Lecturi 289: Nita Prose – Camerista

Nita Prose – Camerista (The Maid, 2022) 384p., TPB, 13×20, Litera, 2022, Colecția Buzz Books, Trad. Ana-Maria Scarlat, Red. Mona Apa-Slujenco, Mihaela Serea, 47,92 (59,99) lei, ISBN 978-606-33-8338-0

Nota Goodreads: 3,94 (64 923 note)

Descrierea editurii: „Tânăra cameristă Molly Gray rămâne singură pe lume, după moartea bunicii sale. La serviciu, s-a obișnuit să treacă neobservată atunci când șterge praful, mizeria și secretele lăsate în urmă de oaspeții prestigiosului hotel unde lucrează. La urma urmei, e doar o cameristă – de ce i-ar acorda cineva atenție? Dar Molly intră brusc în lumina reflectoarelor după ce îl descoperă pe unul dintre clienții hotelului mort în patul său. O problemă pe care nu o poți șterge, pur și simplu, cu buretele. Din acest moment, în timp ce se trezește prinsă, fără voia ei, în cursa pentru aflarea adevărului și pe măsură ce dezleagă misterele de la Regency Grand Hotel, își descoperă o forță lăuntrică pe care nu știa că o are. Ce-i drept, e doar o cameristă – dar oare nu tocmai asta o face să vadă lucruri pe care toți ceilalți le trec cu vederea? Captivant, fermecător și având în centru un personaj cu totul original, romanul Camerista ne învață că oricine merită să fie privit și remarcat și că adevărul nu este mereu în alb și negru, ci uneori se ascunde undeva la mijloc, în zonele gri, prăfuite și tenebroase.”

Molly Gray, zisă și Molly Camerista, este cameristă la prestigiosul Regency Grand Hotel, unde a dus pe noi culmi sentimentul de conștiinciozitate când vine vorba să-și îndeplinească îndatoririle jobului ei: nu lasă în urmă nici cea mai mică urmă de murdărie, nici cea mai mică pată, nicio amprentă, nicio cută pe așternuturi, niciun fir de praf în camerele pe care trebuie să le curețe după ce-au plecat oaspeții din ele sau în fiecare zi, când vine ora curățeniei. A fost crescută de scumpa ei bunică, Buni, după ce mama ei a apucat-o pe căi greșite și și-a abandonat fetița în favoarea drogurilor și-a unui coate-goale care nu a vrut să știe nimic de fiica ei, iar bătrâna, o înțeleaptă de care cred că mi-a plăcut cel mai mult din toată această poveste, în pofida faptului că e deja decedată la momentul în care își începe Molly istorisirea, și-a dus cu brio la bun sfârșit misiunea, crescând-o pe Molly conform unor valori impecabile: să nu fure, să nu înșele, să fie cumsecade cu oamenii, să fie respectuoasă, să nu îi bage în seamă pe cei care se purtau urât cu nepoata ei la școală sau pe stradă și așa mai departe.

Pentru că Molly, deși autoarea nu o numește în mod specific, suferă de neurodiversitate (conceptul că există multe variații diferite ale funcționalității umane și că fiecare variantă trebuie să fie mai bine înțeleasă și respectată), de fapt nu o afecțiune așa cum sunt definite afecțiunile din punct de vedere medical, însă e clar că este diferită. Nu că sentimentul de conștiinciozitate dusă la extrem ar transforma pe cineva într-o ciudățenie și i-ar face imposibile acomodarea într-un colectiv sau adaptarea la o societate mereu în schimbare, însă lumea a observat încă de când Molly era mică faptul că aceasta este ușor diferită și nu numai că a batjocorit-o în fel și chip, ci a și ajuns, când Molly a devenit adult, să profite de ea la orice pas.

De exemplu, colega și supraveghetoarea ei de la hotel, Cheryl, o leneșă, o profitoare și o hoață, o parte din clienți, singurul iubit pe care l-a avut până acum și care a fugit cu toate economiile lui Molly și ale lui Buni, barmanul care îi face ochi dulci lui Molly și de care aceasta se îndrăgostește, vecinul și proprietarul clădirii în care Molly stă acum singură cu chirie și care o amenință că o evacua dacă nu-i plătește mai repede piperata chirie și așa mai departe. Există însă și oameni buni în viața lui Molly, care o respectă, o protejează și, mai ales, o acceptă așa cum e ea: ușor ciudățică, însă o persoană de toată nădejdea, serioasă, bună la suflet, amabilă și săritoare.

