Dezbatere live & online: „Consimțământul” de Vanessa Springora, o carte-fenomen tradusă în douăzeci şi două de limbi şi în curs de adaptare cinematografică

Ar putea fi o imagine cu 1 persoană şi text

Premiul Jean-Jacques Rousseau pentru autobiografie

Grand Prix des Lectrices de ELLE 2020 – Document

Miercuri, 17 noiembrie, începînd cu ora 16.30, pe paginile de Facebook Polirom & Cărturești (facebook.com/polirom.editura; facebook.com/Carturesti), va avea loc o dezbatere pornind de la volumul Consimțământul de Vanessa Springora, apărut de curând în colecția „Biblioteca Polirom”, traducere din limba franceză de Alexandra Cozmolici.

Participă: Alexandra Cozmolici, Andreea Molocea, Alina Purcaru

Moderează: Miruna Vlada

Continuă lectura

Live & online despre romanul Eu, Tituba, vrăjitoarea neagră din Salem de Maryse Condé

Joi, 8 iulie, la ora 18.00, pe paginile de Facebook Cărturești (facebook.com/Carturesti) și Polirom (facebook.com/polirom.editura), va avea loc o discuție pornind de la Eu, Tituba, vrăjitoarea neagră din Salem de Maryse Condé, romanul laureate al Premiului Noii Academii Suedeze pentru Literatură 2018 & Grand Prix Littéraire de la Femme 1986.

Vor vorbi despre carte: Alexandra Cozmolici, Andreea Molocea, Alina Purcaru, Miruna Vlada

Continuă lectura

Semnal editorial 303: Premiul Noii Academii Suedeze pentru Literatură 2018, la Polirom: Eu, Tituba, vrăjitoarea neagră din Salem de Maryse Condé

Ar putea fi o imagine cu 2 persoane şi text care spune „Premiul N2018 Noii Academi Suedeze pentru Literatură 2018 pApN Grand Prix ittéraire e Femme 1986 Maryse Condé Eu, Tituba, vrăjitoarea neagră din Salem BIBLIOTECAN POLIROM”

„Condé este unul dintre cei mai prolifici scriitori din Caraibi şi poate cea mai puternică voce feminină din literatura contemporană a Americilor.” (Choice)

Premiul Noii Academii Suedeze pentru Literatură 2018 • Grand Prix Littéraire de la Femme 1986

Fiică a unei sclave violate de un marinar englez în drumul spre Barbados, Tituba se naşte din tragedia mamei: Abena dă viaţă pe un pămînt străin, în care mirosul sîngelui pluteşte peste plantaţiile coloniştilor. Rămasă orfană la şapte ani, Tituba, curînd eliberată, e luată în grijă şi iniţiată în tainele tămăduirii şi ale magiei de bătrîna Man Yaya. 

Dragostea ei pentru John Indian o aduce însă din nou în robie, purtînd-o departe, în America, sub stăpînirea pastorului Parris, pînă în comunitatea puritană din Salem. Acuzată de vrăjitorie, ajunge într-o celulă alături de Hester Prynne, eroina romanului Litera stacojie de Nathaniel Hawthorne. 

Continuă lectura

Semnal editorial 236 + Fragment: Michel Bussi – Legături de sânge

Nu este disponibilă nicio descriere.

Editura Polirom vă oferă un fragment din romanul Legături de sânge de Michel Bussi, apărut de curînd în „Biblioteca Polirom”, şi în ediţie digitală, traducere din limba franceză şi note de Alexandra Cozmolici.

Un roman iniţiatic despre memorie, identitate şi familie, în care misterul şi aventura se împletesc cu problematica psihologică şi socială.

Vechi fief al lui Mazarin şi colonie penitenciară secole la rînd, insula Mornesey ascunde o istorie tumultuoasă şi un mister care fascinează localnicii şi turiştii deopotrivă: legendara Nebunie Mazarin, comoara fabuloasă ce ar fi fost îngropată aici cu sute de ani în urmă. În vara cînd împlineşte şaisprezece ani, Colin, un băiat orfan, alege nu întîmplător o tabără din Mornesey: pe situl de la abaţie şi-a petrecut primii ani din viaţă şi tot în apele insulei s-ar fi sinucis tatăl lui, arheolog implicat într-o afacere necurată cu imobiliare. Toată viaţa i s-a spus că tatăl lui a murit, dar semne stranii şi o profeţie enigmatică a mamei lui îl încredinţează că acesta se ascunde undeva şi că într-o zi o să-l regăsească. Să fie o coincidenţă că tocmai în timpul vacanţei lui evadează doi deţinuţi din penitenciarul Mornesey? Şi ce e cu necunoscutul acela, pe care l-a văzut în amintire de atîtea ori? Încercînd să afle răspunsul la întrebări care l-au bîntuit toată copilăria, Colin porneşte într-o cursă contracronometru plină de pericole, la capătul căreia vor ieşi la iveală secrete dureroase şi adevăruri tulburătoare. Un roman iniţiatic despre memorie, identitate şi familie, în care misterul şi aventura se împletesc cu problematica psihologică şi socială.

