A apărut revista Galaxia 42 #4/2020

Este posibil ca imaginea să conţină: 1 persoană, text

EDITORIAL

POVESTIRI

TRADUCERI

FRAGMENTE DE ROMAN

FOILETON

INTERVIURI

NOUTĂȚI

RECENZIE DE CARTE

ATELIER CRITIC

CRONICĂ DE FILM

CRONICĂ DE JOCURI

PANORAMIC SFF

ȘTIINȚĂ

OPINII

ESEURI

GALAXIA IMAGINARULUI

ENGLISH

Fiction

Non-Fiction

Semnal editorial 136: Noutăți sau în curs de apariție la Editura Art (IV)

CÂŞTIGĂTOR AL PREMIULUI LA TIMES PENTRU CEL MAI BUN MYSTERY/THRILLER

NOMINALIZAT LA PREMIILE GOODREADS PENTRU CEL MAI BUN MYSTERY & THRILLER ŞI CEL MAI BUN ROMAN DE DEBUT


Sora meaucigaşîserie 
este o comedie neagră despre cum sângele e mai gros- şi mai greu de scos din covor – decât apa. Când primeşte un telefon de la sora ei în timpul cinei, Korede ştie de ce are nevoie pentru întâlnirea care urmează: mănuşi de cauciuc, clor, nervi de oţel şi un stomac puternic. E deja aLtreilea iubit de care se descotoroseşte Ayoola – după spusele ei în legitimă»apărare –şi al treilea loc al crimei pe care Korede trebuie să-l cureţe până la ultimul colţişor. Poate că ar fi bine să se ducă la poliţie, dar îşi iubeşte sora şştie şi ea că familia trebuie pusă mereu pe primul loc. însă îl mai iubeşte şi pe bărbatul care a ajuns de curând în braţele Ayoolei şi riscă să sfârşească cu un cuţit in spate. Acum rămâne săşi dea seama cum să evite vărsarea de sânge fără să trădeze sângele care-i curge prin vene.


„Cea mai jucăuşă şi distractivă petrecere a criminalilor la care ai fost invitat vreodată.“ Marie Claire

„Consistent, picant şi funest, servit cu un comic lipsit de sentimentalism… Thrillerul acesta micuţ cu coadă de scorpion lasă o impresie – şi o înţepătură – de ţinut minte.“ The New York Times

„De o eleganţă letală.” Luke Jennings (Killing Eve )

 

Acest roman captivantultradark şde un comic violent este debutul exploziv al lui Oyinkan Braithwaite şanunţă o nouă voce  literară entuziasmantă.“ Nylon

Nu te poţabţine să dai pagină după pagină.“ Buzzfeed

Tulburătoarejucăuşă şdelicioasă.“ Ayobámi Adéyo (Rămâi cu mine)

Debutul strălucitor al lui Braithwaite e la fel de tăios ca un cuţitAmuzant de caustic şscris  cu o măiestrie genialăSora meaucigaşîserie nu are niciun cuvânt care să nu fie la locul lui.“ Publishers Weekly

FINALIST WOMEN ‘S PRIZE 2019
  • Traducere din limba engleză de Iulia Gorzo
  • hardcover
  • ISBN 9786067106909
  • Bestseller, Recomandată
  • Autor: Oyinkan Braithwaite
  • Colecţie: musai

Cititorii care îl cunosc pe Jonathan Swift doar prin prisma Călătoriilor lui Gulliver sau ca autor de satire au ocazia, citindu-i Jurnalul, să descopere și o altă fizionomie, mai intimă, a autorului.

Înzestrat cu o inteligență sclipitoare, Swift este trimis la Londra în anul 1970 de episcopatul Irlandei ca să reprezinte interesele clericilor anglicani săraci pe lângă regina Anne și Parlamentul de la Londra. În cei trei ani petrecuți aici, scriitorul își consemnează aventurile, greutățile și dezamăgirile sub forma unor scrisori pe care i le adresează tinerei Esther Johnson (Stella), de care l-a legat o afecțiune puternică până la sfârșitul vieții.

În traducerea excepțională a lui Andrei Brezianu, care semnează și prefața cărții, Jurnal pentru Stella este un tablou inestimabil al Londrei secolului al XVIII-lea și o mostră rară de frumusețe a limbajului.

Citește un fragment pe blog Art.

Un tablou inestimabil al Londrei secolului al XVIII-lea
  • Traducere, prefață și note de Andrei Brezianu
  • hardcover, 616 p, 145×215 mm
  • ISBN 9786067106664
  • Domenii: Memorialistică

Au trecut mai bine de cincisprezece ani de la evenimentele din Povestea Slujitoareiiar regimul teocratic al Republicii Galaad încă ţine frâiele puterii cu o mână de fierDar apar primele semne că Galaadul începe să se erodeze din interior. Exact în acest moment de răscrucevieţile a trei femei complet diferite se întrepătrund îmod neaşteptat. Urmările pot fi dezastruoase sau pot duce la un viitor mai bun, dar cu siguranţă vor cutremura zidurile lumii care le ţine captiveRămâne de văzut dacă aceste ziduri se vor şi prăbuşi.


În paginile Testamentelor Margaret Atwood îi deschide cititorului uşspre cele mai ascunse cotloane ale Galaadului pe măsură ce fiecare personaj feminin din povestea ei e nevoit săşi dea seama cine este de fapt şcât de departe ar merge pentru lucrurile în care crede.


Dragi cititori, toate întrebările pe care mi leaţi pus despre Galaad şi despre mecanismele lui au fost o sursă de inspiraţie pentru această carteSau aproape toateCealaltă sursă de inspiraţie fost lumea în care trăim.“ Margaret Atwood


Prin această carte, Atwood ne aminteşte de puterea adevărului înaintea răului.“ People


O poveste captivantă scrisă întrun ritm alertrevoluţionară şi cu accente de melodramă.“ The New York Times


Toată lumea ar trebui să citească Testamentele.“ Los Angeles Times

O continuare pe măsura operei care a precedatoAcest lucru este posibil şi datorită capacităţii lui Atwood de a surprinde, chiar şi atunci când scrie despre un univers pe care credem căl cunoaştem atâde bine.“ USA Today


Femeile din Galaad sunt mai fascinante ca niciodată.“ NPR


Se prea poate să nu existe scriitor mai potrivit decâMargaret Atwood când vine vorba să aducă în discuţie anxietăţile lumii în care trăim.“ Entertainment Weekly

„Prin această carte, Atwood ne aminteşte de puterea adevărului înaintea răului.“ People

Semnal editorial 128: Noutăți sau în curs de apariție la Grupul Editorial Corint – Leda Edge, Leda Bazaar, Corint Fiction (I)

Este posibil ca imaginea să conţină: text şi în aer liber

Traducere de Liviu Szoke

Băieții sunt educați la o școală pentru genii, fetele, la alta. Și niciunii nu au aflat de existența celorlalți… până acum.

Inventivul autor al romanului Bird Box: Orbește vă invită într-o lume înșelătoare, plină de secrete și minciuni.

J este elev la o școală ascunsă în adâncul pădurii, departe de restul lumii. Asemenea colegilor săi, băiatul crede că enigmaticul fondator al instituției îi este tată, iar colegii îi sunt frați. Elevii de aici sunt educați să devină adevărați copii-minune în domeniul artelor, al științelor și al sportului, iar viața lor la școală este tot ce știu… și li se îngăduie să știe.

Însă J începe să bănuiască faptul că undeva, afară, dincolo de pini, se află altceva, așa că începe să-și pună întrebări. Care este adevăratul scop al acestui loc? De ce elevii nu-l pot părăsi niciodată? Și ce enigme ascunde tatăl lor?

Între timp, în cealaltă parte a pădurii, într-o școală asemănătoare celei în care învață J, o fată pe nume K își pune exact aceleași întrebări. J nu a văzut niciodată o fată, iar K nu a văzut niciodată un băiat. Pe măsură ce J și K încep să cerceteze secretele ciudatelor lor școli, soarta îi face să se descopere unul pe altul.

În Inspecție, talentatul autor Josh Malerman creează un deopotrivă sinistru și poetic imn al egalității între genuri care-i va face pe cititori să-și pună întrebări până la ultima pagină.

„Captivant şi plin de suspans! Malerman imaginează un basm diabolic despre o lume în care un băiat nu trebuia niciodată să întâlnească o fată şi despre iadul care se dezlănțuie atunci când ajung față în față.” J. D. BARKER, autorul romanelor The Fourth Monkey şi Dracul

„Un basm pe dos a cărui acţiune se petrece într-o lume cu adevărat unică şi ale cărei secrete nu ar trebui nicicând dezvăluite, cel mai recent roman al lui Josh Malerman aduce în discuţie momentele-cheie ale copilăriei într-o poveste ingenioasă, inteligentă, obsedantă despre maturizare și rebeliune.” SCOTT HAWKINS, autorul romanului The Library at Mount Char

Este posibil ca imaginea să conţină: text

Traducere de Alexandra Fusoi.

Născută într-o familie de tămăduitori puternici, Arrah tânjește să aibă și ea magie. Și totuși, Arrah dă întruna greș la vrăjile cu oase, nu reușește să-i invoce pe strămoși și nici nu poate vedea viitorul, iar ambițioasa ei mamă, cea mai puternică preoteasă a Regatului, o privește tot mai dezaprobator.

Dar când copiii din oraș încep să dispară, Arrah este suficient de disperată să-l găsească pe făptaș cât să apeleze la un ritual periculos. Dacă nu are propria magie, va trebui să o cumpere – dându-și ani din viață.

Ce descoperă e și mai înspăimântător. Regele Demon, a cărui poftă nestăvilită de suflete aproape că a distrus lumea, dar care a fost înfrânt și întemnițat în cele din urmă de străvechii zei orisha, începe să se răzvrătească din nou. Singura speranță a lui Arrah de a-l opri este să-și sacrifice din ce în ce mai mulți ani din viață pentru a obține magie. Însă ar face orice ca să-i salveze pe oamenii pe care-i iubește, chiar dacă prețul pe care trebuie să-l plătească este mult prea mare.

