Lansările editurii Tritonic la Gaudeamus

STAND TRITONIC

Vineri 22 noiembrie

16.30 – Colecția SF & FANTASY – lansarea romanului JOD. Secretul discurilor, autor Andreea Tănăsescu. Participă: Andreea Tănăsescu, Ana Munteanu și Rebeca Cojocaru, editor Tritonic. 

17.30 – Colecția STUDII DE SECURITATE – lansarea volumului Analiza în intelligence: de la artă la știință, autor Irena Chiru, prezentarea celor mai recente volume ale colecției. Participă: Irena Chiru și Bogdan Hrib, editor Tritonic.

18.15 – Colecția ȘTIINTE POLITICE – lansarea volumului Ispita idealului. Despre lumile perfecte și cele ideale, autor Adrian Miroiu. Participă: Adrian Miroiu și Bogdan Hrib, editor Tritonic.

19.00 – Colecția COMUNICARE-MEDIA – Aniversare 20 ani: prezentarea volumelor Teatrul american la Hollywood, autor Monica Frunzaru, Y: Popular Culture, autor Andreea Mitan, Managementul informației în media, autor Raluca Petre, Eminescu orator. Strategii retorice în publicistică, autor Daniel Ciurel, Epistemologia comunicării. Știință, sens și metaforă, autor Mihaela-Alexandra Tudor. Participă: autorii, Pompiliu Alexandru și Bogdan Hrib, editor Tritonic.

Sâmbătă 23 noiembrie

Este posibil ca imaginea să conţină: text

12.00 – Colecția CAȘMIR – lansarea romanului Sună-mă mâine!, de Lucian-Dragoș Bogdan, prezentarea volumului colectiv Castele de nisip, coordonat de Teodora Matei și Lucian-Dragoș Bogdan, prezentarea volumului Seducția apei (ediția a II-a), autor Monica Ramirez. Participă: Teodora Matei, Monica Ramirez, Anamaria Ionescu, Dănuț Ungureanu, Daniel Timariu, Lucian-Dragoș Bogdan și Rebeca Cojocaru, editor Tritonic.

Nu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.

14.30 – Colecția LIT – prezentarea volumului de povestiri Kaleidoskop, autor Andra Samson. Participă: Andra Samson și Rebeca Cojocaru, editor Tritonic.

Este posibil ca imaginea să conţină: unul sau mai mulţi oameni şi text

15.30 – Colecția SF & FANTASY – lansarea romanului Tenebre. Miercuri (seria Tenebre 3), autor Daniel Timariu, prezentarea romanului Elysium (seria Protectorii 3), prezentarea volumului colectiv Sub apa dragonului strâmb, coordonatori Teodora Matei și Lucian-Dragoș Bogdan, prezentarea volumului colectiv East of a Known Galaxy, volum coordonat de Daniel Timariu și Cristian Vicol. Participă: Rodica Bretin, Anamaria Ionescu, Monica Ramirez, Cătălina Fometici, Teodora Matei, Lucian-Vasile Szabo, Dănuț Ungureanu, Liviu Surugiu, Cristian Vicol, Daniel Timariu și Lucian-Dragoș Bogdan. 

Nu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.

16.15 – Colecția MYSTERY & THRILLER – lansarea romanului Legea Talionului (seria Sergiu Manta 3), autor Anamaria Ionescu, prezentarea volumului colectiv NOIR de Timișoara, coordonat de Daniel Timariu, prezentarea romanului Protocol 9 (seria Emma Moss 1), autor Monica Ramirez. Participă: Anamaria Ionescu, Monica Ramirez, Teodora Matei, Cătălina Fometici, Daniel Timariu, Lucian Dragoș Bogdan, Ciprian Baciu, Cristian Vicol, Lucian-Vasile Szabo și Bogdan Hrib, editor Tritonic.

17.00 – SERIA DE AUTOR Dănuț Ungureanu, lansarea romanului Experimentul Păpușa. Participă: autorul și Bogdan Hrib, editor Tritonic.

18.00 – Colecția MYSTERY & THRILLER – lansarea volumului Vacanțele unei dive. Crime și alte mistere investigate de Stella Marian-Harrington, autor Lucia Verona, prezentarea romanelor din serie: Crima de la jubileu, Crime la festival, Moartea vine la premieră. Participă: Lucia Verona și Bogdan Hrib, editor Tritonic. 

19.00 – Colecția COMUNICARE-MEDIA, lansarea volumului Jurnalismul convergent, autor Rodica Melinda Șutu. Participă: Rodica Melinda Șutu, Mihai Radulescu, Cristian Pantazi, Marian Voicu, Cristian Citre și Bogdan Hrib, editor Tritonic.

Duminică 24 noiembrie

12.00 – Colecția ISTORIE – lansarea volumului CONFESIUNI Dan. A Lăzărescu, volum îngrijit de Radu Țoancă. Participă: Radu Țoancă, Robert Șerban și Bogdan Hrib, editor Tritonic.

Semnal editorial 102 + Fragment în avanpremieră: Povești crude și insolite despre frumusețe: Varșava, de Ana Donțu, NOU în colecția n’autor

Povestire cu povestire, Varșava își conduce cititorii prin cele mai întunecate cotloane ale minții umane. Volumul reprezintă debutul în proză al poetei Ana Donțu și apare în colecția n’autor, coordonată de Eli Bădică, la editura Nemira. 

Ororile pe care le vei întâlni în acest volum – fie că este vorba despre o fetiță superbă și malefică, care-și înfige un cuțit în corp, fie că asiști la un bal care se transformă într-o sinucidere colectivă ori la descoperirea unui cadavru pe malul unui lac – nu sunt gratuite și nici întâmplătoare. Ele construiesc un univers aparte, cumplit, născocit de un singur personaj, care capătă diverse identități de-a lungul cărții.

