Semnal editorial 158 + Fragment în avanpremieră: Søren Sveistrup – Omul de castane

Cea ma bună carte a anului New York Times Book Review

Dacă ai găsit unul înseamnă că EL te‑a ales.

În curând serial Netflix

„E o carte pe care n‑o poți lăsa din mână, dar care te va face să eziți înainte să dai pagina, atât de tulburătoare este.” – Kirkus Reviews

Un psihopat terorizează Copenhaga. Semnătura lui — figurine făcute din bețe de chibrit și două castane, lăsate la locul fiecărei crime sângeroase. Pe figurine, poliția găsește amprenta unei fetițe răpite și ucise cu un an în urmă. O coincidență tragică sau un mesaj diabolic?
Ca să pună capăt seriei de crime, cei doi detectivi care anchetează cazul trebuie să lase deoparte neînțelegerile și să descifreze indiciile macabre lăsate de asasin. Pentru că acesta nu dă niciun semn că se va opri.
Și nimeni nu este în siguranță.

„Un debut plin de suspans și tensiune… Incendiar.” – Financial Times

„O intrigă polițistă a cărei profunzime este sporită de comentariul social tulburător.” – Booklist

„Deși e greu să‑ți desprinzi privirea de la personajul diabolic al lui Sveistrup, și băieții buni merită toată atenția.” – New York Times Book Review

„Sveistrup creează o intrigă atât de complexă, încât nici chiar cititorii de romane polițiste versați nu vor ghici finalul. Este o carte înfricoșătoare în cel mai bun sens.” – Library Journal

Søren Sveistrup este un scenarist recunoscut pe plan internațional, producătorul mai multor seriale TV și fi lme de succes. Este creatorul și scenaristul serialului Crima (Forbrydelsen), difuzat între 2007 și 2012, care a obținut numeroase premii internaționale și a fost vândut în peste 100 de țări. Ulterior, Fox Television Series a realizat, pentru AMC, versiunea americană — The Killing.
Sveistrup, care locuiește la Copenhaga, este și autorul scenariului pentru filmul Omul de zăpadă, după romanul omonim al lui Jo Nesbø.
Søren Sveistrup a absolvit Universitatea din Copenhaga, cu specializarea literatură și istorie și a studiat la Școala de Film din Danemarca.

FRAGMENT

Frunzele aurii și arămii plutesc lin, scăldate în soare, aterizând pe asfaltul umed care străbate pădurea ca un râu întunecat și scânteietor. Când mașina oficială trece în viteză, frunzele se rotesc în aer preț de o clipă, apoi se așază peste mormanele lipicioase de la marginea drumului. 

Marius Larsen eliberează pedala de accelerație și încetinește în intersecție, amintindu-și că trebuie să facă o sesizare către Administrația Străzilor, ca să trimită aici mașina de măturat stradal. Dacă frunzele rămân prea mult timp pe jos, aderența drumului scade, iar astfel de lucruri pot costa vieți omenești. Marius a spus-o de nenumărate ori. A fost polițist timp de 41 de ani, iar în ultimii 17 a fost șeful secției de poliție și totuși, în fiecare toamnă, este nevoit să le amintească asta. Dar nu se va întâmpla și astăzi, fiindcă trebuie să se concentreze asupra discuției. 

Marius Larsen butonează iritat, schimbând posturile radioului din mașină, dar nu găsește ceea ce caută. Doar știri despre Gorbaciov și Reagan și speculații despre Căderea Zidului Berlinului. Se apropie, spun ei. E posibil să intrăm într-o epocă nouă

Știa de mult timp că acea conversație va trebui să aibă loc și totuși nu și-a putut pune ordine în gânduri. Acum mai are doar o săptămână până când va ieși la pensie, cel puțin asta crede soția lui, dar este momentul să-i spună adevărul. Să-i spună că nu-și poate părăsi locul de muncă. Să-i spună că s-a ocupat deja de aspectele practice ale problemei și că a amânat decizia. Că, în orice caz, nu este pregătit să se întoarcă acasă, să se așeze pe colțar și să se uite la Roata Norocului, să adune frunzele din grădină sau să joace cărți cu nepoții. 

