Semnal editorial 153 + Fragment în avanpremieră: Marc Voltenauer – Cine a ucis-o pe Heidi?

O anchetă a inspectorului Andreas Auer.

Traducere din limba franceză de Claudia Dionise.

Marc Voltenauer, născut în 1973 la Versoix, este un autor elvețian de romane mystery & thriller.

„Prințul romanului polițist recidivează… Voltenauer înnegurează pistele pentru a menține suspansul pe parcursul unei povești eminamente elvețiene.”
Le Matin Dimanche,

Despre carte:
Un asasin ucide un politician în timpul unei reprezentații la Opera din Berlin. Următoarea sa destinație: Geneva. Apoi: Gryon. Este momentul în care în pașnicul sat încep să se producă evenimente dramatice, iar inspectorul Aeur trebuie să le facă față.

Personajul lui principal este inspectorul Andreas Auer, șeful poliției din micul sac de munte, pitoresc și destinație turistică (ski) Gryon.

Romanul a luat premiul POCKET 2019 pentru roman polițist în limba franceză.

FRAGMENT

 

„… pe măsură ce ne înălțăm, aerul devine mai iute și respirăm cu nesaț mirosurile puternice ale pășunilor și ale ierburilor alpine.”

Heidi, Johanna Spyri

Prolog

Gryon, vineri, 5 aprilie 2013

La volanul bătrânului său BMW, Andreas înlănțuia virajele, sfidând limitele impuse de drumul sinuos. La ieșirea dintr-o curbă, mașina șterse marginea prăpastiei. Nu-i păsa dacă ar fi fost luat de radar, dar un accident nu l-ar fi ajutat cu nimic. Se hotărî să încetinească. Radioul încă mai difuza cântecul lui Mylène Farmer, À quoi je sers. Refrenul pătrunzător îl făcea să vibreze pe dinăuntru, ca un ecou al propriei stări:

Mais mon Dieu de quoi j`ai l`air

  Je sers à rien du tout

  Et qui peut dire dans cet infer

  Ce qu`on attend de nous, j`avoue

Ne plus savoir à quoi je sers

Sans doute à rien du tout

Nimic. Andreas nu era bun de nimic, incontestabil. Tocmai fusese sunat de la spital. Ezitase să răspundă, lăsase să sune de câteva ori. Îi era teamă de ce era mai rău. Dar nu voiseră să-i spună nimic prin telefon. Doar să vină imediat. Continuă lectura

Semnal editorial 152 + Fragment în avanpremieră: Bogdan Hrib – Reziliență

Reziliență

Un roman cu Stelian Munteanu și Tony Demetriade

Angajat să elucideze moartea fiicei unei important baron local, Stelian Munteanu este prins într-o complicată pânză de păianjen cu grave implicații geopolitice. Împreună cu experimentatul Tony Demetriade și tânăra Anabella Păduraru, poliția britanică și serviciile secrete românești investighează o serie de evenimente care par să ducă spre o criză fără precedent în Estul Europei. Personaje noi și vechi, răsturnări de situație, politică, corupție, iubiri și trădări, mistere aparent imposibil de rezolvat – toate se amestecă cu doze potrivite în acest nou roman semnat de Bogdan Hrib.

FRAGMENT

Prolog

 

Vineri,

South Shields, Northumbria, Marea Britanie

Individul pare dintr-un alt film. Și nu pentru că posedă un cap mare cu părul creț, lung și cu desăvârșire alb, sau pentru că are barba bogată, deasă și la fel de albă, sau pentru că hainele curate, dar cu certitudine demodate, sunt potrivite într-un stil imposibil de definit, ci doar pentru că nu pare să aibă de-a face cu un asemenea loc și, mai ales, în acest moment. Privește absent imaginile de pe simeze și pare complet detașat, dacă nu cumva e chiar surd. L-a observat imediat cum a intrat în sala în care are loc vernisajul expoziției pentru că era singurul care nu avea în mână un catalog tipărit, apoi l-a tot urmărit cu coada ochiului, în timp ce se pregătea să-și țină prezentarea de la masa prezidiului. De când a început evenimentul, individul stă în picioare, în spate, și pare că-și ascultă vocile interioare. Continuă lectura

Fragment Bogdan Teodorescu – CĂLĂTORII PRIN IZOLARE. Mâncăruri din continente, partea a doua: Alegerea editorului

Revenim cu lămuriri suplimentare și cu un al doilea fragment în avanpremieră, cu un fel de mâncare specific, special ales de editor.