„Cele opt povestiri care alcătuiesc volumul compun o atmosferă de coșmar lucid și poetic, ca într-un Lynch mai intelectualizat, dar cu tropisme afective basarabene. Sunt proze stranii, cum le-ar fi numit Alexandru George, sau povestiri crude și insolite, cu vorba lui Villiers de l’Isle Adam, obsedate toate de conjuncția dintre alienare și frumusețe. Stimmung-ul prozei Anei Donțu se coagulează dintr-o mulțime de stranietăți crude, iar vocea care povestește toate grozăviile e mereu liniștită, joasă sau, poate, extenuată. Tensiunea prozei ei, care te ține de la prima povestire până la ultima, rezultă din contrapunctul dintre intensitatea a ceea ce se întâmplă și neutralitatea felului în care e redat epicul. Doar natura de prozator adevărat o putea determina să susțină vocea aceasta blank și să o facă întru totul credibilă. Cu Varșava, Ana Donțu se reinventează ca prozatoare.“
Radu Vancu

„Ana Donțu e o poetă care scrie proză, dar e valabilă în ambele ipostaze. Ca poetă, tendința ei merge adesea spre epic, ca prozatoare, se îndreaptă adesea spre poematic, ceea ce face intuibilă predilecția ei pentru structuri hibride și o stilistică pe măsură. În aceasta constă noutatea și prospețimea ei. Și mai există ceva care o individualizează: un instinct psihologic aparte de a căuta nuanțele mereu neliniștitoare ale minții omenești.“ Ruxandra Cesereanu

„În debutul ei în proză, Ana Donțu vine cu o forță incredibilă. Schizoidia personajelor, viziunile lor asupra vieții și a morții, atmosfera sumbră, apăsătoare, întâmplările bizare, traumele care dezechilibrează complet o ființă umană, tonul egal, capacitatea de a imagina și de a sonda o lume nebună, pierdută în propriile ițe, granița fină dintre realitate și coșmar, infuzia poetică – toate acestea (și multe altele) fac din Varșava un volum inedit, irepetabil, de neuitat. Unul nemilos. Pășește în universul Varșavei, te va cutremura.“ Eli Bădică

Ana Donțu (n. 1 decembrie 1985, Republica Moldova) a absolvit Facultatea de Antropologie la Chișinău și Facultatea de Litere și Arte a Universității „Lucian Blaga“ din Sibiu. În 2015, a fost printre cei șase tineri scriitori selectați pe lista lungă a Concursului internațional „PEN New Voices“. Volumul său de debut în poezie, Cadrul 25 (Casa de Editură Max Blecher, 2015), a apărut ca urmare a câștigării Concursului Național de Poezie „Aurel Dumitrașcu“ pentru debut în volum, organizat de Biblioteca Județeană „G.T. Kirileanu“ Neamț. A fost distinsă cu premiul „Tânărul poet al anului 2015“ la Gala Tinerilor Scriitori, organizată de Muzeul Naţional al Literaturii Române din Bucureşti, Premiul pentru Debut al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Sibiu, Premiul Revistei „Accente“ și Premiul Național „Iustin Panța“. Grupaje de poeme din Cadrul 25 au fost traduse în engleză, suedeză, germană și franceză. Varșava este volumul său de debut în proză.

Este posibil ca imaginea să conţină: 1 persoană, zâmbind, cadru apropiat

Fragment în avanpremieră

Păpușa Charlie

Îmi amintesc bine coșmarul pe care l-am avut toată vara aia. Unul și același mă stăpânea toată noaptea. Era un vis static în care nu se întâmpla, practic, nimic. Vedeam niște fire albe foarte subțiri, semitransparente, dispuse ca în portativ de la pământ până la cer. Pe ele, în centru, la o mică distanță de la pământ, era o fată pe care o vedeam din spate, micuță și subțirică, într-o rochie albă. Părul ei, brațele și picioarele erau la fel de albe, semitransparente ca firele pe care urca. Totuși, nu se depărta deloc de pământ, rămânea la aceeași distanță. Toate elementele astea transmiteau o impresie de puritate, imponderabilitate și inocență. Dar, undeva în spatele ei, în colțul stâng al imaginii – pentru că vedeam toate astea ca pe un ecran –, era un bolovan mare, greoi și negru, după care pândea un monstru, pe care-l zăream tot din spate, reușind să-i disting numai contururile.

Toată atenția lui era concentrată pe fata care urca spre cer și nu avea nici cea mai mică idee despre ceea ce stătea în spatele ei. Scena rămânea mereu la stadiul acesta. Nu se întâmpla nimic mai departe. Vedeam toate astea ca spectator, deși era cumva real. Monstrul și bolovanul stăteau bine pe pământ, iar fata inocentă cu firele ei albe suspendate în aer formau un contrast atât de puternic, încât îmi provocau rău fizic, capul mi se desfăcea de oroare, în urechi îmi țiuia un sunet subțire și intens, ca de microfonie.

La trezire, greața și durerea aia de cap nu dispăreau, mă urmăreau peste tot întreaga zi. Nu aveam poftă de mâncare, iar atunci când mâncam, vomitam totul. Slăbisem foarte mult și nu aveam nicio prezență de spirit, mă simțeam ca o fantomă care bântuie lumea. Îmi amintesc că Ihti a avut multă grijă de mine, îmi făcea tot felul de infuzii și decocturi, mă scotea des la aer, ne plimbam prin păduri. Am mers odată la cumpărături și mi-a zis să-mi iau ce vreau eu. M-a uimit, pentru că Ihti îmi alegea întotdeauna ce purtam, de la dresuri la haine și accesorii. Încălțăminte, genți, toate erau în stilul care-i plăcea lui. De data aceasta, stătea în apropiere de casă și vorbea la telefon, iar pe mine m-a lăsat să umblu singură printre rândurile de haine. În alte circumstanțe aș fi profitat de asta, poate alegeam ceva care-i displăcea, cum ar fi fost blugi, topuri, chipiuri și adidași. Dar atunci n-am făcut decât să iau tot ceva pe gustul lui. Am mers într-o cabină de probă. Mi-am dat jos rochia și, chiar dacă mi-era frică, mi-am privit corpul în oglindă, până să probez haina. Nu era vorba de picioarele subțiri, nici de talia suptă, nici măcar de coastele proeminente, ci de petele alea fosforescente, care nu dispăreau nicicum. Erau tot acolo. Știam că o să mă destram. Erau dispuse pe piept și pe abdomen. Nu erau depigmentări, ci porțiuni luminoase, de parcă s-ar fi jucat cineva cu paleta în Photoshop. Poate nu trebuia să le privesc.

Cică a-ți înfrunta frica e un act de curaj. Pe naiba! E o prostie doar. Un abandon în fața a ceea ce te va distruge. Fricile nu sunt degeaba. Sunt pentru a te avertiza, pentru a te feri de ceea ce e mai puternic decât tine. E ca și cum ai vedea un camion care se îndreaptă spre tine și, în loc să fugi, l-ai privi în față, te-ai lăsa orbit de luminile lui, de parcă asta l-ar împiedica să te strivească. Tot așa și razele care-mi băteau din spate mi-au găurit pieptul și, trecând prin mine, m-au orbit ca niște faruri, m-au destrămat până nu am mai văzut nimic al meu în oglindă.