I se pare ușor când repetă conversația în minte, dar Marius știe foarte bine că ea se va supăra. Va fi dezamăgită, se va ridica de la masă, va ieși din cameră, va începe să curețe resturile de pe aragazul din bucătărie și, stând cu spatele la el, îi va spune că-l înțelege. Dar nu-l va înțelege. Prin urmare, când a auzit mesajul dat prin stația radio a poliției, cu zece minute în urmă, a transmis colegilor că se va ocupa el de acea misiune, numai pentru a mai amâna puțin discuția. În mod normal, s-ar enerva dacă ar trebui să străbată tot drumul acela, conducând dincolo de dealuri și prin pădure până la ferma lui Ørum, pentru a le spune celor de acolo că trebuie să aibă mai multă grijă de animalele lor. În trecut, s-a întâmplat de mai multe ori ca porcii sau vacile să scape din țarc și să rătăcească pe câmpurile vecinilor, până când Marius însuși sau unul dintre oamenii lui l-au obligat pe Ørum să se ocupe de situație. Dar astăzi nu se enervase. Bineînțeles, i-a rugat pe cei de la secție să telefoneze mai întâi, atât la Ørum acasă, cât și muncitorilor lui de pe feribot, însă din moment ce nu au primit răspuns din nicio parte, a virat sus, în dreptul șoselei principale, și a pornit la drum. 

Marius nimerește un post de radio cu muzică daneză veche. Melodia Den Knaldrøde Gummibåd umple cabina vechiului Ford Escort, iar Marius dă volumul mai tare. Se bucură de toamnă, dar și de drum. Pădurea cu frunzele ei aurii, arămii și maronii, amestecându-se cu verdele permanent al coniferelor. Perspectiva unui sezon de vânătoare tocmai se ivește la orizont. Coboară geamul, iar soarele își revarsă razele deasupra drumului, pătrunzând printre vârfurile copacilor. Pentru o clipă, Marius uită complet ce vârstă are. 

Este liniște când ajunge la fermă. Coboară din mașină, trântește portiera și imediat își dă seama că n-a mai fost de mult pe aici. Ferma aceasta întinsă este destul de dărăpănată. Ferestrele hambarului au crăpături, tencuiala de pe casă e scorojită, iar leagănul pustiu din curte, înconjurat de iarba necosită, este aproape înghițit de castanii înalți care înconjoară proprietatea. Curtea e doldora de frunze și castane căzute pe pietriș, care se sfărâmă sub pașii lui, în timp ce se îndreaptă spre intrarea principală și bate la ușă. 

După ce bate de trei ori și-l strigă pe Ørum, Marius își dă seama că nu-i va deschide nimeni. Nu zărește niciun semn de viață, așa că scoate un caiețel, scrie un bilet și-l pune în cutia poștală, în timp ce două ciori trec în zbor deasupra fermei și dispar în spatele tractorului Ferguson, parcat în fața hambarului. Marius a străbătut tot drumul până aici, dar a rămas cu mâna goală, iar acum este nevoit să conducă până la chei pentru a-l găsi pe Ørum. Dar asta nu-l mai scoate din pepeni. Pe când se întorcea la mașină, i-a venit o idee. Lui Marius nu prea îi vin idei, așa, din senin, astfel că e o coincidență fericită că a ajuns aici, în loc să meargă direct acasă pentru a purta discuția. Ca un premiu de consolare, îi va oferi soției o excursie la Berlin. Ar putea să stea o săptămână, da, sau cel puțin un weekend, de îndată ce va putea să-și ia liber. Vor merge cu mașina lor, vor simți bătaia de aripi a istoriei, noua epocă, vor mânca găluște cu varză murată, cum au făcut odată, cu mult timp în urmă, când au fost cu cortul în Munții Harz, împreună cu copiii. Abia când ajunge înapoi la mașină își dă seama de ce stau ciorile în spatele tractorului. Se învârt în jurul unei chestii albe, livide și diforme, și abia când se apropie își dă seama că este un porc. Ochii nu mai au pic de viață în ei, dar corpul tresare și se smucește, de parcă încearcă să sperie ciorile care stau în jurul lui și mănâncă din gaura de glonț scobită în ceafă.