Dar cum la un hotel atât de mare nu vin doar oameni cumsecade, ci și oameni care pozează în persoane vrednice de respect, dar care cine știe cum și-au câștigat averile, Molly dă într-o bună zi, nici mai mult, nici mai puțin decât peste un cadavru. Domnul Black și a doua lui soție, Giselle, o femeie fatală care a prins drag de Molly și care îi strecura pe ascuns bacșișuri mai mult decât babane, vin de ani de zile la hotelul unde lucrează Molly, iar aceasta s-a obișnuit deja cu obiceiurile lor. Ce nu știe ea însă, dar află foarte repede, este că domnul Black e o brută și un paranoic, iar faptul că îl descoperă mort în pat nu reprezintă de fapt o mare surpriză în final.

Surpriza cea mare vine însă atunci când Molly este arestată (sar aici niște pași, doar nu voi povesti toată cartea) nu pentru complicitate la acoperirea urmelor comiterii unei crime, ci pentru însăși crima în sine. Pentru că domnul Black nu a murit de moarte naturală în patul său, ci a fost ajutat. Iar când în sacul aspiratorului cu care Molly face curățenie în camere este descoperit și un pistol, iar pe căruciorul ei sunt găsite urme de droguri, e limpede că poliția a pus mâna pe un suspect care avea posibilitatea să îl omoare pe client. Nu și motiv, nici determinare, nici îndemânare, nici capacitate, dar ce mai contează când suspectul, săltat în zorii zilei doar în pijama din pragul locuinței sale, este ciudat, mestecă fiecare îmbucătură de brioșă de exact zece ori, tace ca mutul sau vorbește când nu trebuie, este exact țapul ispășitor ușor de acuzat și lesne de condamnat pentru ca poliția să culeagă laurii că l-a descoperit pe criminal în timp record. Noroc însă cu oamenii săritori care au prins drag de Molly, cum spuneam ceva mai sus.

E posibil, deși încă nu am mai citit și alte volume de acest fel, ca Nita Prose să fi inventat un noi soi de thriller. De fapt, nu thriller, e prea mult spus, romanul ei nu are nici intrigă, nici ritm de thriller, însă de când cu moda thrillerelor domestice cu cadru restrâns de desfășurare, unde accentul cade mai ales pe întorsătura finală, toate astfel de povești au devenit thriller. Camerista este mai degrabă un mystery atent pus în scenă, în care autoarea se concentrează mai ales pe analiza socială, pe cumulul de factori care au transformat-o încet, dar sigur pe Molly în persoana care este la momentul actual: educația primită, societatea în care a crescut, lipsurile, gândirea, cei din jur, acceptarea în final a faptului că este doar o cameristă și că, dacă asta este ceea ce-i place să facă, atunci asta să facă în continuare. Pentru Molly pare că toate idealurile s-au prăbușit când a înțeles că nu va mai putea răzbi mai sus de unde a ajuns acum, iar tânăra se mulțumește cu ce are, chiar dacă în secret aspiră să mai urce o treaptă sau două (dovada o reprezintă fondurile pe care le-a acumulat alături de Buni, mai ales la îndemnul acesteia).

Ritmul ceva mai lent poveștii, dar și cadrul și desfășurarea sunt tipice unui mystery ce aduce un pic cu romanele cu tentă socială ale Patriciei Highsmith, plus excentricul personaj Molly, care nu are cum să nu te înduioșeze și să-ți fure inima tocmai prin ciudățenia sa și prin felul în care este privit de cei din jur, susținute de o intrigă meticulos și răbdător construită de autoarea debutantă Nita Prose, reprezintă punctele forte ale acestui roman proaspăt și excelent scris, iar dacă ești un cititor răbdător din fire, vei fi răsplătit din plin la final.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.