După scena asta, nu mai sunt sigură de nimic din ce-mi amintesc. Mi-am revenit mai târziu, la spital, cu părinții la căpătâiul meu. Nu știu cât am stat acolo, amintirile mele s-au amestecat între ele, fără o anumită ordine, fără o legătură, e ca și cum în căderea aia în cabină aș fi scăpat din mâini un teanc de foi, iar acum le am în față încâlcite și nu reușesc să le aranjez. Nu știu câte s-au întâmplat pe bune și câte sunt delirul meu de bolnavă. De aici, a început să se rostogolească bolovanul care a dus cu el totul.

Auzeam tot felul de bârfe care mă scoteau din minți, cum că Aliosha și maică-sa n-au plecat nicăieri, i-a găsit taică-su și i-a snopit în bătaie pe amândoi, până i-a omorât. Sau că maică-sa, îngrozită de amenințările pe care le primea tot mai des, a ticsit în grabă ceva lucruri în portbagaj și au luat-o spre București, unde i se promisese un loc de muncă, iar pe drum au intrat într-un camion și au murit pe loc. Am auzit, de asemenea, că Aliosha a plecat la o competiție, s-au dat cu carabinele în munți, la el ceva nu a mers și s-a prăbușit în gol, iar mama lui s-a sinucis înainte să fie adus acasă.

Totul era absurd, o nerozie. Noaptea îl visam strivit de trenuri, tăiat cu barda, decapitat. Dar cel mai des mă urmărea, seară de seară, coșmarul fetei diafane – o vedeam la o întindere de mână de tot ce i se putea întâmpla mai rău. Într-o astfel de noapte, m-am trezit nemaisuportând tensiunea aia, m-am văzut scăldată în lumina lunii, care trecea de-a dreptul prin mine, cu neglijeul sucit în jurul corpului, îmi vedeam pielea străbătută de sute de filamente, care se încâlceau între ele. Iar dincolo de haloul de lumină, ascuns în întuneric, l-am văzut pe Ihti masturbându-se. 

Îmi amintesc foarte viu scena din grădină, când stăteam cu el în balansoar. Purtam una dintre acele rochii pe care mi le aducea din călătorii. Îmi povestea despre nopțile din Bangkok, cu thailandezi care se agitau în dansuri tribale, gloate de travestiți care te înghițeau și te rostogoleau pe gălăgioasa Shadows Street, te îndeamnau la toate, de la baruri cu striptease, droguri și prostituate la gândaci și scorpioni prăjiți, suvenire și pokemoni, breake și haș, direct în stradă. Atunci, au venit mama și tata, îmbrățișați, și ne-au vorbit despre chestii pe care nu le mai auzisem; zâmbeau fericiți, pentru că era o zi frumoasă, fără să observe mâna lui Ihti, care începuse să-mi coboare lent pe spate, apoi mi-a intrat sub rochie. Eu mă uitam la ăia doi și înțelegeam că ne-am scufundat iarăși cu toții în bazinul ăla cu apă, nu mai distingeam niciun cuvânt, auzeam doar ecoul lor surd, iar fețele alea atât de fericite le vedeam șterse, plutind cumva la kilometri distanță; deși aproape, făceau parte dintr-o cu totul altă lume, nu știu nici eu care, dar sigur nu a mea. Nimic din ce am făcut nu i-a adus aproape de mine; la început, au fost premiile de la concursuri școlare, înlocuite apoi de tot felul de bazaconii pe care le făceam tot la școală, dar n-a funcționat nici măcar mâna scrântită după ce am sărit din pom. Pur și simplu nu mă vedeau; adică, da, vedeau un contur care se bâțâia prin fața lor, dar nu s-au apucat nici măcar să-l coloreze, cum făceam eu în albumele alea când eram mică. 

Odessa. Destinația lor preferată. Nu a fost atât de demult. Vara trecută probabil. Plecaseră pentru câteva zile. Era duminică dimineața. Mă durea îngrozitor capul. Ihti m-a scos la o plimbare prin parcul de distracții, m-am învârtit în roata dracului și atâtea altele, după care am stat pe la terase și tot ce vrei, suc și înghețată până durerea aia îngrozitoare de cap s-a transformat într-o durere îngrozitoare de burtă. M-am trântit pe o bancă în parc, m-am tras de păr, tremuram toată, i-am zis lui Ihti să mă ducă acasă. „Care acasă? La spital cu tine!“ Când m-am ridicat de acolo, o dâră roșie mi-a ieșit de sub rochie, ca un șarpe care cobora pe picior. Nu mi-am dat seama din prima ce se întâmpla, am țipat și mi-am încleștat pumnii în cămașa lui.

Îmi zicea că totul e ok, că e normal. Acasă m-am închis la mine în cameră, am stat în pat și am plâns. Mă simțeam umilită. Unde naibii umbla mama? Atunci, în grădină, mă uitam cu ironie la ea cum nu bănuia trecerea aia domoală a degetelor lui pe marginea dantelată a lenjeriei. Eram coruptă chiar sub ochii ei și ea nu avea habar. Iar Ihti… Ihti m-a pus să-i lustruiesc pantofii într-o zi. „Trebuie să arate perfect! Să sclipească precum luciul pe buzele tale!“ Era nervos. Încercările lui de a se stăpâni erau cam leșinate. Îi tremurau mâinile și buzele, iar mișcările lui erau impulsive, de parcă era electrocutat. Mi s-a făcut frică și m-am dus după pantofi, dar a venit după mine. În antreu m-a împins în perete și a țipat la mine. Creierii mi s-au făcut lipici în țeastă, nu mai înțelegeam nimic, m-am strâns în mine de spaimă. A ieșit imediat și mi-am dat seama că pleacă doar ca să nu dea cu mine de podea. Trântind cremă pe pantofii ăia nesuferiți, am simțit că se va întâmpla ceva foarte rău. Gândul ăsta devenise obsesiv, îl mestecam zi de zi, mai ales după ce Ihti a plecat iar undeva cu munca.

Vara era pe sfârșite. Eu eram complet terminată psihic. Noaptea vedeam ochii lui Charlie cum sclipeau în întuneric. Mă privea. Și când îi acopeream capul cu vreo haină mă vedea prin pânză. Mă vedea și când îl ticseam în dulap, și când fugeam din cameră. Îi simțeam ochii urmărindu-mă în somn. Uneori ieșeam să mă plimb. Stăteam undeva la periferie și mă depărtam de zona locuită până ajungeam într-un loc cu mulți copaci și vegetație, unde mai era și o casă neterminată, abandonată. Obișnuiam să merg în fiecare vară, să urc la catul de sus și să privesc norii, citeam semnele cerului și ale timpului, cum îmi imaginam eu. Pe cerul acela am văzut demult, tare demult moartea bunicii și cum peste ani voi pleca într-o țară străină. Vedeam blocurile urcându-se până la nori, străzile pline de lumini și oameni, aburii de cafea ridicându-se până în tavanul unui local zgomotos.

