Semnal editorial 129: Noutăți de la Editura Rao (II)

Este posibil ca imaginea să conţină: text care spune „#1 NEW YORK TIMES BESTSELLING SERIES SARAH J. MAAS TURNUL ZORILOR Cartea din seria seria TRONUL DE CLEŞTAR”

Chaol Westfall și Nesryn Faliq au ajuns în strălucitorul oraș Antica în încercarea de a încheia o alianță cu khaganul Continentului Sudic, ale cărui armate vaste par a fi ultima speranță pentru Erilea. Dar prezența lor acolo mai are un scop. Ei vor să ajungă la Torre Cesme, locul în care trăiesc cei mai buni vindecători din lume, singurii care ar putea
să-l facă pe Chaol să meargă din nou. După ce a trăit suferințe de nedescris în copilărie, Yrene Towers nu are nicio dorință să-l ajute pe tânărul lord din Adarlan, darămite să-l vindece. Însă a depus un jurământ de a-i alina pe cei aflați în suferință și îl va respecta. Tânăra ajunge să îl însoțească pe un drum dureros și plin de obstacole,
fiind nevoită să înfrunte și demonii din ea, nu doar întunericul care i- a rănit lui trupul și inima. Și Chaol, și Nesryn descoperă în Antica lucruri care îi vor schimba și care pot juca un rol mult mai important în salvarea Erileei decât s-ar fi așteptat.

După moartea prematură a tatălui său, Ryan McIntyre, în vârstă de 15 ani, intră în derivă emoţională, iar mama lui îl înscrie la şcoala catolică cu internat St. Isaac, sperând că venerabila instituţie, care are o bună reputaţie pentru reformarea adolescenţilor cu probleme, îl va ajuta şi pe fiul ei. Dar când Ryan soseşte la St. Isaac, descoperă că aici tocmai au avut loc moartea violentă a unui elev, o dispariţie misterioasă şi alte incidente tulburătoare. Când tânărul preot
Sebastian se alătură cadrelor didactice, lucrurile încep să se schimbe. Dar acesta are o misiune secretă de a dovedi puterea ritualului de exorcizare, iar curând Papa însuşi va lua cunoştinţă de evenimentele aparent misterioase petrecute la St. Isaac. Dar Ryan, care vede anumite lucruri, are altă părere despre părintele Sebastian şi devine convins
că la mijloc se află nu puterea divinităţii, ci forţe mult mai întunecate.

Este decembrie 1776. Armata lui George Washington, alcătuită din civili voluntari prost echipaţi, slab instruiţi şi cuprinşi de dor de casă, dă piept cu o armată britanică proaspăt sporită de mercenari germani, cei mai experimentaţi soldaţi din lume. Cu toate astea, aceşti soldaţi nu sunt din secolul al XVIII-lea, ci din 1945 – din Germania nazistă. Când
nemţii îi trădează pe britanici şi îşi oferă expertiza tactică şi
tehnologia superioară Washingtonului, acest lucru schimbă soarta războiului. Dar ajutorul oferit are un preţ. Germanii au o viziune foarte diferită cu privire la cum ar trebui să se dezvolte noua naţiune americană, şi, în scurt timp, ideologia părinţilor fondatori, care are la bază libertatea, este contestată.

Conacul Blackheath, o clădire somptuoasă, dar la limita paraginii, este locul în care are loc un bal mascat. Invitaţii sunt membrii de vază ai s cietăţii (ofiţeri, bancheri, medici etc.), care se strâng pentru a rememora un eveniment tragic – moartea tânărului Thomas Hardcastle, fiul lordului Peter şi al lui lady Helena Hardcastle. O moarte tragică întrerupe petrecerea, însă nu îi pune capăt. Este vorba despre
tânăra Evelyn Hardcastle. De fapt, aceasta nu va muri o singură dată. Atât timp cât Aiden Bishop, personajul principal, nu rezolvă misterul morţii sale, scena decesului se va repeta neîncetat, seară de seară.

Detectivul Alex Cross, fost agent în cadrul FBI, se implică înrezolvarea unor cazuri pe cât de diferite, pe atât de surprinzătoare. După o absenţă de 35 de ani, Alex Cross revine în oraşul natal, Starksville, Carolina de Nord, alături de familia lui, pentru a participa la procesul în care vărul lui, Stefan, este acuzat de asasinarea unui adolescent. Deşi dovezile copleşitoare îl incriminează pe Stefan, Alex şi Bree, soţia lui, vor intra într-o cursă contra-cronometru pentru a găsi vinovatul. Ce legătură există între aparentele sinucideri ale unor femei din lumea mondenă? Alex va pune cap la cap toate indiciile pentru a dezvălui secretul unui personaj diabolic. Evenimentele se împletesc într-un mod neaşteptat, conducându-l pe Alex către o descoperire emoţionantă din trecutul pe care îl credea dat uitării.

Când controversatul prezentator John Truth transmite la radio declaraţia unui terorist care ameninţă cu provocarea unui cutremur de pământ,
nimeni nu îl ia în serios. Tânăra agentă FBI Judy Maddox primeşte sarcina de a urmări un grup care se numeşte Copiii Edenului. Implicată într-o investigaţie de care poate depinde viaţa a milioane de oameni, Judy trebuie să afle care este următoarea ţintă a teroristului, cu ajutorul lui Michael, un haotic şi atrăgător seismolog. Cei doi sunt în pericol în timp ce Judy şi Michael se luptă pentru a salva San Francisco de la distrugere.

În cel de al 11-lea roman din seria cărţilor care îl au ca protagonist pe Cotton Malone, fostul agent al Departamentului de Justiţie scapă încă
o dată SUA de pe pragul anihilării. Malone este trimis în Siberia unde descoperă planurile unui complot pus la cale de foşti agenţi KGB, care
nutreau o ură puternică faţă de SUA, şi află despre existenţa unor bombe atomice tip servietă ascunse de aceştia. Complotul este familiar – băieţii buni urmăresc băieţii răi pentru a evita crizele majore –, dar Berry, de data asta, complică scenariul cu o a doua poveste ce implică societatea din Cincinnati, o fraternitate fondată după Războiul de Independenţă al SUA de către şi pentru descendenţii bărbaţi ai veteranilor. Cum dorinţa acestei organizaţii era, de multă vreme, întemeierea unei a 14-a colonii – Canada – şi se leagă de resentimentele ruseşti, rezolvarea acestei situaţii este lăsată în seama lui Malone şi a colegilor de la Magellan. Combinaţia de istorie şi ficţiune a lui Steve Berry este prezentă din nou în acest thriller provocator.

Descoperirea unui cadavru îngheţat timp de 90 de ani într-un gheţar din Alpii Francezi nu pare a fi de competenţa NUMA şi a lui Kurt Austin. Dar când cei aflaţi la faţa locului sunt blocaţi în tuneluri alpine inundate de apele gheţarului în curs de topire, Austin nu poate ignora strigătele
lor după ajutor. Iar această tragedie pe cale de a se întâmpla se dovedeşte a nu fi un simplu accident. Căci cadavrul ascunde un secret. Un secret pentru care cineva este gata să ucidă. Curând Austin este implicat într-un mister care presupune invazia unor alge virulete pe cale de a distruge zona cunoscută drept „oraşul pierdut” din Atlanticul de Nord, în timp ce el şi echipa sa înfruntă o familie de o nemaipomenită lăcomie, care nu s-ar da în lături de la nimic pentru a obţine ceea ce doreşte.

Volumul ne spune povestea lui Hugo Llor încă de la o vârstă foarte fragedă. Fiul unui marinar decedat, Hugo este protejat de Arnau Estanyol, protagonistul romanului Catedrala Mării. El visează să lucreze toată viaţa în atelierele navale regale, unde sunt construite şi reparate corăbiile coroanei din Aragon. Arnau a ajutat şi familia lui Hugo, trimiţând-o pe sora sa într-o mănăstire, cu promisiunea unei zestre bune, şi pe mama
sa, să lucreze ca servitoare într-o casă. Asistăm la întâmplări pasionante, trădări, numeroase ranchiune într-o lume medievală în care Inchiziţia şi stăpânii feudali abuzează de oamenii obişnuiţi. Sclavia, cumpărarea şi vânzarea de oameni şi misoginia, temniţele şi celule zidite vor fi prezente
pe parcursul lucrării.

Jet este primul volum al seriei cu acelaşi nume, în care Russell Blake relatează aventurile lui Maya. Personajul are numele de cod Jet şi este cel mai dur agent al Mossadului. După un timp, îşi regizează propria moarte pentru a scăpa de viaţa ei instituţională. Dar trecutul nu o iartă, şi nici duşmanii ei. Când noua ei viaţă pe o insulă liniştită este tulburată de un atac violent, Jet trebuie să se întoarcă la o existenţă clandestină de sălbăticie pentru a se salva pe ea şi pe cei pe care îi iubeşte.

