Bogdan Hrib: Scrisoare catre cititorii mei… (Comunicat)

Dragii mei,
Buna dimineața, bună ziua, bună seara, salut, salve, bună, hi, hello…
În vremurile astea ciudate a apărut cel mai recent roman al meu – REZILIENTĂ. Nu am prevăzut pandemia și nici nu am putut opri apariția cărții. Adică aș fi putut să o fac, dar cred că cea mai bună decizie a fost să mergem mai departe cu întreg planul editorial. Dar acum vă scriu ca autor și nu ca editor…
Așadar… REZILIENȚĂ este despre lumea noastră, de aici, din ceea ce se numește cu prețiozitate „spațiul carpato-danubiano-pontic”, despre emoțiile și faptele noastre, despre iubire și ură, trădare și loialitate, entuziasm și pesimism, inteligență și prostie, despre oameni obișnuiți și nu normali… Pentru că normalitatea e mai greu de măsurat. Și dacă am fi toți normali, adică… average… poate că nu ar mai exista cărți frumoase, tablouri extraordinare, filme de artă și câte și mai câte…
Mă lungesc. Mă scuzați
REZILIENȚA este despre ce s-ar putea întâmpla într-o zi, sau într-o altă zi, mai multe povești amestecate…
Sper să vă placă acest… melting pot, sau poate… ghiveci (mă refer la felul de mâncare, nu la recipient!).
De luni 25 mai, în fiecare zi o să apară câte o recenzie a romanului meu, timp de 15 zile… Cei 15 bloggeri sunt personaje și personalități foarte diferite. Și eu sunt curios cum vor primi cartea și ce vor scrie, Sper să ne bucurăm împreună.
Cu prietenie,
Al vostru,
Bo Hrib

Semnal editorial 154: „Gripa spaniolă din 1918. Pandemia care a schimbat lumea” de Laura Spinney – disponibilă pentru precomandă, 35% reducere

Este posibil ca imaginea să conţină: text

Editura Corint pregătește un nou titlu important pentru această perioadă: Gripa spaniolă din 1918. Pandemia care a schimbat lumea de Laura Spinney, în colecția Corint Istorie. Până pe 27 mai, cartea este disponibilă pentru precomandă, cu 35% reducere, aici: https://www.edituracorint.ro/gripa-spaniola-din-1918.html.

PANDEMIA de acum – un ecou al GRIPEI SPANIOLE din 1918

În 1918, italo-americanii din New York, indigenii Yupik din Alaska şi iranienii din Maşhad nu aveau aproape nimic în comun, cu excepţia unui virus – unul care a stat la originea celei mai necruţătoare pandemii a vremurilor moderne şi care a avut un efect decisiv asupra istoriei secolului XX.
Continuă lectura

Semnal editorial 153 + Fragment în avanpremieră: Marc Voltenauer – Cine a ucis-o pe Heidi?

O anchetă a inspectorului Andreas Auer.

Traducere din limba franceză de Claudia Dionise.

Marc Voltenauer, născut în 1973 la Versoix, este un autor elvețian de romane mystery & thriller.

„Prințul romanului polițist recidivează… Voltenauer înnegurează pistele pentru a menține suspansul pe parcursul unei povești eminamente elvețiene.”
Le Matin Dimanche,

Despre carte:
Un asasin ucide un politician în timpul unei reprezentații la Opera din Berlin. Următoarea sa destinație: Geneva. Apoi: Gryon. Este momentul în care în pașnicul sat încep să se producă evenimente dramatice, iar inspectorul Aeur trebuie să le facă față.

Personajul lui principal este inspectorul Andreas Auer, șeful poliției din micul sac de munte, pitoresc și destinație turistică (ski) Gryon.

Romanul a luat premiul POCKET 2019 pentru roman polițist în limba franceză.

FRAGMENT

 

„… pe măsură ce ne înălțăm, aerul devine mai iute și respirăm cu nesaț mirosurile puternice ale pășunilor și ale ierburilor alpine.”