În vara aceea începusem să merg acolo și din alte motive. Când stăteam, ca de obicei, la catul de sus și urmăream schimbarea norilor pe cer, am auzit zgomote jos. M-am tupilat, încercând să văd ce se întâmplă, pentru că nimeni nu mai venea pe acolo, și am zărit o fetiță de vreo 10-11 ani cu o păpușă în mâini, care se uita speriată în jur. După ce s-a convins că nu o vede nimeni, a analizat terenul, a ales un loc și a scormonit o gropiță. A luat păpușa și i-a șoptit ceva la ureche, ca și cum i-ar fi fost frică să-și audă propriile cuvinte, apoi a pus-o în groapă, a astupat-o grăbită, a însemnat locul cu o piatră și a rupt-o la fugă. Erau perioade când stăteam mult în casa abandonată, așa că i-am observat mania. Venea în fiecare sâmbătă cu o sticlă și uda locul cu pricina. Peste vară, era împânzit de iarbă și buruieni. Nu știu ce voia să crească acolo. O urmăream de la catul de sus, pitită lângă spațiul gol din perete care ar fi trebuit să fie fereastră.

Simțeam ceva malefic în ritualul ăsta săptămânal al fetiței și de fiecare dată mă cutremuram la gândul că ar putea urca odată la etaj. Sau și-ar întoarce pe neașteptate privirea și s-ar uita direct la mine, ca și cum ar fi știut dintotdeauna că eram acolo. Mă gândisem chiar să renunț, dar, cum se făcea sâmbătă, picioarele se strecurau singure în adidași și mă duceau la casa aia, de parcă eu însămi făceam parte din ritual. Am mers într-o seară și am stat pe porțiunea aia fără grilaj prevăzută pentru balcon, m-am pus pe jos, rezemându-mă cu spatele de perete, și am așteptat apusul. În locul ăla, am contemplat cele mai frumoase amurguri pe care mi-a fost dat să le văd. Atunci, am văzut fața lui Charlie conturându-se printre rugurile aprinse de soare pe cer, cu ochii deveniți niște scânteie care se roteau în orbite, și am știut ce am de făcut.

Semnal editorial 101: Noutăți sau în curs de apariție la Editura Nemira/Armada/Nemi (III)

Cine ne controlează somnul ne controlează și visele. Iar de aici mai e un singur pas să ne controleze întreaga viață.

Cea mai așteptată carte din 2019 pentru The Verge | Book Riot | Kirkus | BookBub

Ianuarie este o lume muribundă. O parte a planetei este cufundată într-un întuneric înghețat, în vreme ce, pe partea cealaltă, totul e pârjolit de o lumină orbitoare. Umanitatea atârnă de un fir de ață, împrăștiată în două orașe arhaice, construite pe o fâșie de apus nesfârșit. Dar viața în orașe este la fel de periculoasă ca în deșerturile din afară.

Într-o lume în care până și timpul este controlat de conducători, iar nivelul de lumină e reglat artificial, sufletele pierdute sunt trimise printre umbre, în sălbăticie.

O astfel de paria, sacrificată în noapte, dar salvată de timp și de legătura cu o bestie misterioasă, se va ridica din sălbăticie ca să preia întreaga putere, înainte ca planeta să fie zdrobită de greutatea rasei umane.

Data apariției 11 nov. 2019
Titlu original The City in the Middle of the Night
Colecția Armada
ISBN 978-606-43-0607-4
Cod bară 9786064306074
Autor Charlie Jane Anders
Traducător Antuza Genescu
Format Paperback
Dimensiuni 130 x 200 mm
Nr. pagini 416
Număr volume 1
Editura Armada

PREMIUL LOCUS 2019

FINALIST NEBULA ȘI HUGO

În topul celor mai bune cărți ale anului pentru:

The New York Times • NPR • Time • Vulture • Library Journal • The New York Public Library

Miryem provine dintr-o familie de cămătari, dar incapacitatea tatălui ei de a recupera datoriile îi aduce familia în pragul sărăciei. Așa că Miryem trebuie să preia inițiativa și devine imună la încercările sătenilor de a o îmbuna. Când bunicul ei îi împrumută o pungă cu bănuți de argint, Miryem se întoarce cu ea plină de aur.

Dar reputația că poate transforma argintul în aur îi aduce mai multe necazuri decât bucurii, mai ales când destinul ei se leagă de cel al creaturilor de gheață care bântuie pădurile și al căror rege vrea s-o exploateze din motive ce-i rămân lui Miryem necunoscute.

Data apariției 23 oct. 2019
Titlu original Spinning silver
Colecția Armada
ISBN 978-606-43-0584-8
Cod bară 9786064305848
Autor Naomi Novik
Traducător Dan Nicolae Popescu
Format Paperback
Dimensiuni 130 x 200 mm
Nr. pagini 488
Număr volume 1
Editura Armada

Continuarea romanului-cult Shining

Ecranizat de WARNER BROS. PICTURES

Bântuit de stafiile din Hotelul Overlook, unde a petrecut un an de coșmar în copilărie, Dan Torrance se chinuie de decenii întregi să scape de moștenirea tatălui său: o viață dominată de disperare, alcoolism și violență. Stabilit în New Hampshire, el se angajează la un cămin de bătrâni, unde „strălucirea“ îl ajută să-i îndrume pe rezidenți cât mai lin spre ultimul drum.

Dar, când o întâlnește pe Abra Stone, a cărei „strălucire“ e cea mai puternică dintre toate, demonii lui Dan revin la viață ca să îl ajute să se lupte pentru sufletul și supraviețuirea fetei.

Urmează o confruntare dramatică între forțele răului și ale binelui, cu tensiunile caracteristice lumilor create de maestrul Stephen King.

Data apariției 22 oct. 2019
Titlu original Doctor Sleep
Colecția Armada
ISBN 978-606-43-0609-8
Cod bară 9786064306098
Autor Stephen King
Traducător Ruxandra Toma
Format Paperback
Dimensiuni 130 x 200 mm
Nr. pagini 336
Număr volume 1
Editura Armada

ECRANIZAT DE PARAMOUNT PICTURES ÎN 2019

FINALIST LOCUS

FINALIST WORLD FANTASY

Un roman clasic al maestrului Stephen King, care pune în scenă premonițiile, spaimele și concepțiile noastre legate de moarte, cu accent pe tot ce este mai înfricoșător și mai tulburător.

Când doctorul Louis Creed se mută cu familia și motanul Winston Churchill în idilicul orășel Ludlow din Maine, totul pare prea frumos să fie adevărat. Dar un mare pericol stă la pândă. Camioanele trec prin fața locuinței familiei Creed cu o viteză nefirească. Așa se face că cimitirul din pădure, în care generații întregi de copii și-au înmormântat animalele de companie, este plin.