Liniştea lumii lui Daniel Abend, un psihanalist de succes din New York este perturbată când una din tinerele lui paciente se sinucide. Moartea
fetei, explicată prin depresie şi dependenţă de droguri, devine punctul de plecare al declinului protagonistului. Fin psiholog, autorul
exploatează tenebrele minţii umane, fineţea pârghiilor care declanşează viaţa sau moartea.

APRECIERI CRITICE: „Acest thriller orbitor cu tentă gotică ne introduce într-un labirint de secrete, minciuni şi înşelătorii.” New York Times

DESALES HARRISON este profesor asociat la catedra de poezie a Colegiului Oberlin din Ohio, Statele Unite ale Americii, unde predă Creative
Writing. A debutat cu cartea The End of the Mind: The Edge of the Intelligible in Hardy, Stevens, Larkin, Plath, and Glück şi a colaborat la diverse publicaţii cu articole despre poezia modernă contemporană.

Un debut care a înregistrat vânzări record în 25 de ţări din întreaga lume. Acţiunea romanului se petrece într-un loc izolat, situat la marginea unei mlaştini, unde în trecut localnicii practicau diferite ritualuri pentru a-i îmbuna pe zei, aducând inclusiv jertfe umane, şi unde se petrec tot felul de evenimente ciudate şi în prezent. Un roman care te fierbe la foc mic, îmbinând enigmele clasice şi moderne cu discuţii elevate despre ştiinţă şi artă, legende, ezoterism, paranormal şi religie. Paginile mustesc de mister şi suspans. Anchetele şi procedurile poliţiei sunt adesea lăsate în plan secund, în prim-plan fiind etalate considerentele de ordin filosofic.

DESPRE AUTOR: SUSANNE JANSSON s-a născut în anul 1972, în Suedia. A lucrat o perioadă în publicitate şi în ultimii douăzeci de ani a îmbinat
arta fotografică şi jurnalismul, realizând numeroase reportaje pe teme de cultură şi artă. De asemenea, a scris numeroase nuvele poliţiste pentru diferite publicaţii.

Pentru Jack Ryan Jr. şi colegii lui din organizaţia secretă cunoscută drept Campusul, lupta împotriva inamicilor Americii nu se termină niciodată. Dar o nouă ameninţare apare de unde nu se aşteptau… Campusul a fost deconspirat, iar cine ştie de existenţa organizaţiei ştie şi că poate fi distrusă. Între timp, preşedintele Jack Ryan s-a întors în Biroul Oval, iar curajul şi înţelepciunea lui sunt mai necesare ca niciodată. Luptele politice interne şi problemele economice au adus conducerea Chinei în pragul unui dezastru, din care încearcă să-şi revină atacând mult-doritul Taiwan şi pe americanii care protejează micuţa naţiune. Pe măsură ce cele două superputeri se apropie de o confruntare directă, preşedintele Ryan este nevoit să folosească singurul atu pe care îl mai are – Campusul.

Lecturi 220: A.J. Kazinski – Ultimul om bun

A.J. Kazinski – Ultimul om bun (Niels Bentzon I: Den sidste gode mand, 2010) 656p., TPB, 13×20, Trei, 2012, Colecția Fiction Connection, Trad. Gabriela Alina Sauciuc, Red. Domnica Drumea, ISBN: 978-973-707-533-8

Nota Goodreads: 3.54 (2081 note)

Descrierea editurii: În Vechiul Testament există o legendă: pe pământ trăiesc treizeci şi şase de oameni buni care ne păzesc. Fără ei umanitatea ar dispărea. Dar aceşti oameni buni nu ştiu că ei sunt cei aleşi.

 

AU FOST ALEŞI 36. NU AU MAI RĂMAS DECÂT 2.
Beijing: un călugăr se prăbuşeşte mort în odaia lui. Un semn înfricoşător – un tatuaj? o arsură? – se întinde pe spatele lui şi în jos, pe şira spinării. Mumbai: un economist îndrăgit, un om care îi ajută pe săraci, moare pe neaşteptate. Pe corpul lui se regăsesc aceleaşi simboluri. Victimele sunt persoane implicate în acţiuni caritabile, toate purtând acelaşi semn al morţii. Veneţia: un poliţist întreprinzător încearcă să găsească legătura între toate aceste decese misterioase. Cine poate fi în spatele crimelor? Lui Niels Bentzon, inspector cu experienţă, îi revine sarcina de a-i găsi pe „oamenii buni” din Danemarca şi de a-i preveni. Însă Bentzon este antrenat să vadă răul din oameni, nu binele. Unul câte unul, oamenii sunt tăiaţi de pe lista lui. Le simte secretele şi nelegiuirile.  Tocmai când e pe cale să renunţe la cazul ce i-a fost încredinţat, Niels Bentzon o întâlneşte pe Hannah Lund, astrofizician strălucit, care suferă de pe urma morţii fiului ei şi a căsniciei sale ratate. Cu ajutorul lui Hannah, Bentzon reface puzzle-ul numeroaselor decese, scoţând la iveală un anumit tipar. Îşi dau seama că e vorba despre o crimă planificată perfect. Au avut loc treizeci şi patru de decese – mai urmează două, potrivit legendei. Dacă iau tiparul în considerare, Niels şi Hannah pot numi data şi locul în care se vor produce ultimele două crime. În Veneţia şi Copenhaga. Şi vor fi săvârşite acum. Un roman poliţist fenomenal, centrat pe moartea misterioasă a «oamenilor buni» şi pe măiestria detectivilor de a rezolva enigma… înainte de a fi prea târziu.”

Cam târziu m-am luat de această serie, știu și o recunosc. Sunt mult prea multe serii bune care sunt sărite din cauza timpului prea scurt, însă mă străduiesc și eu cât pot. Mai sunt multe la rând și știu și că am comis multe nedreptăți de-a lungul vremii. Am să încerc să le repar, după ce va crește ziua cu încă vreo zece ore. Sau când mă voi organiza ceva mai bine. În fine.  O serie din care la noi au apărut, până acum, trei volume. De aceeași autori (Anders Rønnow Klarlund şi Jacob Weinreich, cei care semnează sub numele comun A.J. Kazinski) a mai apărut, tot la editura Trei, în colecția Fiction Connection, și romanul de sine stătător „Sfânta Alianță” (în 2016, traducere de Ana Maria Tamaș). Însă acum am să încerc să aștern câteva idei despre acest prim volum.

Unul consistent, de peste 650 de pagini, dar care se citește extrem de repede. Și din care am rămas și cu ceva idei, contrar părerii preconcepute, că dacă citesc în cea mai mare viteză, rămân cu zero idei sau amintiri. Cum ziceam, o poveste care se citește ușor, în ciuda subiectului ușor morbid (sau poate tocmai de aceea? Nu, nu e cazul, nu de aceea m-a ținut în suspans și mi-a trezit curiozitatea). Se citește ușor pentru că are capitole extrem de scurte și de numeroase, autorii alternând decorurile (Veneția, respectiv Copenhaga, apoi mai toată Danemarca) și personajele principale, dublate de o excelentă serie de informații științifice valoroase care mai că m-au făcut să-mi iau agenda și pixul ca să mi le notez, atât mi s-au părut de interesante.

Niels Bentzon, personajul principal și cel care dă și titlul seriei scrise de A.J. Kazinski, este, așa cum îi stă bine unui personaj născocit de un autor nordic, croit parcă să nu placă celor din jur (sau cititorului): nu poate călători pe distanțe prea mari, toți îl consideră un anormal și un ciudat și-un încăpățânat, nevasta i-a plecat în celălalt capăt al pământului, tocmai în capitala Africii de Sud, iar el a rămas în Copenhaga, să se lupte cu sinucigașii și cu cei mai odioși criminali. Căci am uitat să vă spun că Niels Bentzon este negociator al Poliției din Copenhaga. Nu negociator care intervine în cazul în care un terorist sechestrează oameni nevinovați, ci negociator care încearcă să-i convingă pe sinucigași să nu-și ia viața. Nu chiar cel mai iscusit, din cauza fobiei de a călători pe distanțe mari, care-l împiedică să participe, de exemplu, la cursurile de perfecționare organizate periodic de FBI. Așa că-n locul lui merg alți colegi, iar el este doar o soluție de avarie. Lucru care însă se va schimba cu timpul. Și doar atât zic, căci ar însemna spoiler.

