‑ai mai făcut azi?

Și apoi… nu mă pot abține; e din cauză că m‑am gândit la asta şi‑am tot trimis veşti legate de subiect toată ziua, astfel încât legăturile sunt proaspete, iar eu tânjesc atât de tare să‑mi verific rezervorul de date, că parcă mi‑ar sta pur şi simplu pe limbă, un obicei care s‑a statornicit deja în toată ființa mea – intru on‑line, şi…

… pe unde naiba ai umblat? îmi scrie Martha & mama‑i chiarînspatele ei, emoticoanele ei dânddeînțeles că e pe cale să se repeadă la mine, dar oblochez & o întrerup. Am ieșit în oraș în seara asta, îi scriu eu, Tom are impresia că face bine la creier să o luăm încet, să‑l facem să funcționezecumtrebuie. Nu fi ridicolă, intervine brusc mama, aruncă și tu o privire la știrile suroriitale & înainte s‑o pot blocaiar îmi trimite una care explodează precum o celulăcerebralăproaspătformată în minteamea, simțurile & emoticoanele Marthei adunate‑nmemoriaei prinzând formă pre‑ cum un polip în creierul meu, așa că sunt ea, nu eu, o vreme:

… Sunt pe peluză, privind în sus la casa nouă, la fațada albă (noua [aburiderespirație] nuanță de la [PerfectPaint], o reclamă îmi apare în fața ochilor), ferestreascuțite, cerînno‑ rat deasupra. Pășesc pe alee (pajiștea aceea pare plină de buruieni, folosește noua [Weedaway], o reclamă îmi apare în fața ochilor) & îmi crește rimtulbătăilorinimii când în‑ tind mâna spre ușă; inimaîmibate cu 42% mai repede & în sânge mi se revarsă un șuvoi de 2,3% endorfine. E atât deinteresant! BioLockul – al meu – mă recunoaște, pentru că e încuietoareamea din casamea! & ușa se deschide automat & aud copiii la 6.72m în urma mea alergând pe alee, dar eu am ajuns la jumătatea holului deja, umbrelerăcoroase & mirosulproaspăt al soluției de lustruire & e…

… îngheț amintirea & le explic că le voi scrie mai târziu, pentru c‑am fost deja on‑line 4milisecunde & Tom își va da seama dacă mai rămân mult & încă n‑am navigat prin niciun rezervor de date în căutare de știri despre Energen și nici nu m‑am uitat la rezervorul cu [CeAiSacrifica?] & văd că afișările mele clipesc din cauza celor 57603 de mesaje, deci probabil că sondajul mergebine. Un mesaj de la cineva pe nume ChloeKarlson437 sosește chiar în timp ce mă uit – Ține‑o tot așa, că o faci bine, Kate! –, dar n‑am timp să‑i răspund pentru că – Oh, hai, Kate, îmi scrie Martha & arunc un plusdeadrenalină & în același timp caut repede informații despre [Energen] & extrag șiruri de date din toate rezervoarele, dar nu găsesc nimic nou, așa că îi dau de veste grupuluimeudeprieteni ca să văd dacă au aflat ceva nou & trimit repedeoscuză Marthei & un emoticontremurător mamei & le spun că le voi scrie mai târziu & mă deconectez & n‑au trecut decât 11 milisecunde…

… dar Tom a observat deja.

– Eşti dependentă, Kate! şuieră

– Și tu acum! mă strâmb eu şi fac un gest către toți ceilalți, deşi ştiu bine că are dreptate.

– Eşti la fel ca toți ceilalți!

– Și tu eşti un snob! Nu, ştiu, continui eu, pocnind din degete, gândind cât de repede pot fără Ai un complex oedipian de intersexual transgen indus de abandon.

Ne amuzam cu acest joc înainte ca el să‑şi termine studiile de psihoterapeut: cât de exagerat de complicate poți face să sune nişte simple sindroame psihologice? Iar ăsta chiar îl face să râdă.

– E un complex legat de tati, însă cu mult mai complex, mai adânc, explic eu, mulțumită de propria persoană, mulțumită de creierul meu şi profitând de faptul că Tom are simţul

Însă el se opreşte din râs. Îmi aruncă o privire. Clatină din cap. Nu e nevoie de emoticoane.

– Foloseşti prea mult Feedul, Kate! Eşti… Înainte nu procedai aşa. Îmi pare rău că te enervez, dar o fac pentru că‑mi pasă. Bebeluşul o s‑o ia razna din cauza asta…

Ne lăsăm din nou învăluiți de linişte, însă nu ca mai devreme. E ceva mai mult acum. Suntem amândoi de acord că Feedul a scăpat de sub control. Acest lucru ne‑a legat atunci când ne‑am întâlnit prima dată, la nunta fratelui său. Ne făceam amândoi griji pentru situația în care ajunsese lumea, iar Tom crede că lucrurile s‑au înrăutățit în ultimii cinci ani, cât au trecut de atunci. Părinții mei nu consideră că Tom este un om bun, din cauza familiei lui – e un Hatfield –, însă el chiar e cumsecade; ştiu că este, o simt cu toată inima. Nu este ca tatăl sau ca fratele lui. Totuşi, are şi el dorința aceea de absolutism, lucru pe care‑l simt acum, când mă pune să aleg. Între el şi Feed. De parcă nu i‑aş putea avea pe amândoi. Îmi mut atenția de la el şi‑mi mângâi uşor burtica, unul dintre copiii pe care, le‑o spun în mod regulat celor două sute de milioane de urmăritori pe care‑i am, îi condamnăm la moarte din cauza modului în care trăim. Și ea‑i o Hatfield.

– Kate, vrei să intri iar on‑line? Dacă vrei, putem alege să fim înceți mâine‑seară.

Dar înainte să‑i pot răspunde, se întâmplă precum un val. Zăngănit de tacâmuri şi scaune trase în spate. Icnete şi un amestec de cuvinte confuze, pronunțate de fapt în lumea reală, însă îmi dau seama de faptul că ochii tuturor au început să fulgere şi mai iute decât înainte. Cineva suspină; fata blondă şi‑a apăsat ambele mâini peste gură. Ospătarul a rupt‑o la fugă spre uşă.

– Tom?

– Intră on‑line! mă îndeamnă şi intră şi el cu o fracțiune de secundă înaintea mea şi…