Louis primește avertismente reale, dar și din adâncurile propriilor coșmaruri, că nu trebuie sub nicio formă să se aventureze dincolo de cimitir, unde se întinde un alt tărâm plin de promisiuni seducătoare și tentații imposibile. Un loc ce ascunde un adevăr mai terifiant și mai hidos decât moartea însăși.

Data apariției 18 oct. 2019
Titlu original Pet Sematary
Colecția Armada
ISBN 978-606-43-0625-8
Cod bară 9786064306258
Autor Stephen King
Traducător Ruxandra Toma
Format Paperback
Dimensiuni 130 x 200 mm
Nr. pagini 496
Număr volume 1
Editura Armada

Lumea finanțelor nu a fost niciodată mai periculoasă, iar viețile private ale celor mai puternici oameni din sistemul bancar, niciodată mai fascinante!

Într-o dimineață de noiembrie, un avion privat, aflat în drum spre Geneva, dispare de pe radar, iar rămășițele lui sunt găsite undeva în Alpi. La bord se afla Matthew Werner, bancher la Swiss United. Văduva lui, tânăra Annabel, rămâne cu un laptop codat și cu o listă de clienți dubioși, dar, mai ales, cu multe întrebări fără răspuns și cu convingerea că moartea soțului ei nu a fost un accident.

Marina Tourneau, jurnalistă de scandal, s-a logodit cu Grant Ellis, moștenitorul unei familii extrem de bogate, așa că nu vrea să mai scrie despre viețile luxoase ale elitei New Yorkului, ci să facă parte din ea. Dar, înainte, vrea să mai cerceteze o singură pistă: a descoperit la Swiss United informații care îi privesc pe unii dintre cei mai importanți oameni din lumea financiară.

Știrea aceasta ar putea să-i aducă lui Annabel răspunsurile mult așteptate, dar Marina nu e hotărâtă să o publice.

Data apariției 21 oct. 2019
Titlu original The banker’s wife
Colecția Armada
ISBN 978-606-43-0582-4
Cod bară 9786064305824
Autor Cristina Alger
Traducător Tiberiu Enache
Format Paperback
Dimensiuni 130 x 200 mm
Nr. pagini 312
Număr volume 1
Editura Armada

„Un thriller puternic, demn de epoca #MeToo.“
OprahMag.com

„Ca un cuțit de bucătărie. De două ori mai ascuțit. O citesc cu groază. O citesc cu plăcere. O citesc iar și iar.“
A.J. Finn

Sloane, Ardie, Grace și Rosalita lucrează de ani buni la Truviv Inc. Când directorul companiei moare subit, Ames, șeful lor direct, îi preia locul. Dar el este un personaj complicat, dintotdeauna înconjurat de șoapte, șoapte mereu ignorate de cei cu putere de decizie.

Dar lumea s-a schimbat și cele patru femei au decis că e de ajuns. Sloane și colegele ei pun în mișcare un mecanism catastrofic ce va afecta fiecare etaj și departament de la sediul Truviv. Iar viețile lor – de femei, colege, mame, soții, prietene – se vor schimba dramatic pentru totdeauna.

Data apariției 15 oct. 2019
Titlu original Whisper Network
Colecția Armada
ISBN 978-606-43-0611-1
Cod bară 9786064306111
Autor Chandler Baker
Traducător Maria Adam
Format Paperback
Dimensiuni 130 x 200 mm
Nr. pagini 400
Număr volume 1
Editura Armada

Într-o lume dominată de brutalul imperiu Vathek, Amani, o fată de optsprezece ani, este o visătoare. Ea visează la viața de dinainte de ocupație, la poeziile vechi pe care le adoră, la aventuri și călătorii dincolo de căminul ei izolat.

Dar Amani e răpită și dusă în mare secret la palatul regal, unde descoperă că arată aproape identic cu Prințesa Maram – atât de urâtă de propriul popor, încât are nevoie de o dublură pentru a apărea în public.

Obligată să joace un rol pe care-l disprețuiește, Amani se lasă vrăjită de frumusețea palatului și de logodnicul prințesei, Idris. Dar extravaganța vieții la curte ascunde violență și frică. Dacă Amani vrea să-și mai vadă vreodată familia, va trebui să-și joace rolul la perfecție, căci orice mișcare greșită îi poate aduce moartea.

Data apariției 9 oct. 2019
Titlu original Mirage
Colecția Young Adult
ISBN 978-606-43-0585-5
Cod bară 9786064305855
Autor Somaiya Daud
Traducător Ioana Vlad
Format Paperback
Dimensiuni 130 x 200 mm
Nr. pagini 336
Număr volume 1
Editura Nemira

Bestseller New York Times

Premiul Aurealis pentru cea mai bună ficţiune pentru copii

Premiul Waterstones 2018 pentru literatură tânără

Numită cea mai bună carte a anului de către revista TIME

Pășește cu îndrăzneală…

Morrigan Crow este blestemată și trebuie să moară când împlinește unsprezece ani. Dar, când ceasul arată miezul nopții, la ușa ei apare un bărbat deosebit, Jupiter North, care o ia cu el în orașul secret numit Nevermoor.

Acolo ea este invitată să se alăture Societății Wundrous, unde i se promit protecție, siguranță și, mai presus de toate, o familie –, asta dacă reușește să treacă de cele patru probe incredibil de dificile, folosindu-se de talentul său.

Pe care ea nu-l are…

Data apariției 30 sept. 2019
Titlu original Nevermoor. The trials of Morrigan Crow
Colecția Nemi
ISBN 978-606-43-0621-0
Cod bară 9786064306210
Autor Jessica Townsend
Traducător Cristina Jinga
Format Hardcover
Dimensiuni 130 x 200 mm
Nr. pagini 504
Număr volume 1
Editura Nemi

Un nou roman de la autoarea bestsellerului Borgia. Păcatele familiei

Ianuarie 1067. Charismaticul episcop Odo de Bayeux vrea o tapiserie enormă, care să glorifice cucerirea Angliei de către fratele său, ducele de Normandia. Așa că o angajează pe ea, a cărei îndemânare la brodat e legendară.

Ea plănuiește să îl omoare când are ocazia. El și fratele lui i-au asasinat regele și i-au dat lumea peste cap. Nu vrea altceva decât răzbunare.

Dar niciunul dintre ei nu a luat în calcul că se vor îndrăgosti nebunește. Așa că dușmanii devin iubiți, prietenii devin dușmani și nimic din viață, sau de pe tapiserie, nu e ceea ce pare.