Într-un roman de debut care-ți taie răsuflarea, inspirat de povești despre credințele voodoo și perfect pentru fanii seriei TREI COROANE ÎNTUNECATE de Kendare Blake și ai trilogiei GRISHA de Leigh Bardugo, Rena Barron făurește o poveste magică întunecată, despre o fată captivă între zei, monștri și intrigile propriei mame.

„Extravagantă, captivantă și plină de toate lucrurile care-mi plac: o lume vie, o mulțime de personaje convingătoare și o tânără eroină dispusă să se ridice și să lupte pentru lucrurile în care crede. Această poveste impresionantă despre maturizare îți rămâne în minte mult după ce ai citit ultima pagină.” REBECCA ROSS, autoarea seriei DESTINUL REGINEI

„Fascinant și cuceritor, Regatul sufletelor transformă ambiția în sacrificiu și sângele în putere. Magia merită întotdeauna prețul plătit – și durerea suferită –, iar această carte înfățișează magia fetei de culoare într-o manieră desăvârșită.” DHONIELLE CLAYTON, autoarea seriei MAGIA FETELOR BELLE

„O carte în care vei descoperi o mitologie complexă, cu zei băgăcioși și răzbunători. Fanii genului fantasy vor găsi în acest roman un decor reconfortant și construit cu măiestrie.” BCCB

Este posibil ca imaginea să conţină: meme, text şi în aer liber

Traducere de Carmen Ion.

Gemenele Jack și Jill aveau 17 ani când și-au găsit drumul înapoi spre casă și au fost expediate la Căminul pentru copii în derivă al lui Eleanor West.

Această poveste este despre ceea ce s-a întâmplat înainte…

Jacqueline era fiica perfectă a mamei ei – politicoasă și sfioasă, mereu îmbrăcată ca o prințesă. Se prea poate ca mama ei să fi fost uneori un pic strictă, dar e nevoie de multă disciplină pentru a crește copilul perfect.

Jillian era fiica perfectă a tatălui ei – aventuroasă, amatoare de senzații tari și un pic băiețoasă. El și-ar fi dorit mai degrabă un fiu, însă trebuie să te descurci cu ceea ce ai.

Aveau 5 ani când au aflat că nu poți avea încredere în adulți.
Aveau 12 ani când au coborât pe o scară imposibilă și au descoperit că iluzia unei iubiri nu te pregătește niciodată îndeajuns pentru o viață plină de magie pe un tărâm înțesat de savanți nebuni, moarte și alegeri.

„Pe tarâmul de rădăcini și oase are curgerea și ritmul unui basm […]. E incredibil de antrenantă, ca mai toate poveștile lui Seanan McGuire, și are acel tip de scriitură captivantă care te face să dai pagină după pagină pentru a afla ce se întâmplă mai departe.” LOCUS

„Un basm excelent scris despre alegerile care pot schimba pentru totdeauna cursul unei vieți, despre inocență și despre ce înseamnă să iubești și să fii iubit.” PUBLISHERS WEEKLY

Nu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.

Traducere de Daniel-Silviu Bivol.

Toți locuitorii din Little Kilton știu povestea.

Frumoasă și populară printre colegii de liceu, Andie Bell a fost ucisă de iubitul ei, Sal Singh, care, mai apoi, cuprins de remușcări, și-a luat viața. Cinci ani mai târziu, tragedia încă îi mai bântuie pe locuitorii liniștitului orășel britanic.

Prietenă din copilărie a presupusului criminal, Pip nu poate scăpa de sentimentul obsedant că lucrurile nu s-au petrecut chiar așa cum vorbește lumea. Folosindu-se de scuza unui proiect școlar, adolescenta se transformă într-un veritabil detectiv particular și încearcă să afle adevărul.

Perseverentă și atentă la detalii, Pip ajunge să descopere o serie de secrete întunecate care demonstrează fără putință de tăgadă că Sal a fost învinuit pe nedrept. Cineva însă nu e deloc încântat de întorsătura pe care au luat-o lucrurile, iar viața lui Pip este în pericol.

Daca ai savurat thrillere precum Asta e povestea noastră sau Majoretele, Crima perfectă. Instrucțiuni pentru fete cuminți este romanul potrivit pentru tine!

„Un adevărat festin pentru cititorii care adoră suspansul!” Kirkus Reviews

„Un thriller de-a dreptul obsedant, plin de tensiune, cu o intrigă foarte elegant construită!” GUARDIAN

Este posibil ca imaginea să conţină: 4 persoane, oameni în picioare şi text

Traducere de Liviu Szoke.

Perfectă pentru fanii serialului Black Mirror!

Atotștiutorul Feed a devenit accesibil oricui, oricând și de oriunde. Nimeni nu mai poate concepe să trăiască în absența lui. Orice interacțiune, orice emoție, orice imagine ajunge instantaneu pe Feed. Este instrumentul esențial pe care se bazează toți oamenii pentru a se instrui, dar și pentru a afla mai multe despre gândurile și sentimentele soților, părinților, copiilor, colegilor, șefilor sau angajaților.

Într-o zi însă, Feedul se prăbușește, iar Tom și Kate trebuie să învețe să supraviețuiască în absența lui. Lipsiți dintr-odată de toate cuceririle tehnicii și siliți să trăiască în cea mai cruntă sărăcie, cei doi încearcă să nu se dea bătuți. Când fiica lor, Bea, în vârstă de șase ani, dispare, lupta devine și mai aprigă, iar întrebările se înmulțesc. Cine a luat-o? Cum poți căuta pe cineva într-o lume din care tehnologia a dispărut cu totul? Și, mai ales, ce se întâmplă atunci când nu mai ești sigur că oamenii pe care îi iubești sunt cine pretind că sunt?

„M-a captivat de la primele rânduri și m-a bântuit zile întregi după ce am terminat de citit.” SJ WATSON, autorul romanului Înainte să adorm

„O carte cu adevărat originală și inteligentă. Un thriller intens, îmbrăcat în haina unui coșmar distopic înspăimântător de plauzibil, cu întorsături de situație care îți vor face inima să explodeze.” C.J. TUDOR, autoarea bestsellerului Omul de cretă

Este posibil ca imaginea să conţină: 1 persoană, text

Traducere de Oana Stănescu.

TREBUIE SĂ ÎȘI CONFRUNTE TRECUTUL
TREBUIE SĂ ÎȘI STĂPÂNEASCĂ VIITORUL

Yelena s-a reîntors în patria sa natală, în Sitia. Numai că reuniunea cu membrii neamului Zaltana nu este chiar așa cum s-ar fi așteptat: deși părinții pe care nu și-i amintește o primesc cu brațele deschise, fratele mai mare o acuză că ar spiona pentru comandantul suprem al Ixiei. Tânăra își începe instruirea în arta practicării magiei, doar pentru a se trezi, în curând, prinsă în vâltoarea unui complot pentru cucerirea Ixiei de către un tânăr care pretinde c-ar fi cel din urmă prinț rămas în viață al fostei familii domnitoare. Cu un frate care îi vrea moartea, o profesoară care nu se dă în lături să o împingă dincolo de limite și magicieni care îi invidiază puterile, Yelena descoperă cât de important e să ai prieteni vechi dispuși să te ajute să le faci față noilor dușmani.

„Încântător și plin de viață, romanul Mariei V. Snyder este o combinație de fantezie și poveste de dragoste, care îi va cuceri pe cititori.” Publishers Weekly

Este posibil ca imaginea să conţină: 1 persoană, stând în picioare, text care spune „ACUM ÎNTR-O ECRANIZARE DE EXCEPTIE ÎN RITMUL INIMII MARK BURNELL LEDA EDGE”

Traducere de Carmen Ion.

Acum și într-o ecranizare de excepție, cu Blake Lively, Jude Law și Sterling K. Brown. Trailer: https://bit.ly/2P8QhZc

Nikita. Lisbeth. Iar acum Stephanie.

O femeie obișnuită încearcă să dea de urma celor responsabili de moartea rudelor ei într-un cumplit accident aviatic – iată premisa unui scenariu tulburător!

Stephanie Patrick este răvășită de moartea familiei ei într-un accident aviatic. Atunci când descoperă că prăbușirea aeronavei a fost provocată nu de o defecțiune tehnică, așa cum se specula, ci de un atentat terorist, tânăra devine stăpânită de un singur gând: acela al răzbunării.

Recrutată pe neașteptate de Magenta House, o misterioasă organizație secretă, Stephanie crede că a găsit mijlocul perfect de a-și atinge scopul. Conștientă că nu mai are ce pierde, tânăra se pregătește temeinic pentru a se transforma în „Petra”, o teroristă care activează în Germania, și în „Marina”, o femeie de afaceri din Londra. Contactul cu lumea spionajului internațional o face să își dea seama cât de amorțit îi este sufletul și să se bazeze doar pe intuiție.

Pe măsură ce misiunile ei devin tot mai sângeroase, iar riscurile, tot mai mari, Stephanie începe să pună la îndoială informaţiile aflate despre accidentul în care i-au pierit cei dragi. Oare organizația din care face parte chiar îi spune adevărul? Oare merită să-și pună în pericol viața pentru a-și răzbuna rudele?

„Un Jason Bourne feminin de care nici nu știai că ai nevoie!” Entertainment Weekly

„Stephanie este o eroină dură, perseverentă, captivantă!” Booklist

„Mark Burnell a creat un personaj complex, o eroină memorabilă. Dar cine este ea cu adevărat? Un debut excelent!” The Economist

Mark Burnell s-a născut în Northumberland, Marea Britanie, și a crescut în Brazilia. Este romancier și scenarist. În prezent autorul locuiește la Londra alături de soție și cei doi copii ai lor.