Marius deschide ușa de la intrare. Holul este întunecat, iar el simte un miros de umezeală, mucegai și ceva în plus, dar nu poate descifra ce anume. 

— Ørum, sunt de la poliție. 

Nu primește niciun răspuns, dar aude apa curgând pe undeva prin casă, așa că se duce în bucătărie. Fata e la vârsta adolescenței. Poate 16–17 ani. Corpul ei țeapăn este așezat pe scaun, la masa din bucătărie, iar ce a mai rămas din fața ei răvășită se odihnește în castronul cu fulgi de ovăz. Pe podeaua acoperită cu linoleum, de cealaltă parte a mesei, zace un alt corp lipsit de viață. Și el este adolescent, puțin mai în vârstă, și are pieptul străpuns de o rană adâncă, prin împușcare. Ceafa i se sprijină într-un mod straniu de aragaz. Marius Larsen înlemnește. Desigur, a mai văzut persoane decedate, dar niciodată o priveliște ca aceasta, așa că pentru o secundă paralizează, apoi își scoate pistolul din teaca de la șold. 

— Ørum? 

Marius merge mai departe, strigând, de data aceasta îndreptând pistolul înainte. Nici acum nu primește vreun răspuns. Marius găsește următoarea victimă zăcând în baie, iar acum trebuie să-și acopere gura ca să nu vomite. Apa curge de la robinetul din cadă, care a fost de mult umplută până la refuz. Se revarsă mai departe pe podeaua de mozaic, spre gaura de scurgere, amestecându-se cu sângele. Femeia dezbrăcată, care trebuie să fie mama, zace pe podea, într-o poziție nefirească. Un braț și un picior sunt desprinse de trunchi. Mai târziu, în raportul de autopsie va scrie că a fost ciopârțită cu un topor, cu care a fost lovită în repetate rânduri. Mai întâi, în timp ce se afla în cadă, pe urmă, când se târa pe podea, în încercarea de a scăpa. Raportul va mai constata și faptul că, la început, a încercat să se apere cu mâinile și cu picioarele, care din această cauză au fost despicate. Figura ei este de nerecunoscut pentru că toporul a fost folosit pentru a-i strivi craniul. 

Marius Larsen s-ar fi blocat în fața acestei priveliști dacă, din senin, n-ar fi observat cu coada ochiului o mișcare. Pe jumătate ascuns sub perdeaua dușului, care este trântită în colț, se întrezărește un alt corp. Marius ridică grijuliu perdeaua de duș. Este un băiat. Cu părul ciufulit, în jur de 10-11 ani. Zace fără suflare într-o baltă de sânge, dar un colț al perdelei îi acoperă gura, care tresare ușor și convulsiv. Marius se apleacă repede deasupra băiatului, trage complet perdeaua, îi prinde mâna inertă, căutându-i pulsul. Băiatul are tăieturi și zgârieturi pe brațe și pe picioare, tricoul și chiloții îi sunt pline de sânge, iar lângă capul său stă azvârlit un topor. Marius găsește pulsul băiatului și se ridică în grabă. 

Caută cu disperare telefonul în bucătărie și-l găsește lângă scrumiera plină, care se rostogolește pe covor; când i se răspunde de la secția de poliție, are mintea suficient de limpede pentru a transmite mesajul corect. Ambulanță. Echipaj. Este urgent. Nici urmă de Ørum. Să pună oamenii în mișcare. Acum! Când închide telefonul, primul lui gând este să se întoarcă repede la băiat, dar apoi își amintește subit că mai trebuie să fie un copil, fiindcă băiatul avea o soră geamănă. 

