Archive for the ‘Lecturi’ Category

 

Ciprian Mitoceanu – Predestinare Genetică II: Insula Diavolului (2016) 234p., TPB, Crux Publishing, 2016, Colecția Sci-Fi, 25 lei, ISBN 978-973-98394-1-9

Ciprian Mitoceanu – Predestinare Genetică III: Față în față (2016) 296p., TPB, 13×20, Crux Publishing, 2016, Colecția Sci-Fi, 25 lei, ISBN 978-973-98394-3-3

De la thriller (Colții, pe care am citit-o cu mare plăcere și despre care am scris în defuncta revistă Suspans), la horror de-ți ridică părul în cap și criminali odioși (Tales of Sorrow and Despair, despre care am scris pe blog), și bifând, cum era normal, și SF (diverse povestiri, am citit una, nu mai știu cum se numea, într-un număr din Argos) și thriller SF (aparițiile de la Millennium, să nu le uităm și pe acestea, căci acolo și-au făcut debutul) – excelenta, deocamdată, trilogie Predestinare Genetică, nici un gen nu este iertat de Ciprian Mitoceanu. Pentru asta îi port un respect deosebit: felul în care jonglează cu cea mai mare lejeritate cu genurile ficțiunii (nu numai speculative), fără a divaga, fără a exagera, creând lumi și idei, personaje și situații care, sunt sigur, vor deveni cu timpul memorabile. Așa cum spuneam într-un articol foarte recent, nu mai stau chiar bine cu memoria (o fi de vină și faptul că am ajuns să citesc și la ore din ce în ce mai târzii), însă îmi aduc aminte cu claritate fiorii pe care mi i-a iscat lectura unui din cele mai reușite romane citite de mine, scrise de un autor român – Colții – deși am citit-o și am scris despre ea acum cinci ani.  (mai mult…)

6437061 20825282 17567616 Cele O Sută de Mii de Regate

N. K. Jemisin – Cele o sută de mii de regate (Inheritance Trilogy I: The hundred thousand kingdoms, 2010) 440p., HC, 14.5×21.5, Paladin, 2016, Colecția Fantasy Masters, Trad. Radu Haulică, Red. Ela-Evelina Jianu, Iulia Pomagă, 39 lei, ISBN 978-606-8673-11-0

Premii: Locus pentru roman de debut 2011, David Gemmel Legend Awards 2011

Nominalizări: Nebula 2011, Hugo 2011, World Fantasy 2011, James Tiptree Jr. Honor List 2010, Goodreads Choice Award for Fantasy 2010, William Crawford – IAFA Fantasy Award 2011

Nota Goodreads: 3.79 (29732 Note)

Îmi amintesc că scriam odată într-un articol că ar fi frumos ca toate părțile unei serii, că e ea SF, fantasy sau alt gen, să apară toate odată. Știu, este imposibil din nenumărate motive, de la cele financiare și până la cele de marketing, trecând și pe la timpul de lectură al cititorilor. Un vis irealizabil, desigur. Editurile nu achiziționează întotdeauna întreaga serie, mai ales când aceasta se întinde pe mai mult de trei volume. Motivele sunt iarăși multe, unul dintre ele fiind faptul că și o editură este tot o afacere: scoate profit, merge mai departe, nu scoate profit, se închide, se reorientează, schimbă placa, foaia, știe eu ce. În urmă cu ceva vreme achiziționam părțile unei serii (pentru apariția cărora erau necesari chiar și câțiva ani) și așteptam să le citesc după ce erau scoase integral. O greșeală. Și pentru mine, și pentru editură, și pentru cititori. Editura se bazează pe răspunsul cititorilor, pe reacția acestora, ori, dacă nu primește un răspuns pozitiv, poate considera că acea serie nu va merge. Cine va avea de pierdut? În primul rând, cititorul. În al doilea rând, și editura, care a băgat niște bani într-o carte despre care crede (sau știe) că nu a mers. Al doilea care pierdea eram eu însumi. Ratam startul, nu mă puteam implica în niște discuții despre aparițiile recente pentru că, evident, nu aveam despre ce vorbi. Și mai pierdeam și dintr-un alt motiv: au apărut alte și alte cărți, seriile acelea au fost finalizate, dar nu mai am timp să revin la ele. Și așa am sărit peste Dune, peste Turbion, peste Lumea Inelară, peste Poarta, Temeraire sau chiar și ASOIAF, iar exemplele pot continua. (mai mult…)

