Archive for the ‘Premii non-SFFH’ Category

 

Stieg Larsson – Millennium II: Fata care s-a jucat cu focul (Millennium II: Flickan som lekte med elden, 2006) 768p., TPB, 13×20, colecția Fiction Connection, trad. Elena-Maria Morogan, red. Domnica Drumea, 55 lei, ISBN 978-973-707-263-4

Premii: Svenska Deckarakademins pris för bästa svenska kriminalroman (2006), Goodreads Choice Award for Mystery/Thriller (2009)

Nominalizări: Anthony Award Nominee for Best Novel (2010), Dilys Award Nominee (2010)

Nota Goodreads: 4.23 (676360 note)

Stieg Larsson – Millennium III: Castelul din nori s-a sfărâmat (Millennium III: Luftslottet som sprängdes, 2007) 864p., TPB, 13×20, Trei, 2009, colecția Fiction Connection, trad. Elena-Maria Morogan, 59 lei, ISBN 978-973-707-304-4

Premii: Glass Key Award (2008), Audie Award for Thriller/Suspense (2011), Goodreads Choice Award for Mystery & Thriller, Favorite Book, Favorite Heroine (2010)

Nota Goodreads: 4.21 (544908 note)

Descrierea editurii: „LISBETH SALANDER se întoarce în Suedia după o lungă vacanţă petrecută în Caraibe. A pus mâna pe o mare sumă de bani şi este, pentru prima dată în viaţă, independentă financiar. Dar ea nu mai are nici familie, nici prieteni şi realizează că este complet singură. În acelaşi timp, MIKAEL BLOMKVIST, de la revista Millennium, a dat de un nou subiect fierbinte. Jurnalistul Dag Svensson şi prietena lui Mia Bergman au dovezi despre existenţa unei filiere de prostituţie care activează între Europa de Est şi Suedia şi care, mai mult, este muşamalizată de serviciile secrete. Multe dintre persoanele implicate în traficul cu femei au poziţii importante în societate. Întâmplări din trecutul întunecat al lui Lisbeth Salander încep să iasă la iveală. Atunci când Dag şi Mia sunt brutal asasinaţi, bănuielile se îndreaptă spre Salander, iar poliţia va declanşa o adevărată vânătoare împotriva ei. Salander se decide să pună capăt pentru totdeauna trecutului şi să-i pedepsească pe cei care merită. Drumurile lui Blomkvist şi Salander se întretaie din nou. ” (mai mult…)

Anunțuri

nemira-nemi-2018

Colecția Nautilus science fiction & fantasy:

Central Station, de Lavie Tidhar, tânăr scriitor israelian, distins cu numeroase premii internaționale (cea mai bună carte SF&F la The Guardian în 2016, câștigător al John W. Campbell Memorial Award, pe lista scurtă pentru Cel mai bun roman la British Science Fiction Award 2016, nominalizat la Premiul Arthur C. Clarke 2017).

Adrian Tchaikovsky cu romanul Copiii timpului, câștigător al premiului Arthur C. Clarke : Ultimii supraviețuitori ai Pământului au scăpat cu greu de pe lumea lor muribundă și caută supraviețuirea printre stele. Și găsesc o comoară lăsată de niște strămoși îndepărtați: o planetă terraformată și pregătită pentru ei. Dar în lunga perioadă care s-a scurs până au ajuns aici, alți au ocupat-o, transformând refugiul paradisiac într-un coșmar. (mai mult…)

În primul rând, La mulți ani! În al doilea rând, a sosit vremea bilanțurilor! Așa cum scrie și mai sus, 82 de cărți citite, care au însumat aproape 30000 de pagini. Mai bine ca în 2016 (24559 de pagini), dar mai slab, ca număr de pagini, decât în anul 2015, când am citit puțin peste 32000 de pagini. Sper ca anul acesta să sar de 30000 de pagini. Sper de fapt să reușesc să ajung la 100 de cărți citite, lucru care nu s-a mai întâmplat de câțiva ani buni. Dar, ce să-i faci, e posibil ca în vară să fiu iar nevoit să plec din țară, măcar vreo două luni, așa că nu cred că voi reuși să ajung la 100 de cărți citite. Dar mă străduiesc. (mai mult…)

29540038 

Shari Lapena – Cuplul din vecini (The couple next door, 2016) 344p., TPB, 13×20, Trei, 2017, Colecția Fiction Connection, trad. Mihaela Buruiană, red. Oana Dușmănescu, 39.9 lei, ISBN 978-606-400-050-7

Nominalizări: Goodreads Choice Award Nominee for Mystery and Thriller 2016

Nota Goodreads: 3.74 (109092 note)

Descrierea editurii: „Nu poți ști niciodată ce se întâmplă de cealaltă parte a peretelui. Vecina ți-a spus că n-are chef să-ți aduci copilul de șase luni la petrecerea ei. Nimic personal, doar că nu suportă să-l audă plângând. Soțul tău te-a asigurat că va fi bine. Doar sunteți în vecini. Veți avea monitorul copilului la voi și veți merge pe rând acasă, din jumătate în jumătate de oră. Fiica ta dormea ultima dată când ai fost la ea. Acum, când te năpustești în casa cufun-dată-ntr-o tăcere mormântală, cel mai cumplit coșmar se adeverește. Fiica ta a dispărut! Poliția e la tine acasă și te întrebi cu groază ce va descoperi. De ce ești capabilă când cineva te împinge dincolo de limite.” (mai mult…)