Volumul va fi disponibil exclusiv pe Libris.ro, exclusiv în variantă e-book, la un moment dat și în format print, undeva prin toamnă, când va beneficia și de o lansare „ca la carte”. 🙂

 

FRAGMENT

Localul în care intrăm este îngust şi lung, cu multe tablouri/fotografii pe pereţi şi cu, foarte ciudat, cuiere de lemn de tip pom. Din acelea lăcuite, pe care le asociez cancelariilor şcolare din copilăria mea. Nu am înţeles imediat de ce ar fi necesare… Brazilia e o ţară călduroasă, nu prea vine lumea în palton la prânz sau la cină. Da, dar vine cu pălărie. Şi cum tăbliile meselor sunt mici, unde să-şi pună omul pălăria care-l apără de soare? În cuier… Această dilemă fiind elucidată, după cum elucidat era şi felul principal de mâncare, a trebuit să ne concentrăm doar asupra băuturii (caipirinha şi bere) şi antreurilor. Până să ne concentrăm, a şi venit în faţa noastră ceva mai mare decât o farfurie, dar mai mic decât un platou, pe care erau trei chifle calde de consistenţe diferite, ceapă murată, brânză uşor afumată, o salată picantă de vinete, pate de pui şi un cârnat crud-uscat în formă de feliuţe subţiri. Şi cum mestecând dizertam noi asupra deciziilor viitoare, patronul a făcut o ofertă pe care nu aveam cum să o refuzăm (nu era neapărat în menu, dar în ziua aceea o gătiseră), anume creveţi înveliţi în şuncă şi aromatizaţi cu melasă de trestie de zahăr plus o salată de inimă de palmier cu roşii, ceapă verde şi ceapă albă tocate mărunt, acrită cu lime şi condimentată destul de intens cu piper.

Feijoada… Mâncarea naţională a ţării, fel aproape indispensabil la sărbătorile tradiţionale, gătită în familie, atunci când se reunesc multe rude. Iniţial asociată cu mâncarea sclavilor negri aduşi aici pentru culesul cafelei şi al trestiei de zahăr, s-a dovedit în ultimă instanţă a fi o mâncare a aristocraţiei de origine portugheză. Încă din 1833, într-un ziar din Recife, un oraş de coastă din nordul ţării, se anunţa că la o recepţie dată în foaierul teatrului se va servi acest fel de mâncare foarte apreciat, se preciza, de adevăraţii cunoscători. În sine, este o tocană de fasole neagră cu carne, înrudită cu multe feluri asemăntoare din lume, inclusiv cu al nostru ciolan cu fasole sau cu cassoulet-ul sudului Franţei. În practică, adică în farfuria din faţa ta, este cu totul altceva. În primul rând, feijoada din sudul Braziliei se prepară cu fasole neagră considerată mai gustoasă şi mai intensă decât aceea albă pe care o folosim noi. Carnea este obligatoriu de mai multe tipuri. Cu cât mai diversă cu atât mai bine. Cârnaţi proaspeţi de porc, cârnaţi afumaţi de porc, cârnaţi uscaţi şi afumaţi cu usturoi, coadă de porc trasă în făină şi ulei, urechi de porc afumate, picioare de porc, costiţă de porc sărată, șuncă de porc, limbă de vită afumată, carne de vită uscată, bucăţi de carne de vită proaspătă. Inutil de spus că toate aceste numeroase produse nu se aruncă la întâmplare în oală ci sunt puse într-o anumită ordine pentru a obţine gustul căutat. La masă îţi vine farfuria cu fasolea, alături de orez simplu, felii de roşii, castraveţi, frunze verzi gătite la abur şi sărate plus felii de portocală necesare atât pentru potenţarea gustului cât şi pentru digestie. Deasupra fasolei se presară farofa (o făină prăjită de manioc amestecat şi cu sare, mirodenii, usturoi şi alte arome). Alături se aşează castronul cu tocana de carne din care mesenii îşi iau sosul şi bucăţelele dorite. Aparent vorbim de un produs greoi, poate chiar inadecvat climei tropicale din Rio, ceva ce rimează mult mai bine cu iernile europene. Dar, în realitate, este un fel care merge uşor, portocalele şi farofa având un rol incredibil în acest sens, fasolea neagră şi orezul amestecate temperând intensitatea porcului afumat şi a tocăturii din cârnaţi. Este acel tip de mâncare perfectă, fiindcă toate componentele merg bine împreună, îşi anihilează stridenţele şi amplifică aromele. Caipirinha slabă şi apoi berea la halbă au completat paleta. Brazilienii au în general desertul în formă de mici bule foarte dulci. La un alt local, din apropierea Copacabanei, am primit un platou plin cu chestii trase în zahăr, cele mai interesante fiind cojile de protocală, grepfruit, dar şi bucăţele de guavă, mango sau ananas. Oricum, în această ţară mi s-a părut că desertul este inutil, fiindcă oferta de fructe este dincolo de imaginaţie. În prima dimineaţă când am coborât la micul dejun de la hotel, am stagnat în contemplaţie în faţa meselor pline cu fructe necunoscute. Iar aici, la bodega prietenoasă, patronul ne-a propus un amestec de fresh-uri de fructe atunci stoarse care într-adevăr avea toate gusturile lumii.