… sunt asaltată de soramea. Martha țipăisteric, așa că oblochez & strâng testosteron ca să combat șuvoiuldeadrenalină pe care‑l simt, panica ei e contagioasă, & mama trimitemesajedisperată, Unde ești, unde ești? Ți‑am scris mesaje secunde întregi, Kate, ce‑i în neregulă cu tine? O blochezșipe ea & observ că subiectelemele au mii de mesajenoi & n‑am mai simțit niciodată așa ceva: Feedul se răsucește din cauza uneigreutățizdrobitoare care aproape că mă dărâmă de pe scaun în lumea reală. Încerc să‑mi  încetinesc  sistemulendocrin  pentru  că  acum mama  se răsteștelamine prin mesaje că Martha strigă la ea & decemi‑amblocatsora? Apoi asupra Feedului se pogoară tăcerea, în timp ce miliarde de conturideFeed se opresc, precum un val mareic care se retrage, înainte ca breakingnewsurile să dea năvală precum un tsunami. Meme‑urile năvălesc & zvonurile se răspândesc la fel ca o molimădeneoprit. Rezervoareledeștiri se revarsă și creează un valgigantic. În jurul lor cresc nori, în timp ce oamenii se strâng să privească, & mama mă copleșește cu panica ei, Ce se întâmplă? Medulosuprarenala îmi inundăsistemul cu adrenalină în timp ce mă reped să privesc la unul dintre rezervoare, dar ceva mi se închide drept în nas. Însă n‑a stăvilit nimic: Feedul e liber & oamenii daunăvală în alte rezervoare de date, care sunt stăvilite & stăvilite din nou, blocate de… companie? De guvern? Într‑un răstimp de 3nanosecunde, 127734rezervoarededate sunt create & stăvilite & îi spun mamei că nu știu ce s‑a întâmplat & îl înghiontesc panicată pe Tom, însă el îmi trimite instantaneu un mesaj că încearcă să‑i scrie fratelui său Ben & apoi ceva se infiltrează afară din liniștitoarea Feedchatter & apoi urmează un videoclip, un videoclip devine viral, se răspândește mai repede decât orice altceva de până atunci & ei încearcă să‑l oprească & [dariancharles] știrea este că PreședinteleTaylor1 a fost ucis. Totul devine tăcut. Toate conturiledeFeed au amuțit. PreședinteleTaylor1 a fost ucis. Se răspândește prin fractali în totFeedul, apoi suferă o mutație și se schimbă în asasinat. Deja s‑a instalat haosul în SUA, o panică molipsitoare, economia a stagnat cu totul & soldați au fost mobilizați în partea de est. Nivelurile mele de cortizol au crescut cu 18,2%, inima îmi bate de 2,93ori mai repede & sunt 100 de mii de astfel de videoclipuri & imediat ce 1rezervor e stăvilit, alte2000 îi iau locul & ridic privirea care‑i diferența dintre crimă & asasinare & mama încă mai țipă, dar glasul i se pierde în mugetul general & e ceva ce are de‑a face cu cuvântul hașiș care e un termen arhaic pentru C21H30O2 & accesez unul dintre rezervoare & ce‑i acolo, chestia pe care o înghite toată lumea, ceea ce se află la originea tuturor acestor rezervoare de date și vine în mod repetat & fără oprire, prinzând viață este un videoclip cu tagul [RichardDrake62SeniorAnalistDeSecuritateWH.SUA.StaffID#22886284812] & pe care scrie c‑a apărut acum 7,23secunde. Pătrund în fluxul lui de date stocate în memorie. N‑am idee unde se află încăperea asta, căci localizarea GPS e blocată, dar seamănă cu orice altă încăpere pentru operațiuni speciale din orice alt eveniment la care am fost martoră până acum. O masă lăcuită reflectă lumini de neoane bâzâitoare. Ecranesubțiri & birouri împodobesc pereții izolați acustic. Apoi PreședinteleTaylor1 intră în cameră cu un pulovercrem (noul model de la [Muitton], îmi semnalează o reclamă) aruncat peste umeri, cu o cană mare plină cu cafea neagră & aromată (mixtura [arabeanica] de la [Nesspro], îmi semnalează o reclamă) într‑o mână, & asta este CasaAlbăSUA, asta era CasaAlbăSUA în urmă cu 7,34secunde & amintirea asta ce se revarsă în afară este o breșă de securitate incredibilă, nici nu mă mir că rezervoarele de știri au fost stăvilite &…

— Bună ziua tuturor, rostește PreședinteleTaylor1 în lumeareală, pe un ton aspru‑plăcut & se așază. Înțeleg, continuă el, că în lumina surprinzătoarei știri emise de Energen s‑a lansat o adevărată cursă pentru ȚinuturileArcticeSudice. Nu le vom lăsa să cadă în mâinile cui nu trebuie. Oameni buni, se dă o grea bătălie într‑un climat rece. Dar înainte ca pe chipul președintelui să se formeze un surâs complet, imaginea filmată de RichardDrake62 este acoperită cu totul de o siluetă neclară – PatrickVaughn59, semnalează tagul acestuia – care se ridică în picioare & scoate la iveală o armă. Capul președintelui se transformă într‑o jerbă roșie. Camera se răsucește invers atunci când RichardDrake62 se aruncă pe jos la adăpost & amintirea lui RichardDrake62 se pierde și devine neagră & urmează zgomote confuze & cineva țipă ceva care seamănă cu „DarianCharles!” & [dariancharles] se răspândește imediat în mii de rezervoare de știri care întreabă [cineestedariancharles?] & apoi videoclipul se repetă – se repetă – se repetă. Oricine‑ar fi răspândit filmarea dă zoom de fiecare dată pe chipul președintelui când  capul  acestuia  s‑a  făcut  bucăți  &  amintirea  încetinește până  devine  o  înșiruire  de  bucăți  de  cadre disparate  –  capul președintelui se face bucăți în slow motion & filmarea asta este transmisă în 47196255conturideFeed doar din acest rezervor de știri & într‑o cascadă amețitoare, toate rezervoarele de știri sunt dintr‑odată stăvilite. Totul se oprește… E ca și cum am pășit din‑ colo de marginea lumii. Nu se mai întâmplă nimic; nu mai există decât un singur mesaj care apare pe totFeedul, oriunde aș căuta. E de la guvern și‑mi spune să plec acasă în liniște, să plec acum acasă. Toate celelalte date sunt stăvilite & în lumeareală, în restaurant, ne ridicăm cu toții în picioare precum o turmă & ne repezim pe stradă. Lumea se calcă în picioare în jurul nostru, în vârful dealului învăluit în semiîntuneric, și luată prin surprindere de absența oricărei mișcări dinspreFeed. Toate comunicațiile au fost oprite. În depărtare, turnul, Hubul Feedului, a rămas în continuare luminat, însă acum nu mai transmite decât ce‑i spune guvernul. Rămasă conectată la rețea, văd cum quickcode‑urile trezesc acum la viață panourile cu reclame, făcându‑le să pulseze cu același mesaj la nesfârșit, care se reproduce în buclă și se transformă în culori de neon orbitoare, răspândindu‑se peste tot, umplând aerul, înecând cerul nopții în nuanțețipătoare care ne spun să plecăm acasă, că s‑a dat stingerea, mergețiacasă, s‑a dat stingerea, mergețiacasă, s‑a dat stingerea, mergețiacasă.

Top 10 – Grupul Editorial Corint la Gaudeamus

Topul vânzărilor la Târgul Internațional de Carte Gaudeamus Radio România

Grupul Editorial Corint

Este posibil ca imaginea să conţină: 2 persoane

Anul acesta, Grupul Editorial Corint împlinește 25 de ani de când aduce bucurie în bibliotecile românilor și i-a întâmpinat pe cititori în Pavilionul B2 Romexpo, cu reduceri de până la 70% la titlurile portofoliului. Cei mai pasionați cititori au descoperit noutăți editoriale la toate colecțiile: Corint Junior, Corint Istorie, Leda Edge, Corint Future, Istorii urbane și Descoperă China. 

