Archive for the ‘Hard-SF’ Category

Luna aprilie aduce multe surprize pentru super-cititorii Nemira cu noutăți în colecțiile Nautilus & YA.

CONTACT, de Carl Sagan, revine în colecţia Nautilus. Carl Sagan este unul din cei mai cunoscuţi oameni de ştiinţă, care şi-a trăit viaţa împărtăşind şi altora fascinanţia sa pentru spaţiu, viitor şi necunoscut. În singurul său roman pune sub lupă știința, religia și politica, elemente care definesc societatea, dar mai ales relația dintre ele, privind și spre rolul lor din viitor. Un clasic modern al literaturii SF, Contact etalează un talent ieșit din comun.

Image may contain: 4 people

Trilogia Omul Arămiu, de Robin Hobb, ajunge la final, iar acest capitol din aventurile lui Fitz se încheie în DESTINUL BUFONULUI. Bufonul i-a prezis că-și va sfârși zilele pe insula gheții, iar Fitz, știindu-i previziunea, plănuiește să-și schimbe viitorul. Numai că destinul nu e ușor de sfidat. (mai mult…)

Poate nu știați, dar la editura Herg Benet, în colecția Cărțile Arven, va apărea în această primăvară unul dintre cele mai frumoase romane SF ale ultimilor ani: The Long Way to a Small, Angry Planet, scris de debutanta Becky Chambers, în traducerea lui Alexandru Voicescu. Mie mi-a plăcut enorm și l-am tot recomandat editorilor și celor cu care am mai apucat să discut despre ce mi-ar plăcea să apară și la noi. Romanul, publicat inițial în regim propriu, apoi achiziționat de Orbit, a fost nominalizat la premiile Arthur C. Clarke, British Fantasy și The Kitschies (pentru debut), iar urmarea sa indirectă, A Close and Common Orbit, apărută anul trecut, a fost nominalizată deja la premiile Hugo și British Science-Fiction Association.

Descriere: „Atunci când Rosemary Harper se alătură echipajului de pe Wayfarer, așteptările nu îi sunt foarte mari. Dincolo de peticele pe care ar trebui să le capete cât mai curând, Wayfarer este o navă măruntă, aparent liniștită, rătăcită în birocrația megacorporațiilor și, cel mai important, potrivită pentru ca Rosemary să se distanțeze de problemele din trecut. Iar personalitățile atât de distincte și rasele atât de diverse ale noilor săi colegi (de la excesiv de amabila Sissix, la Kizzy și Jenks, perechea nedespărțită de tehnicieni ce cârpesc măruntaiele navei) pot fi în același timp și motiv pentru certuri haotice, și baza unor noi prietenii care ar fi părut imposibil de legat. Una peste alta – locul perfect pentru ea.

Totul până ce Ashby, nobilul căpitan, acceptă comisionarea unei lucrări extrem de profitabile: construirea unui tunel hiperspațial către o planetă îndepărtată. Oportunitatea le-ar asigura tuturor independența financiară, asta dacă ar putea supraviețui lungului și primejdiosului drum prin galaxia marcată de o pace fragilă.

Însă Rosemary nu este singura care are secrete de ascuns, iar întreg echipajul va descoperi că spațiul este vast, iar propria navă cu adevărat mică…

(mai mult…)

Alexandru Lamba – Arhitecții speranței (2017) 204p., TPB, 13×20, Tritonic, 2017, Colecția Sci-Fi, red. Michael Haulică, 24 lei, ISBN 978-606-749-225-5

Descriere: Este anul 2318 și călătoria în timp e ceva la ordinea zilei. S-a înființat o Agenție, care agenție organizează excursii în timp pentru clienți, un fel de turism cu călătorii în timp, dacă mă pot exprima în felul ăsta, și care mai are pe statul de plată și niște agenți, denumiți și spioni, ce au rolul să facă… ce să facă? Observații, cred. Sau să-i împiedice pe turiști să facă boacăne, poate să-i împiedice să schimbe cursul istoriei? Uff, greu de rezumat povestea asta. Protagoniștii sunt Gregory Mathews-Olafsson, care capătă o adevărată obsesie față de o femeie din orașul japonez Hiroshima (despre care știm cu toții ce soartă groaznică a avut în august 1945), pe care o „cunoaște” cu doar câteva clipe înainte de explozia fatidică a bombei atomice. Celălalt protagonist se numește Carl Ericsson și pare a fi prietenul lui Greg, pe care tot încearcă să-l protejeze, împiedicându-l să facă vreo tâmpenie. Lor li se mai alătură Jess, iubita lui Carl, ale cărei acțiuni duc și la transformarea poveștii lor de dragoste într-o să-i spunem mini-telenovelă. Care, firește, cum era și normal din partea unui autor atent la detalii precum Alexandru Lamba, are și ea rolul său (nepotrivit, căci, după părerea mea, putea să lipsească și nu m-aș fi supărat absolut deloc) în desfășurarea poveștii per ansamblu. Căci nu te poți juca cu paradoxurile temporale, cel puțin asta pare a fi regula de bază a Agenției. Deci: Greg, spion, Carl, arhitect, Frank Benoit și Vincent Alvers, Maeștri Arhitecți, și Jess. (mai mult…)