Heidi, Johanna Spyri

Prolog

Gryon, vineri, 5 aprilie 2013

La volanul bătrânului său BMW, Andreas înlănțuia virajele, sfidând limitele impuse de drumul sinuos. La ieșirea dintr-o curbă, mașina șterse marginea prăpastiei. Nu-i păsa dacă ar fi fost luat de radar, dar un accident nu l-ar fi ajutat cu nimic. Se hotărî să încetinească. Radioul încă mai difuza cântecul lui Mylène Farmer, À quoi je sers. Refrenul pătrunzător îl făcea să vibreze pe dinăuntru, ca un ecou al propriei stări:

Mais mon Dieu de quoi j`ai l`air

  Je sers à rien du tout

  Et qui peut dire dans cet infer

  Ce qu`on attend de nous, j`avoue

Ne plus savoir à quoi je sers

Sans doute à rien du tout

Nimic. Andreas nu era bun de nimic, incontestabil. Tocmai fusese sunat de la spital. Ezitase să răspundă, lăsase să sune de câteva ori. Îi era teamă de ce era mai rău. Dar nu voiseră să-i spună nimic prin telefon. Doar să vină imediat. Continuă lectura

Lansarea internațională a noului roman din seria Jocurile Foamei, azi, 19 mai

Suzanne Collins se întoarce la JOCURILE FOAMEI – bestseller internațional, vândut în milioane de exemplare în toată lumea și ecranizat în 4 filme de mare succes – cu noul roman: Balada șerpilor și a păsărilor cântătoare, care apare în imprintul Armada powered by Nemira pe 19 mai, odată cu lansarea internațională. S-a anunțat deja că se pregătește și ecranizarea cărții. 

Acțiunea Baladei șerpilor și a păsărilor cântătoare se petrece cu 64 de ani înainte de întâmplările din trilogia Jocurile Foamei.

„Va fi o carte despre anii de reconstrucție ai Panemului de după Marele Război, ocazie cu care cititorii vor afla mult mai multe despre tulburătoarea istorie a districtelor și ocazie pentru mine să ridic întrebări dificile despre esența umană, precum Cât de departe suntem dispuși să mergem pentru supraviețuire?” Suzanne Collins

E dimineața în care începe a zecea ediție a Jocurilor Foamei. La Capitoliu, Coriolanus Snow, un băiat de 18 ani, se pregătește pentru singura lui șansă la glorie, ca mentor în Jocuri. Casa Snow, cândva măreață, a decăzut, iar soarta ei atârnă de posibilitatea firavă ca tânărul Coriolanus să fie mai fermecător, mai isteț și mai abil decât colegii lui ca să ajungă mentorul tributului câștigător. Dar norocul nu-i surâde. A primit sarcina umilitoare de a fi mentorul tributului feminin din Districtul 12, cel mai de jos dintre cei mai de jos. De acum destinele lor sunt îngemănate – fiecare decizie luată de Coriolanus poate duce la un avans sau la un eșec, la triumf sau la tragedie. În arenă, lupta se va da pe viață și pe moarte.

INTRĂ ÎN ARENĂ! AMBIȚIA ÎI VA DICTA. RIVALITATEA ÎL VA CONDUCE. DAR PUTEREA ARE UN PREȚ

Semnal editorial 152 + Fragment în avanpremieră: Bogdan Hrib – Reziliență

Reziliență

Un roman cu Stelian Munteanu și Tony Demetriade

Angajat să elucideze moartea fiicei unei important baron local, Stelian Munteanu este prins într-o complicată pânză de păianjen cu grave implicații geopolitice. Împreună cu experimentatul Tony Demetriade și tânăra Anabella Păduraru, poliția britanică și serviciile secrete românești investighează o serie de evenimente care par să ducă spre o criză fără precedent în Estul Europei. Personaje noi și vechi, răsturnări de situație, politică, corupție, iubiri și trădări, mistere aparent imposibil de rezolvat – toate se amestecă cu doze potrivite în acest nou roman semnat de Bogdan Hrib.