O carte bună se savurează în compania unei cafele aromate, iar pentru asta Kurukahveci Mehmet Efendi a fost alături de noi pe tot parcursul târgului cu degustare de cafea. La această ediție am avut multe surprize pentru cititorii noștri: prăjituri cu răvașe pentru titlurile colecției Descoperă China, sacoșe de pânză pentru bestsellerul „Marele incendiator”, pastă de dinți de la Catena pentru cel mai căutat titlu din colecția Povești ilustrate („Până și monștrii se spală pe dinți”) și câte un pachet de cafea care a completat titlul „Povestea cafelei turcești”. Pe lângă noutăți, am pregătit ateliere zilnice pentru copii, lectură pe roluri, dar și invitați de marcă.

Printre lansările de top, dorim să menționăm evenimentele următoare: 

  • Lansarea bestsellerului „Maria Tănase. Artista, omul, legenda” de Stejărel Olaru, în compania invitaților: Dan C. Mihăilescu, Iuliana Tudor, Cătălin Striblea.
  • Vizita la București a lui Jamie Susskind, autorul volumului „Politica viitorului”, colecția Corint Future. La lansare au participat Ada Roseti – coordonatoarea colecției Corint Future, Ion M. Ioniță – redactor-șef revista Historia și robotul 3-5CU (Escu).

REDUCERILE pregătite pentru pasionații cititului au fost pe măsura așteptărilor, primele două zile ale târgului venind în întâmpinarea publicului cu reduceri de 45%, urmând reduceri 30% vineri, sâmbătă și duminică.

În topul vânzărilor de la această ediție a Târgului de Carte Gaudeamus, menționăm primele 10 titluri:

  1. MARIA TĂNASE. ARTISTA, OMUL, LEGENDA de Stejărel Olaru
  2. JACLYN HYDE de Annabeth Bondor-Stone și Connor White
  3. POLITICA VIITORULUI. TEHNOLOGIA DIGITALĂ ȘI SOCIETATEA de Jamie Susskind
  4. PÂNĂ ȘI MONȘTRII SE SPALĂ PE DINȚI de Jessica Martinello și Gregoire Mabire
  5. MANUSCRISELE ROȘII ALE MAGIEI de Cassandra Clare
  6. ULTIMELE CONVORBIRI CU REGELE MIHAI I de Bogdan Șerban-Iancu
  7. POVESTEA CAFELEI TURCEȘTI de M. Sabri Koz și Kemalettin Kuzucu
  8. MALAMANDER de Thomas Taylor
  9. IRLANDEZUL. ASASINUL MAFIEI de Charles Brandt
  10. ASCENSIUNEA ROBOȚILOR. TEHNOLOGIA ȘI VIITORUL FĂRĂ JOBURI de Martin Ford

Editura Corint la Gaudeamus 2019

Este posibil ca imaginea să conţină: text

În perioada 20-24 noiembrie, Editura Corint va fi prezentă la cea de-a XXVI-a ediție a Târgului de Carte Gaudeamus Radio România.

  Anul acesta, Grupul Editorial Corint împlinește 25 de ani de când aduce bucurie în bibliotecile românilor și vă așteaptă în Pavilionul B2 Romexpo, cu reduceri de până la 70% la titlurile portofoliului. Pentru cei mai pasionați cititori avem noutăți editoriale la toate colecțiile: Corint Junior, Corint Istorie, Leda Edge, Corint Future, Istorii urbane și Descoperă China. 

Unul dintre cele mai importante momente ale târgului îl reprezintă vizita lui Jamie Susskind, autorul volumului „Politica viitorului”, colecția Corint Future. Lansarea cărții lui va avea loc sâmbătă, 23 noiembrie, ora 13:00, la standul Corint, alături de robotul 3-5CU (Escu), pe care îl puteți cunoaște înainte de lansare.

O carte bună se savurează în compania unei cafele aromate, iar pentru asta Kurukahveci Mehmet Efendi este alături de noi pe tot parcursul târgului cu degustare de cafea. La această ediție avem multe surprize pentru cititorii noștri: prăjituri cu răvașe pentru titlurile colecției Descoperă China, sacoșe de pânză pentru bestselleruri, pastă de dinți de la Catena pentru cel mai căutat titlu din colecția Povești ilustrate („Până și monștrii se spală pe dinți”) și câte un pachet de cafea care completează titlul „Povestea cafelei turcești”. Pe lângă noutăți, am pregătit ateliere zilnice pentru copii, lectură pe roluri dar și invitați de marcă, pe care îi puteți descoperi în programul de mai jos:

Miercuri, 20 noiembrie

11:00 – Dinți curați, zâmbete frumoase! Jocuri și animație pentru copii pornind de la cartea „Până și monștrii se spală pe dinți”, colecția Povești ilustrate, Corint Junior 

15:00 – lansare de carte: „Lumea Majestății Sale”, volum jubiliar coordonat de Alexandru Muraru și Daniel Șandru, cu participarea Alteței Sale Regale Principele Radu, a actriței Oana Pellea și a istoricului Filip-Lucian Iorga (spațiul de evenimente „Mircea Nedelciu”)

Joi, 21 noiembrie

12:00 – lansare de carte și Incubator de lectură: „Miracolele Mirandei” de Siobhán Parkinson, Corint Junior. Participă: Patrick Coleman (Ambasada Irlandei), Svetlana Cârstean și Ana Maria Sandu.

15:00 – lansare de carte: „24 martie. Cronica infernului kosovar. Povestire. jurnal, meditație” de Fehmi Ajvazi. Participă: Arlinda Morava, Daniela Busa și Marius Dobrescu

17:00 – lansare de carte: „Ultimele convorbiri cu Regele Mihai I” de Bogdan Șerban-Iancu, în prezența autorului. Alături de autor va fi jurnalistul Ion M. Ioniță.

Vineri, 22 noiembrie

12:00 – lansare de carte: „Povestea norocoasei Ruth” de Ruth Behar, colecția Smart Age, Corint Junior. Participă Maia Morgenstern și George Gîlea (Radio România Cultural).

15:00 – lansare de carte: „Povestea cafelei turcești” de M. Sabri Koz și Kemalettin Kuzucu. Proiect sprijinit de brandul de cafea turcească Kurukahveci Mehmet Efendi. Participă Gheorghe Florescu și Bedros Horasangian.

17:00 – lansarea colecției „Descoperă China” și a ultimei cărți din cadrul acesteia „Educația chineză azi” de Zhu Yongxin. Participă Guo Xiaoming (Renmin University Press), Xi Lei (Ambasada Republicii Populare Chineze), Luminița Bălan, Marina Almășan, Constantin Lupeanu.

Sâmbătă, 23 noiembrie

11:00 – lansare de carte și lectură pe roluri: „Malamander” de Thomas Taylor, colecția Aventură și mister, Corint Junior. Participă Nicoleta Dascălu, Cătălin Strat și actorii Ana Maria Bercu și Marius Ursu.

13:00 – lansare de carte în prezența autorului britanic Jamie Susskind: „Politica viitorului. Tehnologia digitală și societatea”, colecția Corint Future. Alături de autor vor fi jurnalistul Ion M. Ioniță și Ada Roseti, coordonatoarea colecției Corint Future. Evenimentul are loc în limba engleză, cu sistem tehnologic de traducere simultană pentru public.

14:30 – lansare de carte și sesiune de autografe: „Maria Tănase. Artista, omul, legenda” de Stejărel Olaru, colecția Corint Istorie Autori Români. Participă: Stejărel Olaru, Dan C. Mihăilescu, Iuliana Tudor, Cătălin Striblea.