Bine, nu chiar. Așadar, de-a lungul și de-a latul mapamondului mor oameni buni în condiții suspecte. Treizeci și patru până acum, treizeci și patru de persoane preocupate nu de bunăstarea proprie și de preamărire, ci de bunăstarea celor din jur. Unii le-ar zice sfinți, alții le-ar zice altruiști, cert este că moartea lor face valuri. Pentru că au ajutat mulți oameni și pentru că mor într-un chip bizar: în chinuri groaznice, pe spate apărându-le și un tatuaj straniu. Sau un soi de tatuaj. Nimeni nu știe de ce mor acești oameni, cine îi omoară sau cum de le apare tatuajul pe spate. Sau de ce le apare acest tatuaj. Și cum cel mai ciudat polițist danez e tocmai Niels Bentzon, evident că lui i se încredințează acest caz la fel de ciudat. Lui, care nu e anchetator criminalist, ci negociator. Ciudată și mișcare șefului poliției, însă se dovedește că Niels face ce face și începe să înregistreze progrese.

Mai ales după ce o întâlnește pe astrofiziciana Hannah Lund, geniu și soție părăsită de soț, care, în urma unei drame cumplite (i s-a sinucis fiul de unsprezece ani, geniu și el), a rămas cu mințile zdruncinate. Însă se pare că ea l-ar putea ajuta, totodată, pe Niels Bentzon să afle cine și de ce îi ucide pe acești oameni buni.

Un excelent început de serie. Alert, întunecat și sumbru. Scriitură bună, umor, ironie acidă, acțiune, acțiune și iar acțiune. Dramă și crime ritualice, ce parcă nu-și au sensul. Ritualurile, adică, deși evident că și crimele nu au sens decât pentru nebunii care le comit. Povestea te face să te întrebi încă o dată ce naiba e în neregulă cu specia asta a noastră, de-a devenit atât de autodistructivă. I-am reproșat totuși latura prea pronunțat mistică (credința în Dumnezeu cel atotputernic, care nu cumva îi cheamă la El pe cei buni, după ce și-au îndeplinit misiunea pe acest pământ?, reîncarnare, urcarea la cer, coborârea în iad, lucruri de genul ăsta), lucru prezent de la un capăt la altul, care m-a făcut să-i scad din notă. Am apreciat în schimb modul în care sunt alternate planurile și informațiile mai mult decât generoase scoase la iveală de autorii danezi, lucru care a zgândărit fostul amator (și câștigător) de concursuri de cultură generală din mine. Per ansamblu, o lectură destul de accesibilă și un ritm frenetic, de nu ai timp să răsufli. Personajele… hmm! Noroc că am citit și cel de-al doilea volum și mai am nițel și îl termin și pe cel de-al treilea, altfel nu știu, zău, ce lucruri neplăcute aș mai fi avut de zis despre Niels. Așa însă… Dați-i o șansă acestui volum și acestei serii. A apărut acum ceva ani, volumul trei are și el vreun an și jumătate, dar eu aș zice că merită o șansă. Și poate, astfel, vor apărea și celelalte.

„Ministrul justiției, Angelino Alfano, nu era decât un lacheu de-al lui Berlusconi. Fostul secretar al coruptului prim-ministru devenise ministru al justiției pentru a putea urzi o rețea etanșă de legi care să-l țină pe Berlusconi departe de pușcărie.”

Lecturi 216: David Lagercrantz – Fata care trebuia să moară

Este posibil ca imaginea să conţină: 2 persoane, text

David Lagercrantz – Millennium VI: Fata care trebuia să moară (Millennium VI: Hon som måste dö, 2019) 408p., TPB, 13×20, Trei, 2019, Colecția Fiction Connection, Trad. Laura von Weissenberg, Red. Carmen Botoșaru, 38.25 (45) lei, ISBN: 978-606-400-732-2

Nota Goodreads: 3.71 (11642 note)

Descrierea editurii: „Lisbeth Salander — fata cu un dragon tatuat pe spate — a dispărut. Şi-a vândut apartamentul din Stockholm şi a plecat. Dar n-a spus nimănui unde. Şi nimeni nu ştie că, în sfârşit, a dat de urma celei mai mari duşmance a ei, sora geamănă — Camilla. Mikael Blomkvist încearcă să ia legătura cu Lisbeth. Are nevoie de ajutorul ei ca să afle identitatea unui cerşetor din Stockholm — un bărbat care nu figurează în registrele oficiale şi care, înainte să moară, sugerase că ştie secretele murdare ale unor politicieni şi industriași puternici. În buzunarul lui a fost descoperită o hârtie mototolită cu numărul de telefon al lui Blomkvist. Încă o dată, Salander şi Blomkvist colaborează, în speranța că vor găsi adevărurile pe care le caută fiecare în parte. Ştie Salander ceva despre cerșetorul misterios mort la Stockholm? Şi va putea oare Blomkvist să-şi ajute partenera de investigaţii să dea cea mai importantă bătălie din viaţa ei?”

Cu mare nerăbdare și inima strânsă am așteptat acest volum. Se zvonea că ar fi ultimul, că autorul, David Lagercrantz, ales de editura Norstedts să preia provocatoarea sarcină de a duce mai departe povestea începută de Stieg Larsson la început de mileniu trei, ar avea în plan alte proiecte (sper că nu ceva biografii de fotbaliști sau alte staruri de mucava). Sper că aceste proiecte vor implica niscaiva povești noir nordice, că acestea vor merge pe aceeași linie cu proiectul „Millennium”, că vor urma alte și alte comploturi, dezvăluiri senzaționale și personaje care-și urmăresc până în pânzele albe țelurile, luptând pentru ca adevărul să iasă la iveală cu orice preț.

Acestea au fost de fapt atuurile care au transformat seria „Millennium” în cea mai populară saga nordică: intrigă beton și ramificată, personaje solide și complexe, cu povești de viață înfiorătoare, documentare minuțioasă și ritm alert, pe fiecare pagină întâmplându-se parcă ceva. Spionaj, secrete murdare, personaje depravate, fapte dezgustătoare, demoni ai trecutului întorși să-i bântuie pe cei vinovați și o pregnantă senzație că cei vinovați își primesc de fiecare dată pedeapsa cuvenită.

Lisbeth Salander și-a vândut apartamentul din Stockholm și a plecat la Moscova ca să-și înfrunte nemesisul, pe sora Camilla, cea care ajunsese până la urmă să-l idolatrizeze pe Alexander Zalachenko, spionul rus dezertat, tatăl fetelor și călăul mamei fetelor, pe care poliția secretă suedeză îl proteja în schimbul unor informații sensibile despre ruși. Însă Zalachenko e mort și îngropat și, pentru această faptă, Camilla nu a iertat-o niciodată pe Lisbeth. Însă a dispărut din peisaj la finalul volumului patru, autorul uitând parcă de ura de moarte dintre ele în cel de-al cincilea volum, însă acum pare pus pe fapte mari, pornind cu intenția de a ne oferi un recital de gală: înfruntarea titanică dintre două genii, unul, Lisbeth, aflată de partea binelui (în felul ei sucit de-a face lucrurile), celălalt, Camilla, de partea răului, căci a continuat slujba începută de tatăl lor, de-a construi un adevărat imperiu al răului. Dar când să înceapă duelul, acesta se termină.

Glumesc. Oarecum. Căci de fapt nu de povestea aceasta se ocupă de fapt acest volum șase, ci de cea a șerpașului Nima Rata. Un cerșetor mândru nevoie mare, cu grave probleme psihice, este găsit mort lângă un copac dintr-un parc din Stockholm. În buzunar avea un bilet cu numărul de telefon al lui Mikael Blomkvist. Până să moară, se tot lua de oameni și bâiguia fraze fără sens în engleză, în care îl menționa pe ministrul apărării, Johannes Forsell. Acesta, bogat și fericit și plin de succes, participase în 2008 la o expediție de cucerire a muntelui Everest, încheiată tragic pentru o parte dintre participanți. Și plecând de la suspiciunile unei legiste care ajunge la concluzia că cerșetorul fusese de fapt asasinat, cineva servindu-i un cocktail mortal deghizat într-o sticlă de băutură, un adevărat bolovan pornește să se rostogolească la vale.

Secrete murdare și întunecate încep să iasă încet la iveală. Blomkvist, deși teoretic s-ar afla în vacanță, pornește în căutarea adevărului, pentru a afla ce era de fapt cu cerșetorul cel misterios: acesta fusese de fapt șerpaș, un grup etnic din Nepal înzestrat cu calități deosebite pentru urcușul pe munte. Și tocmai el fusese cel care îl ajutase pe Johannes Forsell să cucerească cel mai înalt vârf muntos din lume. Dar povestea este de fapt extrem de complicată. Și numai Blomkvist, ajutat, desigur, de vechii prieteni, Jan Bublanski, Sonja Modig și mulți alții, pe lângă care, firește, nu poate lipsi tocmai Lisbeth Salander, poate desluși ițele acestei povești extrem de complexe.