Marius se uită în jur și se îndreaptă către intrare și către scările ce duc la etaj. Când trece de bucătărie și de ușa deschisă a pivniței, se oprește brusc, privind în jos. Auzise un sunet. Un pas sau un foșnet, dar acum este liniște. Marius scoate iar pistolul de serviciu. Deschide larg ușa și coboară cu grijă scările înguste, până când picioarele ating prudent podeaua de beton. La început, ochii săi trebuie să se obișnuiască cu întunericul și abia apoi Marius deslușește ușa deschisă a pivniței, la capătul holului. Corpul său ezită, parcă atrăgându-i atenția că ar trebui să se oprească aici. Să aștepte sosirea ambulanței și a colegilor; dar Marius e cu gândul la fetiță. Când se apropie de ușă, observă că a fost spartă cu violență. Broasca și balamalele zac aruncate pe podea, iar Marius intră într-o încăpere foarte puțin luminată de ferestrele murdare aflate în partea de sus a subsolului. Chiar și așa, simte imediat făptura aceea măruntă care se ascunde în colț, sub o masă. Marius se grăbește într-acolo, coboară pistolul, se apleacă și-și îndreaptă privirea sub masă. 

— Este în regulă. De-acum nu se va mai întâmpla nimic rău.

Nu vede chipul fetei, o vede doar tremurând și lipindu-se și mai mult de colț, fără să-l privească. 

— Mă numesc Marius. Sunt de la poliție și mă aflu aici ca să te ajut. 

Fata rămâne temătoare pe loc, de parcă nici nu l-ar auzi, iar Marius devine brusc atent la restul camerei. Se uită în jurul său și-i ia ceva timp să înțeleagă la ce a fost folosită. Marius se simte dezgustat. Apoi, prin deschizătura către camera alăturată, observă rafturile strâmbe din lemn. Priveliștea îl face să uite de fetiță, în timp ce trece peste pragul ușii și pășește înăuntru. Marius nu poate să vadă câte sunt, dar e limpede că sunt mai multe decât poate număra. Figurine de castane, bărbați și femei. Și animale. Mari și mici, infantile și sinistre, multe dintre ele neterminate și diforme. Marius se holbează la ele, la numărul și varietatea lor, iar figurinele mărunte de pe rafturi îl umplu de nesiguranță. În acest timp, băiatul intră pe ușa din spatele lui. 

Într-o fracțiune de secundă, Marius conștientizează că tehnicienii criminaliști trebuie neapărat să verifice dacă ușa pivniței a fost spartă din exterior sau din interior. Într-o fracțiune de secundă, conștientizează că e posibil ca o ființă îngrozitoare să se afle încă în libertate, la fel ca animalele scăpate din cușcă, dar când se întoarce către băiat, gândurile îi zboară departe, ca norii care se confundă cu cerul. Apoi toporul îl lovește în maxilar și totul se întunecă.

Câștigătorul concursului organizat de Biblioteca lui Liviu, în parteneriat cu editura Tritonic

Așadar, avem și un câștigător. Au fost înscriși de participanți, iar filmarea cu extragerea câștigătorului o puteți urmări atât pe pagina Biblioteca lui Liviu (https://www.facebook.com/LiviuSzoke), cât și pe pagina mea personală de Facebook, aici: https://www.facebook.com/profile.php?id=100007516980374.

Iar câștigătorul este:
Poziția cu numărul 30, Juravle Evelina.
Am să îți scriu pe e-mail, ca să-mi dai adresa și un număr de telefon.
Mulțumesc mult de participare și vă mai aștept la concursuri!

