Lecturi 287: Lucy Foley – Petrecerea de vânătoare

Lucy Foley – Petrecerea de vânătoare (The Hunting Party, 2018) 400p., TPB, Trei, 2022, Colecția Fiction Connection/Crime, Trad. Daniela Purgaru, Red. Andreea Tudose, 41,65 (49) lei, ISBN 978-606-40-1001-8

Nota Goodreads: 3,66 (156 518 note)

Descrierea editurii: „În vacanța de iarnă, câțiva prieteni din Oxford se întâlnesc să întâmpine împreună Noul An, așa cum fac de zece ani, din studenție. Anul acesta au ales o cabană idilică și izolată în munții Scoției — locul perfect unde să se retragă și să se deconecteze. Vacanța începe nevinovat: admiră cu toții peisajul uluitor, deși rău-prevestitor, beau șampanie lângă șemineu și își amintesc de trecut. Însă după un deceniu povara resentimentelor înăbușite a devenit prea grea pentru nostalgia fragilă a grupului. Iar legătura dintre ei se rupe, chiar când un viscol teribil izolează cabana de restul lumii. După două zile, chiar de Anul Nou, unul dintre ei este mort… iar criminalul este tot unul dintre ei. Nu rămâne pe dinafară, vino și tu la petrecere.”

Și a venit și cel de-al patrulea blog tour pe 2022, la care discutăm, pentru a doua oară la rând, despre o carte apărută în colecția Fiction Connection de la Editura Trei: Partida de vânătoare de Lucy Foley, al doilea roman al autoarei engleze apărut la noi, însă primul cu care a dat de fapt lovitura și care a reprezentat, totodată, un soi de schiță pentru cel care îi va aduce celebritatea, Lista de invitați.

O mică precizare: deși recenzia de față face parte dintr-un blog tour prilejuit de apariția în limba română a volumului Partida de vânătoare și înaintea mea au mai scris deja colegii mei de proiect, am evitat, cum procedez de fiecare dată, să le citesc recenziile, deși eram tare curios să le aflu părerile despre acest volum care venea după două (aproape) capodopere ale genului crime citite în ultima vreme – Ultima viață și Începem cu sfârșitul); motivul este destul de simplu și cred că-l înțelegeți: nu doresc să fiu influențat. Acest lucru apare în mod inevitabil oricât te-ai strădui să îl eviți, așa că mai întâi voi scrie articolul meu și după aceea le voi citi și pe ale colegilor. Însă o idee generală tot a rămas: faptul că la noi a apărut mai întâi cartea mai de succes a autoarei, Lista de invitați, a reușit, dacă pot să mă exprim așa, să pună în umbră volumul de față datorită ideii principale – cele două cărți pornesc de la aceeași premisă, au același număr de personaje și urmează același șablon. De aceea am și spus ceva mai sus că volumul despre care voi scrie astăzi a fost un soi de schiță, o încercare, pentru un produs mult mai bine realizat, în speță, Lista de invitați.

Miranda și Julien, Emma și Mark, Samira și Giles (plus bebelușul lor de șase luni, Priya), Nick și Bo, plus Katie. Și Heather plus Doug. Acestea sunt personajele principale ale unei povești căreia îi ia aproape două sute de pagini, deci jumătate din carte, pentru a așeza piesele pe tablă și a ne prezenta protagoniștii. De ajutor nu este nici faptul că autoarea alege să istorisească poveștile fiecărui personaj feminin (plus cel al lui Doug, paznicul de vânătoare) din perspectiva fiecăruia, astfel încât, în loc să ajute, stilul acesta mai mult încurcă până ajungi să te prinzi care cine e și de ce se comportă atât de aiurea cu cei din jur.

Pentru că personajele lui Lucy Foley sunt toate (e puțin spus) sucite, toate au taine și secrete care ori îți fac părul măciucă în cap, ori te determină să le privești cu un oarecare dezgust în final, ori măcar cu indiferență (mai puțin bebelușul Samirei, firește). Sau au povești triste, extrem de triste, cum e de exemplu cazul lui Heather sau al lui Doug, dar mai întâi să ajung acolo.

Pe scurt, cum o zice și prezentarea, personajele de mai sus pleacă din aglomerata Londră într-un loc sălbatic din Scoția, departe de agitație și de zgomot și de serviciu, pentru a petrece câteva zile de Revelion și a depăna amintiri și a se simți bine. Numai că momentele plăcute la care se gândeau cu toții sunt stricate din prima clipă de faptul că toți simt ranchiune mai vechi sau mai noi la adresa măcar a unuia dintre prietenii cu care se știau de ani de zile, toți au câte ceva pe conștiință, toți se simt nedreptățiți de măcar unul dintre cei alături de care a venit ca să se simtă, chipurile, bine, încât ajungi să te întrebi: de ce naiba s-au mai strâns laolaltă, de ce-au rămas atât timp prieteni și de ce nu și-a văzut fiecare de viața lui în altă parte, alături de niște prieteni adevărați?