Duminică, 24 noiembrie

11:00 – Cărți noi și fabuloase în colecția Smart Age, Corint Junior, prezentate de Cătălin Striblea și Cătălin Strat.

13:00 – lansare de carte: „Aventuri în Țara Trolilor. Jurnal de călătorie în Norvegia” de Marina Almășan. Participă: Adrian Artene, Monica Pop, Eugen Cristea, Iuliana Marciuc, Mihai Pocorschi, Diana Iovanovici Șoșoacă.

16:00 – lansare de carte și sesiune de autografe: „Marele incendiator. Cronica unui fapt divers” de Stelian Tănase (spatiul de evenimente „Mircea Nedelciu”). Participă: Stelian Tănase, Adrian Pârvu, Cristian Teodorescu, Bedros Horasangian.

Detalii suplimentare:

Flori Mihalache

Director PR

flori.mihalache@edituracorint.ro

Semnal editorial 114 + Fragment în avanpremieră: Nicholas Searle – Maestrul minciunii

Este posibil ca imaginea să conţină: 2 persoane, text

Fragment în avanpremieră

Traducere din limba engleză de Loredana Frățilă‐Cristescu 

 

Capitolul unu 

Nom de guerre

„ESTE PERFECT”, îşi zice Roy. Kismet2, descoperire întâmplătoare, destin, pură întâmplare, spune‐i cum îți place. Toate într‐una. Nu‐i sigur că crede în soartă ori în orice altceva în afară de prezentul imediat. Dar, pe de altă parte, în general, i‐a mers bine în viață. 

Se ridică în picioare şi se plimbă prin apartament, verificând să fie ferestrele bine închise, iar electrocasnicele oprite corect. Bate cu palma peste pieptul blazerului său atârnat pe dosul uşii: da, portofelul e la locul lui. Cheile sunt pregătite pe consola din hol. 

Femeia asta pare mană cerească, în fine, cel puțin din CV‐ul pe care l‐a deschis el pe ecran. A dat Domnul! Știe cum să pre‐ va dă micile modificări, momentele acelea în care o uşoară imperfecțiune este transformată, printr‐o alegere inteligentă a cuvintelor ori o minciunică nevinovată, în ceva indiscutabil pozitiv. E în firea omului. Se îndoieşte, de exemplu, că pe ea chiar o cheamă Estelle, la fel cum nici pe el nu‐l cheamă Brian. Din punctul lui de vedere, asemenea trucuri neînsemnate sunt de aşteptat şi acceptabile. Ele ung rotițele. Când vor fi date la iveală, o să se arate potrivit de tolerant şi amuzat de toate aceste mici înflorituri. Spre deosebire de minciunile mai degrabă mari cu care dai piept adesea, îşi zice el, punând pliculețul de ceai în coşul de gunoi, clătind ceaşca şi farfurioara şi aşezându‐le, cu fundul în sus, pe scurgătorul de vase. 

1 Nume de război”, pseudonim folosit de cineva pentru o anumită activitate, inițial pseudonim de luptător în război (în fr. în orig.) (n. tr.).

2 În islamism, soartă, destin, fatalitate, voia lui Allah(în persană în orig.) (n. tr.). 

Trage aer în piept şi opreşte computerul, apoi împinge or‐ donat scaunul sub birou. A mai fost în acest punct în care‐şi pune mari speranțe. Gândul care l‐a fulgerat aduce cu sine o sastiseală de moment. Întâlnirile alea îngrozitoare la Beef‐ eaters şi Tobys de prin comitatele din jurul Londrei cu femei bătrâne şi anoste, la care amărăciunea neîmplinirii maritale alături de soți neinteresanți, care n‐au făcut nimic în viață, a devenit, pesemne, la văduvie, sămânța unui sentiment că au permis de voie să mintă! Pentru ele nu există amintiri fericite sau binecuvântarea de a locui în vile umbrite de verdeață în Surrey. Aceste femei trăiesc în case sărăcăcioase care, fără îndoială, miros a prăjeală şi o duc de azi pe mâine cu pomană de la stat, blestemându‐l pe Bert, Alf sau care‐o mai fi fost el şi cugetând la o viață furată. Umblă după ce mai pot prinde şi ele acum, cu orice mijloace. Cine le poate condamna pentru asta? Inspecție rapidă. Cămaşă albă imaculată: da. Dungile pantalonilor de flanel gri: perfecte. Pantofii lustruiți cu scuipat: lucesc. Cravata regulamentară cu dungi: bine înnodată. Părul: pieptănat atent. Sacou albastru luat de pe umeraş şi îmbrăcat. I se potriveşte mănuşă. Privire fugară în oglindă: arată de şaptezeci de ani, chiar şi şaizeci la nevoie. Se uită la ceas. Taxiul ar trebui să ajungă în curând. Drumul cu trenul de la Gara Paddington o să dureze cam treizeci de minute. 

Pentru femeile alea disperate, reprezintă o evadare. O aventură. Pentru Roy, năzbâtia asta cu mersul la întâlniri e ceva diferit: un demers de profesionist. Nu‐şi permite să devină un divertisment frivol sau să le decepționeze cu blândețe. Le fixează cu ochii lui albaştri înainte să le facă bucăți mai ceva ca un criminalist. Șterge pe jos cu ele. Și‐a făcut temele şi le informează despre asta. 

„Credeam c‐ai zis că ai un metru şi şaptezeci şi unu de centimetri înălțime şi eşti subțire”, poate să zică el, ca şi cum nu‐i vine să creadă, însă suficient de delicat cât să nu adauge: „şi nu o piticanie obeză”. „Nu prea semeni cu poza, nu? E făcută acum câțiva ani, scumpo?” (Nu adaugă şi completarea ulterioară: „şi în ea e soră‐ta, care arată mai bine.”) „Locuieşti lângă Tunbridge Wells, zici. Mai degrabă Dartford, nu?” Ori: „Atunci când vorbeşti despre faptul că‐ți faci vacanțele în Europa te referi la un pachet turistic la Benidorm1 o dată pe an luat prin agenție împreună cu soră‐ta?” 

Dacă, aşa cum a plănuit, ajunge al doilea la locul de întâlnire, de obicei procedează la o scurtă recunoaştere ca să cântărească lucrurile. Când se confruntă cu elementul deprimant familiar, poate pur şi simplu să plece fără să se prezinte. Aşa‐i de previzibil totul! N‐o face însă niciodată. O priveşte ca pe datoria lui să le sfărâme iluziile zadarnice. Are să le fie mai bine, într‐un final. Începe cu zâmbetul lui fermecător şi salutul galant, după care trece lin, dar rapid la ceea ce a devenit un soi de scenariu de bază. 

„Una dintre chestiile care‐mi displac foarte tare este lipsa de onestitate”, zice el. 

De regulă, ele zâmbesc şi încuviințează supuse din cap. „Aşadar, cu scuzele mele şi având la activ şi câte‐o experiență neplăcută” – încă un zâmbet, cât de blând poate –, „să trecem la subiect, bine?” 

1 Stațiune pe coasta de est a Spaniei, în provincia Alicante (n. tr.). 

În general, aici ele iar încuviințează din cap, probabil fără zâmbet şi cu un foit uşor pe scaun pe care el îl remarcă, dar alții poate că nu. 