Este posibil ca imaginea să conţină: text

Traducere de Adrian Șipoș.

Unul dintre cei mai urmăriți BookTuberi din zilele noastre ne oferă A doua șansă, o poveste despre descoperirea de sine și despre curajul de a încerca lucruri noi.

Shane este convinsă ca și-a ratat experiența de facultate. Este studentă la medicină, ia examenele cu punctaj maxim și își face părinții fericiți – sună ideal, nu? Însă tânăra nu are prieteni, se întoarce acasă în fiecare weekend, iar despre dragoste nici nu se pune problema…

Ca să aibă parte de schimbarea pe care și-o dorește, Shane se înscrie într-un program de studiu în străinătate, la Londra, unde speră să își facă prieteni, să iasă la întâlniri și să trăiască aventuros!

Însă planul nu se potrivește cu realitatea! Cât de curând, fata se confruntă cu ce înseamnă să ieși din bula de confort, iar, când începe să aibă și îndoieli asupra deciziilor luate, noua viață se destramă.

Până la final, Shane se convinge că, dacă dă dovadă de curaj și de hotărâre, poate învinge orice obstacol. Și, cu puțin ajutor din partea destinului și cu un strop de magie, posibilitățile sunt infinite!

„A doua șansă este un roman de debut fantastic – distractiv, scris cu iscusință și imposibil de lăsat din mână!” Colleen Hoover, autoarea romanului Totul se termină cu noi

„O poveste despre dragoste și despre cum să te regăsești. Veți fi cu totul fermecați!” Christina Lauren, autoarea romanului Autoboyography

Este posibil ca imaginea să conţină: unul sau mai mulţi oameni şi text

Traducere de Roxana Olteanu.

Amber Patterson s-a săturat până peste cap de propria soartă. S-a săturat să fie un nimeni: o femeie banală, greu de remarcat, care nu iese cu nimic în evidență. Merită mai mult – o viață călăuzită de bani și putere, întruchipată de zeița blondă, cu ochi albaștri, Daphne Parrish, care nici măcar nu apreciază ce are.

Pentru toată lumea din orășelul rezidențial Bishops Harbor, din Connecticut, Daphne – președinta unei asociații filantropice – și soțul ei Jackson – mogul al afacerilor imobiliare – formează un cuplu desprins din basme.

Invidia o macină pe Amber. Însă tânăra pune la cale un plan perfid. Se folosește de compasiunea de care dă dovadă întotdeauna Daphne, pentru a se insinua în familia Parrish. În scurt timp, îi devine cea mai intimă prietenă, călătoresc împreună în Europa și se apropie tot mai mult de Jackson. Doar că trecutul ei întunecat ascunde un secret care îi poate distruge tot ce a clădit.

Plin de răsturnări de situație șocante, care conduc spre un final spectaculos, volumul Ultima doamnă Parrish este un thriller savuros, scris cu talent seducător.

Este posibil ca imaginea să conţină: 1 persoană, cer, noapte, pantofi, text şi în aer liber

Traducere de Irina Negrea.

– primul titlu în colecția CORINT FICTION –

Lionel Essrog este măscăriciul Brooklynului, un orfan pe care impulsurile sindromului Tourette de care suferă îl fac să latre, să numere şi să masacreze limba engleză în cele mai surprinzătoare şi originale moduri. Împreună cu trei prieteni de la Orfelinatul pentru băieţi St. Vincent, Lionel munceşte pentru agenţia de detectivi a măruntului mafiot Frank Minna. Atunci când șeful său este înjunghiat mortal, lumea lui Lionel este zgâlţâită din temelii. Orfani în Brooklyn este un omagiu adus povestirii clasice cu detectivi, un roman cu adevărat captivant și memorabil.

„Cel mai bun roman poliţist din ultima vreme… Puneţi nişte Raymond Chandler, Oliver Sacks şi un strop de Irvine Welsh într-un blender. Apăsaţi pe buton, aşteptaţi relaxați, iar rezultatul acestui regal literar/culinar hibrid va fi ceva asemănător fantasticului Orfani în Brooklyn.” – MAXIM

Declarat cel mai bun roman al anului 1999 de Esquire, McSweeney’s, The New York Times și Paris Review.

Semnal editorial 125: Noutăți sau în curs de apariție la Editura Paladin (V)

Lipsa schimbării înseamnă declin! Un paradox? Nu există declin fără schimbare în rău. Lipsa schimbării este o schimbare… în rău.

Pământul este la un pas de distrugere, iar dispariția planetei-mamă înseamnă izbucnirea războiului între spațiali și coloniști. Singurii care pot salva omenirea sunt robotul umanoid R. Daneel Olivaw și R. Giskard, robotul cu abilități telepatice. Însă tocmai cele Trei Legi ale Roboticii, cu care au fost programați și care au ca scop protejarea ființelor umane, îi împiedică să-și ducă misiunea la bun sfârșit. Singura modalitate de a evita haosul este Legea Zero a Roboticii.

Deoarece emoțiile sunt puține, iar argumentele logice sunt multe, comportamentul unei mulțimi poate fi mai ușor anticipat decât comportamentul unei singure persoane. 

„Cel mai mult îmi place că Asimov a împletit cele trei serii ale sale: Roboții, Fundația și Imperiul.“ www.scifi-review.net

„Dilemele de natură etică ating cote maxime în această carte.“ www.foseti.wordpress.com

„Roboții și Imperiul anunță un nou punct de referință major în marea galaxie asimoviană a SF-ului. Nu numai că prezintă o continuare palpitantă a best-sellerului Roboții din Lumea Zorilor, dar întrețese ingenios cele trei serii clasice: Roboții, Fundația și Imperiul. Aceasta este opera pe care fanii lui Asimov au așteptat-o – intrigă interstelară și aventuri ce creează noi așteptări în lumea literaturii SF.“ www.asimovreviews.net

„O poveste care satisface toate așteptările.“ www.kirkusreviews.com

„Când Asimov scrie despre viitorul omenirii, exprimând nevoia de a părăsi această planetă și a călători printre stele (așa cum a declarat și Stephen Hawking), este o lectură obligatorie.” www.criminalelement.com

„Un roman enorm de ambițios.“ duanemiller.wordpress.com

„O poveste minunată, relatată prin intermediul roboților lui Asimov.“ www.ossuslibrary.tripod.com

Ultimul volum din seria Roboții
  • Traducere din limba engleză de Alexandra Fusoi
  • Titlu original Robots and Empire
  • paperback, 536 p, 140×210 mm
  • ISBN 9786069000328
  • Autor: Isaac Asimov
  • Colecţie: Serie de autor Isaac Asimov
  • Domenii: Science-fiction

E foarte ușor să treci mai departe. Foarte ușor să te prefaci că nu vezi ce se întâmplă. Și cu cât nu vrei să vezi, cu atât mai greu îți vine să vezi,

fiindcă atunci trebuie să recunoști că ai ignorat totul, de la început până la sfârșit. 

La început, Breq era o navă care controla o mulțime de corpuri. Apoi a devenit soldat. Iar acum se află ea însăși la comanda unei nave, însă nu pentru că și-ar fi dorit-o, ci fiindcă Stăpâna imperiului i-a ordonat să plece în misiune la Stația Athoek. În mijlocul unei societăți aparent civilizate și liniștite, dar în esență viciată și favorabilă doar celor puternici, Breq descoperă că, pentru a-și îndeplini misiunea, trebuie să înfrâneze rebeliuni și să găsească adevărata trădătoare.

Ești atât de civilizată. Atât de politicoasă. Atât de curajoasă ca să vii aici singură, știind că niciuna dintre noi nu va îndrăzni să te atingă. E atât de ușor să fii astfel când toată puterea e de partea ta.

 

„În Trădare ancilară, lupta lui Breq pentru dreptate într-o lume care pare să-i favorizeze pe cei puternici rămâne la fel de antrenantă ca în primul volum. Cititorii care abia acum o descoperă pe Ann Leckie vor fi fascinați, iar cei familiarizați deja cu universul ei ancilar vor descoperi că încrederea nu le-a fost înșelată.” Publishers Weekly

„Imprevizibilă, captivantă și extraordinară. Ann Leckie e o adevărată maestră.” John Scalzi

„O dovadă că Răzbunare ancilară n-a fost doar o coincidență. O carte care ar trebui să ajungă în mâinile oricărui cititor serios de science-fiction.“ RT Book Reviews

„Ar trebui s-o considerăm pe Leckie urmașa lui C. J. Cherryh și a lui Iain M. Banks.“ Elizabeth Bear

„Acest roman reușește s-o facă pe Breq protagonista de care cititorii se vor îndrăgosti, iar pe Leckie, scriitoarea talentată a cărei operă merită s-o citiți.“ Publishers Weekly

„O operă literară minunată, impresionantă și puternică… Leckie îți lasă impresia că e extrem de ușor să scrii o carte bună.“ Kameron Hurley

„Science-fiction de cea mai bună calitate. Ann Leckie surprinde cititorul, îl ține în suspans și îl provoacă să vadă lumea din altă perspectivă.“ Staffer’s Book Review

Premiile Locus și British SF Association
  • Traducere din limba engleză de Petru Iamandi
  • Titlu original Ancillary Sword
  • hardcover, 368 p, 145 x 210 mm
  • ISBN 9786069000274
  • Autor: Ann Leckie
  • Colecţie: Science-fiction
  • Domenii: Science-fiction

Poveştile sunt ca nişte pânze de păianjen care se inter­sectează fir cu fir, iar tu urmăreşti fiecare poveste până în centru, pentru că în centru e sfârşitul. Fiecare personaj e un fir al pânzei.