Fragment din „Feijoada, Rio de Janeiro, Brazilia” (26 aprilie)

Semnal editorial 151 + Fragment în avanpremieră: Bogdan Teodorescu – CĂLĂTORII PRIN IZOLARE. Mâncăruri din continente

CĂLĂTORII PRIN IZOLARE. Mâncăruri din continente
de Bogdan Teodorescu
un volum exclusiv online, în curând pe libris.ro
preț estimat 19.9 lei
Prezentare autor:

M-am născut în Bucureşti acum 56-57 de ani în Cartierul Ferentari. Am copilărit între Dudeşti şi Dristor. Pe terenurile desfundate pe care acum s-a înălţat un minunat mall am jucat fotbal, hoţii şi vardiştii, lapte-gros, am mâncat cartofi copţi în pământ şi am băut (puţin, niciodată mult) căpşunică. Am făcut liceul Gheorghe Lazăr şi Facultatea de Instalaţii. Am muncit trei ani pe şantierele patriei socialiste şi după Revoluţie, am devenit jurnalist, consultant politic şi apoi cadru didactic la SNSPA, unde mă aflu şi astăzi. Am debutat la 16 ani în România Literară şi în volum la 19 ani la Editura Albatros. De atunci am mai publicat şase romane şi mai multe cărţi de specialitate (comunicare politică). Am fost tradus în Franţa, Grecia şi Marea Britanie. Pe lângă acestea, am publicat două cărţi de călătorie care au fost bine primite de public. Aceasta este a treia carte din serie (dedicată mai ales mâncărurilor din lumea largă), dar pornită din alte motivaţii şi scrisă în alte condiţii. Cele pe care le cunoaştem cu toţii sub numele de Pandemia covid. 