Insistă scrupulos să împartă nota de plată la final şi nu lasă loc ambiguităților în ceea ce priveşte viitorul. Fără politețuri nesincere. „Nu eşti ceea ce mă aşteptasem eu”, zice el, clătinând obosit din cap. „O, nu! Ce păcat! Dacă te‐ai fi exprimat şi tu mai clar. Dacă te‐ai fi descris mai… exact, să spunem? Am fi putut evita amândoi risipa asta de energie. Pe care, la momentul acesta al vieții noastre” – aici un licăr scurt al ochilor şi un zâmbet schițat ca să le arate ce pierd –, „nu prea ne‐o permitem. De‐ar…” 

Speră ca astăzi să nu fie nevoit să recurgă la asemenea mă‐ suri. Dacă însă va fi cazul, atunci se va fi achitat de această datorie față de sine, față de nefericita de dinaintea lui şi de sistemul care îi potriveşte greşit pe cei lipsiți de speranță cu cei care‐şi fac iluzii, motiv pentru care, crede el, e în mare peri‐ col să se discrediteze. Toate orele alea irosite bând Britvic1, tot efortul depus pentru o conversație care curge greu la o porție de grătar sclipitor cu diferite feluri de carne ori în fața unor plăcinte cu carne de vită şi bere produse în masă şi încălzite la microunde, legume la cuptor sau tikka masala2, toate momentele acelea de bun‐rămas jenante, cu false promisiuni de a ține legătura pe viitor. Nu erau pentru el. Încă şi mai puțin erau toate acele relații sortite eşecului, când, de fapt, nu‐şi dorea decât o ultimă zi însorită. 

Roy nu‐i pesimist, totuşi. „Adună‐te, gândeşte pozitiv!” De fiecare dată porneşte de la zero, plin de speranță. „De data asta are să fie altfel”, îşi spune el, trecând repede peste faptul că şi‐a mai zis‐o de câteva ori înainte. Simte însă că n‐are să mai fie la fel. A sosit taxiul. Se îndreaptă de spate, îşi zâmbeşte şi încuie uşa înainte să se îndrepte cu paşi grăbiți spre maşină. 

1 Marcă britanică de băuturi răcoritoare (n. tr.).

2 Preparat culinar de origine indiană, foarte popular în Marea Britanie, care constă din bucățele de carne (în special pui) cu un sos de curry picant (n. tr.). 

 

BETTY FACE ULTIMELE PREGĂTIRI, foarte atentă să‐şi țină în cântarea sub control. Stephen o s‐o ducă la pub şi o s‐o aştepte afară, aşa că nu‐şi face griji. Nu tu obraji aprinşi când întârzie trenul periculos de mult. Nu tu durere inutilă de şolduri când se grăbeşte lipsită de eleganță pe strada mare. Nu tu agitație după întâlnire care să‐i afecteze capacitatea de a‐şi găsi din nou drumul spre casă. Iar Stephen o să fie prezent, în caz c‐ar simți, pe neaşteptate, nevoia de a pune capăt mai devreme întâlnirii. 

Vor trebui să pornească în câteva minute, i‐a zis Stephen după ce‐a căutat pe Google şi pe drăcia lui cu navigație prin sa‐ telit. Ea se descurcă oarecum cu internetul, dar tot mai sunt atâtea chestii pe acolo care‐o zăpăcesc. De pildă, ce e ăla un tweet? „Cum naiba am supraviețuit noi fără toate dispozitivele astea? Sau, mai la obiect, de ce se bazează tinerii atât de mult pe ele?“ 

Îl aude pe Stephen măsurând uşor holul cu pasul. Pare mai agitat decât ea, ce drăguț din partea lui! Când îşi dă cu ruj, se uită în oglindă. N‐o să fie niciun pic de nelinişte de ultimă clipă. Rochia albastră înflorată pe care a ales‐o o să fie perfectă şi îi scoate în evidență părul blond, tăiat bob, cât de „la modă” se poate la vârsta ei. N‐o să schimbe colierul delicat de argint şi broşa asortată cu ceva care sare mai tare în ochi, ca perlele. N‐o să opteze pentru pantofi mai mult sau mai puțin comozi. N‐o să necesite o ultimă cană de cafea care să‐i dea curaj. 

Betty nu se consideră emotivă. E calmă şi realistă, după cum îi place să creadă. Cândva descrisă, pe bună dreptate, drept frumoasă, acceptă, speră ea, cu grație, urmele lăsate de trecerea timpului. Preferă să se gândească la ele ca la simple urme, nu ravagii. Chiar dacă, într‐o oarecare măsură, e încă radioasă, frumoasă nu mai este. Nu se mai poate preface că e, în ciuda încercărilor hotărâte ale revistelor pentru femei de a crea şi a cuceri o nouă piață, cea a femeilor cu părul cărunt. Poate că ea e ceva diferit, fără nume şi fără vârstă. 

Pune la loc capacul rujului, freacă uşor buzele una de alta ca să se asigure că l‐a întins bine, pipăie colierul cu degetele, îşi atinge uşor părul şi se mai uită pentru ultima dată să vadă cum arată. E gata. Aruncă o privire fugară ceasului: a terminat cu cinci minute mai devreme. Stephen o întâmpină cu o îmbrățişare delicată şi cuviincioasă când iese în hol. 

— Arăți superb! zice el, iar ea îl crede. 

 

 

STEPHEN CONDUCE MAI POTOLIT pe ploaie decât ar face‐o cu altă ocazie. Chiar şi mai şi, dat fiind că, nici în cele mai bune momente ale lui, nu are încredere în priceperea lui ca şofer. Conduce încet pentru el, ca să se calmeze, nu pentru ea. Ea e plină de vigoare, clar mult mai plină de vigoare decât el, în ciuda diferenței de vârstă care îi desparte. Și‐a trăit viața, mai degrabă decât să studieze cum şi‐au trăit‐o alții pe‐a lor. O pasăre bătrână plină de temperament, ar putea zice unii, dar nu şi el. Nu, el nu şi‐ar putea închipui ceva mai nepotrivit. N‐ar folosi un asemenea limbaj şi, oricum, caracterizarea ar fi inexactă. Ea e fragilă, deşi nu ca o vrăbiuță, cu trăsături de porțelan şi siluetă filiformă. Constituția ei e puternică. Imposibil de frânt, ar zice el. 

Pornesc devreme ca să nu rişte să întârzie. El îşi face drum cu băgare de seamă prin intersecții, se sileşte să meargă tot timpul cu 16 kilometri la oră sub viteza legală şi respectă restricțiile impuse de semnele de circulație cu exagerată obediență. E o zi importantă pentru ea, pentru el. 

— Nu eşti deloc agitată? o întreabă.

— Un pic, îi răspunde. Nu prea tare, totuşi. Pentru mine e însă mai uşor, nu‐i aşa? 

— Cum vine asta?

— Pentru că eu întreprind acțiunea. Nu aştept. Nu mă uit. O să fiu acolo. Tu o să fii afară, în maşină. Neajutorat. 

— Dar tu o să fii acolo înăuntru. Cu el. Cine ştie cum o să fie ca om? Cum o să fie experiența pentru tine? 

Zâmbeşte.

