Lecturi 238: Bogdan Hrib – Reziliență

Bogdan Hrib – Reziliență (2020) 356p., TPB, 13×20, Tritonic, 2020, Colecția Mystery & Thriller, 34 (43) lei, ISBN 978-606-749-471-6

Descrierea editurii: „Angajat să elucideze moartea fiicei unei important baron local, Stelian Munteanu este prins într-o complicată pânză de păianjen cu grave implicații geopolitice. Împreună cu experimentatul Tony Demetriade și tânăra Anabella Păduraru, poliția britanică și serviciile secrete românești investighează o serie de evenimente care par să ducă spre o criză fără precedent în Estul Europei. Personaje noi și vechi, răsturnări de situație, politică, corupție, iubiri și trădări, mistere aparent imposibil de rezolvat – toate se amestecă cu doze potrivite în acest nou roman semnat de Bogdan Hrib.” Continuă lectura

Semnal editorial 153 + Fragment în avanpremieră: Marc Voltenauer – Cine a ucis-o pe Heidi?

O anchetă a inspectorului Andreas Auer.

Traducere din limba franceză de Claudia Dionise.

Marc Voltenauer, născut în 1973 la Versoix, este un autor elvețian de romane mystery & thriller.

„Prințul romanului polițist recidivează… Voltenauer înnegurează pistele pentru a menține suspansul pe parcursul unei povești eminamente elvețiene.”
Le Matin Dimanche,

Despre carte:
Un asasin ucide un politician în timpul unei reprezentații la Opera din Berlin. Următoarea sa destinație: Geneva. Apoi: Gryon. Este momentul în care în pașnicul sat încep să se producă evenimente dramatice, iar inspectorul Aeur trebuie să le facă față.

Personajul lui principal este inspectorul Andreas Auer, șeful poliției din micul sac de munte, pitoresc și destinație turistică (ski) Gryon.

Romanul a luat premiul POCKET 2019 pentru roman polițist în limba franceză.

FRAGMENT

 

„… pe măsură ce ne înălțăm, aerul devine mai iute și respirăm cu nesaț mirosurile puternice ale pășunilor și ale ierburilor alpine.”

Heidi, Johanna Spyri

Prolog

Gryon, vineri, 5 aprilie 2013

La volanul bătrânului său BMW, Andreas înlănțuia virajele, sfidând limitele impuse de drumul sinuos. La ieșirea dintr-o curbă, mașina șterse marginea prăpastiei. Nu-i păsa dacă ar fi fost luat de radar, dar un accident nu l-ar fi ajutat cu nimic. Se hotărî să încetinească. Radioul încă mai difuza cântecul lui Mylène Farmer, À quoi je sers. Refrenul pătrunzător îl făcea să vibreze pe dinăuntru, ca un ecou al propriei stări:

Mais mon Dieu de quoi j`ai l`air

  Je sers à rien du tout

  Et qui peut dire dans cet infer

  Ce qu`on attend de nous, j`avoue

Ne plus savoir à quoi je sers

Sans doute à rien du tout

Nimic. Andreas nu era bun de nimic, incontestabil. Tocmai fusese sunat de la spital. Ezitase să răspundă, lăsase să sune de câteva ori. Îi era teamă de ce era mai rău. Dar nu voiseră să-i spună nimic prin telefon. Doar să vină imediat. Continuă lectura

Scriitorul Flavius Ardelean citește din „Pisica neagră și alte povestiri de groază” de Edgar Allan Poe, apărută la Editura Polirom, în colecția Polirom Junior

Video-recomandări de lectură pentru cititorii juniori și nu numai

Autorii Polirom Junior vă citesc din cărțile lor, dar și din poveștile preferate, apărute în colecția noastră dedicată copiilor de toate vîrstele.

Lectura ne apropie, astfel încît vă dorim vizionare, audiție și lectură plăcută! #Polirom25 #Poliromjunior #Staredelectură

Traducere din limba engleză de Liviu Cotrău

Vîrsta recomandată 11+

Cu ilustrații de Radu Răileanu

Patru povestiri stranii și tulburătoare ne aduc mai aproape universul fantastic al lui Edgar Allan Poe. O pisică neagră cu un singur ochi și un semn straniu pe gît își bîntuie stăpînul, un bărbat ajunge într‑un ospiciu unde nebunii se dau drept medici, o femeie se întoarce din lumea de dincolo pentru a‑i tulbura pe cei vii, moartea ia forma unei siluete cu mască, se desprinde dintr‑o tapiserie și‑i înspăimîntă pe cei ce se credeau la adăpost de ea. Cititorii vor regăsi în volum celebrele „Pisica neagră”, „Sistemul doctorului Gudron și al profesorului Pană”, „Morella”, „Masca Morții Roșii”.