Eu unul aș fi preferat ca acest aspect să împartă frățește paginile acestei cărți cu povestea duelului dintre cele două surori, Lisbeth și Camilla. Căci parcă și celelalte două volume de dinainte pregăteau terenul pentru confruntarea finală dintre cele două genii. Însă n-a fost să fie așa. Povestea are niște neajunsuri și acestea mi s-au părut destul de evidente, cu toate că povestea șerpașului Nima Rata suscită un interes deosebit: scriitura este cam inegală, adesea scriitorul parcă plictisindu-se de niște fire și expediindu-le cam cu repeziciune; înfruntarea finală din fabrica de sticlă dezafectată are doar câteva pagini, e drept, alerte și încărcate de tensiune, însă mă așteptam, mai ales că alături de Camilla se afla un alt geniu al răului, rusul Galinov, fost și actual gangster rus, fost torționar de pe vremea sovieticilor, care băga spaima în toți dușmanii prin calmul său legendar, să avem parte de o adevărată înfruntare a titanilor; când colo… nici nu începe bine, că se și termină. Să mai amintesc și de modul ușor suspect în care dușmanul declarat în materie de jurnalism al lui Blomkvist îi pică la picioare ca o adolescentă ce își cunoaște idolul și se îndrăgostește pe loc, fără a mai ține cont de trecut?

Se pare că saga începută parcă acum o grămadă de vreme a ajuns la final. O ultimă aventură a celor două personaje care au scris istorie: Lisbeth Salander și Mikael Blomkvist. O ultimă aventură în care se încheie niște socoteli, în care Lisbeth își continuă cruciada de a demasca abuzatori de soții și gangsteri deghizați în oameni de afaceri respectabili, o ultimă aventură în care Mikael Blomkvist dezvăluie ce se întâmplă dincolo de zidurile frumos decorate ale palatelor din capitala Suediei: secrete murdare, taine nebănuite, corupție, lăcomie și abuzuri peste abuzuri, comise de cei aflați, în teorie, în slujba cetățeanului. Să fie oare un sfârșit, dar și un nou început? Finalul este ușor ambiguu și lasă loc de interpretări. Eu zic c-ar trebui să se oprească aici povestea celor două personaje legendare. Dar poate că la anul mi se va face dor de ei, de noi aventuri, de noi secrete, de noi dezvăluiri senzaționale. Până atunci, rămas bun, Lisbeth Salander și Mikael Blomkvist!

Crime Scene Press participă la Târgul Internațional de Carte Gaudeamus 2019

Misterul și senzațiile tari, prezente din plin la Gaudeamus: Crime Scene Press lansează două romane din Top 10 Publishers Weekly 2019

Crime Scene Press, singura editură din țară cu un program dedicat în exclusivitate literaturii mystery & thriller, pregătește o prezență extrem de interesantă la cea de-a XXVI-a ediție a Târgului Internațional de Carte Gaudeamus 2019, 20-24 noiembrie. 

Unul dintre cele mai așteptate evenimente literare pentru iubitorii genului mystery & thriller este lansarea romanului, „Umbrele din Ada Kaleh” de George Arion.  Cel mai recent volum din seria Andrei Mladin, una dintre cele mai populare din literatura românească se lansează joi, 21 noiembrie, ora 18:00 la standul numărul 48. Va vorbi Daniela Zeca-Buzura. Ada Kaleh. O insulă de pe Dunăre cu o istorie zbuciumată. Un tărâm al legendelor, printre care cea mai cunoscută spune povestea de iubire dintre preafrumoasa Aiseh și pescarul Dragomir. Un petec de pământ cu un destin tragic, el dispărând sub apele lacului de acumulare al hidrocentralei Porțile de Fier. Cea de a șaptea carte care îl are ca protagonist pe jurnalistul Andrei Mladin ne introduce în atmosfera când sumbră, când de basm a acestei așezări condamnate la dispariție. Împreună cu Ava Noureanu, o colegă de breaslă, el pornește într-o aventură periculoasă – aceea a descifrării unui mister legat de soarta unor tineri deținuți aruncați într-o hrubă de pe insulă. Cei doi își periclitează viețile în investigațiile lor, chestionează martori din țară și din străinătate, ajung să stabilească relații surprinzătoare între ce li s-a întâmplat celor închiși și evenimente de pe șantierul Bumbești-Livezeni. În același timp, Andrei Mladin cunoaște angoasele provocate de o întrebare chinuitoare: este el vinovat de moartea unui necunoscut?

O surpriză pentru cititorii de romane polițiste este apariția a două Bestsellere New York Times, alese de Publishers Weekly printre cele mai bune 10 cărți polițiste ale anului 2019, „Cand iese pustnica păianjen” de Fred Vargas și “Doamna din Lac” de Laura Lippman. În primul, comisarul Adamsberg e obligat să iasă din negurile islandeze în care-l cufundase precedenta lui anchetă și aruncat pe neașteptate în regiunea Nîmes, unde trei bătrâni au murit mușcați de păianjeni. Păianjenul pustnic atacă pe nepregătite, într-adevăr, dar să fie aceasta explicația pentru moartea celor trei, care au fost uciși cu același venin? La Muzeul Național de Istorie Naturală, Adamsberg întâlnește un pensionar care-i spune că doi dintre cei trei octogenari se cunoșteau încă din copilărie, când au trăit în același orfelinat. Acolo au făcut parte dintr-un grup violent de băieți care-și spuneau „gașca păianjenului pustnic”. Adamsberg are de înfruntat două obstacole: al treilea bărbat nu făcuse parte din gașcă, iar cantitatea de otravă necesară uciderii lor e suspectă. Însă când tot mai mulți membri ai vechii găști încep să cadă victime acelorași mușcături de păianjen pustnic, comisarul ajunge, în cele din urmă, să descopere tragedia ascunsă între zidurile orfelinatului.

„Doamna din Lac” ne poartă tocmai într-un Baltimore al anului 1966, plin de secrete pe care toți par să le știe – toți, mai puțin Madeline „Maddie” Schwartz. Când îi ajută pe polițiști să găsească trupul neînsuflețit al unei fete ucise, reușește să primească o slujbă la ziarul de după-amiază din oraș, Star. Aici, are ocazia să-și construiască un renume și se pare că a găsit exact povestea care s-o propulseze: o femeie dispărută al cărei cadavru e descoperit în fântâna dintr-un parc. Numai că femeia e negresă, iar prejudecățile tuturor înseamnă că Maddie devine singura persoană căreia îi pasă de ce a fost ucisă. În căutările sale, Maddie intră în contact cu tot felul de oameni care, până atunci, se aflau cu mult în afara cercurilor ei. Numai că, de multe ori, ambiția și tenacitatea o orbesc, iar incapacitatea ei de a vedea dincolo de propriile nevoi va însemna un dezastru, și pentru ea, și pentru cei din jurul ei…

Stelian Țurlea, va lansa romanul polițist -” Înnebunește-i!”– roman a cărui acțiune se petrece în jurul unui ziarist cunoscut care face o anchetă în legătură cu un politician corupt. Găsește cu greu dovezi, oamenii se feresc să vorbească, speriați. Ziaristul însuși e urmărit, agresat, intimidat, se încearcă arestarea lui, punându-i-se în cârcă uciderea uneia dintre surse. Politicianul corupt are sprijinitori inclusiv în poliție, unde tabere adverse luptă pentru putere. Și în timpul acesta are loc la Gurile Dunării cea mai mare captură de droguri – două tone. Intervin mai vechile noastre cunoștințe, inspectorul Victor Stamate și adjunctul său Petruș, care descâlcesc cât de cât ițele. Evenimentul de lansare va avea loc sâmbătă, 23 noiembrie, ora 12:00. Vorbitor: Tudor Călin Zarojanu.

Tot sâmbătă, începând cu ora 13:00 editura lansează și “Cercul de foc” de V.T. Morgan. O meditație asupra lumii contemporane, în care virtualul ocupă din ce în ce mai mult spațiu, pregătind trecerea spre epoca postumană. Crimele nu lipsesc, reflectând contradicțiile și instabilitatea vremurilor noastre. Vorbitor: Alexandru Arion

Duminică, 24 noiembrie, la ora 12:00, Caius Dobrescu va vorbi despre al patrulea volum din seria Vlad Lupu, „Cu inima-n dinți”, în prezența invitaților speciali Călin-Andrei Mihăilescu și Raul Popescu. În încercarea de a afla mai multe despre enigmaticul Vlad Lupu, arheologul care dezgroapă – uneori la propriu – scheletele unui trecut nefast, Corina le ia interviuri altor doi membri ai cercului de umor absurd Parazitul prietenos: Olimpiu „Pilu” Pop și Gabi Ionescu. În tinerețe, Pilu a fost prins și „reeducat” de Securitate, iar acum vorbește despre sine la persoana a treia. Misiunea pe care a primit-o de la Vlad e simplă: să iscodească activitățile Muzeului Județean de Istorie din Brașov. Însă lucrurile se complică atunci când ia sub aripă un copil al nimănui pe care îl vânează directoarea Muzeului. De cealaltă parte, Gabi Ionescu s-a îndepărtat de tot ce înseamnă Parazitul prietenos și nu își amintește cu prea mare bucurie de momentele petrecute cu Vlad. Certurile și neînțelegerile au creat între cei doi o prăpastie greu de trecut. Dar niciunul dintre ei nu se așteaptă la complotul de amploare pus în mișcare de forțele oculte împotriva cărora luptă. Pentru că în scenă apare Ștoțca, fost torționar securist care caută să profite de pe urma unui proiect european de mare anvergură. Iar dezlegarea misterului e ascunsă în runele secuiești pe care le descoperă Vlad.