Data apariției 18 oct. 2019
Titlu original Needle in the blood
Colecția Damen Tango
ISBN 978-606-43-0586-2
Cod bară 9786064305862
Autor Sarah Bower
Traducător Radu Sorop
Format Paperback
Dimensiuni 130 x 200 mm
Nr. pagini 640
Număr volume 1
Editura Nemira

Ororile pe care le vei întâlni în acest volum – fie că este vorba despre o fetiță superbă și malefică, care-și înfige un cuțit în corp, fie că asiști la un bal care se transformă într-o sinucidere colectivă ori la descoperirea unui cadavru pe malul unui lac – nu sunt gratuite și nici întâmplătoare. Ele construiesc un univers aparte, cumplit, născocit de un singur personaj, care capătă diverse identități de-a lungul cărții. Povestire cu povestire, Varșava te conduce prin cele mai întunecate cotloane ale minții umane.

„Cele opt povestiri care alcătuiesc volumul compun o atmosferă de coșmar lucid și poetic, ca într-un Lynch mai intelectualizat, dar cu tropisme afective basarabene. Sunt proze stranii, cum le-ar fi numit Alexandru George, sau povestiri crude și insolite, cu vorba lui Villiers de l’Isle Adam, obsedate toate de conjuncția dintre alienare și frumusețe. Stimmung-ul prozei Anei Donțu se coagulează dintr-o mulțime de stranietăți crude, iar vocea care povestește toate grozăviile e mereu liniștită, joasă sau, poate, extenuată. Tensiunea prozei ei, care te ține de la prima povestire până la ultima, rezultă din contrapunctul dintre intensitatea a ceea ce se întâmplă și neutralitatea felului în care e redat epicul. Doar natura de prozator adevărat o putea determina să susțină vocea aceasta blank și să o facă întru totul credibilă. Cu Varșava, Ana Donțu se reinventează ca prozatoare.“
Radu Vancu

„Ana Donțu e o poetă care scrie proză, dar e valabilă în ambele ipostaze. Ca poetă, tendința ei merge adesea spre epic, ca prozatoare, se îndreaptă adesea spre poematic, ceea ce face intuibilă predilecția ei pentru structuri hibride și o stilistică pe măsură. În aceasta constă noutatea și prospețimea ei. Și mai există ceva care o individualizează: un instinct psihologic aparte de a căuta nuanțele mereu neliniștitoare ale minții omenești.“
Ruxandra Cesereanu

„În debutul ei în proză, Ana Donțu vine cu o forță incredibilă. Schizoidia personajelor, viziunile lor asupra vieții și a morții, atmosfera sumbră, apăsătoare, întâmplările bizare, traumele care dezechilibrează complet o ființă umană, tonul egal, capacitatea de a imagina și de a sonda o lume nebună, pierdută în propriile ițe, granița fină dintre realitate și coșmar, infuzia poetică – toate acestea (și multe altele) fac din Varșava un volum inedit, irepetabil, de neuitat. Unul nemilos.
Pășește în universul Varșavei, te va cutremura.“
Eli Bădică,
coordonatoarea colecției n’autor

Data apariției 24 oct. 2019
Colecția n’autor
ISBN 978-606-43-0610-4
Cod bară 9786064306104
Autor Ana Donțu
Format Paperback
Dimensiuni 130 x 200 mm
Nr. pagini 144
Număr volume 1
Editura Nemira

Semnal editorial 86: În curs de apariție la editura Tritonic, partea I

Preluare de pe blogul editurii Tritonic

O vorbă din bătrâni spune că toamna se numără bobocii. O mână de autori va număra, însă, dragonii. Un volum de proze fantasy și fantastice e pe cale să vadă lumina tiparului. Coordonat de Lucian-Dragoș Bogdan și Teodora Matei, Sub Apa Dragonului Strâmb reunește texte semnate de Daniel Timariu, Anamaria Ionescu, Lucian-Dragoș Bogdan, Lucian-Vasile Szabo, Teodora Matei, Liviu Surugiu, Raymond Clarinard, Cătălina Fometici, Monica Ramirez, Dănuț Ungureanu.

Așa cum ne-au obișnuit deja, cei doi au întocmit un volum unitar, pentru toate gusturile, cu basme reinterpretate sau născociri din alte lumi, numai bune de citit în seri reci și ploioase de toamnă.

Alex Anghel, detectivul celor două lumi, face o promisiune…
…iar în sanctuarul sufletelor rănite se face o alta, cu iz de răzbunare.
Moartea prințului moștenitor din Çeretkipi e înconjurată de mister…
…la fel cum e și cea a lumii interlope timișorene.
Există și basme pentru oameni mari…
…căci, până la urmă, ce este îmbătrânirea?
Cum se desfășoară o zi din viața unui motan tigrat…
…și ce s-a întâmplat după finalul operei Turandot.
Lumea artei ascunde, adesea, porți către lumi necunoscute…
…la fel cum o poate face și o banală fugă prin pădure.

Așteptarea fanilor lui Daniel Timariu și ai seriei Tenebre se apropie de sfârșit. Cel mai recent volum al seriei, Miercuri, stă sub semnul cifrei 3: nu doar ca poziție în seria dedicată Timișoarei văzute și nevăzute, însă, pe lângă Lumea Tenebrelor apare o altă realitate, iar echipei formate din Alex Teodor Anghel, detectivul celor două lumi, și câinele Qiqirn, cel cu 42 de forme i se adaugă un nou membru. Sau o nouă membră. Rămâne de văzut… pardon, citit!

Lista cu dorințe pentru Bookfest 2019 (în imagini)

Editura Art

Editura Arthur

Editura Corint

Editura Crime Scene Press

Editura Epica

Editura GraficArt

Editura Herg Benet

Editura Humanitas

Editura Litera

Editura Nemira

Editura Paralela 45

Editura Polirom

Editura Rao

Este posibil ca imaginea să conţină: text

Editura Storia Books

Nu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.

Editura Trei

Editura Vellant

Editura YoungArt

Editura Paladin

Lecturi 187: Revista iocan nr. 8

*** – Revista iocan nr. 8/anul 3 (2018) 160p., TPB, 16.5×20, Editura Vellant, 2018, Responsabil de număr: Cristian Teodorescu, 24.9 lei, ISBN 9772501636231

Descrierea editurii: „Revista iocan încheie cel de-al treilea an al existenței sale cu o colecție de proze semnate de autori mai vechi și mai noi – Primo Levi, Vintilă Mihăilescu, Bogdan Răileanu, Lavinia Braniște, Anca Vieru și Liviu Rebreanu, ca să-i amintim doar pe o parte dintre ei. Începem cu rețeta rujului care lasă urme fără cusur, continuăm cu emoțiile unei amante care trage cu urechea la cearta dintre soți, aflăm ce rol poate avea un cablu HDMI în debutul unei relații extraconjugale, trăim cu emoție momentele tensionate din timpul traversării Dunării cu bacul și încheiem cu bijuteria literară „Proștii”, de Liviu Rebreanu. Copertă și fotografii de Vlad Eftenie.”