— Tocmai asta e! Ceea ce uşurează lucrurile. Realmente. Nu vezi, nu? Cum ai putea? Am trecut de vârsta la care mai contează ceva cu adevărat, mai ales ce zic sau fac eu. Pot să mă comport cât de scandalos vreau, fără să mă tem de urmări. Sunt o cantitate periculoasă. Nu mai am treabă cu jena. Dacă nu merge, nu merge. O să trăiesc să mai dau piept cu viața încă o zi. 

— Eşti remarcabilă! Curajoasă…

— Nu chiar. Ce se poate întâmpla? O băutură şi ceva de ciugulit alături de ceea ce este, fără îndoială, un gentleman desăvârşit într‐un local de țară aglomerat. Cu cavalerul meu în armură strălucitoare, aşteptând afară în timp ce strânge nervos în mână telefonul mobil. Ce se poate întâmpla? 

El zâmbeşte şi iese de pe autostradă pe drumul de acces. 

 

 

— ESTELLE, SE PREZINTĂ EA, întinzând mâna, cu o licărire în ochi când zâmbeşte. 

— Brian! răspunde el. Încântat! L‐a găsit. După cele zece minute de rigoare de la ora stabilită, grație învârtitului judicios al lui Stephen cu maşina prin zonă, însoțit de priviri fugare spre clădirea nou construită ca să pară veche şi luminată puternic în după‐amiaza mohorâtă de martie. 

Pentru Roy, e genul de femeie pe care‐o recunoşti instantaneu. De statură medie, subțire, care pare tânără pentru vârsta ei, cu ceva de puştoaică jucăuşă în ea, expresie de încântare şi ochi atrăgători. Păr frumos. O rochie uluitoare, care‐i scoate în evidență silueta. Cu siguranță, pe vremuri, mulți bărbați au întors capetele după ea. Fotografia de pe site n‐a mințit. Uşoara lui iritare că nu ajunsese ea înainte se evaporă. Aprobă. O, da! Chiar foarte tare. 

— Ce să‐ți iau de băut? întreabă el.

— Mi‐ar plăcea… un martini cu votcă.

Nu ştie de ce, pur şi simplu aşa i‐a venit în minte. O astfel de impetuozitate nu este indicată în următoarea oră sau două. Control şi disciplină. 

— Agitat sau amestecat1? întreabă el cu un zâmbet şi o ridicare din sprânceană. 

„Cam departe de obişnuitul şi tristul sherry“, îşi zice.

— Ha, ha! face ea. Îi comandă băutura, propune să ia loc şi le duce paharele la masa numărul 16. 

— Cum m‐ai recunoscut? o întreabă. 

1 Aluzie la celebra replică Shaken, not stirred a agentului 007, personajul romanelor de acțiune imaginate de Ian Fleming. Eroul acestora, agentul secret James Bond, adoră martini cu votcă, iar atunci când o comandă la bar, cere ca băutura să fie, de fapt, amestecată în shaker, nu cu lingurița (n. red.).  

— Păi am intrat, am făcut ochii roată şi iată‐te stând la bar! Înalt, distins, deştept, exact cum te‐ai descris. Fotografia te surprinde foarte bine. 

„Nu‐i prea departe de adevăr”, gândeşte ea. De fapt, dintr‐o mare de directori de vânzări ambițioşi şi motivați – aparent – în vârstă de şaisprezece ani, n‐a fost greu de reperat. 

— CVAO1, zice el.

— Poftim?

— Ce vezi, aia obții. Fac exact ce scrie pe cutie.

— Ah! exclamă ea. Ce dezamăgitor! Zâmbeşte ca şi cum ar vrea să‐l asigure că flirtează.

— Ho, ho, ho! hohoteşte el după o scurtă pauză, cu umerii săltându‐i. Foarte bine! Văd că am dat de bucluc. O să ne înțelegem de minune. 

O evaluează sincer.

— O, da! 

ÎȘI COMANDĂ MÂNCAREA, ea, paste vegetariene, el, friptură, ou şi cartofi prăjiți. Printre îmbucături de conchigliette2 parcă de plastic mânjite cu legume prelucrate pentru mâncarea de bebeluşi şi un sos ațos de brânză, ea îl studiază mai îndeaproape. E, într‐adevăr, înalt şi lat în umeri, cu un păr des şi alb dat pe spate, lăsând să se vadă o față roşie, pe care afluenții vaselor de sânge au desenat o hartă complexă. Părul e îmblânzit cu gel şi lipit cu grijă după urechi. Are nişte ochi uimitori, aproape primejdioşi, cu albastrul‐deschis al irişilor în albul lăptos din jur, pe o mare de piele care se înroşeşte, vigilenți, care o săgetează atunci o privesc. Dacă n‐ar fi vârsta care să mai slăbească impresia, s‐ar putea teme de el, de fapt, se şi teme un pic. 

1 În orig., WYSIWYG (what you see is what you get = ce vezi, aia iese/ obții), termen din IT care înseamnă că imaginile şi textul arată pe un ecran de computer la fel cum vor arăta tipărite (n. tr.). 

2 Paste făinoase în formă de mici cochilii de scoici (în it. în orig) (n. tr.). 

A fost cândva un om care impunea respect, îşi zice ea, înalt şi autoritar. Încă se mai ține astfel, dar se observă o gârbovire pe care n‐o poate ascunde. Umerii îi sunt încovoiați, iar ochii dau de înțeles că, la urma urmei, nu se poate sustrage morții. Dovada e mult prea convingătoare şi poartă în ea dezamăgirea produsă de intensificarea deteriorării fizice şi mintale. Îşi dă şi ea seama cam cum trebuie să se simtă el, deşi n‐a fost niciodată impunătoare; vivace, probabil, dar fără acea vanitate ciudată masculină a cărei inutilitate o dă, crud, la iveală, inevitabilul declin al puterii virile masculine. Cumva, îi pare rău pentru el. 

Conversația curge uşor.

— E bună, zice ea nesinceră, ridicând privirea de la mizeria din farfuria ei. 

— A, da, zice el. Te poți baza pe oamenii de aici.

— Friptura ta cum e?

— Splendidă. Mai vrei un pahar?

— Da, Brian. N‐am să refuz.

— Nu conduci maşina?

— Nu. M‐a adus nepotul meu.

— Nepotul?

— Da. Stephen e numele lui. Mă aşteaptă afară, în maşină. Cufundat într‐o carte, fără îndoială. 

— Eşti apropiată de membrii familiei tale, deci?

— Da, răspunde ea hotărât. Nu suntem mulți, dar suntem foarte apropiați. 

— Povesteşte‐mi despre ei! Ăsta e unul dintre subiectele evidente de conversație, iar ea e pregătită. Fiul ei, Michael, director în industria farmaceutică şi care locuieşte în apropiere de Manchester împreună cu soția, Anne. Fiul lor, Stephen, istoric la Universitatea din Bristol. Fiica lor, Emma, care studiază engleza la Edinburgh. Îl pomeneşte în treacăt pe Alasdair, răposatul ei soț, dar ştie că nu e momentul să discute tristețile particulare, care, parțial, i‐au adus la masa la care stau. 