Al doilea volum din seria Dark Iceland “Orb în noapte”– de Ragnar Jónasson este un thriller complex, care sondează adâncurile cele mai negre ale minții omenești. Ari Thór locuiește deja de câțiva ani în micul oraș Siglufjördur, cea mai nordică așezare din Islanda.Liniștea micii comunități e spulberată atunci când cineva împușcă un polițist, în miez de noapte, lângă o casă părăsită. Ancheta îl conduce pe Ari Thór printre ițele politicii locale la o confruntare cu primarul din Siglufjördur, dar și la un sanatoriu din Reykjavík, unde cineva e ținut împotriva voinței lui. În oraș apare o tânără misterioasă care fuge de ceva ce nu îndrăznește să dezvăluie nimănui. Devine tot mai limpede că niște întâmplări tragice din trecut țes o vrajă întunecată care-i amenință pe toți cei din prezent. 

De mare interes pentru cititori este „Ape moarte”, de Ann Cleeves, al cincilea volum din seria Shetland. Trupul neînsuflețit al ziaristului Jerry Markham e descoperit într-o barcă din Shetland, lângă casa de lângă port a procuroarei. Tânăra detectivă Willow Reeves e chemată din Hebride să conducă ancheta. După moartea logodnicei sale, inspectorul Jimmy Perez a ieșit din sistem, dar noul caz îi trezește interesul și hotărăște să se implice în investigație. Pentru Willow, faptul că el e de-al locului se dovedește o binecuvântare – numai un om din insule poate înțelege fațada de secrete pe care o construiește această comunitate unită.  Într-o comunitate în care unii țin cu strășnicie de valorile tradiționale, apariția noilor tipuri de energie nu e văzută mereu cu ochi buni. Se dovedește că, înainte să moară, Markham descoperise o pistă – o pistă care, pentru cineva, era îndeajuns de importantă încât să justifice o crimă…

Un nou thriller excepțional, semnat de Jean-Christophe Grangé – “Rîuri de purpură”– naște două enigme: un cadavru mutilat îngrozitor, suspendat între cer și pământ în munții din regiunea Grenoble. Mormântul unui băiețel, „vizitat” în mod misterios pe timpul nopții, în timp ce toate documentele referitoare la el dispar din școala la care mergea. Două enigme pe care se vor încăpățâna să le rezolve doi detectivi atipici: Pierre Niémans, un polițist genial ale cărui metode deloc ortodoxe i-au compromis cariera, și Karim Abdouf, fost răufăcător, actual polițist, a cărui înfățișare bizară nu stârnește deloc încredere în localitatea unde a fost trimis.

“Fluviul de ceață” – romanul lui Valerio Varesi vă va purta într-o vale întunecată din nordul Italiei. Ceața groasă care de obicei se așterne deasupra orașului e spulberată de o furtună dezlănțuită, astfel că, atunci când o barjă e luată de viitură și eșuează mai în aval, dispariția proprietarului său nu trece neobservată. În aceeași noapte, fratele barcagiului cade de la etajul al treilea al policlinicii din localitate. Comisarul Soneri primește misiunea să descâlcească misterul. Inundația și ceața înșelătoare care acaparează din nou Valea Padului îl împiedică la tot pasul, iar tăcerea încrâncenată a locuitorilor de lângă râu ascunde tainele unei lumi în care timpul parcă s-a oprit. O lume în care lupta dintre partizanii comuniști și miliția fascistă continuă, purtată de combatanți în care focul urii nu s-a stins niciodată, doar a ars mocnit, așteptând să se dezlănțuie.

Lista noilor apariții editoriale se încheie cu volumul „ Compartimentul ucigașilor”, scris de Sebastien Japrisot. O tânără frumoasă stă întinsă în cușeta ei din vagonul de dormit al trenului de noapte Marsilia-Paris. Nu e cufundată în somn și nici prinsă în îmbrățișarea unuia dintre mulții ei iubiți – e moartă. Iar misiunea neplăcută de a-l găsi pe ucigaș e pusă în seama unui detectiv blazat, sătul de crime, pe nume Perre Emile Grazziano – Grazzi – care ar prefera oricând să se joace de-a v-ați ascunselea cu băiețelul său decât să intre în jocul de-a șoarecele și pisica împreună cu ucigașul diabolic de viclean și sălbatic. 

PR & Marketing Manager

Delia Tuică

Despre Crime Scene Press

Crime Scene Press este singura editură din România cu un program dedicat în exclusivitate literaturii mystery & thriller. Printr-o selecție riguroasă a titlurilor, girată de către George Arion, cel mai bun scriitor de suspans din România, noul proiect urmărește promovarea genului în rândul cititorilor, arătând faptul că mystery & thriller este, de multe ori, o expresie literară la fel de valoroasă ca oricare alta. Planul editorial cuprinde atât autori români cât și străini, clasici, dar și contemporani, care reprezintă repere de valoare pentru timpul sau spațiul cultural din care provin. Detalii pe www.crimescenepress.ro 

Lecturi 207: Stefan Ahnhem – Minus optsprezece grade

Este posibil ca imaginea să conţină: 1 persoană

Stefan Ahnhem – Seria Fabian Risk III: Minus optsprezece grade (Fabian Risk III: Arton grader minus, 2016) 608p., TPB, 13×20, Litera, 2019, Colecția Buzz Books, Trad. Dana-Ligia Ilin, Red. Ovidiu Șerban, 49.9 lei, ISBN 978-606-33-4190-8

Nota Goodreads: 3.94 (1408 note)

Descrierea editurii: „O urmărire în mare viteză cu maşinile se încheie cu o tragedie, în timp ce una dintre maşini plonjează de pe cheiul din portul Helsingborg. Pe scaunul şoferului se află unul dintre cei mai importanţi oameni de afaceri din domeniul IT din Suedia. Primele indicii duc cu gândul la un accident, dar o examinare mai atentă a cadavrului arată că acesta a fost îngheţat. Mai ciudată însă este data morţii: cu două luni înainte de accidentul din port. Au trecut doi ani de la evenimentele din Victimă fără chip. Fabian Risk a profitat de liniştea de la serviciu pentru a se concentra asupra familiei, în timp ce, peste strâmtoare, în Danemarca, Dunja Hougaard a îmbrăcat încă o dată uniforma, de această dată ca poliţist. Când o persoană fără adăpost este omorâtă în mod brutal în bătaie, Dunja nu se poate abţine şi începe o anchetă proprie. Curând, indiciile o poartă în Suedia şi la Helsingborg, unde Risk investighează cazul bizar al milionarului îngheţat.”

A sosit în sfârșit vremea și pentru cel din urmă roman din seria Fabian Risk tradus la noi. Până acum. Urmează și celelalte două, mi-a șoptit un păsăroi (Internetul cel atotcuprinzător) că vor apărea și celelalte două romane scrise până acum de Stefan Ahnhem, „Motiv X” și „X sätt att dö, tot la aceeași harnică editură ce ne-a adus trei cărțoaie ale acestui autor într-un singur an (în nouă sau zece luni de fapt). Ca o paranteză, apoi purcedem la treabă: direct de la însuși autorul am aflat răspunsul unei întrebări care mă măcina încă de când am început să citesc volumul doi al seriei, despre care am scris  nu demult aici: nu, n-a scris mai întâi volumul doi, apoi volumul întâi. Nu, n-a fost intenția lui să înceapă cu un sequel și să continue cu un prequel. A vrut doar să construiască un background, un schelet, un cadru pentru întâmplările ce stau în spatele motivului pentru care Fabian Risk și familia lui s-au întors în Helsingborg, și așa a luat naștere volumul doi al seriei, „Al nouălea mormânt”. N-a fost cu intenție, după spusele lui, dar a ieșit bine, în opinia mea. Un pic tras de păr, cum sunt mai toate poveștile lui, dar nici nu se poate spune că o dă în ridicol.