24785545 

Stephen King – Ce-am găsit al meu să fie (Bill Hodges Trilogy II: Finders keepers, 2015) 448p., TPB, 13×20, Nemira, 2017, colecția Suspans, trad. Ruxandra Toma, red. Oana Ionașcu, 45 lei, ISBN 978-606-758-773-9

Nominalizări: Goodreads Choice Awards Nominee for Mystery & Thriller 2015

Nota Goodreads: 4.03 (59489 note)

Descrierea editurii: „John Rothstein, scriitorul care l-a inventat pe Jimmy Gold si care este preferatul lui Morris Bellamy, e ucis de fanul sau infocat. Sfarsitul lui inseamna inceputul goanei dupa opera sa nepublicata, care cuprinde cel putin inca un roman cu Jimmy Gold. Insa Morris ascunde tot si, peste treizeci si cinci de ani, cand iese de la inchisoare, afla ca intre timp comoara furata a fost descoperita de altcineva. Dar in calea razbunarii mult visate stau fostul detectiv Bill Hodges si asociatii lui de incredere…”

Sincer, am pierdut șirul cărților de Stephen King citite până acum. Numai de la ediura Nemira sunt peste douăzeci, fără a include (blasfemie, știu) seria Turnul întunecat, pe care încă n-am citit-o. Alături de Sven Hassel, Stephen King a fost primul autor publicat de Nemira citit de mine și unul dintre primii autori de horror pe care i-am citit. Carrie, Misery și Christine au fost printre primele cărți care mi-au deschis apetitul pentru scrierile maestrului. Pentru că este Maestrul, fără discuție. Nimeni nu-l poate egala, nici măcar Dean Koontz (deși mai sunt destui autori valoroși de horror: Dan Simmons, Robert McCammon, Peter Straub etc.). Pentru că Stephen King scrie, cu o naturalețe pur și simplu debordantă, povești în aparență banale, fără a se îndepărta decât rareori de Maine, cu un strop de supranatural ce se potrivește perfect în imaginea de ansamblu, care reușesc să-l prindă pe cititor în mreje de la prima pagină, fără a-i mai da drumul până la ultima. Cât despre personaje… ei, numai despre panoplia de personaje de la Carrie încoace s-ar putea scrie tomuri cu care să umpli un raft lung, lung de tot. (mai mult…)

Comandă până pe 31 martie pachetul cu seria de autor Robert A. Heinlein la numai 99 de lei și poți câștiga un pachet cu trei dintre titlurile pe care ți le dorești cel mai mult și mai mult de la PALADIN.

slide_1

(mai mult…)

25458371 25897809 28388563 

Andrew Michael Hurley – Ținutul Loney (The Loney, 2014) 376p., TPB, 13×20, Trei, București, 2016, Colecția Fiction Connection, Trad. Mariana Piroteală, Red. Mihaela Ionescu, 39 lei, ISBN 978-606-719-540-8

Premii: Costa Book Award for First Novel 2015

Nominalizări: James Herbert Award 2015

Nota Goodreads: 3.33 (5210 Note)

În ciuda faptului că editura Trei publică aproape numai romane excelente în colecția Fiction Connection, în care au apărut până acum cărți semnate de autori de seamă, romanul de față, ”Ținutul Loney” , a trecut relativ neobservat la noi. Nu-mi pot explica motivul (poate din cauză că nu scrie pe copertă Dan Brown sau J.K. Rowling), poate de vină o fi fost și publicitatea relativ modestă care i s-a făcut, însă nu prea am auzit vorbindu-se de el în mediul virtual în care mă învârt de obicei. Ce mi-a atras însă atenția la el au fost recomandarea lui Stephen King de pe copertă și titulatura de „capodoperă gotică” făcută de The Guardian. Despre Andrew Michael Hurley mărturisesc că nu mai auzisem până la acest volum, deși, nu știu de ce, am tresărit un pic când i-am văzut numele pe copertă (probabil că mă gândeam că editura Trei s-a apucat din nou să publice SF și a sărit tocmai la un roman de Kameron Hurley). Așa că la Gaudeamus, printre alte bunătăți pe care mi le-am ales de la standul editurii Trei, s-a numărat și ”Ținutul Loney” al britanicului Andrew Michael Hurley. (mai mult…)

21265230 16130537 18601980 

Matt Haig – Umanii (The Humans, 2013) 376p., TPB, 13×20, Nemira, București, 2016, Colecția Nautilus SF, Trad, Alina Sârbu, Red. Georgiana Paraschiv, 35 lei, ISBN 978-606-758-727-2

Nominalizări: Edgar Award 2014

Nota Goodreads: 4.06 (19630 Note)