Cartea poate fi comandată de aici: https://www.polirom.ro/web/polirom/carti/-/carte/6899.

Flavius Ardelean citește din Pisica neagră și alte povestiri de groază de Edgar Allan Poe:

Părinte al prozei poliţiste şi precursor al romanului SF şi horror, Edgar Allan Poe (1809-1849) şi-a început cariera literară ca poet (cu Tamerlane and Other Poems, 1827; Poems, 1831). Singurul său roman finalizat, The Narrative of Arthur Gordon Pym (Povestea lui Arthur Gordon Pym), este publicat în 1838, iar primul volum de povestiri, Tales of the Grotesque and Arabesque, apare în 1840. Cartea care îl va impune definitiv în atenţia publicului este The Raven and Other Poems (1845). Naraţiunile lui Poe, romane sau povestiri, au fost publicate la Editura Polirom grupate în următoarele volume: Masca Morţii Roşii şi alte povestiri (2003, 2012), Misterul lui Marie Roget şi alte povestiri (2005, 2008), Călătorii imaginare (2008), Cărăbuşul de aur şi alte povestiri (2011).

Flavius Ardelean este scriitor și traducător, membru afiliat al Horror Writers Association. Este autorul romanelor Îmblînzitorul apelor și Noumenoir, al volumelor de povestiri Acluofobia și Bizaroproze și creatorul seriei Miasma. A cîștigat două Premii Colin pentru literatură fantastică, iar prima sa carte a fost nominalizată la Festival du Premier Roman din Chambéry, Franţa. Pentru romanele sale din ciclul Miasma a fost nominalizat de două ori consecutiv la Premiul Tînărul Prozator al Anului în cadrul Galei Tinerilor Scriitori, București. Bezna (Polirom, 2018) a fost prima sa carte pentru copii.

Lecturi 230: M.J. Arlidge – Ghici care-i mincinosul

M.J. Arlidge – Ghici care-i mincinosul (Helen Grace IV: Liar Liar, 2015) 456p., TPB, 13×20, Trei, 2017, Colecția Fiction Connection, Trad. Monica Șerban, Red. Oana Dușmănescu, 38.25 (45) lei, ISBN: 978-606-400-272-3

Nota Goodreads: 4.13 (8075 note)

Descrierea editurii: „În toiul nopții, șase incendii mistuitoare luminează cerul. E mai mult decât o coincidență tragică. Pentru inspectoarea Helen Grace, flăcările anunță un dezastru cum n-a mai întâlnit. Pentru că nu e vorba de un dement care-și hrănește nebunia din vâlvătăile ce nu par a se stinge vreodată, ci despre niște crime în serie, meticulos puse la cale. Dar cum au fost alese victimele? Care e motivația criminalului? Și cine urmează? Orașul e cuprins de tensiune, suspiciune și teroare. În orice clipă se poate dezlănțui iadul…”

Chiar dacă e epidemie… continuăm să citim, căci de citit putem citi indiferent de ce se întâmplă în jurul nostru, dar mai ales când suntem obligați să stăm în casă, un lucru care, iată, a devenit atât de dificil în ultima vreme. Citisem deja cu ceva timp în urmă primele două volume ale seriei, luasem o pauză de la ea, apoi, simțind că se apropie vizita autorului la Librăria Humanitas Cișmigiu, mă reapucasem de serie cu drag și spor, decis să o duc toată până la capăt, pentru a mă pregăti temeinic pentru interviul cu autorul, căruia îi mai lipsea doar ora la care avea să aibă loc. Numai că… s-au schimbat toate, s-au anulat toate evenimentele și eu am rămas doar cu volumele trei și patru citite, pe lângă primele două, acum ceva ani. Le păstrez pentru la toamnă, când se preconizează că îl vom avea totuși pe autor la București. Dacă vom ieși cu bine din asta. Adică după ce vom ieși cu bine din asta.