E rândul lui Brian. Fiul său, se pare, proiectează bucătării la Sydney şi iau rar legătura unul cu altul, fără să se formalizeze, pe un ton cumva amical. Nu, nu are nepoți. E evident că Brian nu se simte în largul său atunci când trebuie să vorbească des‐ pre fiul lui. El unul a fost fratele cel mai mare din trei, iar frații i‐au murit. Mai era şi soția lui, Mary. Sărmana, sărmana Mary! Coboară privirea, iar Betty bănuieşte că s‐ar putea să‐i apară o lacrimă în colțul ochilor. 

— Știi tu, zice el, ridicând privirea, înviorat parcă, una dintre chestiile care‐mi displac foarte tare este lipsa de onestitate. Se uită fix la ea, iar Betty îi răspunde cu o privire egală ca intensitate. 

— Se pare că, în zilele noastre, nimeni nu mai are rezerve şi minte cu neruşinare. Când e prins, desigur, o, da! Se pare însă că lipsa de onestitate e în regulă, dacă poți trece neobservat. Deplâng chestia asta. Mă înțelegi? 

Se uită la el şi zâmbeşte:

— Da, cred că da.

— Aşa că trebuie să‐ți mărturisesc că mă fac vinovat de o mică înşelătorie. În ceea ce priveşte întâlnirea cu tine. 

Face o pauză şi ia o expresie solemnă.

— Mă tem că nu mă cheamă Brian, ci Roy. Roy Courtnay. Brian a fost un nom de plume1 pentru această întâlnire. Dacă pricepi ce vreau să zic. Momentele astea te fac să te simți atât de vulnerabil! 

1 Pseudonim literar (în fr. în orig.) (n. tr.). 

Nom de guerre, îşi zice Betty, uşor iritată.

— A, asta era! răspunde ea cu o indiferență veselă. N‐am mai făcut asta niciodată, dar am presupus că aşa se întâmplă de obicei. O măsură de protecție firească. Bănuiesc că acum e momentul în care mărturisesc eu că nici pe mine nu mă cheamă Estelle. Ci Betty. 

Se uită serioşi unul la altul înainte să izbucnească în acelaşi timp în râs. 

— Îți pot promite că aceasta a fost ultima oară când te‐am mințit, Betty. Orice o să‐ți spun de‐acum înainte are să fie adevărat. Sinceritate totală îți pot promite, Betty. Sinceritate totală, spune el şi zâmbeşte larg. 

„Uşurel!” îşi zice ea, zâmbindu‐i la rândul ei fără rezerve şi fără echivoc. 

— Mă bucur s‐o aud. Au depăşit o limită, simte fiecare în sinea lui, şi se relaxează. Sporovăiesc, vorbind despre tineri. E un teritoriu sigur, iar prin platitudini îşi pot împărtăşi uimirea față de viața din ziua de azi. 

— Sunt aşa de curajoşi! zice ea. N‐aş fi îndrăznit în veci să fac unele dintre lucrurile pe care le fac ei. 

— Și aşa de nepăsători! răspunde el, totul este atât de uşor pentru ei. Fără perseverență. 

— Știu. N‐au nicio grijă. Nu ca noi. Mă bucur că‐s aşa. Betty presupune că momentul de față trebuie să facă neapărat parte din întregul proces, să fie un pas pe calea spre o mai mare intimitate. Nu prea crede ce zice, inventează din mers. 

Îi spune lui Roy că Stephen nici măcar n‐are telefon la el în apartament, căci chestia aia mobilă inteligentă pare să fie tot ce‐i trebuie. Îşi ține viața în buzunarul de la spate al pantalonilor. Când erau mici, cad ei de acord, cel mai puternic simbol al statutului social era să ai telefon acasă. Acum e o gafă din acest punct de vedere. Fiul ei are trei maşini şi sunt doar doi oameni în casa lui, acum că au plecat ambii copii. Sau mai degrabă nu le deține, ci plăteşte lunar o sumă exorbitantă pe leasing şi le predă pe fiecare contra uneia noi la fiecare trei ani, un aranjament absurd pe care i l‐a explicat răbdător de câteva ori, dar pe care ea tot nu reuşeşte să‐l priceapă, după cum zice băiatul. N‐ar îndrăzni nimeni în ziua de azi să mai strângă bani să cumpere ceva. Nepoata sa are douăzeci de ani şi a vizitat mai multe țări decât Betty în toată viața ei. Trăncăneşte, aruncându‐se cu capul înainte, îşi dă ea seama, dar nu contează. E în regulă. 

Stephen este chemat prompt şi apreciat.

— Un tânăr pe cinste! zice Roy cât e tânărul la toaletă. Un omagiu la adresa ta, Betty. Un tânăr pe cinste! 

Se face schimb de numere de telefon şi se exprimă sincer intenția de revedere nu peste multă vreme. Se oferă să‐l ducă pe Roy cu maşina la gară, dar el refuză. 

— Nu‐s chiar aşa de decrepit, răspunde iute. Se ajunge repede pe jos. 

Se ridică în picioare când pleacă ei şi o sărută pe Betty pe obraz. Ea îi întoarce gestul, îl strânge de braț şi‐l trage uşor spre ea, deşi nu tocmai în intimitatea unei îmbrățişări, după care întinde brațele şi‐l ține aşa, privindu‐l în ochi. 

— Pe data viitoare, atunci! zice ea.

Au revoir, Betty! răspunde el. 

Lecturi 210: Daniel O’Malley – Dosarele Checquy, Volumul 1: Nume de cod – Tura

Este posibil ca imaginea să conţină: text

Daniel O’Malley – Dosarele Checquy, Volumul 1: Nume de cod – Tura (The Checquy Files I: The Rook, 2012) 624p., TPB, 13×20, Corint, 2019, Colecția Leda Edge, Trad. Alexandra Fusoi, Red. Shauki Al-Gareeb, 43.92 (54.9) lei, ISBN 976-606-793-633-9

Premii: Aurealis Award for Science Fiction Novel 2012

Nominalizări: Green Mountain Book Award Nominee 2016, Goodreads Choice Award Nominee for Paranormal Fantasy 2012

Nota Goodreads: 4.12 (43762 note)

Descrierea editurii: „Trupul pe care-l porți a fost cândva al meu.” Așa începe scrisoarea pe care Myfanwy Thomas o ține în mână atunci când se trezește într-un parc londonez înconjurată de cadavre care poartă mănuși din latex. Fără să aibă habar cine e, Myfanwy trebuie să urmeze instrucțiunile pe care i le-a lăsat fostul eu pentru a-și descoperi identitatea și a-i găsi pe agenții care vor s-o distrugă. Curând află că e o Tură, un membru de rang înalt al unei organizații secrete numite Checquy, care se luptă cu numeroasele forțe supranaturale din Marea Britanie. De asemenea, descoperă că și ea posedă o abilitate rară, posibil letală. În misiunea ei de a afla care membru din Checquy a trădat-o și de ce, Myfanwy întâlnește o persoană cu patru trupuri, o aristocrată care îi poate pătrunde în vise, o instituție secretă unde copiii sunt transformați în luptători letali și o conspirație mai mare decât și-ar fi putut închipui vreodată. Înțesat de personaje deopotrivă fascinante și fantastice, Nume de cod: Tura e un thriller ingenios, plin de suspans și umor, care marchează debutul ambițios al unui tânăr scriitor extrem de talentat.”