Viața lui Fat Charlie nu va mai fi niciodată la fel. Odată cu decesul tatălui său, el descoperă atât că acesta fusese de fapt zeul Anansi, cât și că are un frate despre care nu știuse nimic niciodată, Spider – care este tot ceea ce Fat Charlie nu poate fi: atrăgător, isteț și amuzant. Într-o lume magică a zeilor-animale, Fat Charlie descoperă însă că are o putere ce-l poate ajuta să descurce ițele existenței sale tot mai încurcate.

Neagră ca noaptea, dulce ca păcatul.

„Talentul lui Gaiman ne arată cât de bine cochetează cu miturile și cu figurile mitologice. Băieții lui Anansi recurge la umor pentru a spune o poveste de familie în care se întâmplă să fie implicați zeii.“ sffworld.com

„Umorul britanic al lui Gaiman este fermecător, iar personajele sale sunt realiste în acțiunile lor, chiar și când fac lucruri neobișnuite. O carte genială, care te va face să râzi, probabil chiar și să plângi.“ starlightfading.net

„Recomandată oricui este interesat de povestiri imaginative, fantezii, fabule sau mituri. Neobișnuită și extrem de originală.“ bookbalcony.com

„Stilul exuberant al lui Gaiman îi va face pe admiratorii săi să citească pe nerăsuflate.“ The Sacramento Bee

„Băieții lui Anansi reușește să fie, simultan, înfricoșătoare și foarte amuzantă.“ Newsweek

„O lume bizară, parțial absurdă, ocazional umană și mereu distractivă.“ Pittsburgh Tribune

„Inteligentă, amuzantă, emoționantă, caustică, fantastică. O carte recomandată tuturor celor interesați de religiile și de mitologiile africane, grație fuziunii dintre mister și elementele fantastice.“ thoroughlymodernreviewer.com

„Băieții lui Anansi este sumbră, plină de umor, meditativă și uneori tulburătoare.“ bookishardour.com

PREMIILE BRITISH FANTASY, LOCUS ȘI MYTHOPOEIC FANTASY
  • Traducere din limba engleză de Liviu Radu
  • Titlu original Anansi Boys
  • hardcover, 392 p, 140×210 mm
  • ISBN 9786069000236
  • Autor: Neil Gaiman
  • Colecţie: Serie de autor Neil Gaiman
  • Domenii: Fantasy

Moscova era ca o femeie care murise deja, însă copiii din pântecul ei mumificat erau încă în viață. 

La douăzeci de ani după ce al Treilea Război Mondial a șters omenirea de pe fața pământului, lumea e un cimitir uriaș din care se hrănește rugina. Încercând să se ferească de radiațiile bombelor atomice, supraviețuitorii ai rasei umane se târăsc prin tunelurile metroului din Moscova. Artiom însă refuză să creadă că lumea e cu adevărat pustie. Și dacă, totuși, nu sunt singuri?

Cum altcumva poate fi guvernat omul nostru? Trebuie să i se distragă atenția tot timpul. Dirijat, ca să zic așa. Are nevoie să i se impună o idee oarecare. Are nevoie de dușmani inventați pentru el, în permanență!

 

„Metroul moscovit a fost dintotdeauna un loc legendar, care l‑a inspirat pe Dmitri Gluhovski să creeze o epopee fantastică!“ Serghei Lukianenko

„Un spațiu închis al autoclaustrării, care trăiește cu frica unui război total și închide ermetic toate ușile, izolându‑se de Occident.“ Serghei Medvedev, jurnalist Forbes

„Gluhovski are multe de spus despre natura umană și cu toate că trilogia lui este mai degrabă sumbră și nihilistă, există un sâmbure de umanitate ce strălucește până la sfârșit, chiar dacă stins.“ http://www.emagill.com

„Gluhovski face din metroul rusesc o lume extrem de spectaculoasă!“ Moscow Times

„Dmitri Gluhovski transformă metroul moscovit în ultimul refugiu al umanității. Trilogia lui a atins la coarda sensibilă tânăra generație și din afara spațiului rus.“ Deutsche PresseAgentur

„Un final excelent. Mi‑ar plăcea să citesc și Metro 2036 (dacă Dmitri va decide vreodată s‑o scrie).“ alexandrabemm.com

„Ultima carte din trilogie nu dezamăgește. Artiom continuă să caute, deși mulți îi stau împotrivă, un drum către suprafață și un loc în care să trăiască din nou la lumină.“ the‑pink‑moose.com

„Un tărâm fantasmagoric minunat și original. Un roman excelent!“ Spiegel

Volumul 3 din seria de succes Metro
  • Traducere din limba engleză de Silviu Genescu
  • Titlu original: Метро 2035
  • hardcover, 608 p, 140×210 mm
  • ISBN 9786069000380
  • Autor: Dmitri A. Gluhovski
  • Colecţie: Science-fiction
  • Domenii: Science-fiction

Semnal editorial 122: Noutăți sau în curs de apariție la Grupul Editorial Nemira – SF & Fantasy (IV)

A treia parte din seria Transformarea.

Lumea pe care o știm nu mai este.

Cei Doisprezece au fost distruși, iar teribila lor domnie de o sută de ani s-a încheiat. Supraviețuitorii pot ieși din adăposturi ca să încerce să repună pe picioare civilizația umană, cu speranța unui viitor lipsit de pericole.

Dar undeva departe, într-o metropolă ajunsă acum relicvă, Zero, Tatăl celor Doisprezece stă la pândă. Furia lui clocotește încă, punând pe toată lumea în pericol. Amy, fata de nicăieri, salvatoarea lumii, trebuie să facă o nouă încercare de a schimba soarta omenirii o dată pentru totdeauna.

O ultimă noapte. O ultimă șansă ca lumina să câștige lupta împotriva întunericului.

Orașul oglinzilor e poezie. Stilul este fermecător, limbajul este hipnotizant, acțiunea, întunecată și violentă.“
The Huffington Post

„O capodoperă. Cea mai tulburătoare postapocalipsă, în zilele noastre pline de distopii.“
National Post

Data apariției 20 feb. 2020
Titlu original The City of Mirrors
Colecția Fantasy
ISBN 978-606-43-0679-1
Cod bară 9786064306791
Autor Justin Cronin
Traducător Andreea Florescu
Format Paperback
Dimensiuni 130 x 200 mm
Nr. pagini 816
Număr volume 1
Editura Nemira

Premiul LOCUS pentru debut

Finalist la Premiul HUGO

Finalist la Premiul NEBULA

Prima parte a seriei A ȘASEA LUME

O eroină care vânează monștri într-o rezervație indiană post-apocaliptică

Aproape întreaga lume se află sub ape, după ce schimbarea climatică a adus apocalipsa. Dar Dinétah, fosta rezervație a indienilor navajo, a renăscut. Zei și eroi de legendă umblă acum liberi pe pământ, însă liberi sunt și monștrii.

Maggie descoperă că are puteri supranaturale, ce-i permit să vâneze și să anihileze creaturile care amenință viața liniștită din rezervație. Alături de Kai Arviso, un tămăduitor cu multe ciudățenii, ea călătorește prin rezervație pe urma unor legende de mult pierdute, face negoț cu diverși pungași și înfruntă magia neagră din lumea decăzută a tehnologiei.

„O poveste postapocaliptică fermecătoare ce combină personaje inteligent conturate, o atmosferă de Vestul Sălbatic și multe întorsături de situație. O lectură de neratat.“
Library Journal

Data apariției 25 feb. 2020
Titlu original Trail of Lightning
Colecția Armada
ISBN 978-606-43-0615-9
Cod bară 9786064306159
Autor Rebecca Roanhorse
Traducător Ionela Chirilă
Format Paperback
Dimensiuni 130 x 200 mm
Nr. pagini 352
Număr volume 1
Editura Armada

PREMIUL NEBULA.

FINALIST LOCUS.

Prima parte din trilogia SOUTHERN REACH.

Aria X: un misterios teritoriu abandonat, aflat în carantină. Până acum, unsprezece echipe de exploratori au dispărut în misiune. A douăsprezecea este formată din patru femei: un psiholog, un antropolog, un topograf și un biolog – cea prin ochii căreia ni se înfățișează Aria X, cu toate ororile și splendorile ei, sfidând granițele raționalului.

După ce și-a lăsat în urmă numele și identitatea, biologul se confruntă cu forme de viață care depășesc orice imaginație, dar și cu povestea paralelă a soțului ei, fost explorator al Ariei X. Secretele pe care fiecare le-a adus cu sine sunt la fel de periculoase ca lumea pe care o explorează…

„Protagoniști decupați parcă din cărțile lui Jules Verne sau ale lui H.G. Wells explorează o insulă misterioasă, dintr-o lume de coșmar kafkian.“
Kim Stanley Robinson

„Un thriller psihologic despre o expediție periculoasă și despre stranietatea pe care o ascundem adânc în noi. Cu influențe din Kubrik și Lovecraft, romanul își ține cititorii într-un suspans insuportabil până la ultima pagină, și chiar și după.“
Lauren Beukes

„Dacă ți-a plăcut romanul Picnic la marginea drumului, de Arkadi & Boris Strugațki, trebuie să încerci cartea asta.“
Marian Coman, redactor-șef Armada

Data apariției 19 feb. 2020
Titlu original Anihilation
Colecția Armada
ISBN 978-606-43-0583-1
Cod bară 9786064305831
Autor Jeff VanderMeer
Traducător Bogdan Perdivara
Format Paperback
Dimensiuni 130 x 200 mm
Nr. pagini 208
Editura Armada

Blue Sargent a descoperit o mulțime de lucruri. Pentru prima dată în viața ei, are prieteni de încredere și un grup din care simte că face parte cu adevărat.

Frăția Corbilor a acceptat-o ca pe una de-a lor. Problema cu lucrurile bune este, însă, că poți să le pierzi ușor.

Prietenii pot trăda.

Mamele pot dispărea.

Premonițiile pot să nu se împlinească.

