Semnal editorial 78: G, de DANIEL SANCHEZ PARDOS, o carte despre fascinanta Barcelonă de la sfârșitul secolului al XIX-lea

G, de Daniel Sánchez Pardos: Descoperă o mică parte din istoria Barcelonei

Te invităm într-o călătorie plină de mistere, în care secretele sunt rareori dezvăluite. În care acțiunea te pune pe o pistă falsă, evenimentele te fac să te-ndoiești de prietenia lui Gaudí, cel care mai târziu avea să creeze Sagrada Familia, să fii uimit nu numai de cunoștințele, ci mai ales de puterea lui nemărginită. Îți propunem, pentru acest sfârșit de vară, să descoperi o mică parte din istoria Barcelonei, să rătăcești, cu personajele cărții, pe străduțele acestui oraș complex și fascinant.

Aici poți citit câteva pagini din acest thriller istoric: https://www.raobooks.com/wp-content/uploads/2019/08/FRAGMENT-G-DANIEL-SANCHEZ-PARDOS.pdf

În octombrie 1874, Gabriel Camarasa, care tocmai s-a întors la Barcelona după mai mulți ani petrecuți, cu familia, în exil
la Londra, se împrietenește cu un student în anul doi la Arhitectură pe nume Antoni Gaudí, înzestrat cu o inteligență deosebită. Cadavrul unui dușman declarat al tatălui lui Gabriel este găsit într-o pensiune lugubră. Toate indiciile duc spre capul familiei, posesor al unui ziar de senzație, unde lucrează atrăgătoarea Fiona Begg. Gaudí, Gabriel şi Fiona se transformă, pe neașteptate, într-un trio de detectivi, care va pătrunde, fără să bănuiască, într-o lume de pericole și amenințări. Gabriel își dă seama că nu știe care sunt adevăratele afaceri ale tatălui său și în ce mașinații politice este implicat acesta. În ceea ce îl privește, Gaudí se dovedește un student extrem de talentat, interesat de chestiunile ezoterice și care, în plus, are legături cu clasele de jos ale societății, alături de care pune la cale activități misterioase.

Lecturi 193: Jens Henrik Jensen – Oxen. Prima victimă

Jens Henrik Jensen – Oxen. Prima victimă (Niels Oxen I: De hængte hunde, 2012) 448p., HC, 13×20, Rao, 2019, Colecția Biblioteca Rao, Trad. Graal Soft, 49.99 (31.49) lei, ISBN 978-606-006-190-8

Nota Goodreads: 3.70 (997 note)

Descrierea editurii: „Apărut în anul 2012, Prima victimă spune povestea unui fost soldat de elită din armata daneză, Niels Oxen, care se retrage într-o pădure din Iutlanda pentru a scăpa de demonii săi interiori. După o vizită la Castelul Nørlund, Oxen devine principalul suspect de uciderea proprietarului acestuia, influentul Hans-Otto Corfitzen, și singura sa șansă de a scăpa de acuzații este să se implice în găsirea vinovaților.”

Sunt la modă, observ, poveștile cu întorsături de situație care răstoarnă chiar la final absolut tot ce credeai că știi deja, lăsându-te mut de uimire, și cele cu cupluri nonconformiste, care șochează, care uluiesc cititorul, căci, așa cum spunea și Bernard Minier când l-am întrebat de ce personaje atât de complexe, cu vieți atât de complicate, în scrierile lui: pentru că viața este complicată; și ce-ar însemna o poveste fără personaje complexe, cu povești de viață complicate, ar mai fi ea interesantă? Ei bine, dacă ar fi să descriu printr-un singur cuvânt personajul principal al noii serii nordice achiziționate de editura Rao, Niels Oxen, acesta ar fi: complex. Sau complicat. Un personaj complicat, cu un trecut complicat, învăluit în mister, chinuit de demonii trecutului și de coșmaruri îngrozitoare, cărora, ca să le facă față, a trebuit să fugă tocmai într-o pădure. În Danemarca e frig. Foarte frig. Am constatat-o pe pielea mea, acum un an și ceva, în Copenhaga, într-o călătorie de pe urma căreia am zăcut o săptămână în pat. De aceea înțeleg, oarecum, amploarea problemelor pe care le are fostul soldat Niels Oxen, de-a preferat să-și lase casa în urmă și să-și caute adăpost în pădurea care înconjoară castelul unui bogătaș, fost diplomat ieșit la pensie, sub cerul liber.