Așadar, despre volumul patru al seriei Helen Grace: lăsăm crimele macabre deoparte și ucigașii în serie și facem cunoștință cu un piroman. Care e și criminal totodată, după ce o parte dintre victimele incendiilor încep să moară. Cine e cel care pune poliția pe jar, cine e cel care adună materiale de la locurile incendiilor, cine poate fi atât de crud încât nu numai să distrugă munca de-o viață a unor oameni, ci chiar să le pună viața în pericol? Și să le-o și curme, în unele dintre cazuri. Pentru că nu se mulțumește să lovească doar o dată, ci repetă fapta abominabilă de mai multe ori. Cu ce scop, nimeni nu știe, nimeni nu poate nici măcar să ghicească. Polițiștii bâjbâie mai abitir decât pompierii care se luptă cu flăcările și cu fumul în casele și depozitele cuprinse de vălvătăi înalte până la cer, nimeni nu știe încotro s-o apuce, pe cine să urmărească, pe cine să aresteze, cine dă foc la case și de ce.

Dar a uitat făptașul nostru că, în Southampton, legea e în mâinile lui Helen Grace și a vajnicei sale echipe aflate în subordine. Cu un șef nou, care o lasă în pace și nu o mai hărțuiește, întinzându-i curse stupide pentru a dovedi cine e cel mai tare din parcare, cu un dominator nou și cu o subalternă de nădejde care își lasă fiica mai mult în grija soțului, întoarsă acum la muncă și pusă iar pe fapte mari, Helen Grace pare mai capabilă ca oricând să pună gheara pe incendiator.

Dar nici acesta nu se lasă prins cu una, cu două. Acuma, am bâjbâit și eu prin anchetă mai ceva ca polițiștii, deși eu aveam de partea mea atât glasul omniscient al autorului, care răzbate discret dintre rânduri, cât și gândurile nocive și malefice ale făptașului. Și tot nimic. Dar, după cum aveam să aflu, perdeaua de fum țesută cu abilitate de autor are ca scop exact asta: să ne trimită pe căi greșite, să ne amețească și să ne sucească, trimițându-ne după cai verzi pe pereți și după cai morți ca să le luăm potcoavele, prelungind suspansul până chiar spre ultimele pagini. Ba e ăla, ba nu e ăla, ba l-am prins pe criminal, ba nu l-am prins, totul este menit să zăpăcească cititorul (și poliția), făcând cu atât mai grea sarcina de a-l găbji, cum zic interlopii, pe adevăratul făptaș.

Dacă la precedentul volum, „Casa păpușilor” (despre care am scris aici) spuneam că ingeniosul autor britanic alege să sondeze în profunzime mintea unei părți a polițiștilor implicați în anchetă, cât și să sape mai adânc în trecutul victimelor, în cazul poveștii de față el alege să disece motivațiile criminalului. Ce îl determină pe acesta, ce traumă, ce întâmplare oribilă îi fracturează personalitatea, mintea, voința, și îl împinge să comită asemenea lucruri lipsite de sens și să rănească oameni nevinovați, distrugând nu doar bunuri materiale, ci și viețile unor oameni (aparent) fără altă vină de-a se afla în casa nepotrivită. Vă dau un indiciu și închei, căci dacă ar fi să pomenesc despre tema centrală a poveștii, tema reală a poveștii, ar însemna să intru prea adânc în miezul ei și să vă stric plăcerea descoperirii criminalului sau a motivațiilor care îl mână în luptă: prețuiți timpul alături de cei dragi și petreceți clipe de calitate alături de micuții voștri. Atât am mai avut de spus.

Semnal editorial 136: Noutăți sau în curs de apariție la Editura Art (IV)

CÂŞTIGĂTOR AL PREMIULUI LA TIMES PENTRU CEL MAI BUN MYSTERY/THRILLER

NOMINALIZAT LA PREMIILE GOODREADS PENTRU CEL MAI BUN MYSTERY & THRILLER ŞI CEL MAI BUN ROMAN DE DEBUT


Sora meaucigaşîserie 
este o comedie neagră despre cum sângele e mai gros- şi mai greu de scos din covor – decât apa. Când primeşte un telefon de la sora ei în timpul cinei, Korede ştie de ce are nevoie pentru întâlnirea care urmează: mănuşi de cauciuc, clor, nervi de oţel şi un stomac puternic. E deja aLtreilea iubit de care se descotoroseşte Ayoola – după spusele ei în legitimă»apărare –şi al treilea loc al crimei pe care Korede trebuie să-l cureţe până la ultimul colţişor. Poate că ar fi bine să se ducă la poliţie, dar îşi iubeşte sora şştie şi ea că familia trebuie pusă mereu pe primul loc. însă îl mai iubeşte şi pe bărbatul care a ajuns de curând în braţele Ayoolei şi riscă să sfârşească cu un cuţit in spate. Acum rămâne săşi dea seama cum să evite vărsarea de sânge fără să trădeze sângele care-i curge prin vene.