„Personajele extrem de autentice ale lui Maggie Stiefvater, dialogurile pline de umor negru și de metafore neașteptate îi dau un stil energic și incitant.“
Publishers Weekly

„O serie absolut unică; are un final ca un tunet în furtună!“
Kirkus Reviews

Data apariției 13 feb. 2020
Titlu original Blue Lily, Lily Blue
Colecția Young Adult
ISBN 978-606-43-0633-3
Cod bară 9786064306333
Autor Maggie Stiefvater
Traducător Dan Dobos
Format Paperback
Dimensiuni 130 x 200 mm
Nr. pagini 408
Număr volume 1
Editura Nemira

Bestseller New York Times

„Redefinește genul epic!“
Publishers Weekly

Întunericul împresoară Imperiul Maresh, iar cele patru Londre sunt într-un echilibru al puterii tot mai precar.

Kell, presupus ultimul antari, șovăie între părțile față de care trebuie să rămână loial. Lila Bard a supraviețuit și a înflorit de pe urma Jocurilor Elementelor. Dar trebuie să învețe să-și controleze puterile magice, înainte să și le consume de tot. Căpitanul Alucard Emery strânge un echipaj și încearcă imposibilul, într-o cursă contra cronometru.

„O proză fără cusur – și finalul dulce-acrișor al unei serii fantastice, plină de emoții pentru cititori.“
Publishers Weekly

„Pariuri disperate, puteri magice în încleștări pe viață și pe moarte și sacrificii care te țin cu sufletul la gură.“
Kirkus Reviews

LANSARE INTERNAȚIONALĂ 19 MAI.

AMBIȚIA ÎI VA DICTA.

RIVALITATEA ÎL VA CONDUCE.

DAR PUTEREA ARE UN PREȚ.

E dimineața în care începe a zecea ediție a Jocurilor Foamei. La Capitoliu, Coriolanus Snow, un băiat de 18 ani, se pregătește pentru singura lui șansă la glorie, ca mentor în Jocuri. Casa Snow, cândva măreață, a decăzut, iar soarta ei atârnă de posibilitatea firavă ca tânărul Coriolanus să fie mai fermecător, mai isteț și mai abil decât colegii lui ca să ajungă mentorul tributului câștigător.

Dar norocul nu-i surâde. A primit sarcina umilitoare de a fi mentorul tributului feminin din Districtul 12, cel mai de jos dintre cei mai de jos. De acum destinele lor sunt îngemănate – fiecare decizie luată de Coriolanus poate duce la un avans sau la un eșec, la triumf sau la tragedie. În arenă, lupta se va da pe viață și pe moarte. În afara arenei, Coriolanus începe să aibă sentimente față de tributul lui. În plus, va trebui să pună în balanță nevoia sa de a urma regulile și dorința de a supraviețui cu orice preț.

Data apariției 19 mai 2020
Titlu original The Ballad of Songbirds and Snakes
Colecția Armada
ISBN 978-606-43-0723-1
Cod bară 9786064307231
Autor Suzanne Collins
Traducător Ana-Veronica Mircea
Format Hardcover
Dimensiuni 130 x 200 mm
Nr. pagini 544
Editura Armada

Semnal editorial 118 + Fragment în avanpremieră: Nick Clarke Windo – Feed. Înlocuirea

Este posibil ca imaginea să conţină: 4 persoane, oameni în picioare şi text

Atotștiutorul Feed a devenit accesibil oricui, oricând și de oriunde. Nimeni nu mai poate concepe să trăiască în absența lui. Orice interacțiune, orice emoție, orice imagine ajunge instantaneu pe Feed. Este instrumentul esențial pe care se bazează toți oamenii pentru a se instrui, dar și pentru a afla mai multe despre gândurile și sentimentele soților, părinților, copiilor, colegilor, șefilor sau angajaților.

Într-o zi însă, Feedul se prăbușește, iar Tom și Kate trebuie să învețe să supraviețuiască în absența lui. Lipsiți dintr-odată de toate cuceririle tehnicii și siliți să trăiască în cea mai cruntă sărăcie, cei doi încearcă să nu se dea bătuți. Când fiica lor, Bea, în vârstă de șase ani, dispare, lupta devine și mai aprigă, iar întrebările se înmulțesc. Cine a luat-o? Cum poți căuta pe cineva într-o lume din care tehnologia a dispărut cu totul? Și, mai ales, ce se întâmplă atunci când nu mai ești sigur că oamenii pe care îi iubești sunt cine pretind că sunt?

Perfectă pentru fanii serialului Black Mirror.

„M-a captivat de la primele rânduri și m-a bântuit zile întregi după ce am terminat de citit.” SJ WATSON, autorul romanului „Înainte să adorm”

„O carte cu adevărat originală și inteligentă. Un thriller intens, îmbrăcat în haina unui coșmar distopic înspăimântător de plauzibil, cu întorsături de situație care îți vor face inima să explodeze.” C.J. TUDOR, autorul bestsellerului „Omul de cretă”

Fragment în avanpremieră

Kate

Ce ai sacrifica?

 

Asta vezi atunci când opreşti Feedul? Ceilalți clienți din restaurant se foiesc în jurul meu; cu toate acestea, singurătatea mă copleşeşte. Ar trebui să mă simt la adăpost în mijlocul conversațiilor zgomotoase, însă ceea ce mă frapează e țiuitul bizar pe care‑l aud în urechi; Tom are dreptate. Trebuie neapărat să‑mi amintesc asta. Chiar dacă această nemişcare neconectată pare stranie, îmi place senzația că totul încetineşte; ce bine ar fi, totuşi, dacă aş putea ignora, pur şi simplu, mâncărimea din creier!

Ceva mai devreme am umblat fără oprire între sălile de curs, aşa că încă vibrez de energie, chiar dacă l‑am scos pe Rafa la o plimbare lungă prin parc, după ore. Apoi m‑am aşezat pe o bancă, având Feedul oprit şi setarea „Nu deranjați” pornită, şi am început să‑i arunc mingea şi să privesc cum se jucau copiii. Atâta tot. Nimic altceva. Fără discuții, fără fluxuri de ştiri. Aveam teme de corectat (elevii din clasa a IX‑a K trebuiseră să analizeze într‑un mod neconvenţional Furtuna) şi ar fi trebuit să‑i trimit un mesaj lui JasonStark27 ca să‑i anulez pedeapsa, dar n‑am făcut‑o. Nici măcar rezervorul de date nu mi l‑am verificat. În schimb, am rămas pur şi simplu pe loc, aşezată pe bancă şi tresărind neîncetat din cauza torturii repetate a zgomotului scos de leagănele ruginite, forțându‑mi gândurile să încetinească. Și, treptat, agitația s‑a estompat. Bătăile inimii s‑au domolit şi am simțit cum şi bebeluşul dinăuntrul meu s‑a liniştit: mişcările i‑au încetinit, iar mintea mea şi‑a regăsit ritmul. Acțiune – reacțiune, aşa cum trebuie. Tom ar fi fost mândru; acum îmi pornesc iar Feedul, discret, aici, în restaurant, doar FluxulPersonal, şi‑i dau un ghiont ca să‑i indic că sunt de acord cu el. Conexiunea îmi face inima să bubuie năvalnic şi, fără să mă mai gândesc, mă cufund cu totul în vorbăria frenetică a FluxuluiPublic din restaurant, mă las cuprinsă, fără să mă gândesc a doua oară, în…

— Nu!

Tom ridică din sprâncenele‑i groase şi se holbează la mine, deşi nu‑mi dau seama dacă este surprins sau supărat, dat fiind că Feedul său rămâne oprit şi, astfel, emoțiile lui îmi rămân cu totul necunoscute.

Îmi opresc iar Feedul, procedând aidoma unuia dintre elevii mei năzdrăvani, şi o vreme rămânem tăcuți. El îmi zâmbeşte, dar eu nu‑i răspund la fel. O bucată de timp, cât îmi ia să îmi recapăt puterea de concentrare, nu mă simt în stare. O pot face, o pot lua ușor. De ce pentru Tom este atât de simplu? Ochii mi se abat în toate părțile, dornici de informație. Tacâmurile celorlalți treizeci şi trei de clienți se freacă unul de altul, în timp ce râsetele ocazionale, neintenționat de reale, răsună în toată sala. Cineva tuşeşte. Totuşi, nu se rostesc cuvinte, nu discută nimeni cu adevărat, ceea ce îmi îngăduie să aud ciripituri de păsărele deasupra mugetului superstrăzii, un lucru de‑a dreptul adorabil. Însă problema cu off‑line‑ul este că e atât de lent!

– Cât timp va dura?

– Ar putea dura la nesfârşit, zice Tom, înclinându‑şi fruntea lată răbdător, înainte de‑a se răsuci către bucătărie. De cât timp aşteptăm?

– O să verific!

– Kate! mă avertizează Tom cu blândețe. În seara asta suntem înceți.

Și iată‑l: tonul acela de psihoterapeut. Implică mult mai multă autoritate decât o merită experiența pe care o are; de fapt, cred că am ghicit cum stă treaba abia anul trecut, când a început el să practice, însă nu‑mi pot verifica datele, ca să fiu sigură, fără să intru iar on‑line. Dar dacă pe mine mă enervează, de ce nu i‑ar enerva şi pe clienții lui? Și asta n‑ar fi bine; el trebuie să‑şi facă treaba. I‑a luat ceva vreme să se adune şi îşi adoră munca. Ba chiar e foarte bun în ceea ce face. E a lui.