„O poveste halucinantă, personaje emoţionante şi un deznodămînt genial.” (Elle)

„O intrigă palpitantă, cu o ţesătură impecabilă.” (La Voix du Nord)

„Întîmplări cumplite se desfăşoară în fundal, referinţe culturale apar la tot pasul, iar construcţia romanului e complexă şi totodată extraordinar de dinamică. Eşafodajul cărţii e magia lui Bussi: suntem în cel mai picaresc dintre romanele sale.” (la Repubblica)

„Vă intersectaţi cu cineva şi, o clipă, vi se pare că-l recunoaşteţi… înainte să vă daţi seama că e o prostie şi să realizaţi: acel cineva, o ştiţi prea bine, a murit. Imaginaţia a luat-o înaintea raţiunii. Silueta, umbra, vocea, rîsul acelea nu pot fi ale bunicului, ale prietenului din copilărie, ale fostului vecin. Acest roman s-a născut tocmai din senzaţia asta răscolitoare.” (Michel Bussi)

Michel Bussi s-a născut în 1965 la Louviers (Haute Normandie, Franţa) şi este scriitor, politolog şi profesor de geografie la Universitatea din Rouen. A început să scrie în anii 1990, dar a publicat primul roman, Code Lupin, abia în 2006, acesta atingînd repede cifra-record de nouă ediţii. I-au urmat alte titluri: Omaha Crimes (2007), Mourir sur Seine (2008), Sang famille (2009, 2018), Nymphéas noirs (2011; Nuferi negri, Polirom, 2018), ultimul fiind cel mai premiat roman poliţist francez în 2011. Următoarea reuşită, Un avion sans elle (2012; Fetiţa cu ochi albaştri, Polirom, 2015), tradus în 25 de ţări, l-a propulsat printre cei mai reputaţi autori contemporani de romane poliţiste, dovadă distincţiile obţinute chiar în anul apariţiei: Prix Maison de la Presse, Prix du Roman Populaire, premiul pentru cel mai bun roman poliţist francofon.

FRAGMENT

„Răbdător, Simon reușise să convingă câteva turiste de iulie sau de august să-l urmeze în garsoniera lui de deasupra terasei Grand Cormoran și a portului, însă trebuia să recunoască: nu printre miss Camping Grand Large de pe insula Mornesey avea să-și găsească el marea dragoste. Simon Casanova era exigent când venea vorba de sentimente.

Continuă lectura

Lecturi 212: Ian McEwan – Mașinării ca mine

Ian McEwan – Mașinării ca mine (Machines like me, 2019) 320p., TPB, 13×20, Polirom, 2019, Colecția Bibilioteca Polirom/Actual, Trad. Dan Croitoru, Red. Alexandra Cozmolici, 39.95 lei, ISBN: 978-973-46-7842-6

Nota Goodreads: 3.65 (9248 note)

Descrierea editurii: „Acţiunea noului roman al lui Ian McEwan, Maşinării ca mine, se desfăşoară într-o Londră alternativă din anii 1980. Marea Britanie a pierdut Războiul din Insulele Falkland, Margaret Thatcher se luptă cu Tony Benn pentru putere, iar Alan Turing a făcut o descoperire crucială în domeniul inteligenţei artificiale. Într-o lume nu tocmai ca a noastră, Charlie, un tînăr care se lasă dus de valurile vieţii, se îndrăgosteşte de Miranda, o fată eminentă, dar care ascunde un secret teribil. Cînd Charlie primeşte o moştenire, îl achiziţionează pe Adam, una dintre primele „fiinţe artificiale” recent apărute pe piaţă, şi, împreună cu Miranda, îi configurează personalitatea. În scurtă vreme, cei trei se văd confruntaţi cu o dilemă morală profundă. Subversiv şi extrem de captivant, noul roman al lui Ian McEwan pune întrebări fundamentale: faptele noastre sau vieţile interioare ne fac umani? Poate o maşinărie să înţeleagă sufletul omenesc?”

Puțini autori adevărați de SF, nu deghizați, cum este Ian McEwan cu romanul de față, izbutesc să contureze o ucronie atât de reușită, prin mijloace nu foarte complicate. Ucronie = ce-ar fi dacă? Ce-ar fi dacă istoria ar fi urmat un alt curs, mai precis, dacă lucrurile pe care le știm noi s-ar fi petrecut altfel, dacă istoria ar fi căpătat o altă turnură? Ce s-ar întâmpla cu societatea? Așadar, ce s-ar întâmpla cu societatea dacă inteligența artificială ar fi apărut acum câteva decenii bune, dacă genialul Alan Turing ar fi fost lăsat să-și pună în aplicare ideile, dacă homosexualitatea sa nu ar fi prevalat în fața geniului, cel puțin în fața celor scorțoși și celor prea plini de prejudecăți oameni de pe atunci (1952), pe când homosexualitatea era incriminată?