28588072 

Ernest Cline – Armada (Armada, 2015) 376p, TPB, 13×20, Nemira, 2017, Colecția Nautilus SF, trad. Mihai-Dan Pavelescu, red. Oana Ionașcu, 49.9 lei, ISBN 978-606-758-875-0

Nominalizări: Goodreads Choice Award Nominee for Science-Fiction 2015

Nota Goodreads: 53474 note

Cu ajutorul unei singure cărți și sosind parcă de nicăieri, Ernest Cline a devenit aproape cât ai clipi o vedetă de talie mondială. Cartea care l-a transformat într-un adevărat star și l-a propulsat în rândurile scriitorilor pe care se bat marile studiouri hollywoodiene pentru a-i ecraniza poveștile este, evident, Ready Player One, apărută anul trecut la Nemira, despre care am scris și eu în luna septembrie. A apărut în 2011 și la cârma ecranizării sale se află însuși Steven Spielberg, despre care George Lucas afirma că ar fi singurul regizor de la Hollywood care ar putea obține tot ce i-ar dori inimioara în materie de finanțare. Sincer, mie mi-a plăcut destul de mult primul volum, dar n-aș putea spune că a devenit cartea mea SF preferată. Nu sunt geek, nu joc jocuri video, iar referințelor culturale care i-au dat pe spate pe fanii cărții nu au avut un ecou la fel de răsunător și la noi. Pentru că la noi se stătea la coadă la pâine când americanii anilor optzeci jucau acele jocuri și vizionau filme cu bugete de zeci de milioane de dolari. Așa că pe noi ne-au cam sărit acele vremuri. Dar înțeleg de ce a prins atât de bine. Ernest Cline a știut cum să scrie o poveste care să rezoneze cu milioane de cititori. Iar după ce am vizionat interviul din martie luat prin skype de Ana Nicolau am înțeles și de ce: tipul e o enciclopedia ambulantă, doldora de informații din cele mai variate domenii, iar când își pune și mintea la treabă și așterne o poveste antrenantă, plină de suspans și de referințe din cărți, muzică, jocuri și filme, ba o mai îmbracă și sub forma unui joc video cu monștri, vrăjitori, kaiju, săbii, planete ce recreează cele mai spectaculoase lumi de care ai auzit vreodată, plus o mână de personaje alături de care ai dori să-ți petreci tot restul vieții ca să nu te mai plictisești niciodată, rezultatul e unul de pomină, care merită cu prisosință să intre în folclor. (mai mult…)

Prin amabilitatea editurii Paladin, un fragment în avanpremieră din romanul Nova, de Samuel R. Delany, tradus de Horia Cocoș, în curs de apariție în colecția SF Masters.

„— După aceea, din întuneric a apărut o lumină! S-a întins spre noi, a pus stăpânire pe ochii noştri în timp ce stăteam în camerele de proiectare şi nu voiam să rămânem orbi. Era ca şi cum întregul univers fusese sfâşiat, iar ziua dădea năvală. Nu doream să decuplez impulsurile senzoriale. Nu doream să mă uit în altă parte. Toate culorile pe care ţi le puteai imagina erau acolo, pătând întunericul universului. Şi, în cele din urmă, am simţit undele de şoc: pereţii vibrau! Câmpurile de inductanţă magnetică oscilau deasupra navei noastre. Ne-au zguduit atât de rău, încât aproape ne-am dezmembrat bucată cu bucată. Dar deja era prea târziu. Eram orb. Bărbatul se aşeză înapoi în scaun. — Sunt orb, băiete. Dar orbirea mea este ciudată: te pot vedea. Sunt surd, dar dacă îmi vorbeşti pot înţelege cea mai mare parte a cuvintelor pe care mi le spui. Pentru mulţi oameni orbirea înseamnă întuneric. Eu în schimb am un foc ce-mi arde ochii.” (mai mult…)

Comandă până pe 31 martie pachetul cu seria de autor Robert A. Heinlein la numai 99 de lei și poți câștiga un pachet cu trei dintre titlurile pe care ți le dorești cel mai mult și mai mult de la PALADIN.

slide_1

(mai mult…)

Editura Nemira lansează Serile Nautilus – evenimente lunare dedicate iubitorilor de science fiction & fantasy la care participă via skype scriitori publicați în colecția Nautilus.

Ana Nicolau, coordonatorul colecției Nautilus, va fi moderatorul evenimentelor.

Prima întâlnire are loc luni, 20 martie, de la ora 19.00, la librăria Humanitas de la Cișmigiu, cu scriitorul Ernest Cline, autorul romanelor Ready Player One și Armada.

Următoarea ediție a Serilor Nautilus are loc luni, 24 aprilie, cu îndrăgita autoare de romane fantasy Robin Hobb.