 

1. George Sauciuc

2. Panait Nicoleta

3. Oana Constantinescu

4. Karla

5. Alina Ciulacu

6. Iulia Dromereschi

7. Mihai Tănăsie

8. Ioana Alexandra

9. Cristina Buburuzanu

10. Daniel Nicoleta

11. Xironm

12. Cristian

13. Ionel Annamaria

14. Diana

15. Ionel Bălan

16. Audrey

17. Athousandsummers

18. Zsolt

19. Sergomanu

20. Mari

21. Piscu Andra

22. Raluca Petrescu

23. Rocsana Rogojan

24. Andreea Luiza

25. Filip Doru

26. Leila Laleli

27. Radu Dobre

28. Gheorghidiu Andrei Ștefan

29. Marin Marcel

30. Juravle Evelina

31. Horade

Precizări și mulțumiri

Nu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.

Nu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.

Nu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.

Vă mulțumesc foarte mult tuturor pentru opinii și sugestii, pentru comentarii și implicare! Am ales până la urmă ceea ce-mi cam doream de ceva timp, adică o nouă identitate, căci mă simțeam oarecum ca un impostor adunând sub FanSF informații din mai toate subgenurile literare, inclusiv nonficțiune. Nu a fost o decizie ușoară, am stat zile întregi în cumpănă, întorcând sugestiile voastre pe toate părțile, dar în final sper că am luat-o pe cea mai bună.
Un al doilea blog mi-e imposibil să întrețin, din pricina timpului, iar să continui sub același nume, dar publicând articole din ce în ce mai variate, iar nu mi se pare în ordine.
Începe o nouă etapă din viața blogului, dar autorul lui rămâne același, așa că nu aveți de ce să vă temeți. Știu, și eu simțeam o oarecare nostalgie, numele FanSF a devenit un brand cu timpul și e într-adevăr păcat că renunț la el, dar, ca majoritatea oamenilor, la un moment dat simți nevoia unei schimbări. Sper să mă citiți în continuare și sub acest nou nume de blog, căci doar asta este, un nou nume de blog și un nou aspect, altfel autorul a rămas același: Liviu Szoke.

Același sondaj… nițel diferit

Este posibil ca imaginea să conţină: posibil text care spune „BLOGUL FANSE FANULUI SCIENCE FICTION DIN 2009”

Carevasăzică, în urma sondajului de pe blog și de pe Facebook, au fost stabilite două direcții clare:

1) Să rămână același nume al blogului, dar cu o împărțire mai clară a subdomeniilor – deja am renunțat la categorii, ar urma să stabilesc doar categorii principale: SFFH, Policier (aici mă mai gândesc, să fie Mystery&Thriller mai potrivit, voi ce ziceți?), Mainstream (sau Altele), plus, eventual, Nonficțiune.

2) Să schimb numele blogului, să o iau de la capăt, urmând să construiesc un nou brand, o nouă imagine. Aștept în continuare păreri, este evident că două bloguri separate sunt excluse.

Voi ține cont de părerile tuturor, mai ales că cele exprimate aici și pe blog au fost excelent argumentate și foarte binevenite, cu speranța că voi obține până la urmă un rezultat concludent.

Vă mulțumesc foarte mult în continuare!

Un sondaj… aștept păreri

Așadar, a sosit momentul… unui sondaj. Mă tot bate gândul de ceva vreme să fac o schimbare cu blogul. Colaborările s-au înmulțit, genurile despre care scriu s-au diversificat, gusturile literare au început să se schimbe, să evolueze. Simt nevoia unei schimbări, și nu cred că sunt singurul. Prin urmare, aș avea următoarele opțiuni:
1) Să schimb numele blogului, pentru a cuprinde o paletă mai largă de genuri; dezavantajul ar fi că aș pierde vizibilitatea, și nu numai în cadrul motoarelor de căutare, s-ar pierde chiar… un brand, aproape.
2) Să mai fac încă un blog, pe care să postez tot ce nu are legătură cu genurile SF, Fantasy și Horror. Aici ar fi mult de muncă, pentru a construi un nou blog, aproape de la zero; în plus, nu știu cât timp aș avea să postez pe două bloguri, nu doar pe unul.
3) Să continui ca și până acum, postând pe FanSF tot.
Voi ce ziceți? Aștept părerile voastre. Cu cât mai multe, cu atât mai bine. Mulțumesc!