Lui Stefan Ahnhem îi place să facă lucrurile altfel. Nu încerc să dau spoiler din apropiatul interviu care va apărea pe blog, nu știu exact când. După douăzeci de ani de scris scenarii pentru televiziune, a auzit, văzut și citit multe. S-a săturat de clișee, de detectivi bătrâni, singuri și alcoolici, așa că a vrut să creeze un detectiv mai tânăr. Fără probleme cu alcoolul, dar cu probleme familiale. Probleme prin care mai toți trecem la un moment dat în timpul vieții: discuții în contradictoriu cu partenerul de viață, cu copiii aflați în creștere, cu colegii de muncă sau, de ce nu, cum e cazul (suspect de des) cu criminalii în serie deosebit de ingenioși ce s-au aciuat în Helsingborg, un mic oraș pitoresc ce se învecinează cu un alt oraș la fel de pitoresc, de cealaltă parte a strâmtorii Oresund, care desparte Danemarca de Suedia. Spun suspect de des deoarece Suedia n-a avut niciodată un criminal în serie, și numai în primele trei romane ale lui Stefan Ahnhem apar patru, parcă.

Cu motivații misterioase și trăsnite, nouă, oamenilor normali, venindu-ne greu să le înțelegem. Unui psiholog de talia lui Laszlo Kreizler, eroul lui Caleb Carr din excelentul „Alienistul”, i-ar veni foarte ușor să pun un diagnostic: majoritatea copiilor molestați/traumatizați/chinuiți la vârste fragede au mari șanse să devină, la rândul lor, molestatori și psihopați ceva mai încolo. Aici avem de-a face cu furtul de identitate, în acest volum trei al seriei, un volum la fel de solid ca primele două, dar care parcă devine un pic exagerat pe alocuri.

Nu la fel de exagerat, dar poate la fel de dramatic, dat fiind cine sunt autorii, mi s-a părut cazul de care se ocupă, de cealaltă parte a strâmtorii, în Danemarca, Dunja Hougaard, polițista căzută în dizgrație și rușinos alungată din rândurile poliției din Copenhaga de mizerabilul ei șef răzbunător și perfid, Kim Sleizner (na, că i-am reținut și numele, așa de rău mă dezgustă comportamentul acestui odios personaj): uciderea în bătaie a unor persoane fără adăpost, a căror singură vină e că cerșesc pe străzi și sunt lipsite de apărare. Autorii au tupeul și cruzimea de-a se și filma în timp ce comit aceste atrocități, ba și mai postează pe Internet (pe Dark net, de fapt) aceste filmulețe dezgustătoare.

Lumea se îndreaptă spre colaps, aceasta e senzația pe care o oferă (și) poveștile lui Ahnhem. Spre autodistrugere, căci e clar că cel mai sângeros și mai nemilos prădător e însuși omul. Dacă e în stare să comită astfel de fapte abominabile împotriva unor semeni, atunci e în stare de orice. Poveștile lui Ahnhem, complexe, morbide, ample și antrenante, încearcă parcă să ridice semne de întrebare cu privire la capacitatea noastră de-a supraviețui, ca specie, dacă suntem capabili de asemenea lucruri. Sincer, eu mă îndoiesc.

Dar Ahnhem scrie ficțiune, din fericire, hai să ne culcăm pe urechea asta și să continuăm să credem că ele se întâmplă doar pe hârtie, în imaginația scriitorilor de crime. Și că personajele lui Ahnhem, în frunte cu incredibil de neglijentul Fabian Risk, care-și lasă familia nesupravegheată, își neglijează copiii și nevasta (și nici nu e de mirare ce se întâmplă din acest motiv) ca să poată rezolva cazurile care se ivesc la secția de poliție, unul mai imposibil de rezolvat ca altul, unul mai complex ca altul (cum naiba poate un cadavru înghețat bocnă să comită un accident de circulație? cum poate fi preluată identitatea cuiva? ce-l împinge pe criminal, ce-a pățit, săracul, de-a ajuns să fie capabil de asemenea lucruri?), asta sunt de fapt, doar personaje fictive, imposibil de întâlnit în viața reală. Concluzia e totuși asta: romanele lui Ahnhem, nu cele mai credibile ca premisă și desfășurare, confirmă apariția unui nou autor nordic de crime demn de luat în seamă. Poveștile lui sunt dure și complexe, antrenante și alerte, personajele sunt credibile, chiar dacă uneori comit niște enormități de te lasă mască, iar macabrul atinge cote de-a dreptul alarmante. Și ce le face deosebite, aspect de care mai toți autorii nordici se preocupă îndeosebi, sunt complexitatea, detaliile numeroase pe care autorul le oferă în privința atât personajelor principale, cât și a celor secundare. Mai vreau, dar la anul, deja mi-am consumat rația pe acest an de schingiuiri, mutilări, dezmembrări și răzbunări sângeroase.

Fragment în avanpremieră: Mattias Edvardsson – O familie aproape normală

O familie aproape normală

Mattias Edvardsson

Traducere din suedeză de Iulia Dromereschi

Fragment

În noaptea dintre luni și marți, n-am închis un ochi. Eram măcinat de gânduri. Ce făcuse Stella? 

Am dat cu aspiratorul, am frecat podelele și dulapurile din bucătărie. Eram leoarcă de sudoare și tot mai furios. Îmi era teamă de propriile gânduri. Stella era fetița mea. Ce fel de tată eram, dacă nutream chiar și o fărâmă de suspiciune în legătură cu nevinovăția ei? Simțeam că mă sufoc și a trebuit să ies în grădină ca să iau puțin aer. 

Ulrika se închisese în birou. După câteva ore, am găsit-o dormind cu capul pe brațe, pe birou. Lângă ea se aflau o sticlă de vin și un pahar pe jumătate plin. I-am mângâiat părul, i-am adulmecat parfumul și am lăsat-o să doarmă. 

Dimineața, m-am așezat la masa din bucătărie, extenuat, am luat ziarul și am văzut o fotografie cu terenul de joacă pe care murise Christopher Olsen. Oare Stella fusese acolo și de ce? Am alungat gândul și am urcat la Ulrika. 

— Mă duc acolo. Vreau să văd cu ochii mei. 

— Ce să vezi? 

— Locul. Terenul de joacă.
— Nu cred că e o idee bună, a spus Ulrika. E mai bine să ne ținem cât mai departe posibil de toate.
Dar eu începusem să caut pe internet.
Până acum, informațiile despre crimă erau puține, însă era doar o chestiune de timp și, probabil, în doar câteva ore, aveau să curgă postările în diverse forme, pe rețelele sociale. Stella avea să primească, mai mult ca sigur, eticheta de vinovată. Nu iese fum fără foc, avea să se spună. Era cu atât mai delicat, cu cât era vorba despre fiica unui preot.
Puterea de a judeca le aparține oamenilor, indiferent de ceea ce consideră tribunalele, iar tribunalul oamenilor se bazează rareori pe aceleași dovezi precum tribunalele adevărate. De câte ori nu comentasem când un suspect fusese eliberat din lipsă de dovezi?
Am continuat, dar nu era suficient să citesc cuvinte și să văd imagini. Voiam să văd cu ochii mei și să mă aflu în miezul lucrurilor. 

Nu i-am spus Ulrikăi unde mă duc. Părea atât de sigură că Stella nu fusese implicată! Am urcat în mașină, cu un sentiment apăsător în piept.
La jumătatea drumului prin oraș, mi-a sunat telefonul. Pe ecran a apărut numele lui Dino.
— Poliția a interogat-o pe Amina. Nu-mi place că este implicată.
Vorbea repede, cu o asprime neobișnuită în glas.
— Ce-au vrut să știe? am întrebat, însă Dino nu mă asculta.
— Imaginează-ți că, la un moment dat, iese la iveală faptul că Amina este implicată într-o anchetă de crimă — și asta în timp ce ea își construiește o carieră în medicină. Nu dă bine deloc. 

— Trezește-te, Dino! Fiica mea e suspectă de crimă! Nu cred că Amina are probleme. 

A tăcut o clipă. 

— Știu, știu. Îmi pare rău. Doar că nu vreau ca Amina să sufere din cauza unui lucru în care n-a avut niciun amestec. 

Firește că nu avea intenții rele. Dino nu era nici sensibil, nici diplomat. De-atâtea ori a trebuit să-i îmblânzesc reacțiile pripite sau cuvintele nepotrivite, pe terenul de handbal. Dar, de data asta, și eu mă aflam sub presiune. 

— Crezi că Stella a fost cu adevărat implicată? am întrebat. 

— Firește că nu, însă aici e vorba despre o carieră în medicină. Amina nu știe nimic despre ce s-a întâmplat vineri. 

— Păi, nici Stella nu știe. 

— E atât de previzibil că s-a întâmplat tocmai acum. Cu siguranță, nu e prima dată când Amina intră în bucluc din cauza… 

N-a apucat să-și termine fraza. Nu era nevoie. I-am închis, cu degetul arătător tremurând. 