Povestea imaginată de Jens Henrik Jensen în acest prim volum al seriei „Niels Oxen” este complicată, alambicată și tenebroasă. Greu de explicat în doar câteva fraze, dar am să încerc: un bogătaș danez stabilit pe un domeniu impunător în Spania își descoperă câinele spânzurat (prilej cu care am aflat de încă o barbarie a spaniolilor, pe lângă luptele cu tauri; și noi suntem barbarii, că înjunghiem porcul); trece sub tăcere incidentul, dar, la doar câteva zile, este împins de pe șosea într-o prăpastie de o mașină și moare; un avocat danez își descoperă câinele spânzurat în fața geamului de la bucătărie, apoi cineva îl atacă atunci când iese pe lac cu barca și-l îneacă acolo; apoi, de pe domeniul diplomatului mai sus-pomenit, în a cărui pădure s-a stabilit Oxen împreună cu câinele său, dispare un câine; la scurt timp, fostul diplomat este găsit mort în biroul său. Suspect? Un fost soldat care hălăduiește prin pădurea de pe domeniul diplomatului ieșit la pensie, despre care se știe că a avut și are mari probleme de comportament (și a avut și-n trecut, atacându-l inclusiv pe diplomat): Niels Oxen, evident. Numai că serviciile secrete daneze au un alt plan pentru Oxen: șeful cel mare știe că nu Oxen e vinovat, așa că îi propune să lase deoparte sticlele de whisky, iarba pe care o fuma zi de zi și adăpostul de om al cavernelor și să se mute la hotel, să fie plătit regește și să rezolve șirul de crime macabre și sinistre.

Parteneră îi va fi o agentă pe nume Margrethe Franck, rămasă fără un picior în urma altercației cu un criminal pe care apoi îl împușcase mortal. O tipă cu o poveste de viață aproape la fel de interesantă ca lui Niels Oxen. Aproape. Dar cei doi fac echipă bună. Căci, datorită faptului că autorul danez este pasionat de comploturi, spionaj, agenți secreți și investigații, povestea din „Oxen. Prima victimă” nu este una despre prinderea unui ucigaș în serie psihopat care omoară oameni la întâmplare după ce le omoară câinii în scop ritualic sau pentru că așa îi dictaseră glasurile pe care doar el le aude în minte. Nu, căci călătorim tocmai în Estonia, iar acolo se află doar unul dintre firele unei povești și așa complicate. Mi-a adus aminte de „Cireșarii” la un moment dat (o scenă într-un castel și un mister ingeions), numai că acum protagoniștii au armele lui James Bond și organizează adevărate orgii pe domeniile lor ce valorează milioane.

Însă povestea e mult mai complexă de-atât, dat fiind că protagoniștii sunt un fost soldat rămas cu o tulburare de stres posttraumatic după ce-a luptat în fosta Iugoslavie (și a văzut orori cât pentru zece vieți) și printre talibani, devenind, astfel, cel mai decorat soldat danez din toate timpurile, și cu o agentă care „ține pasul” cu Oxen în ciuda handicapului locomotor. Și mai e și o conspirație care, dacă stai și o analizezi nițel, nu ți se mai pare la fel de trasă de păr cum ți s-a părut când ai auzit-o prima dată. În fine, rezolvarea mi se părea oarecum simpluță la un moment dat, că parcă nu se îndreaptă nicăieri, că protagoniștii n-ar avea sorți de izbândă, că ar fi un fel de David care îl înfruntă pe Goliat, însă se știe care e rezultatul confruntării dintre copil și uriaș. O poveste care se citește destul de ușor, care nu dă bătăi de cap, pe care parcă am mai citit-o la un moment dat. Dar nu pot dezvălui mai mult. Punctul forte: Niels Oxen. Un lup singuratic pe care nu ți-ai dori să-l ai în preajmă când îl apucă pandaliile, dar a cărui poveste de viață ar face o armată întreagă de psihiatri și psihologi să-și frece mâinile, încântați, de ce-ar face cu el dacă le-a intra pe mâini. Seria promite mult, am citit rezumatele următoarelor volume și parcă devine mai interesantă de la un volum la altul. Și nu sunt decât patru.