Nu știu de ce, dar parcă, de la o vreme, am început să cam fug de antologii și de culegerile de autor, adică de proza scurtă, în general. O cauză ar fi, poate, lenea de-a scrie despre povestiri, că nu e ca în cazul romanelor, unde ai o poveste mare și lată și gata, în jurul ei se țese restul articolului. Pe când la antologii… e de muncă, să iei fiecare povestire în parte, să-i depeni povestea, să scrii impresiile despre ea și așa mai departe. Mai ales dacă sunt autori diferiți, cu stiluri diferite, cu povești diferite.

Mai ales dacă sunt genuri diferite, cum e cazul revistei de față, o revistă mare cât o carte, dar plină de povești bune. Dacă știam… mai așteptam atâta timp? E drept că imboldul final a fost altul, însă nu și singurul. Dar unul mic a fost faptul că mi-a devenit dragă editura Vellant, recunosc, pentru că, pe lângă titlurile excelente și nonconformiste (la fel ca și copertele, de altfel), își pune traducătorii la loc de cinste, cum e și firesc, adică pe copertă, cum procedează în cazul excelentei colecții Endorfiction, coordonată de Alexandra Rusu. Excelentă, trebuie să vă convingeți și voi. La fel ca restul colecțiilor, la fel ca standurile năzdrăvane cu care se prezintă editura Vellant pe la târgurile de carte, la fel ca evenimentele pe care le organizează. Și-n ton cu toate acestea este curajul editurii și al responsabililor fiecărui număr în parte să scoată pe piață o revistă dedicată în exclusivitate prozei scurte. Aceasta este revista iocan, iar despre cuprinsul numărului 8 al revistei (cel mai recent la vremea la care am pus mâna pe toate numerele) vreau să vă vorbesc în continuare.

Primo Levi – Azot: un fragment (capitol, poveste, de fapt) din volumul „Sistemul Periodic”, apărut la editura Art în luna februarie 2019, în cadrul Colecției Cărți Cult (trad. Vlad Russo). Nu știu de ce, dar aveam impresia că acest volum a apărut cu ceva mai mult timp în urmă; după ce-am citit „Azot”, o excelentă satiră a vremurilor de tristă amintiri din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, mi-am dat seama că volumul trebuie luat și citit neapărat. Ironică, deșteaptă, amuzantă și amară, în același timp, una dintre cele mai solide povestiri ale numărului 8 al revistei iocan (poate chiar cea mai bună).

Alex Călin – Settings: recunosc, sunt cam străin de autorii de proză scurtă români contemporani, iar de Alex Călin chiar nu mai auzisem până la povestirea de față; e drept că… dar, în fine, nu mă mai repet. O povestire SF cu androizi (picurând de ironie fină), ce-și poate dori mai mult iubitorul de Asimov din mine?

Sorana Chiru – La Iași: o altă povestire SF foarte reușită, care se joacă un pic cu paradoxurile temporale și cu modul diferit în care percep personajele timpul în raport cu anumite evenimente; alcătuită doar din dialoguri scurte între două cucoane, reușește să te facă să citești printre rânduri fără să citești de fapt absolut nicio descriere; am trecut-o din prima de partea povestirilor bune și foarte bune.

Anca Vieru – Povestea scaunelor vorbitoare: de această povestire, de cea a Veronicăi D. Niculescu cu cămila de la circ și de cea a lui Liviu Rebreanu de la sfârșit îmi voi aduce aminte ori de câte ori va fi adus în discuție numărul 8 al revistei iocan; în cazul de față, este vorba despre un meșter tradițional care sculptează scaune și le vopsește în tonuri de verde; li se spune scaune vorbitoare și o țară întreagă ar vrea să aibă măcar unul în casă; problema este că meșterului nostru îi mor soțiile la nașterea primului copil; așa că bietul om este sortit să trăiască singur și să-și crească așa cum poate copiii; și să vopsească scaune; sau nu; o poveste despre dragoste și spirit de sacrificiu, totodată; mi-a adus aminte de un superb și poetic roman al lui Sylvie Germain, „Cartea nopților”.

Vlad C. Dragne – Câine venusian: o povestire cu influențe din Kafka și Philip K. Dick, scrisă de un tânăr născut în 2001 (cu un an înainte de-a termina eu liceul, ca termen de comparație); sucită, bizară și nițel întortocheată, m-a făcut să mă gândesc că responsabilii de acest număr al revistei au hotărât să așeze povestirile fantastice și SF la începutul revistei; o idee excelentă, din punctul meu de vedere, care m-a îndemnat să dau în continuare, nerăbdător, paginile, curios să văd ce poveste mai vine după.

Ștefania Mihalache – Bâta: numele autoarei îmi suna cunoscut, apoi mi-am dat seama că-i apăruse un volum de poezii la editura Nemira; o poveste scrisă parcă de Ion Creangă, atât de molcom curge și de duios sună, plasată în schimb la oraș; unde o bătrânică nu-și găsește locul, ea fiind obișnuită cu satul.

Ana Erde – Femei în roșu: relațiile de familie, dintre soți, disecate atent și examinate la microscop; te plictisești de consoartă și fugi la amantă? Ce spune acest lucru despre tine? Când intervine monotonia într-o relație, ce anume o cauzează și cum poate fi depășită? Replici mitraliate (că tot e un vierme de deputat acum pe toate canalele de știri), lovind direct la țintă; pare că amândoi și niciunul dintre protagoniști nu are dreptate; sau fiecare are dreptate în felul său; sau dreptatea lui. O poveste care te pune pe gânduri, mai ales dacă ești căsătorit și ți-ai pus și tu uneori întrebări de genul ăsta.

Diana Vlasa – Body art în era unei sufragerii excitate: după cum îi sună și numele, cred că s-a vrut un experiment; unul nereușit, în opinia mea, n-am rezonat nici cu stilul, nici cu subiectul (dacă se poate spune că a avut vreun subiect).

Ana Alexandrescu – Drumul: dacă nu mi-a mai rămas absolut nicio impresie din ea, dacă nu-mi mai amintesc absolut nimic, înseamnă că ori nu m-a impresionat absolut deloc, ori e cazul să citesc de mai multe ori anumite povești, poate îmi scapă sensul la prima citire, ori e cazul să încep să caut un remediu la astfel de goluri de memorie. O soluție de mijloc ar fi să încerc totuși să scriu la două, trei zile după ce-am terminat o carte, nu la o lună.