„Cea mai jucăuşă şi distractivă petrecere a criminalilor la care ai fost invitat vreodată.“ Marie Claire

„Consistent, picant şi funest, servit cu un comic lipsit de sentimentalism… Thrillerul acesta micuţ cu coadă de scorpion lasă o impresie – şi o înţepătură – de ţinut minte.“ The New York Times

„De o eleganţă letală.” Luke Jennings (Killing Eve )

 

Acest roman captivantultradark şde un comic violent este debutul exploziv al lui Oyinkan Braithwaite şanunţă o nouă voce  literară entuziasmantă.“ Nylon

Nu te poţabţine să dai pagină după pagină.“ Buzzfeed

Tulburătoarejucăuşă şdelicioasă.“ Ayobámi Adéyo (Rămâi cu mine)

Debutul strălucitor al lui Braithwaite e la fel de tăios ca un cuţitAmuzant de caustic şscris  cu o măiestrie genialăSora meaucigaşîserie nu are niciun cuvânt care să nu fie la locul lui.“ Publishers Weekly

FINALIST WOMEN ‘S PRIZE 2019
  • Traducere din limba engleză de Iulia Gorzo
  • hardcover
  • ISBN 9786067106909
  • Bestseller, Recomandată
  • Autor: Oyinkan Braithwaite
  • Colecţie: musai

Cititorii care îl cunosc pe Jonathan Swift doar prin prisma Călătoriilor lui Gulliver sau ca autor de satire au ocazia, citindu-i Jurnalul, să descopere și o altă fizionomie, mai intimă, a autorului.

Înzestrat cu o inteligență sclipitoare, Swift este trimis la Londra în anul 1970 de episcopatul Irlandei ca să reprezinte interesele clericilor anglicani săraci pe lângă regina Anne și Parlamentul de la Londra. În cei trei ani petrecuți aici, scriitorul își consemnează aventurile, greutățile și dezamăgirile sub forma unor scrisori pe care i le adresează tinerei Esther Johnson (Stella), de care l-a legat o afecțiune puternică până la sfârșitul vieții.

În traducerea excepțională a lui Andrei Brezianu, care semnează și prefața cărții, Jurnal pentru Stella este un tablou inestimabil al Londrei secolului al XVIII-lea și o mostră rară de frumusețe a limbajului.

Citește un fragment pe blog Art.

Un tablou inestimabil al Londrei secolului al XVIII-lea
  • Traducere, prefață și note de Andrei Brezianu
  • hardcover, 616 p, 145×215 mm
  • ISBN 9786067106664
  • Domenii: Memorialistică

Au trecut mai bine de cincisprezece ani de la evenimentele din Povestea Slujitoareiiar regimul teocratic al Republicii Galaad încă ţine frâiele puterii cu o mână de fierDar apar primele semne că Galaadul începe să se erodeze din interior. Exact în acest moment de răscrucevieţile a trei femei complet diferite se întrepătrund îmod neaşteptat. Urmările pot fi dezastruoase sau pot duce la un viitor mai bun, dar cu siguranţă vor cutremura zidurile lumii care le ţine captiveRămâne de văzut dacă aceste ziduri se vor şi prăbuşi.


În paginile Testamentelor Margaret Atwood îi deschide cititorului uşspre cele mai ascunse cotloane ale Galaadului pe măsură ce fiecare personaj feminin din povestea ei e nevoit săşi dea seama cine este de fapt şcât de departe ar merge pentru lucrurile în care crede.