Editura Corint la Gaudeamus 2019

Este posibil ca imaginea să conţină: text

În perioada 20-24 noiembrie, Editura Corint va fi prezentă la cea de-a XXVI-a ediție a Târgului de Carte Gaudeamus Radio România.

  Anul acesta, Grupul Editorial Corint împlinește 25 de ani de când aduce bucurie în bibliotecile românilor și vă așteaptă în Pavilionul B2 Romexpo, cu reduceri de până la 70% la titlurile portofoliului. Pentru cei mai pasionați cititori avem noutăți editoriale la toate colecțiile: Corint Junior, Corint Istorie, Leda Edge, Corint Future, Istorii urbane și Descoperă China. 

Unul dintre cele mai importante momente ale târgului îl reprezintă vizita lui Jamie Susskind, autorul volumului „Politica viitorului”, colecția Corint Future. Lansarea cărții lui va avea loc sâmbătă, 23 noiembrie, ora 13:00, la standul Corint, alături de robotul 3-5CU (Escu), pe care îl puteți cunoaște înainte de lansare.

O carte bună se savurează în compania unei cafele aromate, iar pentru asta Kurukahveci Mehmet Efendi este alături de noi pe tot parcursul târgului cu degustare de cafea. La această ediție avem multe surprize pentru cititorii noștri: prăjituri cu răvașe pentru titlurile colecției Descoperă China, sacoșe de pânză pentru bestselleruri, pastă de dinți de la Catena pentru cel mai căutat titlu din colecția Povești ilustrate („Până și monștrii se spală pe dinți”) și câte un pachet de cafea care completează titlul „Povestea cafelei turcești”. Pe lângă noutăți, am pregătit ateliere zilnice pentru copii, lectură pe roluri dar și invitați de marcă, pe care îi puteți descoperi în programul de mai jos:

Miercuri, 20 noiembrie

11:00 – Dinți curați, zâmbete frumoase! Jocuri și animație pentru copii pornind de la cartea „Până și monștrii se spală pe dinți”, colecția Povești ilustrate, Corint Junior 

15:00 – lansare de carte: „Lumea Majestății Sale”, volum jubiliar coordonat de Alexandru Muraru și Daniel Șandru, cu participarea Alteței Sale Regale Principele Radu, a actriței Oana Pellea și a istoricului Filip-Lucian Iorga (spațiul de evenimente „Mircea Nedelciu”)

Joi, 21 noiembrie

12:00 – lansare de carte și Incubator de lectură: „Miracolele Mirandei” de Siobhán Parkinson, Corint Junior. Participă: Patrick Coleman (Ambasada Irlandei), Svetlana Cârstean și Ana Maria Sandu.

15:00 – lansare de carte: „24 martie. Cronica infernului kosovar. Povestire. jurnal, meditație” de Fehmi Ajvazi. Participă: Arlinda Morava, Daniela Busa și Marius Dobrescu

17:00 – lansare de carte: „Ultimele convorbiri cu Regele Mihai I” de Bogdan Șerban-Iancu, în prezența autorului. Alături de autor va fi jurnalistul Ion M. Ioniță.

Vineri, 22 noiembrie

12:00 – lansare de carte: „Povestea norocoasei Ruth” de Ruth Behar, colecția Smart Age, Corint Junior. Participă Maia Morgenstern și George Gîlea (Radio România Cultural).

15:00 – lansare de carte: „Povestea cafelei turcești” de M. Sabri Koz și Kemalettin Kuzucu. Proiect sprijinit de brandul de cafea turcească Kurukahveci Mehmet Efendi. Participă Gheorghe Florescu și Bedros Horasangian.

17:00 – lansarea colecției „Descoperă China” și a ultimei cărți din cadrul acesteia „Educația chineză azi” de Zhu Yongxin. Participă Guo Xiaoming (Renmin University Press), Xi Lei (Ambasada Republicii Populare Chineze), Luminița Bălan, Marina Almășan, Constantin Lupeanu.