FRAGMENT

Introducere

Se întâmplă ceva în China… Se infectează pe capete. Au început să moară. E un virus. Au mâncat o prostie din aia de-a lor. Au închis oraşul. Au închis statul. Îi vânează ca pe câini. Fac un spital în cinci zile. Le duc mâncarea în case cu dronele şi cu roboţii. Creşte numărul morţilor. Guvernul comunist ascunde cadavrele. Cel mai probabil le ard în crematorii. E un virus scăpat din laboratoarele de acolo. Turiştii chinezi au probleme în lume. Se suspendă nişte linii aeriene. Sunt cazuri de îmbolnăvire la cei întorşi din China. OMS declară covid urgenţă de sănătate publică de importanţă internaţională. Probabil virusul nu va ajunge în Europa decât sporadic. Sunt afectate ţările din jurul Chinei. Cetăţenii europeni se întorc în grabă din Asia. 3700 de persoane sunt puse în carantină pe un vas de croazieră în Japonia. Mulţi pasageri contactează virusul. Coreea de Sud devine a doua ţară ca număr de infectaţi după China. Apar mai mulţi bolnavi în nordul Italiei. Pacientul zero a fost într-un bar cu nişte turişti chinezi. Un orăşel este pus în carantină. Apoi încă unul. Un focar se dezvoltă în Iran, pare-se venit tot din China. În Europa se joacă în continuare meciuri de fotbal cu stadioane pline, viaţa socială merge înainte. În Italia creşte numărul infectaţilor şi al morţilor şi o parte din comunitatea românească de acolo ia în calcul întoarcerea în ţară. Primul caz în România este un bărbat care a fost la vânătoare cu un italian. E asimptomatic. În timp ce în Europa de Vest lucrurile se deteriorează, în Est situaţia e mai calmă. Guvernul, preşedintele şi SRI ascund morţii. La fel ca în China. Nu se poate ca Occidentul care este mult mai dotat medical să aibă atâtea cazuri şi România atât de puţine. Zeci de mii de români vin înapoi în ţară fie de frică, fie fiindcă angajatorii din Vest nu îi mai ţin. Încep să se închidă graniţe, să se anuleze zboruri. Se opresc competiţiile sportive. Se închid restaurantele, barurile, cinematografele, teatrele. Se anulează târgurile de carte. Masca e necesară. Masca e inutilă. Trebuie folosită doar de cei bolnavi. Singura soluţie e spălatul pe mâini. Nu trebuie folosite antiinflamatoare fiindcă pot provoca decese. China îşi încetineşte epidemia, Italia este a doua ţară ca număr de infectaţi. România începe să-i carantineze şi izoleze pe cei veniţi din zonele de risc. Organizaţii patronale italiene protestează faţă de măsurile statului român. Simptomele sunt febră, durere în gât, tuse seacă, frisoane, dificultăţi respiratorii. Modelul chinezesc de combatere a covid este cel mai eficient. Soluţia este statul la distanţă… Virusul supravieţuieşte pe suprafeţe multe ore, multe zile, chiar şi săptămâni. Mortalitatea este într-o proporţie foarte mare în rândul persoanelor în vârstă. Un vaccin va fi gata până la sfâşitul anului. Poate mai repede. Statele Unite, Marea Britanie, Australia, Olanda vorbesc de soluţia imunizării în masă. Apoi, renunţă la ea când îmbolnăvirile escaladează. Elveţia anunţă că se bazează pe forţa sistemului ei medical. După un timp adoptă măsuri de izolare. România are un nou guvern. Care e la fel cu cel vechi. Premierul este suspect de covid şi se izolează. La fel şi Parlamentul. Şi o parte din jurnaliştii care au stat de vorbă cu politicienii. Nu se izolează ministrul Sănătăţii. Virusul a fost special lansat să omoare bătrânii. Este un proiect mai vechi al Ocultei. Spirtul este un dezinfectat util. Ba nu, trebuie folosite biocide. Spirtul este un biocid, dar nu e bun fiindcă se evaporă. Italia ajunge la o sută de mii de cazuri şi la 11000 de morţi şi depăşeşte China. Între timp şi Statele Unite depăşesc China. Rusia nu are probleme, nici Turcia. Acolo unde sunt regimuri de mână forte. Este foarte utilă injectarea cu vitamina C. Vitamina C face rău, nu trebuie injectată. Mai degrabă vitamina D trebuie folosită. Epidemia a fost anunţată de Bill Gates. Sute de mii de români întorşi din Europa trec în câteva zile prin frontieră. Este prognozat un val record de îmbolnăviri. Un tratament eficace este cel cu un medicament folosit împotriva malariei. Şi unul folosit împotriva SIDA. Plus unul japonez care tratează pancreasul. Creşte numărul victimelor în Spania şi Franţa. Germania ţine situaţia bine în mână. Iar China nu mai are