Am citit până acum patru cărți SF care m-au mișcat profund, care m-au impresionat în diverse feluri, care m-au făcut adesea să cad pe gânduri și la sfârșitul cărora am regretat enorm că se termină. Căci fiecare carte reprezintă, în felul ei, o călătorie, o aventură care regreți că se termină, mai ales dacă de-a lungul acestei călătorii ai întâlnit personaje, adevărați tovarăși de călătorie, de care te-ai îndrăgostit, alături de care ai suferit sau ai râs în hohote, personaje de a căror soartă ți-a păsat poate la fel de mult ca de a unui prieten drag. Autorii care pot creea astfel de personaje sunt adevărați maeștri, iar cele patru cărți mai sus pomenite sunt: Replay, de Ken Grimwood (apărută la editura Nemira, traducere de Antuza Genescu), Viteza Întunericului, de Elizabeth Moon (editura Millennium Books, traducere de Ona Frantz), Flori pentru Algernon, de Daniel Keyes (editura Humanitas și Art, traducere de Dan Rădulescu) și, șoc, surprinzător, Umanii, de Matt Haig, o frumoasă surpriză făcută anul acesta de editura Nemira, o carte care parcă împrumută idei din alte părți (filmul Invasion of the Body Snatchers, universul creat de Douglas Adams în Ghidul Autostopistului Galactic sau volumul O Întâmplare Ciudată cu un Câine la Miezul Nopții, de Mark Haddon), însă autorul britanic le combină într-un mod uluitor, adăugând o doză sănătoasă de umor negru, negru ca bezna uneori, mai pune un strop de suflet, plus o picătură de sensibilitate, iar rezultatul este unul tulburător și minunat în același timp. Nu-i chiar SF din acela pur (și înțeleg de ce cartea nu e pe gustul tuturor), după care suspină sefiștii hardcore, dar este o carte care-ți dă mult de gândit. (mai mult…)

Dosarul Popcorn

Ana Rotea – Dosarul Popcorn (2016)

Carte câștigătoare a secțiunii 8–14 ani din cadrul Trofeului Arthur, ediția 2015.

Popcorn, porcuşorul de Guineea mult iubit al lui tanti Geta, vecina de la 4, a dispărut. Echipa micilor detectivi de pe scară se autosesizează şi începe ancheta.

Marlău, Gesicaflecer, Bolumbo, Scupidu şi Şerloc sunt Detectivii Aerieni şi împreună lucrează neobosit la Dosarul Popcorn: interoghează şi ţin sub observaţie suspecţi şi adună probe cu un profesionalism rar întâlnit la nişte puşti de 11, respectiv 4 ani şi la… un beagle. Iar gașca rivală, Fafeflafi, le pune mereu beţe-n roate. (mai mult…)

762806 93681 21048051 Parcul Gorki

Martin Cruz Smith – Parcul Gorki (Arkadi Renko I: Gorki Park, 1981) 512p., Hardcover, 21×14.5, Paladin, București, 2015, Colecția Crime Masters, Trad. Mircea Pricăjan, Red. Diana Marin-Caea, 33 RON, ISBN 978-606-93637-4-4

Premii: CWA Gold Dagger 1981

Nota Goodreads: 4.03 (42623 Note)

Când eram în liceu devoram cam cinci cărți pe săptămână, fără a mai socoti zilele de sâmbătă și duminică. Aveam abonament la Biblioteca Județeană din Brăila și de-abia dacă-mi ajungeau cele cinci cărți pe care le puteam împrumuta odată. Cum SF-urile pe care deja le strânsesem acasă le păstram în cazul unui cataclism atomic și nici măcar acum n-am ajuns să le citesc, mare parte din ele, iar multe din cele de la bibliotecă nu mă atrăgeau (van Vogt, Lem sau năstrușnicele apariții ale editurii Brâncuși, pe care le găseam pe toate rafturile, ca să dau doar câteva exemple), citeam la foc automat thriller, polițiste, romane de război (ce bine că existau editura Z sau Nemira și ale sale colecții Comando și Ora H, care mai târziu se va transforma în colecția Suspans), tot ce găseam. Așa am ajuns la editura Rao, care pe atunci publica niște romane excepționale, și la Lider, unde în 2004 a apărut romanul despre care vreau să vorbesc în continuare. Chiar dacă de multe ori titlurile acestei edituri n-aveau nici măcar o legătură vagă cu cel original, iar copertele erau doar colaje împrumutate din filme celebre, multe din ele au fost niște povești pur și simplu încântătoare. Pentru romanele de spionaj și mai ales pentru cele care se petrec în timpul Războiului Rece am făcut o adevărată pasiune și încă mai consider Copilul 44 al lui Tom Rob Smith cel mai bun thriller pe care l-am citit vreodată, așa că noua traducere de la Paladin a celebrului roman al lui Martin Cruz Smith n-avea cum să-mi scape. Din păcate eram plecat din țară când a apărut romanul, anul trecut, la Bookfest, așa că de-abia anul acesta am putut să mă iau de el. Dar experiența a meritat așteptarea. (mai mult…)