Lecturi 181: Eugen Ovidiu Chirovici – Cartea secretelor

Eugen Ovidiu Chirovici – Cartea secretelor (Bad Blood, 2018) 288p., HC, 13×20, Rao, 2018, Colecția Biblioteca Rao, trad. Irina Bandrabur, 35.99 lei, ISBN: 978-606-006-148-9

Nota Goodreads: 3.73 (177 note)

Descrierea editurii: „Nu poţi avea încredere în propriile amintiri. Nu poţi avea încredere nici în relatările altora. Aşadar, cum poți să afli ce s-a întâmplat cu adevărat în noaptea aceea? Psihologul James Cobb susține într-o noapte ploioasă, la New York, o prezentare despre arta recuperării memoriei pierdute. La plecare este abordat de un străin: un om aflat pe moarte, care îi povesteşte că, în urmă cu aproximativ patruzeci de ani, s-a trezit într-o cameră de hotel alături de o femeie ce fusese ucisă, dar nu își aminteşte ce s-a întâmplat. Cobb trebuie să afle dacă are de-a face cu un om nevinovat sau cu un criminal. Însă ițele acestui mister vechi sunt mult mai încâlcite decât par la prima vedere.” Continuă lectura

Semnal editorial 59: Inspirație pentru un weekend de primăvară

Colecționarul de obiecte pierdute

RUTH HOGAN

 

Un roman de debut fermecător și emoționant, care explorează felul în care ne regăsim pe noi înșine, precum și legăturile surprinzătoare dintre noi și obiectele cărora le atribuim magie și sens. Anthony Peardew este colecționarul de obiecte pierdute. În urmă cu 40 de ani a pierdut un obiect care îi fusese încredințat de logodnica lui, Therese. În aceeași zi, ea a murit pe neașteptate, iar el a încercat să se consoleze strângând obiectele pierdute de alții și scriind povestiri despre ele. Atunci când i se apropie sfârșitul, Anthony îi încredinţează această misiune asistentei sale, Laura, care va încerca să redea obiectele pierdute proprietarilor. Continuă lectura

Semnal editorial 57: A apărut Un fiu, de ALEJANDRO PALOMAS – un roman considerat a fi noul Micul prinț

Este posibil ca imaginea să conţină: 1 persoană, stând în picioare

Guillermo, alintat Guille, protagonistul acestui roman, este un copil cu totul deosebit. El trăiește singur cu tatăl său, Manuel, întrucât mama, de profesie stewardesă, a plecat la muncă în Dubai. Tocmai a ajuns la o școală nouă, iar singura lui prietenă este Nazia, o fată pakistaneză. Arată ca un copil fericit, un copil anormal de fericit, după opinia dirigintei sale, Sonia, ale cărui beculețe se vor aprinde toate odată când Guille, la întrebarea „ce vrei să fii când ai să te faci mare?„ răspunde că vrea să fie Mary Poppins, nu „ca” Marry Poppins, ci ea însăși. Toate acestea o vor face pe Sonia să ceară sprijinul Mariei, consilierul de orientare al școlii, pentru a o ajuta să descopere ce se ascunde sub acea fațadă a fericirii lui Guille, fericire care pare a fi doar vârful aisbergului. Povestea este spusă de fiecare dintre personaje: Guille, Manuel, Sonia și Maria, marcând mai multe perspective în narațiune. În fiecare  capitol, relatat la persoana întâi, vom cunoaște punctul de vedere al unuia dintre personaje, iar cu fiecare capitol, naratorul ne va lăsa mai intrigați și mai aproape de a cunoaște misterul lui Guille, de a cunoaște adevărul. Continuă lectura

Lecturi 172: Eugen Ovidiu Chirovici – Cartea oglinzilor

Eugen Ovidiu Chirovici – Cartea oglinzilor (The Book of Mirrors, 2017) 308p., HC, 13,5×20.5, Rao, 2017, Colecția Biblioteca Rao, 39.99 lei, ISBN 978-606-776-207-5

Nota Goodreads: 3.45 (3531 note)

Descrierea editurii: „În thrillerul “Cartea Oglinzilor”, facem cunoştinţă cu Peter Katz, agentul literar care în cei cinci ani de carieră a evaluat sute de manuscrise. Niciunul dintre acestea însă nu a reuşit să îi stârnească interesul precum fragmentul trimis de misteriosul Richard Flynn. Student la Princeton la vremea când se petrec faptele din povestirea lui, Richard oferă atât de multe detalii despre uciderea profesorului Joseph Wider, încât Katz nu ştie ce să creadă: oare autorul manuscrisului este criminalul sau doar are informaţii care pot duce la elucidarea cazului? Intrigat, agentul literar pornește o investigație pe cont propriu pentru a descoperi adevărul”. Continuă lectura

Ce citește Liviu 67: John Grisham – Muntele Familiei Gray

20707959 22877125 26056359 

John Grisham – Muntele Familiei Gray (Gray Mountain, 2014) 416p., HC, 13×20, Rao, București, 2015, Colecția Biblioteca Rao, Trad. Bogdan Olteanu, 45 RON, ISBN 978-606-609-847-2

Nota Goodreads: 3.48 (44114 Note)