probleme. Şi Coreea se descurcă foarte bine. Virusul se va opri în aprilie-mai când se va încălzi. Cei care contactează boala nu se imunizezază. Vor muri măcar 20 de milioane de oameni. Dacă nu mai mult… Nu sunt măşti, nu sunt combinezoane de protecţie. Statul îi lasă pe medici să lupte cu mâinile goale. Nu se fac suficiente teste… De ce nu se urmează exemplul Franţei, Angliei şi Germaniei? Un vaccin nu poate fi gata mai repede de 24 de luni. Virusul este un complot al celor care vor să instaleze antenele 5G şi să impună vaccinarea obligatorie. Cetăţenii care nu declară că au fost în ţări cu focare îi infectează pe alţii din jurul lor. Se deschid dosare penale. Mai multe state europene decid impunerea izolării la domiciliu a persoanelor, închiderea a numeroase afaceri şi restricţii pentru deplasarea pensionarilor. Cu toate acestea numărul de bolnavi şi de morţi de creşte vertiginos. Cad bursele. Primii morţi în România. De fapt, virusul este o exagerare. Nu mor mai mulţi oameni decât la o epidemie de gripă banală. Se urmăreşte limitarea drepturilor omului şi a libertăţii de expresie. Franţa organizează alegeri locale, primul tur. Pe al doilea îl anulează din cauza pandemiei. Nu sunt măşti, nu sunt dezinfectanţi, nu e hârtie igienică, nu e drojdie. Încep discuţiile despre ajutorarea ţărilor afectate de epidemie. Uniunea Europeană dă 300 de miliarde Franţei şi numai un miliard României. Fărâmituri… Uniunea Europeană acuză fakenews. În Suceava, greşeli de management la toate nivelurile. Focar epidemic. Creşte numărul medicilor infectaţi cu covid. Un lider judeţean pretinde a fi doctor pentru a fi testat preferenţial. La fel şi soţia directorului spitalului. Poţi ieşi la plimbare cu animalul de companie. Se iese cu un peştişor în pungă. Buluceală în magazine. Numai la noi se întâmplă aşa ceva. Imagini cu buluceală în magazine şi afară. Nu se întâmplă numai la noi. Lumea e în panică. Criza a avut loc în Wuhan şi în Lombardia deoarece sunt cele mai poluate puncte de pe planetă. Oculta mondială vrea să rămână numai 500 de milioane de oameni. Fiindcă nu mai e mâncare pentru restul. China s-a mişcat genial pe piaţă şi a cumpărat acţiunile la companiile strategice occidentale pe nimic. Au crescut vânzările la cărţi. În top „Ciuma” lui Camus şi „Dragostea în vremea holerei” de Garcia Marquez. Se fuge din carantină, se fuge din izolare, se completează anapoda declaraţia pe proprie răspundere. Se măresc amenzile. O asistentă medicală din Italia spune că nu e niciun mort acolo de la covid.Totul e o făcătură… Anul şcolar se repetă. Nu se repetă. Se îngheaţă. Mai degrabă, nu. Se face on-line. Prinţul Albert de Monaco se infectează. Şi Prinţul Charles. Şi negociatorul Brexit. Globalizarea se clatină. După pandemie lumea va redeveni a naţiunilor. Pensionarii sunt discriminaţi, se urmăreşte scoaterea lor din societate. Doi italieni se filmează în Rusia cumpărând din aeroport un medicament minune împotriva covid. De aceea ruşii nu au nicio problemă. Big Pharma se opune folosirii acestui medicament fiindcă vrea să mai moară nişte europeni. De ce îşi citeşte preşedintele României discursul de pe prompter? De ce nu se fac mai multe teste? Ce caută armata pe străzi? La Timişoara este cea mai mare rată de vindecare. Cum poţi afla dacă ai covid? Îţi ţii respiraţia până la 20. Dacă nu tuşeşti eşti bine. Dacă tuşeşti, nu… Zeci de laboratoare din lume lucrează la vaccinuri. S-a trecut deja la testarea pe oameni. Problema sunt companiile străine din România. Nu mai e nimic românesc în ţară. Cum să luptăm cu covidul în condiţiile în care banii românilor se scurg în afara ţării? A murit doctoriţa de la Gerota. De fapt, n-a murit. Suedezii sunt singurii care nu au închis nimic şi le merge perfect. Italienii cântă în balcoane pe perioada izolării. Sunt cumpărate măşti cu opt dolari bucata. Israelienii nu se îmbolnăvesc fiindcă folosesc o reţetă perfectă – bicarbonat şi lămâie amestecat în ceai şi băut fierbinte în fiecare seară. Se vor face 2 milioane de teste în Bucureşti. Nu se mai fac fiindcă ministrul demisionează. Planul european pentru relansare economică a eşuat după ce ţările din Nord nu s-au înţeles cu cele din Sud. Ministrul de finanţe al Olandei a solicitat anchetarea tuturor guvernelor europene care nu stau bine cu