Alexandru Voicescu – Fata de la nord de ziuă (2016) 272p., TPB, 13×20, Herg Benet, București, 2016, Colecția Radical din 7, 30 lei, ISBN 978-606-763-080-0

Nota Goodreads: 4.5 (28 Note)

În unele cazuri talentul se moștenește de la o generație la alta, de la tată la fiu, de la mamă la fiu sau la fiică, de la bunici la nepoți, combinațiile sunt multe, iar primul exemplu care îmi vine în minte este al celebrilor Kinglsey Amis și Martin Amis. Sunt mult mai mulți, desigur. Dar nu știu câte exemple de cupluri care scriu bine, chiar foarte bine (un alt exemplu care îmi vine în minte este reprezentat de Ayelet Waldman și Michael Chabon; sau Nancy Kress – Charles Sheffield, ori Vernor Vinge – Joan D. Vinge, că tot ne numim Blogul fanului science-fiction), avem pe la noi. Și iar ajungem la exemple: Cristina Nemerovski și Alexandru Voicescu, fondatorii editurii Herg Benet, o editură alături de standul căreia am stat (și i-am admirat copertele) încă de la prima sa prezență la un târg de carte. Cristina a scris multe cărți și s-a afirmat ca una din cele mai distincte voci ale prozei românești contemporane. Alexandru a părut mai timid, dar a câștigat un premiu literar cu romanul său de debut, Malad, despre care am scris anul trecut, aici. (mai mult…)

Florin Purluca – Cum să fabrici un semizeu (2016) 152p., TPB, 13×20, Tritonic, 2016, Colecția Sci-Fi, Red. Michael Haulică, 22 lei, ISBN 978-606-749-196-8

Am participat în toamnă la primul meu Romcon. Nu vă speriați, n-am să încep să rememorez evenimentele de-acolo și nici n-am să povestesc cum a început proiectul Blogosfera SF & F. Vreau doar să spun că am asistat (și intervenit) la o discuție despre romanele „Vegetal” și „Mineral” alături de Georgiana Vlădulescu, în compania autorilor, Dănuț Ungureanu și Marian Truță. Bine, e un fel a spune am participat, că nu am apucat să pun decât două întrebări, fiind permanent întrerupți de un personaj grotesc și mult prea adânc ancorat în trecut. Dar ceea ce voiam de fapt să spun este că pentru acel eveniment a trebuit să citesc cele două cărți despre care s-a vorbit, evident. Nu știu de ce am așteptat atât de mult, dar, oricum, pot spune că a fost o experiență benefică. Faptul că le-am citit, la asta mă refer. Credeam că „Vegetal” va fi cu plante transformate în monștri ce atacă oamenii (despre „Mineral” poate voi aduce vorba cu o altă ocazie). A fost cu plante care atacă oamenii, însă nu erau chiar atât de monstruoase. (mai mult…)

23346377 27834600 26708461 

Ruth Ware – Într-o pădure întunecată (In a dark, dark wood, 2015) 368p., TPB, 13×20, Trei, București, 2016, Colecția Fiction Connection, Trad. Laurențiu Dulman, Red.  Mihaela Serea, 39 lei, ISBN 978-606-719-821-8

Nota Goodreads: 3.64 (57159 Note)