Așa cum povesteam acum ceva timp în postarea despre Un Adevăr Delicat, de John le Carre, editura Rao a fost în timpul liceului principala mea sursă de material de lectură, pe lângă editurile Olimp, Elit, Aldo Press, Orizonturi, Nemira sau Lider. Îmi plăceau cărțile lor mici și groase ce se găseau din belșug la Biblioteca Județeană din Brăila și citeam aproape cinci cărți pe săptămână, iar Rao nu m-a dezamăgit niciodată, indiferent de autorul ales. Așa am ajuns să fac cunoștință cu autori precum Ted Allbeurry, Thomas Gifford, Colin Forbes, Nelson DeMille, Mario Puzo, Tom Clancy, Chuck Hogan, William Diehl (genial autor, păcat că a scris doar nouă cărți), Jeffrey Archer (am enumerat acum câțiva autori din garda veche a editurii Rao, cu ale cărei apariții am cam rămas în urmă în ultimii cincisprezece ani, de când am plecat din Brăila, însă de atunci și până acum portofoliul de autori al editurii s-a extins enorm, cu mulți autori unul și anul: printre alții, nu mai știu pe unde am citit, ar fi și Sam Eastland sau Lawrence Block, nepublicați însă până acum la Rao) și, cu voia dumneavoastră, John Grisham, probabil cel mai bun și mai popular autor de thrillere juridice din toate timpurile. De John Grisham cred că am citit mai bine de zece romane, practic cam tot ce scosese editura Rao până în 2002, anul în care am terminat eu liceul, pentru că este un autor care știe ce să scrie și cum să scrie, el însuși lucrând la un moment dat între 60 și 70 de ore pe săptămână într-un mic cabinet de avocatură american, iar romanele sale au devenit deja sinonime cu thrillerele juridice: avocați malefici și cruzi, corporații lacome și nemiloase, clienți jecmăniți de firme atotputernice, justiție nedreaptă, politici la nivel înalt, oameni mici și oameni mari, săli de judecată, tribunale, crime, violuri, violență, moarte, tot tacâmul, cu tot cu desert. Continuă lectura

Ce Citește Liviu 62: John le Carre – Un Adevăr Delicat

16167080 21476064 16158574 

John le Carre – Un Adevăr Delicat (A Delicate Truth, 2014) 364p., HC, 13×20, Rao, București, 2015, Colecția Biblioteca Rao, Trad. Ofelia Al-Gareeb prin Lingua Connexion, 39 RON, ISBN 978-606-609-835-9

Notă Goodreads: 3.75 (5.651 Note)

Înainte îmi plăceau foarte mult cărțile de spionaj. În liceu am avut foarte mult timp liber, stând la bunici și neavând nici măcar televizor, de calculator nici nu mai are rost să aduc vorba, așa că singura mea distracție o reprezentau cărțile: citeam peste o sută de cărți pe an, de cele mai multe ori chiar și câte o carte pe zi; cărți împrumutate de la Biblioteca Județeană din Brăila, de la care luam câte cinci cărți pe săptămână, cărți care îmi ajungeau la fix atunci când se termina săptămâna de școală. Aveam mare noroc că biblioteca avea foarte multe cărți de la editura Rao și am ajuns astfel să citesc câteva romane extrem de bune: autori precum Thomas Gifford, William Diehl, Mario Puzo, Jeffrey Archer, Ted Allbeury, Colin Forbes, Frederick Forsyth, John Saul, Tom Clancy, John Grisham, Nelson DeMille, P.D. James, John Katzenbach sau John le Carre mi-au înseninat zilele și mi-au permis să pătrund în lumea fascinantă a spionilor din perioada Războiului Rece sau din cea modernă, a avocaților lacomi și a agenților FBI căliți în lupta continuă cu infractori periculoși sau criminali în serie. Pentru mine, unul din cei mai interesanți autori din cei enumerați mai sus a fost britanicul John le Carre, pseudonimul lui David John Moore Cornwell și tatăl unui foarte popular romancier apărut nu cu foarte mult timp în urmă pe firmament, Nick Harkaway (deci se vede că, în unele cazuri, talentul se moștenește). Am citit până acum șase cărți scrise de John le Carre, ultima fiind, evident, Un Adevăr Delicat, cel mai recent roman al său, apărut în 2014 (în septembrie 2016 va apărea The Pigeon Tunnel), iar dintre toate mi-a plăcut cel mai mult un roman care a fost și ecranizat, The Constant Gardener (2000), apărut la noi cu titlul Experiment Secret (Editura Rao, 2003). Continuă lectura