finanţele. Apoi a regretat că a părut lipsit de empatie. Un autor care a identificat o specie extraterestră, reptilienii care controlează Pământul prin intermediul Frăţiei Babiloniene, dezvăluie că actuala epidemie este un complot generalizat. Problema din România sunt ţiganii. Care nu plătesc asigurări sociale şi care acum vor să fie trataţi. Din ce bani? De ce nu sunt închise bisericile? Sunt cel mai important focar de infecţie. Preoţii folosesc aceeaşi linguriţă pentru toţi credincioşii. Şeful unui Consiliu Judeţean nu este de acord ca la el în judeţ să fie trataţi oameni din alte judeţe şi cheamă cetăţenii la mitinguri de protest. Un medic din Germania spune că izolarea este absolut inutilă, fiindcă de fapt mortalitatea este foarte mică. Şi moare cine ar fi trebuit oricum să moară. Cu nişte excepţii, bineînţeles. De ce se cântă imnul naţional în week-end? Italienii îi acuză pe austrieci că de la ei a pornit boala. La fel fac şi islandezii. S-au întors în România interlopii care-şi făceau veacul prin Vest. Va începe nenorocirea în ţară. Creşte valul de violenţe. Este absolut necesară masca şi sunt absolut necesare mănuşile. Pandemia este o lovitură dată de neomarxişti care se pregătesc să impună homosexualitatea şi ateismul. Amenzile împotriva celor care nu respectă ordonanţele militare sunt ilegale. Oricum Europa se destramă. Virusul se extinde şi în ţările calde. Pandemia nu înseamnă nimic, criza economică va fi devastatoare. Marii miliardari ai lumii s-au îmbogăţit în timpul pandemiei. Morţii anunţaţi a fi de covid nu sunt de covid. Se măsluiesc date pentru a ţine lumea în case. Cazi pe trepte, îţi rupi gâtul şi eşti trecut mort de covid. Nimeni nu moare de covid. De fapt, principala sursă a morţii sunt radiaţiile electromagnetice provocate de 5G. Va fi dezastru în România, mai rău ca în Italia fiindcă România e în urma Italiei cu nişte săptămâni şi nici nu funcţionează nimic. România stă bine comparativ cu alte ţări, de ce trebuie să fie stare de urgenţă? Vin milioane de măşti din Coreea, China, Turcia, Germania. În Italia şi Spania persoanele peste 70 de ani sunt lăsate să moară. Sunt trimise acasă şi gata. După această criză lumea se va schimba. Oamenii se vor schimba. Vor înţelege ce este important, se vor căuta pe ei înşişi, se vor apropia de natură, de familie. România ar fi trebuit să închidă graniţele şi să nu mai primescă pe nimeni din afară. Vaccinul este inutil fiindcă virusul suferă mutaţii. De ce nu sunt teste, de ce nu sunt măşti, de ce nu sunt paturi ATI? E de vină guvernul! E de vină celălalt guvern! Ce face Europa? Premierul sârb îşi întoarce privirile spre China după ce Europa i-a blocat nişte achiziţii de produse medicale. Premierul român iese din izolare. La fel şi guvernul. Nimeni nu a fost bolnav. Boris Johnson diagnosticat cu covid. Oamenii se informează de la televizor şi de pe net. Plus vorbesc la telefon. Mult mai mult ca înainte. Se decide amânarea plăţii ratelor la bănci. Dar băncile nu sunt neapărat de acord. Americanii testează un nou medicament. Iar englezii un nou vaccin. Dacă se poate merge la supermarket, de ce să nu se meargă şi la biserică? Medicii care demisionează să nu mai aibă voie să practice vreodată. Presa se prăbuşeşte şi nimeni nu o apără. Acum Pământul a început să respire, fără maşini, fără avioane, fără industrie. Ungaria este condamnată la nivel european pentru înclinarea spre autoritarism. La fel şi Polonia. Marea Britanie cere despăgubiri de câteva mii de miliarde Chinei pentru că a ascuns datele referitoare la covid. Bursele şi-au mai revenit. Statele investesc sume uriaşe pentru combaterea consecinţelor izolării. Municipiul Suceava este plasat în carantină. Aproape un sfert din cazurile din România sunt de acolo. Alte spitale din ţară se constituie în focare de infecţie. Preşedintele retrage medalia acordată spitalului din Suceava. Cetăţenii trebuie lăsaţi să decidă singuri în legătură cu sănătatea lor. Cine nu respectă izolarea să fie băgat direct la puşcărie. Spania şi Italia critică vehement ţările din Nord pentru lipsă de solidaritate. Partidele populiste din Europa vor fi câştigătoarele acestei lipse de reacţie a UE. Spălatul pe mâini, păstrarea distanţei faţă de alţi oameni şi izolarea la domiciliu sunt principalele căi de luptă cu boala.