FRAGMENT

Prolog

 

Vineri,

South Shields, Northumbria, Marea Britanie

Individul pare dintr-un alt film. Și nu pentru că posedă un cap mare cu părul creț, lung și cu desăvârșire alb, sau pentru că are barba bogată, deasă și la fel de albă, sau pentru că hainele curate, dar cu certitudine demodate, sunt potrivite într-un stil imposibil de definit, ci doar pentru că nu pare să aibă de-a face cu un asemenea loc și, mai ales, în acest moment. Privește absent imaginile de pe simeze și pare complet detașat, dacă nu cumva e chiar surd. L-a observat imediat cum a intrat în sala în care are loc vernisajul expoziției pentru că era singurul care nu avea în mână un catalog tipărit, apoi l-a tot urmărit cu coada ochiului, în timp ce se pregătea să-și țină prezentarea de la masa prezidiului. De când a început evenimentul, individul stă în picioare, în spate, și pare că-și ascultă vocile interioare. Continuă lectura

Starea de lectură continuă. Noutățile Editurii Polirom, și în librăriile fizice

Editura Polirom vă recomandă cîteva cele mai recente apariții pe care le puteți găsi deja pe librăriile online, dar și, din fericire, în librăriile fizice – cele care se vor deschide imediat după încetarea stării de urgență. Vă invităm să rămîneți alături de noi în „starea de lectură” și vă rugăm să aveți grijă în continuare de sănătatea voastră. Cititul ne apropie, iar poveștile ne păstrează mintea mereu în alertă, așa încît vă dorim lectură plăcută!

Carte-eveniment: Vocabularul european al filosofiilor, volum coordonat de Barbara Cassin, filolog și filosof specializat în Grecia antică, doctor în filosofie și director de cercetare la CNRS-Paris IV Sorbona, membru al Academiei franceze. • Traducere și adăugiri la ediția în limba română coordonate de Anca Vasiliu și Alexander Baumgarten

Lucrare monumentală realizată de un colectiv de aproape o sută de autori și acoperind circa 15 limbi europene, Vocabularul european al filosofiilor prezintă și compară, în cele aproximativ 400 de intrări ale sale, mai bine de 4.000 de termeni specifici unei limbi sau, pentru cei moșteniți din Antichitate, culturii europene, precum și aspecte ce țin de funcționarea unei limbi în ansamblu. Continuă lectura

Fragment Bogdan Teodorescu – CĂLĂTORII PRIN IZOLARE. Mâncăruri din continente, partea a doua: Alegerea editorului

Revenim cu lămuriri suplimentare și cu un al doilea fragment în avanpremieră, cu un fel de mâncare specific, special ales de editor.

Volumul va fi disponibil exclusiv pe Libris.ro, exclusiv în variantă e-book, la un moment dat și în format print, undeva prin toamnă, când va beneficia și de o lansare „ca la carte”. 🙂

 

FRAGMENT

Localul în care intrăm este îngust şi lung, cu multe tablouri/fotografii pe pereţi şi cu, foarte ciudat, cuiere de lemn de tip pom. Din acelea lăcuite, pe care le asociez cancelariilor şcolare din copilăria mea. Nu am înţeles imediat de ce ar fi necesare… Brazilia e o ţară călduroasă, nu prea vine lumea în palton la prânz sau la cină. Da, dar vine cu pălărie. Şi cum tăbliile meselor sunt mici, unde să-şi pună omul pălăria care-l apără de soare? În cuier… Această dilemă fiind elucidată, după cum elucidat era şi felul principal de mâncare, a trebuit să ne concentrăm doar asupra băuturii (caipirinha şi bere) şi antreurilor. Până să ne concentrăm, a şi venit în faţa noastră ceva mai mare decât o farfurie, dar mai mic decât un platou, pe care erau trei chifle calde de consistenţe diferite, ceapă murată, brânză uşor afumată, o salată picantă de vinete, pate de pui şi un cârnat crud-uscat în formă de feliuţe subţiri. Şi cum mestecând dizertam noi asupra deciziilor viitoare, patronul a făcut o ofertă pe care nu aveam cum să o refuzăm (nu era neapărat în menu, dar în ziua aceea o gătiseră), anume creveţi înveliţi în şuncă şi aromatizaţi cu melasă de trestie de zahăr plus o salată de inimă de palmier cu roşii, ceapă verde şi ceapă albă tocate mărunt, acrită cu lime şi condimentată destul de intens cu piper.