Aşa că îmi desprind iar privirea şi cercetez realitatea din jurul meu, trecând dincolo de clienți, până afară. Încă nu s‑a întunecat, deşi superstrăzile aruncă umbre asupra acestor părți ale oraşului. Ne‑am mutat în zonă în urmă cu doi ani, chiar înainte să ne căsătorim. O superbă casă veche (clădirilor noi le lipseşte sufletul, iar mie îmi place ca o casă să aibă trecut) şi mult mai scumpă decât am visat noi vreodată că ne vom permite, însă ne‑au ajutat părinții lui Tom. Eu încă mai am sentimente contradictorii din această cauză. Tom e în aceeaşi situaţie. Însă aici suntem în vârful unui deal, superstrada se arcuieşte nu departe de noi, deasupra, iar oraşul se aşterne la picioarele noastre. Atât de mulți oameni acolo, jos, în fața mea, şi milioane de lumini care scânteiază precum atât de multe vieți pulsânde, iar eu aş putea sta de vorba cu oricare dintre ele, cu gândurile proiectate de turnul luminos plasat în apropierea râului, Hubul principal al Feedului. Creația tatălui lui Tom. Veghind asupra noastră, a tuturor: urechile unui ac prin care se strecoară toată lumea.

Doar văzându‑l, mă simt tentată să plonjez iar în rezervorul personal; ard de nerăbdare să verific noul sondaj pe care l‑am lansat. Două sute de milioane de urmăritori am acum! (Dacă aş accepta remunerațiile, şi mi‑aş dori s‑o fac, aş izbuti să renunț la predat, dar nu.) Mă simt tentată să lansez o comandă pe GPS, ca să văd cât de departe sunt de oricare dintre urmăritorii mei, însă renunț şi încerc să‑mi ignor mâncărimea din creier. Dintr‑un alt rezervor de date am aflat ieri că, de fapt, nu implantul e cel care‑ți provoacă mâncărimi. Feedul nu creează nicio senzație fizică. E doar un impuls pe care, ca să‑l putem cumva identifica, îl atribuim unei senzații fizice, aşa încât creierul nostru ne spune că ne mănâncă. Răspândesc şi eu informația în rețea. O sută treizeci şi şapte de milioane de oameni au dat „like”, deşi mă îndoiesc că le‑a plăcut cu adevărat.

Închid ochii, iar amintirile mele cu imaginile‑fantomă ale Feedului străbat întunericul precum luminile neoanelor ori ale stelelor un peisaj urban intern mare cât lumea întreagă, în care toți oamenii locuiesc aproape de tine. Atât de frumos! Și de ne‑ evitat! Atât de confortabil!

Nu‑mi vine să cred că am devenit dependentă!

Tom are dreptate şi în această privință, ceea ce mă face să‑l detest şi să‑l iubesc, în acelaşi timp. Cu ochii deschişi iar, off‑line acum, panourile cu reclame de pe stradă arată ca nişte pătrate gigantice cu quickcode‑uri întinse pe toată suprafața lor imaculată. Lumea a amuțit de tot. Gălăgia FluxuluiPublic al restaurantului s‑a stins. Habar nu am ce meniu au aici şi nici nu‑i pot atrage atenția ospătarului. E ca şi cum nici n‑am exista. Suntem aici, învăluiți ca într‑un cocon de tăcere domolită, în timp ce restul oamenilor care ne înconjoară comunică unul cu altul, mănâncă şi râd, şi e ca şi cum…

Ghetele ospătarului bocăne pe podeaua de lemn în timp ce iese din bucătărie; brațele îi sunt acoperite de tatuaje. Aşază farfurii în fața a două tinere ale căror buze tremură uşor, schițând jumătăţi de zâmbete, în timp ce ochii li se rotesc şi parcă pulsează în orbite. Ospătarul macină piper deasupra farfuriei cu mâncare a fetei blonde, însă nu şi asupra celei a prietenei ei; discuția lor nu s‑a auzit, însă cuvintele ar fi fost de prisos. Deşi ospătarul priveşte acaparat cu totul într‑un colț de rețea aglomerat, eu ştiu că nu asta vede el de fapt. Ciudată stare: Să dormi cu ochii larg deschiși!1, aşa cum ar cita fără pic de efort elevii clasei a IX‑a K, în cadrul testului lor neconvenţional (deşi n‑ar face‑o). Mai degrabă, tipul accesează o multitudine infinită, stând de vorbă cu prietenii lui, ascultând muzică, trimițându‑i mesaje prietenei sale… sau nu, îmi zic în gând, atunci când pe buzele celor trei se formează, în acelaşi timp, zâmbete, pentru că pare că bărbatul flirtează cu ele, iar eu rămân mai departe cu mâncărimile mele din ce în ce mai enervante, simțind un impuls uscat, căci interfața Feedului îmi zgândăreşte creierul aşa cum o face mucoasa iritată din fundul gâtului meu.

1 William Shakespeare, Opere 1. Sonete. Furtuna, trad. din limba engleză de Violeta Popa şi George Volceanov, actul 2, scena 1, Editura Para‑ lela 45, Piteşti, 2010 (n. tr.).

Tom face câțiva paşi mari şi‑l prinde de braț pe chelner, care tresare simțind contactul şi se holbează când îşi dă seama că cineva chiar vorbeşte cu el, rostind cuvinte adevărate. Tipul îşi fereşte privirea când Tom îl forțează să se uite de‑adevăratelea la lume şi să vadă realul. Apoi Tom îl trage spre masa noastră, iar tânărul ospătar se leagănă neliniştit pe picioare. Deasupra sprâncenei are tatuat un quickcode minuscul, care seamănă cu un vultur; acesta poate fi scanat instantaneu şi îmi poate amplifica lumea, ceea ce mă face să mă întreb: ce aş vedea dacă mi‑aş porni Feedul? Ce tip de piele şi‑ar seta? Are tenul deschis, deci poate că fetele acelea l‑au văzut nițel mai bronzat. Dinții îi sunt inegali, dar poate că, pentru ele, a afişat un surâs perfect. Sau poate că s‑a setat să arate precum cineva celebru. Să‑ți opreşti Feedul e ca şi cum ai trage un văl într‑o parte. Poate că nu va fi la fel de frumos, însă‑i real, iar Tom are dreptate, ştiu că are, bineînțeles, şi nu doar din cauză că îşi urăşte tatăl: e şi un lucru sănătos pe care poți să‑l faci.

– Nu, nu, nu!

Tom pocneşte din degete, iar privirea uluită a ospătarului se‑abate din nou spre el.

– Nu suntem conectați, pronunță el în mod exagerat, imitând şi o gură cu ajutorul mâinilor. E doar vor‑bire.

– Sunteți… off‑line? întreabă ospătarul, cu un glas răguşit din cauza lipsei de antrenament.

Privirea i se împăienjeneşte o clipă. Cui i‑a trimis mesaj chiar acum? Managerului său, să‑i ceară ajutor? Acelor fete? Probabil că nu; ele nu se întorc să privească. Să fi răspândit în rețea zvonuri despre noi? Mă îndoiesc; setările de securitate ale lui Tom sunt atât de puternice, încât, practic, e imposibil să dai de el în mediul virtual; a avut grijă tatăl său de acest aspect.

– Aveți vreun meniu? întreabă Tom, aruncând o privire spre mine.

Se distrează de minune pe chestia asta.

– Nu unul adevărat, desigur, răspunde chelnerul, atingându‑şi tâmpla cu un degete, de parcă am fi doi idioți. Doar Tom surâde, privindu‑l din cap până‑n picioare într‑un mod despre care ştiu că înseamnă probleme şi, în plus, a fost o zi lungă, aşa că:

– Paste? intervin eu, iar ospătarul încuviințează. Îmi simt ciudat cuvintele în gură, însă vorbesc cât pot de repede: Atunci, bolognese pentru mine şi carbonara pentru Și o salată, vă rog. Doar cu verdeață.

După ce pleacă ospătarul, în ciuda dispoziției proaste, expresia de pe chipul lui Tom mă face să râd. Asta îi smulge şi lui un zâmbet, ceea ce e drăguț, căci surâsul îi este încă blând, încă mai are obraji de om tânăr pe sub părul bogat şi lăsat în jos. E doar un pic mai lung decât îl avea înainte să ne căsătorim. Mă las pe spate şi‑mi împreunez mâinile deasupra burticii, simțind copilul. Mami şi tati sunt din nou fericiți, fetițo, aşa cum eram odată. Ne face plăcere să fim împreună. Încă o mai putem face, să ştii. Ne simțim bine împreună, numai că sunt şi alte chestii care ne stau în cale. Distrageri. Viața asta.

Tom se apleacă spre mine şi‑şi însoțeşte fiecare cuvânt cu un ciocănit în masă:

– Kate, totul e‑aşa de‑aiurea!

Vorbeşte foarte serios, foarte sincer, dar cum să venim în locuri publice şi să deplângem soarta lumii a început să facă parte din rutina noastră, nervozitatea lui pare învăluită şi de o anumită căldură. Îi apuc totuşi degetele, înainte să renunțe cu totul.

– Da, chiar este. Noi doi suntem singurii care au mai rămas

– Serios, uită‑te şi tu la oamenii ăştia! Nu mai trăieşte nimeni în lumea reală!

În pofida faptului că vorbeşte în şoaptă, totul capătă o tentă fioroasă. Și, fireşte, dat fiind că suntem off‑line, habar n‑am ce gândeşte atunci când pe chip îi apare o expresie de îmbufnare şi ceva i se stinge în priviri. Îşi trage mâna din strânsoare şi iată‑l, a plecat deja departe, mai mult ca sigur cu gândul la răfuiala asta personală cu tatăl său, cu familia lui, cu Feedul, însă nu am de unde să fiu sigură. Faptul că izolează astfel ce‑i trece prin minte mi se pare aproape vulgar. Oare la ce se gândeşte? La viața lui alternativă, poate, la cea pe care a ales să n‑o trăiască niciodată, unde‑ar fi stat tot timpul implicat în Feed, în loc să fugă cât mai departe de el. Despre acest subiect am tot discutat pe vremea când studia să devină psihoterapeut. Când a ales acea carieră – vorbitul ca mod de vindecare – pe când tatăl său punea la punct Feedul. Ei bine, doar nu trebuie să fii Freud, nu? Îmi amintesc bucuria lui Tom înainte de‑a‑i spune şi‑mi amintesc şi furia tăcută a tatălui său. Am tot discutat, eu şi Tom. E unul dintre punctele noastre forte. Când ne facem timp. Cum e seara aceasta, când am hotărât să o luăm încet. Însă‑mi doresc ca el să poată să‑şi acorde şi puțină pace. Îşi mestecă buza de jos şi priveşte în gol pe fereastră, în timp ce ochii îi fulgeră în toate părțile, ca şi cum ar fi conectat şi‑ar lansa ştiri în rețea, însă verific şi văd că n‑o face; Feedul său rămâne în continuare oprit.