Încet, încet, se adună pe raft aparițiile de calitate (cel puțin cele care-i interesează cu adevărat pe cititorii hardcore ai acestui blog) în colecția Leda Edge a editurii Corint, păstorită de inspiratul Shauki Al-Gareeb. În opinia mea, probabil cel mai inspirat coordonator de colecție de gen de la noi la ora actuală, dar asta este o altă poveste și e doar o opinie personală. Așadar, am înțeles că romanul de față îi face pe unii să strâmbe din nas. Nu cred că are legătură cu „succesul” serialului de televiziune de pe Starz, apărut, iată, la vreo șapte ani distanță de la apariția acestui roman, primul dintr-o serie care mai cuprinde romanul „Stiletto” (apărut în 2016). Cam puțin, s-ar putea spune, din moment ce s-ar fi putut crede că, dat fiind subiectul mai mult decât generos, deja am fi putut avea pe piață cel puțin un roman pe an.

Dar să revenim la subiectul de mai devreme, cel cu strâmbatul din nas: s-ar părea că mulți cred că a fost scris la mișto, că autorul nu s-a luat prea în serios și, implicit, oroare, că astfel nu și-ar fi luat nici cititorii în serios. Într-o țară ca a noastră, cocoșată de un aparat birocratic înțepenit într-o vreme apusă de vreo două secole, când trebuie să ne plimbăm cu o roabă plină cu hârțoage ca să obținem o banală ștampilă, când îmbătrânim pe la cozi kilometrice, în fața unor ghișee din care ne rânjesc impertinent cucoane care au prins rădăcini pe niște posturi călduțe și bine plătite, de parcă ne-am plictisi pe acasă și n-am avea ceva mai bun de făcut decât să plimbăm hârtii prin tot orașul și să adunăm stive până-n tavan de dosare cu șină și bibliorafturi, tocmai noi ne găsim să ne plângem de o poveste care tocmai birocrația o ia peste picior. Îmi aduc aminte de un pasaj genial, nu am chef să stau să răsfoiesc cartea și nici nu mi l-am notat, deși ar fi trebuit, în care un personaj spune că regina Angliei nu poate fi salvată de la un atac al unor creaturi paranormale până ce nu sunt completate toate formularele necesare pentru a fi trimise trupele în ajutorul ei. Ce poate fi mai amuzant, mai amar și mai acid decât acest lucru? Spuneți, ce?

Faptul că Myfanwy Thomas, Tura, se trezește într-o zi în trupul unei tinere care este imediat atacată de o hoardă de creaturi paranormale care vor să-i mănânce fața? Că nu știe cine e, de ce o atacă tot soiul de creaturi malefice și ce e cu Academia ființelor paranormale tocmite de guvernul britanic să le facă de petrecanie creaturilor malefice sosite de pe alte tărâmuri? Că află că era însărcinată cu logistica, cu hârțoagele, secondată de o secretară beton, o adevărată stăpână a hârtiilor și-a formularelor, pentru această Organizație, numită în mod firesc Checquy, înainte de-a le da mână liberă oamenilor de acțiune ca să treacă la treabă? Nu înainte de-a completa documentele necesare, firește.

E o lume nebună, plină de creaturi neobișnuite, unele rele, altele bune. Sau mai puțin bune. Adică bune, dar cu intenții necurate. Adică unii sunt trădători și au dorințe de preamărire, sifonând banii Organizației bune pentru a-și sluji propriile interese (cum se întâmplă și în viața de zi cu zi, normal). Legând alianțe cu dușmani redutabili, ce s-au ocupat secole de-a rândul cu modificări nefirești ale trupului omenesc, făcându-l de nerecunoscut, devenind capabili de transformări de-ți stă mintea în loc, și care acum au călătorit din minuscula Belgie, de dincolo de Canalul Mânecii, în ploioasa Britanie, pentru a-i necăji pe supușii reginei.

În fine, la început pare destul de confuză povestea, amnezica Myfanwy aflând, treptat, cu ajutorul unor scrisori lăsate în casa pe care o va ocupa de aici înainte de cea al cărei trup îl ocupă în prezent și a cărei minte zburdă acum pe cine știe ce coclauri, cu ce se ocupa trupul de dinaintea ei. Cu combaterea elementelor paranormale, evident. Avem de-a face cu un fel de Academie de mutanți precum cea strânsă de profesorul Xavier în X-Men, cu scopuri oarecum asemănătoare cu ale mutanților concepuți de răposatul Stan Lee: apărarea binelui în fața răului. Acuma, că există și mutanți cu intenții mai puțin nobile, e un lucru normal, căci stă în firea omului, de la Adam și Eva încoace, să se lase ademenit de tot soiul de tentații. Așa că de ce-ar fi mutanții mai breji decât oamenii? Nu sunt și ei oameni, dar înzestrați cu puteri extraordinare? Însă oameni, până la urmă? Iar această Academie, Organizația Checquy, este structurată precum piesele de șah (n-am încercat niciodată să învăț să joc șah, așa că nu cunosc regulile), fiecare cu rolul său bine definit: Ture, Nebuni, Pioni, Regi, Cai, Regine. Lucru menit să iște construcții hilare, de genul Calul Cutare a sărit în ajutorul Nebunului Cutare.

Din toate aceste idei ar fi ieșit o poveste trăsnet, plină de suspans și adrenalină, mai ales dacă am fi avut mult mai multe creaturi malefice și pline de colți, gheare și lame tăioase care să le crească din corpuri. Bine, sunt câteva, iar două dintre cazuri, cel al fabricii de mucegai din Bath și cel al cubului cărnos din Bath sunt destul de înfricoșătoare și extrem de bine puse în scenă, însă, lăsând la o parte partea plină de ironie cu hârțogăraia și birocrația excesivă, povestea se pierde printre amintirile Turei Thomas, ca să ajungem să aflăm cum anume și-a pierdut aceasta memoria, și cam lasă de izbeliște, de multe ori, firul narativ din prezent. Acest aspect i l-am reproșat și eu de-a lungul cărții, fiind, în opinia mea, un punct slab. Dar poate că îmi doream eu ceva mai alert, ca să nu adorm seara cu cartea în mână. Însă australianul Daniel O’Malley, purtătorul de cuvânt al agenției care investighează accidentele de transport, a ales să spună o poveste altfel, într-un mod altfel. Dovada faptului că povestea a prins și că este una dintre poveștile fantasy bune ale ultimilor câțiva ani este nota mare de pe Goodreads, nu întotdeauna un reper sigur (vedeți cazul Cassandra…), dar de urmărit, de cele mai multe ori.

Per ansamblu, povestea este o măiastră combinație de urban-fantasy și new-weird (da, în sfârșit, un autor a venit cu geniala idee de-a combina cele două subgenuri, sau cel puțin e primul întâlnit de mine), condimentată generos cu expresii de un umor debordant, acid și ironic cât să placă, fără să irite. Traducerea ajută și ea enorm, surprinzând perfect expresii, glume și idei pline de miez. Cu toate că e stufoasă și ar mai fi mers aerisită, episoadele cu amintirile Turei Thomas din trecut, care o călăuzesc pe Tura Thomas din prezent, combinate cu stângăciile incredibile când vine vorba de relațiile cu lumea reală, reprezintă totuși, zic eu, un aspect necesar al poveștii, făcând practic, din acest personaj, un studiu de caz în sine. Recomandată! Lăsați ideile preconcepute, este o poveste fantasy de calitate care nu apare la cele două mari de la noi. Am zis!