Miranda este cea mai nesuferită dintre toți, e limpede de la început. E îngâmfată, întreținută de soț, bună de nimic, o scorpie afurisită ce n-a construit nimic la viața ei prin forțe proprii, dar care se crede buricul pământului. E însă frumoasă și atrăgătoare, și toți par că vor să-i intre în grații, căci se simt într-un fel validați dacă sunt prieteni cu ea. Soțul Mirandei, Julien, este după chipul și asemănarea ei, ba mai are și un secret care iese treptat-treptat la iveală și le amenință nu doar fericirea de cuplu, ci însăși libertatea.

Emma este tipa bună la toate, dar ștearsă și nițel obsedată să fie plăcută de toți. Soțul ei, Mark, este cam violent din fire și-i sare țandăra din orice. Samira s-a transformat din tipa extrem de inteligentă și de atrăgătoare într-o mămică și o gospodină pe care o preocupă doar bunăstarea și siguranța propriei familii, cum e și normal după o anumită vârstă. Katie este organizată și meticuloasă, ea ocupându-se de toată detaliile acestei vacanțe. Până și Heather, administratorul domeniului unde au venit englezii să-și petreacă vacanța de Revelion, duce o poveste dureroasă în spate: soțul, pompier, i-a murit în misiune, iar ea, copleșită de durere, a venit în pustiu pentru a-și rumega durerea în voie, departe de toți și de toate. Dar să nu-l uităm și pe Doug, veteran din Afganistan și suferind de tulburare de stres posttraumatic în urma unui accident cumplit în misiune, deci deloc potrivit pentru a fi instructor de vânătoare și responsabil de dulapul cu puști din care invitații pot alege pentru a doborî, sub supravegherea lui Doug, căprioare.

Englezii au fost, majoritatea, colegi de școală, deci se cunosc de ani buni. Prin urmare, urile la adresa unul altuia au avut timp să dospească, să crească în voie și să se dezvolte. Au avut timp să-și pună reciproc coarne, să se bârfească, să se umilească, să se jecmănească și să ajungă să se urască. Iar când cadavrul unuia dintre invitați apare în apa înghețată, pe jumătate despuiată, cu urme de strangulare și vânăt tot din pricina gerului de peste noapte, după o noapte de beție cruntă în care s-au rostit adevăruri crunte, dar totuși adevăruri, ei bine, cine-i vinovatul și cum va fi el prins, în condițiile în care sunt complet izolați de civilizație din cauza ninsorii, iar poliția e ocupată să-l prindă pe Ucigașul din Highland?

Pentru a complica și mai mult lucrurile, autoarea alege nu doar să aștearnă povestea din perspective diferite, ci și să facă salturi temporale din zilele de dinainte de Revelion, când încă nu începuseră să-și sară la gât unul altuia, în prezent, când cadavrul a fost descoperit deja și Heather încearcă, din fața ecranului, să descopere criminalul. Ba, pentru a oferi un plus de adâncime, avem de-a face și cu incursiuni în trecutul personajelor, pentru a ne ajuta să înțelegem de ce acționează ca niște nemernici sadea, de ce ajung obsedați și obsedate și, în final, criminali.

Faptul că nu am apucat să citesc volumul următor al autoarei, Lista de invitați, zic eu că a fost de ajutor în cazul de față. Neavând termen de comparație, mi s-a părut o poveste decentă, destul de încâlcită și de greoaie la început, dar care reușește totuși să te țină în suspans pentru a-l ghici pe criminal. Un fel de mister al camerei închise în care știi sigur că făptașul e cineva din sânul grupului, că toți aveau motive să omoare victima, că toți aveau mai mult sau mai puțin alibiuri, dar până aproape de final nici măcar nu știi cine e victima. Dublată de o panoplie de personaje mai mult decât dezagreabile, povestea lui Lucy Foley nu rescrie genul crime, dar nici nu te face să simți la final că ai pierdut vremea aiurea în lumea imaginată de ea.

NB: recenzia face parte din blog tourul dedicat apariției în limba română a volumului Petrecerea de vânătoare. Dacă sunteți curioși să aflați alte păreri, puteți vizita următoarele bloguri, pentru a vă edifica:

Literatura pe tocuri: https://literaturapetocuri.ro/petrecerea-de-vanatoare-de-lucy-foley-editura-trei-recenzie.html

Cărțile mele și alți demoni: http://www.cartilemele.ro/2022/03/recenziile-lui-gica-64-petrecerea-de.html

Pălărisme: https://palarisme.ro/petrecerea-de-vanatoare-recenzie/

Anca și cărțile: https://ancasicartile.ro/petrecerea-de-vanatoare-lucy-foley-recenzie/

Citește-mi-l: https://citestemil.ro/petrecerea-de-vanatoare-lucy-foley/

Ciobanul de Azi: https://ciobanuldeazi.home.blog/2022/03/15/recenzie-petrecerea-de-vanatoare-de-lucy-foley/

Carti Recenzii Analogii Antologii: https://analogiiantologii.com/2022/03/16/petrecerea-de-vanatoare-editura-trei-recenzie/

Un gând despre &8222;Lecturi 287: Lucy Foley – Petrecerea de vânătoare&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.