La fel şi‑al meu.

Blonda şi bruneta mănâncă tăcute din farfurii, mecanic, pierdute într‑o discuție una cu alta sau cu alții, sau cu foarte mulți deodată. Din afară, cine ştie? Ochii li se mişcă şi mai repede decât ai lui Tom, dar ceea ce văd ele nu sunt mesele şi posterele vechi de pe pereți, cu culorile pulsânde, stroboscopice, ale Feedurilor lor. Mă mănâncă iar creierul, devin brusc conştientă de acest lucru, iar senzaţia e de nesuportat. Degetele mi se flexează şi se strâng singure. Am gura superuscată. Mi‑aş putea verifica sondajul. Aş putea verifica rezervoarele de ştiri pentru a vedea modul cum a evoluat Energen. Toată lumea a rămas surprinsă de anunțul făcut de companie, însă parcă nu s‑a gândit nimeni să întrebe de ce a fost oprită forarea arctică, de ce acea decizie a fost luată chiar acum, de ce Anthony Levin, directorul executiv al firmei, a făcut‑o în timp ce zâmbea prieteneşte lumii întregi. Eu n‑am încredere în el. Se pune ceva la cale. Lumea e perturbată, iar oamenii se comportă bizar: afacerile sunt impredictibile, politicienii, perverşi.

Totul e foarte ciudat, iar creierul (creierul meu adevărat, pus la treabă acum, aici, rămas fără Feed) a început parcă să mă doară. Aş putea, dacă aş fi conectată, să mă relaxez, să recuperez evenimentele pierdute. Mama şi Martha voiau să trimită mesaje în seara asta, pentru că Martha are veşti de împărtăşit despre noua ei casă; eu mi‑aş putea lăsa lumea personală deoparte şi să‑i cunosc îndeaproape pachetele de amintiri legate de un loc aflat la atâția kilometri distanță, într‑un moment de‑acum trecut, ca şi cum eu însămi m‑aş afla acolo. Mi‑aş putea verifica sondajul; „Ce ai sacrifica?” a avut parte de zeci de milioane de retrimiteri pe zi. Tuturor le plac sondajele. Însă eu trebuie să‑l păstrez proaspăt. Atenția oamenilor trebuie permanent hrănită, iar dacă îmi doresc să‑i influențez să se gândească la lume, trebuie să fiu ingenioasă. Trebuie să mă fac auzită peste murmurul general. Asta nu înțelege Tom: că eu îmi folosesc Feedul pe post de unealtă pentru a face bine. Nu sunt dependentă!

Unul dintre primele sondaje legate de „Ce ai sacrifica?” a fost „… pentru ținuturile arctice?” S‑a potrivit, având în vedere ştirile de azi despre Energen, dar nu prea mulți au luat parte la el pe atunci şi‑am învățat din asta că nu prostia sau nepăsarea sunt de vină, ci distragerea atenției. De vină e zgomotul de fond din jurul nostru, care ne‑ademeneşte, ne tentează. Aşa că acum le strecor pe cele politice printre lucruri de genul „… ca să arăți bine?” şi „… ca să pui mâna pe bărbatul visurilor tale?”. Am primit peste şaizeci de milioane de distribuiri cu acel sondaj, apoi, i‑am lovit cu „… ca să fii mai bun cu planeta?”. Optzeci de milioane de distribuiri. I‑am dat gata. Rezervoarele de ştiri mi‑au îmbunătățit statisticile. (Politicienii au avut „câştig de cauză”, cum era şi normal – cine nu i‑ar sacrifica?!) Tot ce contează este să‑i determini pe oameni să se gândească măcar o clipă la ce îi facem lumii în care trăim. Dacă am putea obține un punct de sprijin ca la alpinişti, atunci n‑ar trebui decât să le deschidem oamenilor nițel ochii, apoi marile schimbări ar putea veni de la sine. Încă nu ştiu despre ce va fi următorul sondaj, însă, din punctul în care mă aflu acum, îmi spun ceva de genul „Ce ai sacrifica… pentru binele propriului creier?”, pentru că – iar acest lucru nu i l‑aş putea mărturisi niciodată lui Tom, deşi mi‑ar plăcea să i‑l arunc în față – nu cred că aş sacrifica Feedul! Nu cred c‑aş putea! Nu pot! Vreau să continui, chiar acum, şi urlu după el pe dinăuntru! Însă… respir… „hai, Kate, haide”… respir şi‑mi îmblânzesc tonul vocii, pentru că asta ar fi trebuit să fie o seară plăcută, iar gândurile mele pur şi simplu au luat‑o razna. La fel ca ale tuturor. Trebuie să mă concentrez.

– Hei, Tom, ce‑ar fi să facem nişte anagrame? Să ne punem vechile creiere la treabă…

El face o grimasă şi se foieşte pe scaun.

– Aşadar, Kate, tu ce‑ai mai făcut azi?

Și apoi… nu mă pot abține; e din cauză că m‑am gândit la asta şi‑am tot trimis veşti legate de subiect toată ziua, astfel încât legăturile sunt proaspete, iar eu tânjesc atât de tare să‑mi verific rezervorul de date, că parcă mi‑ar sta pur şi simplu pe limbă, un obicei care s‑a statornicit deja în toată ființa mea – intru on‑line, şi…

… pe unde naiba ai umblat? îmi scrie Martha & mama‑i chiarînspatele ei, emoticoanele ei dânddeînțeles că e pe cale să se repeadă la mine, dar oblochez & o întrerup. Am ieșit în oraș în seara asta, îi scriu eu, Tom are impresia că face bine la creier să o luăm încet, să‑l facem să funcționezecumtrebuie. Nu fi ridicolă, intervine brusc mama, aruncă și tu o privire la știrile suroriitale & înainte s‑o pot blocaiar îmi trimite una care explodează precum o celulăcerebralăproaspătformată în minteamea, simțurile & emoticoanele Marthei adunate‑nmemoriaei prinzând formă pre‑ cum un polip în creierul meu, așa că sunt ea, nu eu, o vreme:

… Sunt pe peluză, privind în sus la casa nouă, la fațada albă (noua [aburiderespirație] nuanță de la [PerfectPaint], o reclamă îmi apare în fața ochilor), ferestreascuțite, cerînno‑ rat deasupra. Pășesc pe alee (pajiștea aceea pare plină de buruieni, folosește noua [Weedaway], o reclamă îmi apare în fața ochilor) & îmi crește rimtulbătăilorinimii când în‑ tind mâna spre ușă; inimaîmibate cu 42% mai repede & în sânge mi se revarsă un șuvoi de 2,3% endorfine. E atât deinteresant! BioLockul – al meu – mă recunoaște, pentru că e încuietoareamea din casamea! & ușa se deschide automat & aud copiii la 6.72m în urma mea alergând pe alee, dar eu am ajuns la jumătatea holului deja, umbrelerăcoroase & mirosulproaspăt al soluției de lustruire & e…

… îngheț amintirea & le explic că le voi scrie mai târziu, pentru c‑am fost deja on‑line 4milisecunde & Tom își va da seama dacă mai rămân mult & încă n‑am navigat prin niciun rezervor de date în căutare de știri despre Energen și nici nu m‑am uitat la rezervorul cu [CeAiSacrifica?] & văd că afișările mele clipesc din cauza celor 57603 de mesaje, deci probabil că sondajul mergebine. Un mesaj de la cineva pe nume ChloeKarlson437 sosește chiar în timp ce mă uit – Ține‑o tot așa, că o faci bine, Kate! –, dar n‑am timp să‑i răspund pentru că – Oh, hai, Kate, îmi scrie Martha & arunc un plusdeadrenalină & în același timp caut repede informații despre [Energen] & extrag șiruri de date din toate rezervoarele, dar nu găsesc nimic nou, așa că îi dau de veste grupuluimeudeprieteni ca să văd dacă au aflat ceva nou & trimit repedeoscuză Marthei & un emoticontremurător mamei & le spun că le voi scrie mai târziu & mă deconectez & n‑au trecut decât 11 milisecunde…

… dar Tom a observat deja.

– Eşti dependentă, Kate! şuieră

– Și tu acum! mă strâmb eu şi fac un gest către toți ceilalți, deşi ştiu bine că are dreptate.

– Eşti la fel ca toți ceilalți!

– Și tu eşti un snob! Nu, ştiu, continui eu, pocnind din degete, gândind cât de repede pot fără Ai un complex oedipian de intersexual transgen indus de abandon.

Ne amuzam cu acest joc înainte ca el să‑şi termine studiile de psihoterapeut: cât de exagerat de complicate poți face să sune nişte simple sindroame psihologice? Iar ăsta chiar îl face să râdă.

– E un complex legat de tati, însă cu mult mai complex, mai adânc, explic eu, mulțumită de propria persoană, mulțumită de creierul meu şi profitând de faptul că Tom are simţul

Însă el se opreşte din râs. Îmi aruncă o privire. Clatină din cap. Nu e nevoie de emoticoane.