Sâmbătă, 23 noiembrie

11:00 – lansare de carte și lectură pe roluri: „Malamander” de Thomas Taylor, colecția Aventură și mister, Corint Junior. Participă Nicoleta Dascălu, Cătălin Strat și actorii Ana Maria Bercu și Marius Ursu.

13:00 – lansare de carte în prezența autorului britanic Jamie Susskind: „Politica viitorului. Tehnologia digitală și societatea”, colecția Corint Future. Alături de autor vor fi jurnalistul Ion M. Ioniță și Ada Roseti, coordonatoarea colecției Corint Future. Evenimentul are loc în limba engleză, cu sistem tehnologic de traducere simultană pentru public.

14:30 – lansare de carte și sesiune de autografe: „Maria Tănase. Artista, omul, legenda” de Stejărel Olaru, colecția Corint Istorie Autori Români. Participă: Stejărel Olaru, Dan C. Mihăilescu, Iuliana Tudor, Cătălin Striblea.

Duminică, 24 noiembrie

11:00 – Cărți noi și fabuloase în colecția Smart Age, Corint Junior, prezentate de Cătălin Striblea și Cătălin Strat.

13:00 – lansare de carte: „Aventuri în Țara Trolilor. Jurnal de călătorie în Norvegia” de Marina Almășan. Participă: Adrian Artene, Monica Pop, Eugen Cristea, Iuliana Marciuc, Mihai Pocorschi, Diana Iovanovici Șoșoacă.

16:00 – lansare de carte și sesiune de autografe: „Marele incendiator. Cronica unui fapt divers” de Stelian Tănase (spatiul de evenimente „Mircea Nedelciu”). Participă: Stelian Tănase, Adrian Pârvu, Cristian Teodorescu, Bedros Horasangian.

Detalii suplimentare:

Flori Mihalache

Director PR

flori.mihalache@edituracorint.ro

Lecturi 171: Chloe Benjamin – Imortaliștii

35663816 Nu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.

Chloe Benjamin – Imortaliștii (The Immortalists, 2018) 408p., TPB, 13.5×20.5, Storia Books, 2018, trad. Miruna Voiculescu, red. Ruxandra Tudor, 45 lei, ISBN 978-606-94622-4-9

Nominalizări: Goodreads Choice Award Nominee for Historical Fiction 2018

Nota Goodreads: 3.73 (77596 note)

Descrierea editurii: „În Lower East Side, New York City, este 1969. Umblă vorba că a apărut o femeie mistică, o clarvăzătoare nomadă, care pretinde că poate prezice oricui ziua în care va muri. Copiii familiei Gold, patru adolescenți ale căror personalități abia încep să se contureze, se duc pe ascuns să-și afle viitorul. Iar ceea ce află le va afecta următorii 50 de ani. Simon, „băiatul de aur” al familiei, evadează pe coasta de vest, căutând iubirea în fascinantul San Francisco al anilor 1980. Klara cea visătoare devine magician în Las Vegas, în încercarea ei obsesivă de a împleti realitatea cu fantezia. Fratele cel mai mare, Daniel, caută stabilitatea ca medic militar după atacurile din 11 septembrie. Iar Varya, studioasa familiei, se dedică cercetării longevității, testând granițele dintre știință și nemurire.” Continuă lectura

Semnal editorial 35: Holly Black – Regele malefic

Este posibil ca imaginea să conţină: text

După ce și-a trădat familia şi l-a păcălit pe Cardan să devină regele ei marionetă peste regatul Elfhame, Jude descoperă că este mult mai ușor să câștigi puterea decât să o păstrezi. Politica de la curtea zânelor, cu alianţele ei mereu schimbătoare, este foarte complicată, iar Cardan se dovedește a fi mult mai greu de controlat decât şi-a imaginat Jude. Mai ales că face tot ce îi stă în putere ca să o umilească și să-i submineze planurile, chiar dacă fascinaţia lui pentru ea rămâne neștirbită. Continuă lectura