1 aprilie 2020. Mai multe guverne interzic păcălelile legate de covid. Stau în casă şi capul îmi vuieşte de tot ce am auzit şi citit. În România sunt 2460 de cazuri şi 92 de morţi. În lume, aproape un milion de cazuri şi peste 45000 de morţi. Un telefon ne anunţă că ne soseşte un colet printr-o firmă de curierat. Pun mănuşile, îl deschid, arunc mănuşile. O surpriză.

Prima mea întâlnire cu viruşii a fost în clasa a doua. Rujeolă sau, mai puţin ştiinţific, pojar. Nu-mi amintesc mare lucru de atunci, exceptând „izolarea” de vreo două săptămâni şi un joc pe care mi l-a cumpărat tata exact pentru depăşirea mai confortabilă a statului în casă – „Animale din continente”. Nu reţin să-l fi jucat vreodată (este un soi de remi mai pentru copii), dar cu siguranţă am citit şi recitit cărţile de joc, fiecare în parte fiind prezentarea unui animal. Atunci am aflat că există pe lume babirusa, pecari, hatteria, nandul, anoa sau baribalul şi cam de atunci mi s-a aprins dorinţa de a le vedea pe viu. După încă doi ani, în clasa a patra, am făcut o altă boală, de data aceasta mai profundă, care m-a ţinut în spital mai multe luni şi în casă încă două trimestre şcolare. Am învăţat acasă şi am dat nişte examene de echivalare în urma cărora am primit notele astfel încât să nu fiu nevoit să repet anul. Cam de atunci mi se trage adicţia pentru citit, una din cărţile importante pentru evoluţia ulterioară fiind o istorie romanţată a descoperirilor geografice. De la Dias la Cook, de la Columb la Shackleton şi de la Balboa la Livingstone… Zări îndepărtate, ţinuturi formidabile, oameni ciudaţi, animale periculoase… Locuri albe pe hărţi completate pas cu pas de nişte exploratori obsedaţi de necunoscut. Ce putea fi mai frumos pentru un copil/adolescent/tânăr închis în Epoca de Aur decât visul unei lumi deschise?

„Animale din continente” există încă în epoca internetului şi a enciclopediilor on-line. Arată la fel de frumos ca atunci şi mie cel puţin îmi declanşează aceleaşi senzaţii de libertate şi de nevoie de căutare. Şi de aici începe povestea acestei cărţi…

Dacă tot stau în casă, dacă tot mă pierd în vocile din spaţiul public care în diverse tonalităţi îmi anunţă Apocalipsa sau, măcar, probabilitatea ei, de ce să nu fac ce face orice copil închis în casă. Să-mi amintesc lucruri frumoase şi să visez la timpuri mai bune. Aşa că în fiecare dintre cele 30 de zile care despart Ziua Păcălelii de Ziua Muncii voi scrie un text despre o mâncare anume de undeva de departe. „Mâncăruri din continente” s-ar putea numi exerciţiul. Plus alte nimicuri legate de ziua respectivă. Care este lungă. Uneori prea lungă… Deci să scurtăm un pic lungul drum al zilei către noapte cu poveşti. Mai ales că, aşa cum ne învaţă Marx, totul trece prin stomac. Nu a spus chiar asta în celebra sa fraza despre marfă şi nevoile omului, dar oricum sună bine în context.

Semnal editorial 150 + Fragment în avanpremieră: Anne de Courcy – Riviera lui Chanel

Departe de a se îngrijora cu privire la iminentul război mondial, societatea de pe Riviera franceză din 1938 este străbătută de o întrebare arzătoare: să-i facă sau să nu-i facă reverențe ducesei de Windsor?