Dragi cititori, toate întrebările pe care mi leaţi pus despre Galaad şi despre mecanismele lui au fost o sursă de inspiraţie pentru această carteSau aproape toateCealaltă sursă de inspiraţie fost lumea în care trăim.“ Margaret Atwood


Prin această carte, Atwood ne aminteşte de puterea adevărului înaintea răului.“ People


O poveste captivantă scrisă întrun ritm alertrevoluţionară şi cu accente de melodramă.“ The New York Times


Toată lumea ar trebui să citească Testamentele.“ Los Angeles Times

O continuare pe măsura operei care a precedatoAcest lucru este posibil şi datorită capacităţii lui Atwood de a surprinde, chiar şi atunci când scrie despre un univers pe care credem căl cunoaştem atâde bine.“ USA Today


Femeile din Galaad sunt mai fascinante ca niciodată.“ NPR


Se prea poate să nu existe scriitor mai potrivit decâMargaret Atwood când vine vorba să aducă în discuţie anxietăţile lumii în care trăim.“ Entertainment Weekly

„Prin această carte, Atwood ne aminteşte de puterea adevărului înaintea răului.“ People

Semnal editorial 132: Noutățile lunii Martie de la Editura RAO

Assegai,

WILBUR SMITH

Premiatul autor Wilbur Smith ne surprinde din nou cu un spectaculos şi hipnotizant roman de aventuri, o poveste despre curaj, pericol, pasiune şi suspans, care recreează cu acurateţe şi măiestrie o epocă rareori evocată.

Saga familiei Courtney continuă în acest al treisprezecelea roman, incluzându-l încă pe deja celebrul  Penrod Ballantyne, personaj crucial nu doar din punct de vedere al intrigii, ci şi din perspectiva relaţiei cu personajul principal, Leon Courtney. În Assegai, Penrod Ballantyne este nu numai un general iscusit în armata regelui din Africa de Est britanică, ci şi un spion talentat şi manipulator, exercitându-şi controlul asupra agenţilor săi cu o mare pricepere.

Cei uitați,

DAVID BALDACCI

Baldacci ne prezintă un al doilea episod cu noi acțiuni ale personajul John Puller, cel care dă și numele seriei din care face parte volumul. Agentul special din Comandamentului Armatei S.U.A. acționează într-un caz complicat cu legături personale. Este unul dintre cei mai buni soldați pentru soluționarea unor cazuri deosebit de spinoase, dar de această dată va trebui să se confrunte cu o anchetă care privește moartea unei rude. Mătușa lui Puller moare în Paradise, un oraș poștal din Florida, plin de turiști și de localnici în vârstă. Poliția locală a clasificat cazul ca un accident, însă mătușa îi scrisese tatălui lui John cu puțin timp înainte de a muri, mărturisind că în Paradise nu era totul liniștit și plăcut și că orașul ascundea mai multe secrete.

Cerere de prietenie,

LAURA MARSHALL

Maria Weston lipsește de peste 25 de ani. A fost văzută ultima dată în noaptea unei petreceri de absolvire a școlii și lumea crede că e moartă. Mai ales Louise, care și-a trăit viața de adult cu un secret teribil.

Când Louise Williams primește un mesaj de la cineva dispărut de mult, inima ei aproape se oprește.

În timp ce mesajele Mariei escaladează, Louise încearcă să se reconecteze cu vechii prieteni pe care a încercat odată să-i impresioneze. Încercând să pună cap la cap exact ce s-a întâmplat în acea noapte, curând descoperă că sunt multe lucruri pe care nu le știa. Singura certitudine este că Maria Weston a dispărut în acea noapte.

Chemarea focului,

ADRIENNE CELT

 

 

Chemarea focului spune povestea seducătoare a unui triunghi de dragoste periculos, inspirat de infama căsătorie a lui Nabokov. Autoarea construiește cu atenție firul acțiunii, inserând note de jurnal, scrisori și articole din ziare. Narațiunea este dominată de jurnalul lui Zoya, o tânără refugiată din  Uniunea Sovietică, ce se găsește în peisajul bizar al unui internat de elită al fetelor din New Jersey. După ce și-a pierdut familia și casa, Zoya se luptă cu răutatea colegilor și cu paranoia despre spionii ruși.

Destinul unei vrăjitoare,

NICHOLAS BOWLING

Este anul 1577. După  ce mama sa este arsă pe rug, pentru vrăjitorie, Alice se hotărăște să fugă în Londra. Aici își dă seama că vânătorii de vrăjitoare nu sunt singurii de care ar trebui să se ferească. Forțe politice extrem de puternice sunt, de asemenea, pe urmele ei în încercarea de a o atrage în disputa dintre Regina Elisabeta I și Mary, Regina Scoției. În timp ce Alice se chinuie să–și înțeleagă puterile pe care tocmai și le-a descoperit, este atrasă într-un hățiș de secrete, minciuni și magie neagră, care vor schimba, laolaltă, soarta Angliei.