– Foloseşti prea mult Feedul, Kate! Eşti… Înainte nu procedai aşa. Îmi pare rău că te enervez, dar o fac pentru că‑mi pasă. Bebeluşul o s‑o ia razna din cauza asta…

Ne lăsăm din nou învăluiți de linişte, însă nu ca mai devreme. E ceva mai mult acum. Suntem amândoi de acord că Feedul a scăpat de sub control. Acest lucru ne‑a legat atunci când ne‑am întâlnit prima dată, la nunta fratelui său. Ne făceam amândoi griji pentru situația în care ajunsese lumea, iar Tom crede că lucrurile s‑au înrăutățit în ultimii cinci ani, cât au trecut de atunci. Părinții mei nu consideră că Tom este un om bun, din cauza familiei lui – e un Hatfield –, însă el chiar e cumsecade; ştiu că este, o simt cu toată inima. Nu este ca tatăl sau ca fratele lui. Totuşi, are şi el dorința aceea de absolutism, lucru pe care‑l simt acum, când mă pune să aleg. Între el şi Feed. De parcă nu i‑aş putea avea pe amândoi. Îmi mut atenția de la el şi‑mi mângâi uşor burtica, unul dintre copiii pe care, le‑o spun în mod regulat celor două sute de milioane de urmăritori pe care‑i am, îi condamnăm la moarte din cauza modului în care trăim. Și ea‑i o Hatfield.

– Kate, vrei să intri iar on‑line? Dacă vrei, putem alege să fim înceți mâine‑seară.

Dar înainte să‑i pot răspunde, se întâmplă precum un val. Zăngănit de tacâmuri şi scaune trase în spate. Icnete şi un amestec de cuvinte confuze, pronunțate de fapt în lumea reală, însă îmi dau seama de faptul că ochii tuturor au început să fulgere şi mai iute decât înainte. Cineva suspină; fata blondă şi‑a apăsat ambele mâini peste gură. Ospătarul a rupt‑o la fugă spre uşă.

– Tom?

– Intră on‑line! mă îndeamnă şi intră şi el cu o fracțiune de secundă înaintea mea şi…

… sunt asaltată de soramea. Martha țipăisteric, așa că oblochez & strâng testosteron ca să combat șuvoiuldeadrenalină pe care‑l simt, panica ei e contagioasă, & mama trimitemesajedisperată, Unde ești, unde ești? Ți‑am scris mesaje secunde întregi, Kate, ce‑i în neregulă cu tine? O blochezșipe ea & observ că subiectelemele au mii de mesajenoi & n‑am mai simțit niciodată așa ceva: Feedul se răsucește din cauza uneigreutățizdrobitoare care aproape că mă dărâmă de pe scaun în lumea reală. Încerc să‑mi  încetinesc  sistemulendocrin  pentru  că  acum mama  se răsteștelamine prin mesaje că Martha strigă la ea & decemi‑amblocatsora? Apoi asupra Feedului se pogoară tăcerea, în timp ce miliarde de conturideFeed se opresc, precum un val mareic care se retrage, înainte ca breakingnewsurile să dea năvală precum un tsunami. Meme‑urile năvălesc & zvonurile se răspândesc la fel ca o molimădeneoprit. Rezervoareledeștiri se revarsă și creează un valgigantic. În jurul lor cresc nori, în timp ce oamenii se strâng să privească, & mama mă copleșește cu panica ei, Ce se întâmplă? Medulosuprarenala îmi inundăsistemul cu adrenalină în timp ce mă reped să privesc la unul dintre rezervoare, dar ceva mi se închide drept în nas. Însă n‑a stăvilit nimic: Feedul e liber & oamenii daunăvală în alte rezervoare de date, care sunt stăvilite & stăvilite din nou, blocate de… companie? De guvern? Într‑un răstimp de 3nanosecunde, 127734rezervoarededate sunt create & stăvilite & îi spun mamei că nu știu ce s‑a întâmplat & îl înghiontesc panicată pe Tom, însă el îmi trimite instantaneu un mesaj că încearcă să‑i scrie fratelui său Ben & apoi ceva se infiltrează afară din liniștitoarea Feedchatter & apoi urmează un videoclip, un videoclip devine viral, se răspândește mai repede decât orice altceva de până atunci & ei încearcă să‑l oprească & [dariancharles] știrea este că PreședinteleTaylor1 a fost ucis. Totul devine tăcut. Toate conturiledeFeed au amuțit. PreședinteleTaylor1 a fost ucis. Se răspândește prin fractali în totFeedul, apoi suferă o mutație și se schimbă în asasinat. Deja s‑a instalat haosul în SUA, o panică molipsitoare, economia a stagnat cu totul & soldați au fost mobilizați în partea de est. Nivelurile mele de cortizol au crescut cu 18,2%, inima îmi bate de 2,93ori mai repede & sunt 100 de mii de astfel de videoclipuri & imediat ce 1rezervor e stăvilit, alte2000 îi iau locul & ridic privirea care‑i diferența dintre crimă & asasinare & mama încă mai țipă, dar glasul i se pierde în mugetul general & e ceva ce are de‑a face cu cuvântul hașiș care e un termen arhaic pentru C21H30O2 & accesez unul dintre rezervoare & ce‑i acolo, chestia pe care o înghite toată lumea, ceea ce se află la originea tuturor acestor rezervoare de date și vine în mod repetat & fără oprire, prinzând viață este un videoclip cu tagul [RichardDrake62SeniorAnalistDeSecuritateWH.SUA.StaffID#22886284812] & pe care scrie c‑a apărut acum 7,23secunde. Pătrund în fluxul lui de date stocate în memorie. N‑am idee unde se află încăperea asta, căci localizarea GPS e blocată, dar seamănă cu orice altă încăpere pentru operațiuni speciale din orice alt eveniment la care am fost martoră până acum. O masă lăcuită reflectă lumini de neoane bâzâitoare. Ecranesubțiri & birouri împodobesc pereții izolați acustic. Apoi PreședinteleTaylor1 intră în cameră cu un pulovercrem (noul model de la [Muitton], îmi semnalează o reclamă) aruncat peste umeri, cu o cană mare plină cu cafea neagră & aromată (mixtura [arabeanica] de la [Nesspro], îmi semnalează o reclamă) într‑o mână, & asta este CasaAlbăSUA, asta era CasaAlbăSUA în urmă cu 7,34secunde & amintirea asta ce se revarsă în afară este o breșă de securitate incredibilă, nici nu mă mir că rezervoarele de știri au fost stăvilite &…

— Bună ziua tuturor, rostește PreședinteleTaylor1 în lumeareală, pe un ton aspru‑plăcut & se așază. Înțeleg, continuă el, că în lumina surprinzătoarei știri emise de Energen s‑a lansat o adevărată cursă pentru ȚinuturileArcticeSudice. Nu le vom lăsa să cadă în mâinile cui nu trebuie. Oameni buni, se dă o grea bătălie într‑un climat rece. Dar înainte ca pe chipul președintelui să se formeze un surâs complet, imaginea filmată de RichardDrake62 este acoperită cu totul de o siluetă neclară – PatrickVaughn59, semnalează tagul acestuia – care se ridică în picioare & scoate la iveală o armă. Capul președintelui se transformă într‑o jerbă roșie. Camera se răsucește invers atunci când RichardDrake62 se aruncă pe jos la adăpost & amintirea lui RichardDrake62 se pierde și devine neagră & urmează zgomote confuze & cineva țipă ceva care seamănă cu „DarianCharles!” & [dariancharles] se răspândește imediat în mii de rezervoare de știri care întreabă [cineestedariancharles?] & apoi videoclipul se repetă – se repetă – se repetă. Oricine‑ar fi răspândit filmarea dă zoom de fiecare dată pe chipul președintelui când  capul  acestuia  s‑a  făcut  bucăți  &  amintirea  încetinește până  devine  o  înșiruire  de  bucăți  de  cadre disparate  –  capul președintelui se face bucăți în slow motion & filmarea asta este transmisă în 47196255conturideFeed doar din acest rezervor de știri & într‑o cascadă amețitoare, toate rezervoarele de știri sunt dintr‑odată stăvilite. Totul se oprește… E ca și cum am pășit din‑ colo de marginea lumii. Nu se mai întâmplă nimic; nu mai există decât un singur mesaj care apare pe totFeedul, oriunde aș căuta. E de la guvern și‑mi spune să plec acasă în liniște, să plec acum acasă. Toate celelalte date sunt stăvilite & în lumeareală, în restaurant, ne ridicăm cu toții în picioare precum o turmă & ne repezim pe stradă. Lumea se calcă în picioare în jurul nostru, în vârful dealului învăluit în semiîntuneric, și luată prin surprindere de absența oricărei mișcări dinspreFeed. Toate comunicațiile au fost oprite. În depărtare, turnul, Hubul Feedului, a rămas în continuare luminat, însă acum nu mai transmite decât ce‑i spune guvernul. Rămasă conectată la rețea, văd cum quickcode‑urile trezesc acum la viață panourile cu reclame, făcându‑le să pulseze cu același mesaj la nesfârșit, care se reproduce în buclă și se transformă în culori de neon orbitoare, răspândindu‑se peste tot, umplând aerul, înecând cerul nopții în nuanțețipătoare care ne spun să plecăm acasă, că s‑a dat stingerea, mergețiacasă, s‑a dat stingerea, mergețiacasă, s‑a dat stingerea, mergețiacasă.

Lista cu dorințe pentru Bookfest 2019 (în imagini)

Editura Art

Editura Arthur

Editura Corint

Editura Crime Scene Press

Editura Epica

Editura GraficArt

Editura Herg Benet

Editura Humanitas

Editura Litera

Editura Nemira

Editura Paralela 45

Editura Polirom

Editura Rao

Este posibil ca imaginea să conţină: text

Editura Storia Books

Nu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.

Editura Trei

Editura Vellant

Editura YoungArt

Editura Paladin