Lângă Bollhuset, am oprit mașina și am mers pe jos. În spatele unui gard adiacent clădirii, am găsit terenul de joacă. Din benzile de restricție care fuseseră montate de poliție rămăsese doar o bucată albă, lipită de un stâlp de felinar. Pe terenul de joacă, o fetiță care râdea zglobiu prinsese viteză într-un leagăn, iar unul dintre pantofiori îi sărise din picior. La mică distanță, tatăl ei stătea cu brațele deschise, în fața leagănului, în timp ce frățiorul fetiței ezita să se urce și el.

Lângă gardul viu din spatele lor, oamenii făcuseră un loc de comemorare. Lumânări, trandafiri și crini, fotografii și o cartolină pe care, cu litere roșii pe fundal negru, stătea scris „DE CE?“ cu majuscule. 

Fetița a sărit din leagăn, și-a ridicat pantoful și l-a pus înapoi în picior dintr-o singură mișcare, apoi a alergat spre tatăl ei, cu un chiot voios. 

— Sst, a admonestat-o el, privindu-mă. 

Am plecat capul în fața florilor și-a lumânărilor și m-am rugat în tăcere pentru Christopher Olsen. 

Înainte, îi văzusem chipul numai în materiale de pe internet și pe ecranul telefonului mobil, în fotografii dintr-un reportaj și de la o prezentare de afaceri. Acum, îl vedeam pentru prima dată într-un context diferit, ca pe un bărbat în carne și oase, o persoană care le lipsea altora și pe care o regretau. În cea mai mare dintre fotografii, privea direct în obiectiv, cu ochi strălucitori și cu un zâmbet care părea să amestece bucuria cu surprinderea, de parcă ar fi fost luat pe nepregătite de fotograf. Moartea este rareori mai palpabilă decât atunci când vezi cât de viu a fost cândva un om. 

Am fost copleșit de un sentiment brutal de neputință. Totul era dezgustător. Unui tânăr îi fusese luată viața chiar aici, pe pietricelele acestea care scrâșneau sub pantofi. Încă îți puteai da seama unde cursese sângele. 

Cum ar fi putut cineva să creadă, chiar și pentru o clipă, că Stella ar fi fost implicată în așa ceva? Am privit fotografiile lui Christopher Olsen. Părea un tip simpatic, cu ochi veseli și viitorul oglindit în priviri. Era o tragedie fără sens. 

M-am grăbit afară, pe pavaj, și am privit spre Pilegatan.

De ce pretinsese vecina aceea că o văzuse pe Stella aici, vineri? Cine era și de ce era atât de sigură? Dacă mințea în mod deliberat, cineva trebuia să-i explice unde ar fi putut duce asta. 

Și dacă nu mințea? Dacă Stella fusese aici? 

La capătul străzii am găsit casa galbenă, din secolul trecut, în care locuise Christopher Olsen. Am privit ferestrele frumoase și balcoanele elegante. Apoi am pus mâna pe poartă. Era deschisă. 

Nu știam dacă existau temeiuri legale care să mă împiedice să discut cu martora. Din punct de vedere moral, firește că era condamnabil, chiar dacă îmi promisesem că n-aveam s-o influențez. Voiam doar să înțeleg ce văzuse. Trebuia și să afle că Stella era o persoană reală, cu o familie foarte îngrijorată. Trebuia să i se explice foarte clar că nu era un joc. Trebuia să vadă că eram prezent.

***

Am urcat încet, cu pași nesiguri. Mirosea a cafea și a pâine coaptă. Cât de macabru! Cum putea cineva să coacă pâine în asemenea împrejurări? 

La primul etaj, m-am oprit ca să citesc plăcuța cu numele. Cu litere scrijelite pe metal lucios stătea scris C. Olsen. Vizavi erau două apartamente. În dreapta locuia cineva pe nume Agnelid, iar pe ușa stângă se afla un bilețel scris de mână, cu numele My Sennevall. Am recunoscut numele imediat. 

Soneria a răsunat strident, iar eu am încercat să-mi dau seama ce urma să spun. Trebuia să-i explic de ce mă aflam aici. În curând, de partea cealaltă a ușii am auzit niște pași târșâiți, podeaua a scrâșnit — și atât. Am mai sunat o dată. 

Oare stătea în spatele ușii și asculta? 

— Bună, am spus, cu glas scăzut. E cineva acolo? 

Am auzit broasca răsucindu-se și deschizându-se foarte lent. Ușa s-a crăpat atât de puțin, încât a trebuit să mă aplec într-o parte ca să deslușesc silueta din spatele ei. 

— Bună. Îmi cer scuze că am apărut așa.

Am văzut doar o pereche de ochi scânteietori, în beznă. 

— Mă numesc Adam Sandell. 

— Aha. 

— Pot să intru? 

A mai crăpat puțin ușa. 

— Vindeți ceva? 

Vocea ei suna ca a unui copil. 

— Vreau doar să-ți pun câteva întrebări despre Stella. Sunt tatăl ei. 

— Stella? 

A părut să stea pe gânduri. 

— Acea Stella? 

— Te rog. Vreau doar să știu. 

Încă ezitând, a scos lanțul de siguranță de la ușă, iar eu am intrat în holul slab luminat. Pe raftul pentru pălării se afla o beretă, pe cuier atârna o jachetă de ploaie, iar alături, o umbrelă. În rest, era complet gol. 

— Tu ești My? am întrebat. My Sennevall? 

Fata s-a dat înapoi și m-a privit fix. Era micuță și drăguță. Părul îi ajungea până la talie. Părea cam de vârsta Stellei. 

— Nu știu ce vreți, a spus. Am declarat deja totul la poliție. 

— Nu stau mult, i-am promis, încercând să arunc o privire în jur. 

Pereții erau goi. O singură lampă cu picior răspândea o lumină slabă în camera altfel întunecată. În fața ferestrei era un fotoliu bleumarin, peticit, care avea nevoie de reparații. Pe un raft al bibliotecii se aflau câteva obiecte de porțelan, dintre cele care se pot găsi la târgurile de vechituri. Niciun birou, niciun scaun, nicio altă piesă de mobilier. Doar un pat din anii ’90, nefăcut, într-un colț. 

— Bine, spuneți-mi ce doriți, a zis My Sennevall. 

Nu eram sigur ce voiam. 

— Îmi poți spune unde ai văzut-o? Trebuie să înțeleg ce s-a întâmplat. 

My Sennevall a clipit de câteva ori. 

— De obicei, stau aici, la fereastră, a spus ea, arătând spre fotoliul peticit. Îmi place să privesc. 

— Ce? 

— Tot ce se întâmplă. 

Mi s-a părut ciudat. Ce era cu fata asta? 

— Când ai văzut-o pe Stella? am întrebat. Ești sigură că era vineri? 

A pufnit. 

— Prima dată, în jur de ora douăsprezece și jumătate. 

— Prima dată? 

A încuviințat. 

— Stella a apărut pe bicicletă, foarte grăbită. A împins poarta cu toată puterea și a alergat înăuntru. 

My Sennevall a făcut câțiva pași lenți, a ajuns lângă fotoliu și a arătat pe fereastră. Vederea spre Pilegatan era excelentă. 

— Apoi, am văzut-o iar, cam la jumătate de oră după aceea. Se afla pe trotuarul acela de vizavi. Sub copac. 

Jumătate de oră mai târziu? My Sennevall văzuse o persoană despre care credea că era Stella nu doar o dată, ci de două ori în aceeași seară. 

— De unde știi că era Stella? O cunoști? 

A încuviințat. 

— Știu că lucrează la H&M. Am spus asta și poliției.

M-a privit din nou. Firește, My Sennevall era puțin cam stranie, însă nu exista nicio dovadă că ar minți. Cu siguranță văzuse pe cineva vinerea trecută și era convinsă că era Stella. M-am trezit gândindu-mă că nu arăta ca o persoană care să mintă. Un gând ciudat. 

— Recunoști pe oricine lucrează la H&M sau doar pe Stella? 

A pufnit iar. 

— Am o memorie neobișnuită a fețelor, a spus, privind pe fereastră. Memoria mea e foarte bună, în general. Remarc ce altora le scapă. 

— Să spunem că e așa, am răspuns. 

— V-am văzut fiica la H&M de multe ori. Când poliția mi-a arătat o fotografie, am fost sută la sută sigură. Au spus că este neobișnuit ca martorii să fie atât de convinși. 

M-am lăsat puțin în jos, ca să am aceeași perspectivă ca și cum aș fi stat în fotoliu, și am descoperit că aveam o vedere nestingherită spre partea de vizavi a străzii. 

— Apoi, m-am trezit fiindcă striga cineva. Sau plângea. Era un bărbat, în orice caz. 

— Asta când se întâmpla? 

— Tocmai mă dusesem la culcare, deci trebuie să fi fost în jur de ora unu. 

Exact cum spusese Blomberg. Ora unu. 