Sora vitregă,

JENNIFER DONNELLY

Isabelle e o fată care trăiește în orașul St. Michele, în Franța. Ea are toate motivele să fie fericită. Este pe cale să câștige inima prințului mult dorit, doar că… Isabelle nu este fata frumoasă de care acesta s-a îndrăgostit atunci când a fost găsit pantoful de cristal; Isabell este sora cea vitregă și urâtă, care și-a tăiat degetele de la picioare, pentru ca sa se potrivească în pantoful Cenușăresei. Dar, pantoful s-a îmbibat de sânge și i-a trădat identitatea. Atunci când prințul descoperă decepția Isabellei, ea este îndepărtată și este umilită de soartă. Dar aceasta nu îi oferă mai puțin decât ceea ce, până la urmă, ea… merită.

Lecturi 227: M.J. Arlidge – Casa păpușilor

M.J. Arlidge – Casa păpușilor (Helen Grace III: The Doll’s House, 2015) 432p., TPB, 13×20, Trei, 2016, Colecția Fiction Connection, Trad. Laura Karsch, Red. Mihaela Ionescu, 33.15 (39) lei, ISBN: 978-606-719-819-5

Nota Goodreads: 4.12 (11538 note)

Descrierea editurii: „Inspectoarea Helen Grace se află iarăși pe urmele unui criminal în serie într-un nou thriller plin de suspans marca M. J. Arlidge! Ce legătură poate fi între o fată care se trezește răpită din propria casă și seches­trată într-o pivniță mizeră și un cadavru descoperit absolut întâmplător pe o plajă pustie? Aparent nu e nicio legătură. Până când mintea ageră a inspectoarei Helen Grace, faimoasă deja pentru cazurile de criminali în serie pe care le-a elucidat, face cone­xiunile potrivite și descoperă numitorul comun: la mijloc e mintea diabolică a unui criminal – unul foarte inteligent, foarte precaut și foarte perseverent…”

Al treilea volum al seriei „Helen Grace” scrisă de britanicul M.J. Arlidge, cel care va veni la București pe 26 martie, la Librăria Humanitas Cișmigiu, ocazie cu care editura Trei va lansa și cel de-al șaselea volum al seriei, „De-a v-ați ascunselea”. Eveniment la care, firește, nu am cum să lipsesc și care îmi va oferi ocazia să-i iau și un interviu autorului. La noi au apărut până acum primele șase volume ale seriei dedicate inspectorului-șef Helen Grace de la poliția din Southampton (din opt apărute până acum). Acestea sunt: „Ghici cine moare primul” (Editura Trei, 2015, trad. Lucian Niculescu), despre care am scris aici, „Ghici ce-i în cutie” (Editura Trei, 2015, trad. Lucian Niculescu), despre care am scris aici, „Casa păpușilor” (Editura Trei, 2016, trad. Laura Karsch), „Ghici care-i mincinosul” (Editura Trei, 2017, trad. Monica Șerban), „Băiatul pierdut” (Editura Trei, 2019, trad. Ciprian Șiulea) și „De-a v-ați ascunselea” (Editura Trei, 2020, trad. Ciprian Șiulea).

Așadar, o pauză cam lungă de la precedentele două recenzii și cărți citite de mine. Mai bine de doi ani. Ce s-a întâmplat? Păi, numărul mare de cărți adunate între timp, colaborările mult mai numeroase, timpul tot mai scurt și așa mai departe. Uitasem de fapt cât de mult îmi place această serie, nu neapărat pentru violența excesivă, ci mai ales pentru personajul principal, care dă și titlul seriei: Helen Grace. Un suflet chinuit, abrutizat, maltratat de mic, abandonat și totuși extraordinar de puternic și de inteligent, gata să se se ia la trântă cu cei mai brutali criminali ce s-au strâns într-un număr suspect de mare într-un oraș nu foarte mare de pe coasta Angliei: Southampton. Bine, zic că nu e foarte mare prin comparație cu Londra, cea mai mare metropolă europeană, sau Liverpool ori Manchester, că doar nu e nici Southampton un mic orășel provincial în care toată lumea cunoaște pe toată lumea, ci ditamai metropola plină de brute, mici găinari, traficanți, târfe, pești, docheri violenți, mame care-și maltratează copiii, soți care-și maltratează soțiile, tați care-și abandonează odraslele, perverși, răpitori și mulți alții, astfel încât, din descrierile lui M.J. Arlidge, ai putea ajunge la concluzia că acest oraș ar fi de fapt cea mai infectă cloacă a Europei, nu un oraș (fost) european cu vile superbe, supraviețuitoare-minune ale bombardamentelor din cel de-Al Doilea Război Mondial, cu malluri, cafenele și străzi curate.