Feijoada… Mâncarea naţională a ţării, fel aproape indispensabil la sărbătorile tradiţionale, gătită în familie, atunci când se reunesc multe rude. Iniţial asociată cu mâncarea sclavilor negri aduşi aici pentru culesul cafelei şi al trestiei de zahăr, s-a dovedit în ultimă instanţă a fi o mâncare a aristocraţiei de origine portugheză. Încă din 1833, într-un ziar din Recife, un oraş de coastă din nordul ţării, se anunţa că la o recepţie dată în foaierul teatrului se va servi acest fel de mâncare foarte apreciat, se preciza, de adevăraţii cunoscători. În sine, este o tocană de fasole neagră cu carne, înrudită cu multe feluri asemăntoare din lume, inclusiv cu al nostru ciolan cu fasole sau cu cassoulet-ul sudului Franţei. În practică, adică în farfuria din faţa ta, este cu totul altceva. În primul rând, feijoada din sudul Braziliei se prepară cu fasole neagră considerată mai gustoasă şi mai intensă decât aceea albă pe care o folosim noi. Carnea este obligatoriu de mai multe tipuri. Cu cât mai diversă cu atât mai bine. Cârnaţi proaspeţi de porc, cârnaţi afumaţi de porc, cârnaţi uscaţi şi afumaţi cu usturoi, coadă de porc trasă în făină şi ulei, urechi de porc afumate, picioare de porc, costiţă de porc sărată, șuncă de porc, limbă de vită afumată, carne de vită uscată, bucăţi de carne de vită proaspătă. Inutil de spus că toate aceste numeroase produse nu se aruncă la întâmplare în oală ci sunt puse într-o anumită ordine pentru a obţine gustul căutat. La masă îţi vine farfuria cu fasolea, alături de orez simplu, felii de roşii, castraveţi, frunze verzi gătite la abur şi sărate plus felii de portocală necesare atât pentru potenţarea gustului cât şi pentru digestie. Deasupra fasolei se presară farofa (o făină prăjită de manioc amestecat şi cu sare, mirodenii, usturoi şi alte arome). Alături se aşează castronul cu tocana de carne din care mesenii îşi iau sosul şi bucăţelele dorite. Aparent vorbim de un produs greoi, poate chiar inadecvat climei tropicale din Rio, ceva ce rimează mult mai bine cu iernile europene. Dar, în realitate, este un fel care merge uşor, portocalele şi farofa având un rol incredibil în acest sens, fasolea neagră şi orezul amestecate temperând intensitatea porcului afumat şi a tocăturii din cârnaţi. Este acel tip de mâncare perfectă, fiindcă toate componentele merg bine împreună, îşi anihilează stridenţele şi amplifică aromele. Caipirinha slabă şi apoi berea la halbă au completat paleta. Brazilienii au în general desertul în formă de mici bule foarte dulci. La un alt local, din apropierea Copacabanei, am primit un platou plin cu chestii trase în zahăr, cele mai interesante fiind cojile de protocală, grepfruit, dar şi bucăţele de guavă, mango sau ananas. Oricum, în această ţară mi s-a părut că desertul este inutil, fiindcă oferta de fructe este dincolo de imaginaţie. În prima dimineaţă când am coborât la micul dejun de la hotel, am stagnat în contemplaţie în faţa meselor pline cu fructe necunoscute. Iar aici, la bodega prietenoasă, patronul ne-a propus un amestec de fresh-uri de fructe atunci stoarse care într-adevăr avea toate gusturile lumii.

Fragment din „Feijoada, Rio de Janeiro, Brazilia” (26 aprilie)