Era o vreme când pe listele cu cele mai bine vândute cărți ale publicațiilor de renume mondial apăreau cărți într-adevăr bune? Sau când premiile, indiferent că erau acordate de critici, de scriitori sau de cititori, erau acordate pe bune, celor mai valoroase cărți? Oare au existat astfel de vremuri? Sincer, n-am avut decât o singură dată curiozitatea să citesc o listă cu cele mai bine vândute cărți ale celebrului New York Times. Ce am văzut acolo… nu spun că m-a îngrozit, dar sigur nici nu m-a dat pe spate. Am scris aceste rânduri pentru că nu cu mult timp în urmă am citit o carte din care mi-au plăcut doar cinci pagini. Și despre ea vorbea Stephen King ca fiind „o reușită uluitoare”. Cred că știți despre ce carte este vorba. De acord, probabil că autorii, mai ales cei care sunt publicați de aceleași trusturi (pe la „ei” nu le mai poți spune edituri, ci conglomerate – am văzut odată o schemă cu cele mai mari grupuri editoriale americane, iar acea schemă era de fapt un grup de caracatițe cu zeci de tentacule, unde tentaculele erau editurile înghițite pe rând de giganți mondiali precum Hachette sau Penguin) se laudă între ei și probabil că nici noi nu ne pricepem la fel de bine ca ei la ce are valoare și ce nu. Sau poate o carte este prea complexă ca să fie înțeleasă de toată lumea. Sau are merite pe care nu i le vede toată lumea. Sau poate nu este pe gustul tuturor. Sau poate este pur și simplu proastă, dar e la modă să o citești, că ți-a trezit curiozitatea și vrei să te convingi și singur. (mai mult…)

33283682

Petru Berteanu – Cumsecade (2016), 204p., TPB, 13×20, Tritonic, 2016, Colecția Mystery & Thriller, 24 lei, ISBN 978-606-749-097-8

Am copilărit la bloc, să știți. De pe la vreo șapte ani și până pe la vreo douăzeci și doi, când m-am mutat împreună cu viitoarea soție. Am copilărit la bloc și mi-a plăcut. Provin dintr-o zonă de câmpie din județul Brăila și mi-a plăcut întotdeauna muntele. Însă muntele, până să ajung să mă mut împreună cu soția, la ea acasă, în județul Prahova, în inima muntelui, n-am apucat să-l văd decât într-o tabără și în vreo două excursii. E drept, când era senin, puteam urca pe acoperișurile unor blocuri și reușeam să văd munții dinspre Vrancea, sau, dacă era cu adevărat un aer limpede până în depărtare, pe cei ai Măcinului. Deci, cum spuneam, mi-a plăcut să trăiesc la bloc, înconjurat tot timpul de prieteni și de vecini. Pe atunci eram o ființă socială, nu preferam să stau tot timpul cu cartea în mână, cel puțin până pe la vreo cincisprezece ani, când am intrat la liceu la Brăila. Dar îmi plăcea să stau cu prietenii de vorbă în scara blocului până noaptea târziu, când ne goneau la culcare cei care locuiau la parter, căci îi deranja zgomotul pe care îl făceam. Am trăit într-un bloc cu trei etaje (plus parter), cu două scări și cu treizeci de apartamente. Peste 100 de persoane, poate chiar pe la 120 sau 130. Dar ne-am înțeles bine. (mai mult…)

25817013 25693033 31309748 

Jacob Grey – Neîmblânziții II. Atacul Roiului (Ferals II: The Swarm Descends, 2016) 304p., TPB, 13×20, Nemi, 2016, Trad. Alina Popescu, Red. Laura Câlțea, 30 lei, ISBN 978-606-758-775-3

Nota Goodreads: 3.92 (192 Note)

Tare bună treabă face Laura Câlțea la cârma reînființatei colecții/edituri Nemi. Da, știu, nu săriți, e vorba despre o colecție de cărți pentru copii, dar să nu uităm că am fost cu toții copii odată, iar în cazul meu cel puțin, copilul care citea Povești Nemuritoare n-a plecat niciodată. Sau n-a tăcut niciodată. Am renunțat câțiva ani buni, dorindu-mi să citesc cărți cu subiecte mai „serioase”, dar dragostea cea dintâi nu poate fi uitată niciodată. Iar de când în sânul familiei mele și-a mai făcut apariția încă un membru (care, nu-mi vine să cred ce repede trece timpul, la toamnă merge la grădiniță) cărțile pentru copii au început din nou, încet, încet, să se insinueze în bibliotecă și pe lista de lecturi. Din păcate timpul, mereu afurisitul de timp, stă în calea listei de lecturi, așa că am fost nevoit să neglijez frumoasele apariții cu care ne bucură editurile (care se înghesuie în număr din ce în ce mai mare să publice cărți pentru copii – părinții n-au ce face, trebuie să se lase pe ei și să le cumpere copilașilor cărticele frumoase; e un lucru bun, tinerii cititori de azi vor deveni, poate, cititorii maturi de mâine, care au prins gustul lecturii de mici și care, într-o parte din cazuri, nu-l vor abandona pe parcurs). Însă am citit anul trecut, aproape imediat cum a apărut, primul volum al seriei Neîmblânziții, Ferals în original, pentru că… aveam eu un motiv mai de suflet să o fac. Așa că bineînțeles că volumul al doilea, apărut la un interval nu foarte mare de timp de primul, a reprezentat o prioritate pentru mine. Însă pârdalnicul de timp și-a băgat din nou coada-i perfidă și nu mi-a dat voie să și scriu despre acest volum doi (despre primul vă invit să citiți aici). (mai mult…)