Dar să purcedem la treabă. După ce a prins doi criminali extrem de periculoși în primele două volume, Helen Grace se confruntă acum cu un alt psihopat de talia primilor doi: un individ răpește o fată și o sechestrează în pivnița casei sale. Acolo îi tatuează o mierlă albastră pe umăr și-i schimbă tinerei numele în Summer. Pasămite voia să o ia de la capăt cu o nouă Summer sau cine știe ce alte elucubrații zăceau în mintea lui bolnavă. Deocamdată, pare o răpire. Nimeni nu știe însă cum a pătruns răpitorul în casa tinerei, cum a ieșit neobservat, de ce nu există urme de împotrivire, unde a ascuns-o pe fată și așa mai departe.

Însă descoperirea cadavrului unei tinere tatuate cu aceeași mierlă albastră îngropate cu mult timp în urmă în nisipul unei plaje retrase transformă cazul de răpire într-un caz de omor al cărui autor pare a fi un autor în serie. Și de aici se pornește vânătoarea. Anevoioasă, căci indiciile sunt puține și lui Helen Grace îi pune bețe în roate tocmai șefa ei, care-i poartă sâmbetele din simplul fapt că ambiția-i nemăsurată o face să treacă peste binele unei anchete și al salvării unei victime nevinovate, numai să o poată înfunda pe Helen Grace. Știu, mulți oameni sunt meschini și au caractere mizerabile, care nu dau doi bani pe viața oamenilor din simplul fapt că așa sunt ei făcuți din construcție.

Dar Helen Grace… ei bine, Helen Grace face ce știe ea mai bine, adică perseverează, orice ar fi, coordonându-și echipa și înaintând pas cu pas, spre prinderea criminalului. Aici trebuie să mă opresc din povestit și să încerc să fac un portret al personajului principal: Helen Grace este cea mai redutabilă polițistă pe care am întâlnit-o până acum în toate poveștile cu criminali citite de mine. Și am citit câteva. Trecutul ei traumatizant și tăria de caracter de care a dat dovadă până acum sunt desprinse parcă din filmele cu supereroi. Și ce face ea ca să se descătușeze, să uite de durerile fizice și psihice, de suferințe, de mizeria din sufletul oamenilor și de necazurile care le fac viața insuportabilă tocmai celor care merită mai puțin? Credeți că merge la psiholog și se așază cuminte pe canapea, depănând amintiri și căutând alinare în cuvintele meșteșugite ale acestuia? Nicidecum. Ea merge la dominator și se lasă legată bine și biciuită până la sânge. Douăzeci și cinci de lovituri sunt suficiente de obicei.

Apoi încalecă pe motocicletă și merge acasă, simțindu-se… Pedepsită? Izbăvită? Mai curată? Mai senină? Probabil. Posibil. Posibil vrea să se autopedepsească pentru greșelile trecutului, pentru ce s-a întâmplat în volumele anterioare (asupra cărora nu mai insist, dar sigur acolo veți găsi o parte din explicații), pentru faptul că n-a putu salva pe cine considera ea că ar fi putut fi salvat. Poate că aceasta este ideea ei de pedeapsă sau de detensionare, un mod de a scăpa de ororile unei slujbe în poliție. Bine, asta nu scuză inconștiența cu care se avântă la final în luptă, când normal ar fi fost să aștepte întăriri, nu să riște… Dar n-ar mai fi fost Helen Grace. Cea mai formidabilă polițistă din literatura polițistă. Și personaj principal al unei serii violente, pline de tensiune, cu intrigă complexă și întortocheată, în care criminali se transformă în criminali tocmai din cauza nepăsării celor din jur, a abrutizării, a traumelor din copilărie, știți, voi vechea poveste, dar adusă la zi de ingeniosul M.J. Arlidge.