Cu o distribuție impresionantă de personaje istorice care mai de care mai colorate, politicieni, scriitori și artiști – Winston Churchill, Salvador Dalí, ducele și ducesa de Windsor, Aldous Huxley și Edith Wharton –, având-o în centrul acțiunii pe enigmatica Coco Chanel –, Riviera lui Chanel reînvie cu vervă și o mulțime de date istorice o perioadă în care extreme precum luxul și teroarea nu au fost niciodată mai prezente.

De la extravaganța petrecerilor și vizitelor la cazinou dinaintea războiului până la transmițătorul secret ascuns de Robert Streitz în subsolul vilei La Pausa – locuința lui Chanel pe care chiar el o crease – în timp ce Coco și iubitul ei neamț erau prezenți în concediu, Riviera lui Chanel explorează lumea fascinantă a elitei de pe Coasta de Azur din anii 1930 și 1940, susținută de o documentare originală care pune sub lumina reflectoarelor viețile celor bogați și ale celor săraci, soarta celor protejați și a celor persecutați. Continuă lectura

Fragment Liu Cixin – Capătul morții

Sfârșitul trilogiei Amintiri din trecutul Terrei.

Spaima anihilării reciproce a dus la decenii de pace între umanitate și trisolarieni, dar o nouă forță pune în pericol fragilul echilibru al noii lumi.

Știința umană avansează considerabil datorită infuziei de cunoștințe ale trisolarienilor, iar aceștia împrumută tot mai multe din cultura pământeană. Cele două civilizații coexistă pașnic, dar umanitatea a început să se complacă în siguranța oferită de conviețuire.

Cheng Xin, un inginer aerospațial din secolul XX, se trezește din hibernare în această nouă epocă. Ea își amintește de un program de mult uitat, conceput la începutul crizei trisolariene, care acum poate desatabiliza ambele civilizații.

Va merge umanitatea spre stele, sau va muri în leagănul ei?

„O carte-eveniment! Un amestec unic de speculație filosofică și științifică, de politică și istorie, de teoria conspirației și cosmologie.“
George R.R. Martin

Războiul lumilor pentru secolul XXI. Ce surprize îți rezervă fiecare pagină!“
The Wall Street Journal

„O meditație asupra tehnologiei, progresului, moralității, extincției și cunoașterii, care însoțește un thriller al universului în echilibru.“
NPR

Data apariției 29 mai 2020
Titlu original Death’s End
Colecția Science Fiction
ISBN 978-606-43-0630-2
Cod bară 9786064306302
Autor Liu Cixin
Traducător Nina Iordache
Format Paperback
Dimensiuni 130 x 200 mm
Nr. pagini 768
Număr volume 1
Editura Nemira

FRAGMENT

Mai 1453, E.C.

MOARTEA MAGICIANULUI

Oprindu-se să-și adune gândurile, Constantin al XI-lea dădu la o parte teancul cu hărți de apărare a orașului, își strânse cordonul veșmântului purpuriu și așteptă.  Continuă lectura

Semnal editorial 146 + Fragment: În curând: OCHII ÎNTUNERICULUI, autor Dean Koontz

Editura RAO lansează OCHII ÎNTUNERICULUI, de DEAN KOONTZ

O conspirație virală… un coșmar frisonant

Un thriller scris în 1981, care pare să fi fost inspirat din realitatea anului 2020. Să fie oare încă o dovadă a faptului că viața reală poate fi mai șocantă decât ficțiunea, sau ceva mai mult decât atât? Citiți și decideți!

Tina Evans, o mamă îndurerată de pierderea fiului ei într-un nefericit accident rutier, primește ceea ce par a fi mesaje de pe lumea cealaltă. Însă când o misterioasă agenție federală face tot posibilul pentru a o împiedica să afle adevărul în privința lor, Tina pornește într-o adevărată cruciadă pentru a înțelege ce s-a întâmplat de fapt cu băiețelul ei. Iar adevărul, pe care îl descoperă împreună cu Elliot, un fost agent de informații devenit avocat, într-un laborator secret din munții High Sierra, e mai teribil decât și-ar fi putut imagina ea vreodată. Fiindcă atunci când omul devine armă biologică, cine mai poate fi în siguranță?
Continuă lectura