5558786 7788179 12363776 Metro 2033

Dmitri Alekseevici Gluhovski – Metro 2033 (Metro I: Metro 2033, 2005) 624p., HC, 14×21, Paladin, 2016, Trad. Antoaneta Olteanu, Red. Diana Marin-Caea, Iulia Pomagă și Ioana Tudor, 39 lei, ISBN 978-606-8673-20-2

Premii: Eurocon Encouragement 2007

Nota Goodreads: 3.97 (20476 Note)

Prin clasa a zecea, în liceu, rămăsesem fără cărți într-una din săptămânile când nu aveam cursuri și ochii mi-au picat pe una din aparițiile din colecția de autori clasici scoasă de editura Rao: Oblomov, de I. A. Goncearov. Am citit-o cu mare plăcere, căci îmi plăceau numele personajelor (făcusem trei ani de limbă rusă în generală, pe lângă franceză). Tot în liceu am făcut și engleză și a trebuit să citesc câteva romane de căpătâi ale literaturii engleze: La răscruce de vânturi, Mândrie și prejudecată, Bâlciul deșertăciunilor, multe piese de Shakespeare. Cu excepția pieselor lui Shakespeare, nu mi-a plăcut niciuna. Multă apă bătută în piuă, personaje prea simandicoase și scorțoase, ritualuri de băut ceaiul nesfârșite, prea multă pompă, prea puțină acțiune. Dar Oblomov mi-a rămas în minte. Și am zis că voi citi autori ruși de-acum încolo, ori de câte ori voi mai avea ocazia. Nu știam însă că timpul din liceu nu se va mai întoarce niciodată, mai ales la facultate, unde, spre rușinea mea, prin anul doi, cred, n-am citit decât vreo șaisprezece cărți. În 365 de zile. Și că din 2002 și până în 2017 voi mai citi doar două cărți scrise de autori ruși. (mai mult…)

slide_1

25% Aplicabilitate:
– între 25.01.2017 11:05 şi 25.02.2017 23:59
tuturor vizitatorilor  (mai mult…)

  

Daniel H. Wilson – Robogeneza (Robopocalypse II: Robogenesis, 2014) 424p., TPB, 13×20, Nemira, București, 2016, Colecția Nautilus SF, Trad. Mihai-Dan Pavelescu, Red. Monica Andronescu, 40 lei, ISBN 978-606-758-766-1

Nota Goodreads: 3.67 (3784 Note)

De la Mary Shelley și al său „Frankestein” încoace, trecând prin legile roboticii ale lui Asimov, prin Terminatorii lui Cameron și ajungând chiar până la un episod (pe care l-am urmărit cu gura căscată de uimire) din Elementary, s-a tot scris (și vizionat) despre creatorul și creația sa pornită să-l distrugă odată ce capătă conștiință. Îmi amintesc cu ce teamă crescândă am urmărit aventurile lui Arnie Schwarzenegger și Lindei Hamilton în celebrele Terminator I și II (unul din puținele cazuri în care continuarea este mai bună decât originalul). Gândul că în viitor vom fi nu înlocuiți, ci vânați de mașinării inteligente (acum îmi aduc aminte și de un robot nebun din Robocop, nu mai știu al câtelea episod) era unul extrem de neliniștitor, deși eram conștient că va mai trece ceva timp până când tehnologia va avansa suficient de mult încât să poată fi creată Inteligența Artificială (un alt film incomod îmi vine acum în minte, unul care se numește exact AI, după o povestire de Brian Aldiss). Dar, la cum se mișcă lucrurile în ziua de azi și la cum avansează tehnologia… nu cred că va mai dura mult. (mai mult…)