Ei bine, informatica ar fi căpătat o amploare nebănuită, calculatoarele și mașinăriile inteligente și roboții ar fi ajuns să facă ele treaba în locul nostru, lăsându-ne șomeri și cu prea mult timp liber la dispoziție, iar cyborgii înzestrați cu rațiune și liber arbitru precum Adam ar fi fost o banalitate. Bine, o banalitate pentru cei dispuși să plătească, în anii optzeci, optzeci și șase de mii de lire. O sumă colosală, desigur, pe care nu și-o permitea orice amărăștean. Însă Charlie nu este un amărăștean, el a primit drept moștenire casa în care trăise mama lui cea ciudată înainte să moară, iar Charlie n-a găsit un alt mod mai util de-a cheltui banii decât să cumpere unul dintre puținele exemplare din seria de cyborgi din care face parte și Adam. Asta în ciuda faptului că era șomer și visa cu ochii deschiși la vremuri mai bune, fără să întreprindă însă nimic pentru una ca asta. Deasupra lor locuiește Miranda, o tânără focoasă și mult înaintea vremurilor ei, care prinde un mare drag de Adam, deși, până la urmă, se implicase deja într-o relație cu Charlie.

Vremurile sunt tulburi, căci Anglia, sub oblăduirea Doamnei de Fier Margaret Thatcher, a pierdut în mod rușinos, în varianta lui Ian McEwan asupra istoriei, războiul cu Argentina din Insulele Falkland. Prilej pentru care englezii încep să-și piardă, încet, încet, încrederea în doamna lor. Iar poziția ei începe să fie din ce în ce mai amenințată de ascensiunea înceată, dar sigură a unui șarmant concurent, ce vine, nici mai mult, nici mai puțin, cu ideea de-a scoate Regatul Unit din Uniunea Europeană, cu ajutorul unui referendum, desigur.

Acuma, citind despre aventurile și frământările interioare ale lui Charlie cu privire la caracterul din ce în ce mai complex al lui Adam, mai ales că iubita sa are și o scurtă aventură cu cyborgul, deși i-o taie scurt lui Charlie, întrebându-l dacă ar fi fost la fel de gelos și pe un vibrator (și el o simplă mașinărie, precum Adam), parcă și uiți, pentru scurt timp, de formidabilele frământări sociale care cutremură Anglia din cauza atât a apariției mașinăriilor în viața oamenilor, dar și în fabrici și uzine, luându-le locurile de muncă (nu mă pot împiedica să fac o paralelă între acest aspect și unul dintre motivele pentru care Marea Britanie a ieșit din Uniune, prin referendum național, acum vreo doi sau trei ani: populație manipulată de politicieni veroși și lipsiți de scrupule, bătând moneda pe faptul că imigranții vin și le iau locurile de muncă englezilor, profitând apoi și de ajutoare sociale nemeritate plătite din banii contribuabililor; sounds familiar?), cât și din cauza umilinței nemaipomenite îndurate de înfrângerea în războiul conta Argentinei. O grea lovitură de imagine și în orgoliul nemăsurat al englezilor jefuitori de colonii și obișnuiți să comande.

Însă autorul nu face mare tam-tam pe acest subiect, preferând să se concentreze mai mult pe dilemele morale și etice ce în mod inerent vor apărea când un cuplu are în casă o mașinărie cu chip angelic înzestrată cu rațiune. Mai ales când respectiva făptură, inițial un soi de păpușă aspectuoasă, cu care Charlie intenționa să stea de vorbă despre necazurile și supărările ce nu-i dădeau pace, începe să devină din ce în ce mai preocupată de rolul său pe această lume. Însă când Adam ideile capătă tente din ce în ce mai năstrușnice, că este aproape om, că are creier, inteligență, conștiință și drepturi, ei bine, cam de acolo începe povestea.

Povestea înaintează greu, se dezvoltă, se ramifică, ajungem să aflăm detalii despre trecutul personajelor, despre traumele care le-au transformat în ceea ce sunt acum, despre rude și prieteni, despre părinții un pic cam suciți și despre faptul că, la fel cum se întâmplă de aproape fiecare, trecutul influențează prezentul, ne modelează personalitățile și ne trasează și ghidează viitorul. O ucronie densă și apăsătoare, așa cum le șade bine unor ucronii ce se petrec în ploioasa și nehotărâta Anglie, și un prim roman de Ian McEwan citit de mine. M-au distrat discuțiile dintre Adam, Charlie și Miranda, care inevitabil sfârșeau prin concluzii ce nu-i avantajau pe oameni. Cine a citit „Frankenstein” știe mai bine la ce mă refer.