Intrarea la eveniment se face pe baza unei rezervări aici. (mai mult…)

Image may contain: night

Liviu Surugiu – Acesta este trupul meu (2016), 226p., TPB, 13×29, Tracus Arte, București, 2016, 28 lei, ISBN 978-606-664-763-2

Aveam impresia, până să verific, că prima povestire scrisă de Liviu Surugiu am citit-o într-un Alamanah Anticipația (seria nouă, apărută începând cu 2012 la Nemira). Dar m-am înșelat, cred că am citit-o totuși într-o antologie, însă nu mai știu exact care. Apoi a urmat volumul de povestiri „Rămășițele Viselor”, despre care am scris aici și, anul trecut, un roman intitulat „Eral”, numele pe care-l poartă și fiica scriitorului (ca o curiozitate, o anagramă a cuvântului „real”, am citit acest lucru tocmai în acel roman). Liviu Surugiu scrie mult despre vise și despre visuri. Este o temă recurentă în povestirile sale, prea des întâlnită însă, lucru care te îndeamnă la un moment dat să te întrebi dacă nu cumva denotă o lipsă de inspirație sau o anumită obsesie. Nu știu care este explicația, încă nu am apucat să-l întreb, însă nu este o temă chiar comodă, iar atunci când este disecată, discutată și dezvoltată în cheie fantastică, supranaturală, sau științifică (sau SF), lucru ajutat și de o anumită îndemânare și de finețe a execuției, ce ține mai ales de valoarea scriitorului, aproape întotdeauna poate ieși ceva plăcut ochiului cititorului. Însă faptul că am întâlnit o altă povestire cu oarecum ceeași temă, despre care am aflat că ar reprezenta sursa de inspirație a unui roman de-al autorului pe care îl am de ceva timp pe lista de lecturi, m-a făcut să-mi pun din nou aceleași întrebări: înclinare spre această temă a visului sau o obsesie în devenire? Cumva Liviu este un scriitor care a avut odată o idee bună, pe care acum o învârte, o modifică și-o aduce de-a roata, alterând-o și alternând-o pe ici, pe colo, cu rezultate nu neapărat neplăcute, e adevărat, însă… nu se mai poate și altceva? Ba da, se poate, doar că, din cele două sute douăzeci de pagini, cât are volumul de față, peste șaizeci sunt ocupate de povestea asta. (mai mult…)

No automatic alt text available.

Până anul trecut a fost coordonator Michael Haulică. Apoi din toamnă a preluat frâiele Mihai-Dan Pavelescu. I-am pregătit un set de întrebări pentru a afla planurile pe anul acesta și anul viitor.

  • 1) Încep cu o întrebare ceva mai ciudată, cred: de când ai trecut la cârma colecțiilor scoase de Paladin, parcă s-a accelerat ritmul aparițiilor. Ce s-a schimbat? Înainte ieșeau cărți doar la târguri, cinci-șase  șapte-opt (am recalculat, sunt peste patruzeci într-un interval de cinci ani, deși în 2012 a apărut o singură carte) pe an, acum deja avem patru doar în ianuarie și februrarie (dacă va apărea și Orion va răsări a lui Poul Anderson).

Orion va răsări

Îmi este imposibil să răspund la întrebarea „Ce s-a schimbat?” din simplul motiv că nu ştiu cum se desfăşurau lucrurile anterior.

  • 2) Ce se preconizează a apărea în perioada imediat următoare, adică în martie și pentru târgul Final Frontier de la începutul lunii aprilie?

(mai mult…)

Florin Purluca – Cum să fabrici un semizeu (2016) 152p., TPB, 13×20, Tritonic, 2016, Colecția Sci-Fi, Red. Michael Haulică, 22 lei, ISBN 978-606-749-196-8

Am participat în toamnă la primul meu Romcon. Nu vă speriați, n-am să încep să rememorez evenimentele de-acolo și nici n-am să povestesc cum a început proiectul Blogosfera SF & F. Vreau doar să spun că am asistat (și intervenit) la o discuție despre romanele „Vegetal” și „Mineral” alături de Georgiana Vlădulescu, în compania autorilor, Dănuț Ungureanu și Marian Truță. Bine, e un fel a spune am participat, că nu am apucat să pun decât două întrebări, fiind permanent întrerupți de un personaj grotesc și mult prea adânc ancorat în trecut. Dar ceea ce voiam de fapt să spun este că pentru acel eveniment a trebuit să citesc cele două cărți despre care s-a vorbit, evident. Nu știu de ce am așteptat atât de mult, dar, oricum, pot spune că a fost o experiență benefică. Faptul că le-am citit, la asta mă refer. Credeam că „Vegetal” va fi cu plante transformate în monștri ce atacă oamenii (despre „Mineral” poate voi aduce vorba cu o altă ocazie). A fost cu plante care atacă oamenii, însă nu erau chiar atât de monstruoase. (mai mult…)