Bogdan Răileanu – Lucruri pe care le facem în gând: relația dintre amantă și amant, senzația de vinovăție încercată după ce s-a consumat momentul, remușcări inerente, sau cât de diferit se comportă bărbatul de femeie într-o astfel de situație. O poveste care te pune pe gânduri. Părerea mea. Și să nu uităm nici de cablul cu mufă HDMI.

Anca Chimoiu – Poveste de adormit strigoii: altă poveste pe care ar trebui să o recitesc sau dovada clară că trebuie ori să scriu imediat ce am citit o carte, o antologie, o revistă, ori să-mi țin cât mai aproape, neîntrerupt, lângă mine, agenda pe care îmi notez uneori impresiile de lectură; nepoți, bunici, ritualurile de seară, de dinainte de culcare, o mare parte dintre noi am trecut prin astfel de experiențe; nu și prin cele mai puțin naturale, cele cu tentă supranaturală, desigur, dar îmi aduc aminte ce teamă îmi era de întuneric.

Ingrid Băltărețu – Copilul: o fată de cincisprezece rămâne gravidă și vrea să scape de copil, cam la fel cum se întâmplă în „4 luni, 3 săptămâni și 2 zile”; numai că e cam greu să scapi de un copil; dialog savuros, inspirat parcă dintr-o discuție de zi cu zi pe care o porți cu un funcționar al statului nepăsător față de probleme tale: direct, impertinent, jignitor, făcându-te să te simți ultimul om de pe pământ, ca și cum nu tu i-ai plăti salariul, iar el n-ar primi spor de zâmbet, în ciuda modului în care se poartă cu cetățenii pe care ar trebui să-i servească.

Veronica D. Niculescu – Cum era să-și piardă mințile Cami-cămila tocmai când și-a găsit libertatea: una dintre cele mai savuroase povestiri ale revistei, cu toate că parcă picură tristețea de pe pagini citind despre aventurile lui Cami-cămila; o cămilă de la circ este abandonată pe un maidan dintr-un oraș românesc; rămâne singură și crede în zadar că stăpânii ei se vor întoarce după ea, căci nu e ca și cum ar fi pierdut un papagal, ci ditamai cămila; numai că nimeni nu o observă, nimeni nu o bagă în seamă, ca și cum ar fi devenit invizibilă nu doar pentru cei care au lăsat-o în urmă, ci și pentru cei în mijlocul cărora a rămas, biata cămilă; o cămilă care trece printr-o criză existențială profundă, care-și rumegă gândurile și soarta tristă, de animal de circ nevoit să se supună toanelor tuturor și să se întrebe, pe deasupra, rămânând să pască iarba dintre blocuri: cu ce-am greșit?

Iulia Vucmanovici – Egalitate: una dintre cele mai fine și mai absurde povestiri ale revistei iocan nr. 8; o soață se răzbună pe fostul soț, violându-l; procurorii au de-a face cu un caz complicat; ce e de făcut? Cine e vinovat? Aș fi râs, dacă n-aș fi fost de acord cu motivațiile personajelor și nu m-aș fi gândit la „Saw”.

Vintilă Mihăilescu – Trenul: n-am ce comenta; nu mi-a transmis absolut nimic, n-am rămas cu absolut nimic după ce-am citit aceste fragmente, tablouri, instantanee de viață mult prea scurte.

Simona Goșu – Pe geam: dacă povestirea anterioară nu m-a impresionat în niciun fel, povestirea Simonei Goșu a venit și-a reparat ea singură ce se stricase înainte; o femeie cu doi copii merge să-și viziteze soțul la închisoare; numai că, la fel cum procedează prizonierul evreu cu tancul și fiul său în „La vita e bella”, femeia a cosmetizat realitatea pentru copiii ei; tristă, cenușie, deprimantă, ba chiar extrem de deprimantă, în ciuda minciunilor strecurate de mamă copiilor, dată fiind situația tragică în care se afla familia lor.

Lavinia Braniște – Traversarea: dacă îmi aduc bine aminte, traseul făcut de personajul acestei povestiri l-am străbătut și eu la un moment dat, mai ales că am cutreierat în lung și-n lat Brăila în timpul celor patru ani de liceu; Lavinia Braniște izbutește să surprindă perfect mitocănia unor burtoși nesimțiți pe care nu-i mai vindecă nimeni și de care e plină țara asta, de nu poate să se vindece și ea odată; îmi place stilul Laviniei, chiar foarte mult, am să-i citesc oricând scrierile cu mare plăcere, mai ales că e și ea tot din Brăila. Și mai e și traducătoare, nu doar scriitoare, plus că e de-o seamă cu mine.

Liviu Rebreanu – Proștii: de Liviu Rebreanu nu am citit, spre rușinea mea, decât obligatoria „Pădurea spânzuraților”; ce să-i faci, profesorii noștri, cu metodele lor învechite, silind elevii, îi fac să fugă de literatură, nu să o citească din plăcere, cu plăcere.

„Proștii” încheie cercul început cu un alt clasic (italianul Primo Levi), dând greutate, dacă mai era cazul, unui număr extrem de solid de revistă. În topul meu personal al acestui număr ar intra povestirile scrise de Simona Goșu, Lavinia Braniște, Veronica D. Niculescu, Anca Vieru și Primo Levi. Dacă ar fi să spun care mi-a plăcut cel mai mult, cred că aș alege „Azot” a lui Primo Levi, urmată, la mică distanță, de povestirea Simonei Goșu.

Ce e de zis? Abia aștept următoarele numere, bine că le am pe toate. De fapt, dacă nu mi-ar fi venit greu să scriu despre fiecare povestire în parte, cum procedez de obicei, probabil că precedentele șapte numere ale revistei iocan ar fi fost deja citite. Dar este timp, iar esențele tari se țin în sticluțe mici, deci a se consuma cu moderație. PS: bine că mi-am adus aminte că trebuie să iau numărul 9 al revistei, proaspăt apărut de la Bookfest. Iar despre premiile revistei iocan voi discuta cu altă ocazie, dacă va fi loc. PPS: era să uit de excelentele recomandări de volume de proză scurtă presărate prin interiorul revistei. De căutat, bineînțeles.

Semnal editorial 61 + Fragment în avanpremieră + Lansare: FETIȘ, de Horea Sibișteanu – un volum de decupaje cotidiene, nou în colecția n’autor

Cel mai recent volum din colecția de proză românească contemporană n’autor este FETIȘ, de Horea Sibișteanu, 21 de proze scurte decupate din realitatea imediată,  familiară, și totuși mereu uimitoare, căci întotdeauna un detaliu aparent infim răstoarnă întreaga perspectivă.  Continuă lectura