— Întotdeauna merg la culcare la ora unu. În fine, am alergat aici, la fereastră, și am privit o vreme. N-am văzut nimic, dar sunt convinsă că sunetele veneau de pe terenul de joacă de acolo. 

Am încercat să-mi imaginez cum arăta pe întuneric. Cu siguranță, existau câteva felinare pe trotuar, însă tot nu puteai desluși niciun detaliu la miezul nopții.

— De unde ești atât de sigură că era ea? am spus. Înțelegi că poți distruge viața cuiva, viața mai multor oameni, dacă numești persoana greșită? Trebuie să fii complet sigură. 

— Dar sunt. Așa am afirmat. 

Suna atât de naiv, aproape ireal. Părea ceva nebunesc: Stella să fie încuiată într-o celulă pe baza afirmațiilor acestei fete. 

Trebuia să mă calmez. Tot ce-mi doream era să o apuc pe My Sennevall și să o scutur. 

— Nu o cunoști pe Stella! Ai văzut-o doar la magazinul la care lucrează. Cum poți să spui că ești sigură? 

My Sennevall s-a uitat în ochii mei, cu o expresie plină de compasiune. 

— N-a fost prima dată când a venit aici.

Semnal editorial 94: Noutăți de la Editura Trei (II)

Credința unui tată.
Loialitatea unei fiice.
Moralitatea unei mame.

În această poveste complicată despre dragoste și crimă, un eveniment înfiorător îi face pe membrii unei familii aproape normale să pună la îndoială tot ceea ce credeau că știu despre viaţa lor – și unul despre celălalt.
Stella Sandell, o adolescentă de 19 ani, este acuzată că a ucis cu brutalitate un bărbat. Fata provine dintr-o familie respectabilă – ce motive ar fi avut să cunoască un om de afaceri dubios, darămite să-l omoare?
Tatăl Stellei – preot și mama ei – avocat specializat în drept penal descoperă că standardele morale le sunt puse la încercare în timp ce își apără fiica, străduindu-se să înţeleagă de ce poliţia o suspectează.
Construit pe trei voci narative, romanul lui Mattias Edvardsson aduce în discuţie subiecte dificile: Cât de bine îţi cunoști copiii? Cât de departe ai merge ca să-i protejezi?

“Un thriller alert, care vorbește despre compromisurile pe care le facem pentru a împlini așteptările celor dragi.” – New York Times Book Review

„Edvardsson îmbină cu măiestrie tema sacrificiului și a vinovăţiei părintești într-o poveste de familie profundă și emoţionantă.” – Kirkus Reviews

„Un roman captivant despre situaţii-limită și provocările psihologice pe care acestea le presupun.” – Booklist

Mattias Edvardsson este profesor și locuiește în Löddeköpinge, Suedia, împreună cu familia sa. Este autorul mai multor romane pentru adulţi și adolescenţi.
Bestseller în Suedia, cu peste 150 000 de exemplare vândute, O familie aproape normală se află în curs de publicare în 30 de ţări.

„Când scriu, mă gândesc la mine ca la un actor. Trebuie să încerc să devin personajul care spune povestea și să folosesc limbajul lui. M-am simţit foarte bine scriind partea Stellei – dat fiind că e o fată inteligentă, puternică și cu opinii ferme. Și foarte diferită de mine.” – Mattias Edvardsson

Autor: Mattias Edvardsson

Nr. de pagini: 512

ISBN: 978-606-400-670-7

Titlul original: En helt vanlig familj
Limba originală: suedeză
Traducere de: Iulia Dromereschi
Anul apariţiei: 2019

Format: 130 x 200 mm, paperback cu supracopertă

„Șocant la aproape fiecare pagină.” – Wall Street Journal

În curând, un serial NETFLIX

Cum îţi găsești perechea? Foarte simplu: îţi faci un test ADN și, în scurtă vreme, urmează să fii potrivit cu partenerul perfect. Aceasta este promisiunea companiei Potrivește-ţi ADN-ul, care a descoperit gena capabilă să determine sufletul pereche. Milioane de oameni din întreaga lume au beneficiat de serviciile companiei.
Dar există și dezavantaje: distrugerea multor relaţii și schimbarea concepțiilor despre iubire și romantism.
Cinci oameni au primit vestea că au fost „Potriviţi”. Fiecare urmează să-și cunoască adevărata dragoste, dar nu tuturor le este garantată fericirea. Pentru că până și sufletele pereche pot avea secrete înfiorătoare…

„Romanul extrem de ingenios al lui John Marrs dovedește că adevărata dragoste nu este ușor de găsit nici cu ajutorul știinţei.” – Sunday Mirror

„Un thriller SF captivant, cu un ritm foarte alert și o intrigă cum nu se poate mai interesantă, care îţi va da de gândit.” – Starbust

„Fascinant și plin de surprize încă de la primele pagini, Suflete pereche te va ţine treaz până târziu în noapte.” – HEAT

„Nu seamănă cu niciun alt thriller psihologic și este atât de bine scris, încât te face să crezi că s-ar putea întâmpla în viaţa reală.” – Peterborough Telegraph

„O lectură de neratat atât pentru pasionaţii de thrillere, cât și pentru cititorii de SF.” – Library Journal

John Marrs a lucrat 25 de ani ca jurnalist freelancer, specializat în interviuri cu actori, muzicieni și celebrităţi TV. A debutat în 2013 cu romanul The Wronged Sons (republicat în 2017 sub titlul When You Disappeared), urmat de Welcome To Wherever You Are, The Good Samaritan, Her Last Move și The Passengers.
Suflete pereche, publicat în 2016, s-a tradus în 23 de limbi, a fost desemnat cel mai bun roman SF al anului de către Wall Street Journal și urmează să fie ecranizat sub forma unui serial Netflix de zece episoade.
Mai multe despre autor puteţi afla pe http://www.johnmarrs.com.

Autor: John Marrs

Nr. de pagini: 464

ISBN: 978-606-400-703-2

Titlul original: The One

Limba originală: engleză
Traducere de: Mihaela Apetrei
Anul apariţiei: 2019

Format: 130 x 200 mm, paperback cu supracopertă

Este posibil ca imaginea să conţină: text şi în aer liber

Deşi nu crede în arta divinaţiei, Hal Westaway îşi câştigă traiul ca ghicitoare în tarot. Când găseşte în cutia poştală o scrisoare prin care este anunţată că a primit o moştenire considerabilă de la o anume Hester Mary Westaway, înţelege repede că e o greşeală. Dar ştie şi că poate folosi trucurile din cartomanţie pentru a pune mâna pe bani.
Hal hotărăşte să meargă la înmormântarea femeii, însă, odată ajunsă acolo, îşi dă seama că a nimerit în mijlocul unei situaţii încâlcite şi că toţi cei prezenţi încearcă să pună mâna pe moştenire.
Lucrurile nu sunt deloc atât de simple pe cât păreau la început. Oare ce mister ascunde moartea doamnei Westaway?

“Moartea doamnei Westaway este cel mai bun roman de până acum al lui Ruth Ware: un mister greu de dezlegat, suspans bine dozat şi o eroină foarte perspicace şi perseverentă.” – Library Journal

„Ruth Ware ştie cum să-i ţină cu sufletul la gură pe fanii thrillerului psihologic.” – USA Today

„Proza foarte expresivă, personajele învăluite în mister şi intriga neobişnuită te fac să citeşti pe nerăsuflate această tulburătoare dramă de familie.” – Publishers Weekly

„Un thriller foarte reuşit, care aminteşte de tradiţia romanului gotic.” – The Wall Street Journal

Ruth Ware (n. 1977) a crescut în Sussex, pe coasta de sud a Angliei. Înainte să se apuce de scris, a avut meserii dintre cele mai diverse: chelneriță, librar, profesoară de engleză și ofițer de presă. În prezent, locuiește lângă Brighton împreună cu familia.
Romanul ei de debut, Într-o pădure întunecată, a fost publicat în peste 40 de țări și a devenit bestseller New York Times și Sunday Times. A fost nominalizat la British Book Industry Awards, secțiunea debut, şi urmează să fie ecranizat de New Line Cinema.
Drepturile de ecranizare pentru televiziune ale celui de-al doilea roman, Jocul minciunii, au fost achiziţionate de Entertainment One în parteneriat cu Gotham Group, iar Femeia din cabina 10 a devenit bestseller Sunday Times și New York Times, drepturile de ecranizare fiind achiziționate de CBS Films.
La Editura Trei au apărut toate aceste romane ale lui Ruth Ware.
O puteţi urmări pe http://www.ruthware.com.

Autor: Ruth Ware

Nr. de pagini: 464

ISBN: 978-606-400-655-4

Titlul original: The Death of Mrs. Westaway
Limba originală: engleză
Traducere de: Tudor Călin Zarojanu
Anul apariţiei: 2019

Format: 130 x 200 mm, paperback cu supracopertă