Lecturi 286: Francesc Miralles, Ángeles Doñate – Un ceai la capătul lumii

Francesc Miralles & Ángeles Doñate – Un ceai la capătul lumii (Un té para curar el alma: Una historia conmovedora sobre la aventura de vivir, 2021) 256p., TPB, 13×20, Humanitas Fiction, 2022, Trad. Tudora Șandru Mehedinți, Red. Anca Dumitru, 32 lei, ISBN 978-606-779-935-4

Descrierea editurii: „Un roman tulburător, inspirat de povestea reală, relatată în 2009 de revista Time, a japonezului Yukio Shige, care a salvat de la sinucidere aproape 700 de persoane.”

Un ceai la capătul lumii, ca și alte romane ale catalanului  Francesc Miralles – unele scrise în colaborare, cum este și cazul de față, coautoare fiind Ángeles Doñate –, invită la reflecție și introspecție, oferind cititorului o viziune asupra vieții, asupra valorii vieții, de o mare frumusețe și profunzime, prin exemplara ei generozitate. Venerabilul Kosei-San, «gardianul abisului», este un emoționant model de bunătate, înțelegere și solidaritate umană: își dedică ultimii ani de viață unui ideal nobil, acela de a salva sufletele rătăcite care, ajunse în pragul abisului, cred că singura soluție este sinuciderea. Autorii reușesc să creeze un echilibru perfect al firelor narațiunii – istoria tristei vieți a lui Kosei-San, ale cărei împrejurări vitrege i-au impus să-și sacrifice iubirea, relatările captivantelor experiențe de salvare a multor ființe disperate, povestea de dragoste dintre Toni, protagonistul narator, și fermecătoarea și misterioasa Esmeralda, reflecții filozofice existențiale –, într-un stil cuceritor prin claritate, culoare și forță sugestivă. Pe scurt, o carte-lecție de viață, care emană speranță și lumină.“ — TUDORA ȘANDRU MEHEDINȚI

Paulo Coelho și Matt Haig își dau mâna în această poetică și plină de învățăminte de viață poveste despre sentimente, regăsiri, deznădejde, reveniri, traume și vindecări miraculoase ale unor suflete ce se considerau definitiv pierdute la un moment dat.

Inspirându-se din povestea adevărată a japonezului Yukio Shige, cel care, după ce s-a pensionat din poliție, s-a stabilit în preajma unor stânci periculoase de pe malurile Mării Japoniei și a început să salveze sinucigași, Francesc Miralles și Ángeles Doñate țes o adevărată urzeală de întâmplări dureroase și le îmbină cu măiestrie într-o poveste adesea înduioșătoare. Locul ales de Shige era preferat de mulți pentru a-și încheia socotelile cu lumea, așa că acesta a reușit, convingându-le cu vorba bună, să salveze viața a peste șapte sute de persoane. Miralles i-a citit povestea în revista Time și a luat legătura cu prietena sa, scriitoarea Ángeles Doñate, propunându-i să scrie o carte pornind de la articolul din revistă. Aceasta însă a zis că mai bine ar scrie amândoi cartea, întrucât ideea originală îi aparținea lui Miralles, iar rezultatul este romanul de față, apărut de curând în colecția Raftul Denisei de la Editura Humanitas Fiction.

Cei doi scriitori originari din Barcelona mută povestea din Japonia în America și îl transformă pe Shige în Kosei-San, un japonez bătrân care a crescut însă în America din fragedă pruncie și care, după o poveste traumatizantă pe care i-o deapănă la un moment naratorului Toni, hotărăște că loviturile pe care i le dăduseră soarta și propriile decizii proaste de până atunci pot fi puse în folosul umanității. Așa că-și cumpără o căbănuță în apropierea unor stânci fermecătoare, dar periculoase, pe unde văzuse că se perindau persoane în căutare atât de peisaje superbe, dar și de locuri în care să își curme zilele, își face provizii consistente de ceaiuri și se hotărăște că menirea lui de-acum încolo este să salveze oamenii de la moarte. Să îi întoarcă pe sinucigași din drum, adică, invitându-i la o ceașcă de ceai și încercând să îi convingă că viața e de fapt frumoasă și că merită trăită, oricât de deprimați și de deciși ar fi că în altă parte le va fi mai bine.

Povestea începe molcom, cu un tip pe nume Toni care se consideră o persoană împlinită și prosperă, dar care suferă de fapt în sinea sa de o cumplită depresie și nefericire nu doar din pricina morții surprinzătoare a fratelui său, a cărui cenușă o poartă într-o urnă și trebuie să o împrăștie într-un loc special, ci mai ales pentru că el însuși s-a transformat, fără să bage de seamă, într-un singuratic și un izolat care a reușit să își îndepărteze nu doar soția, ci și familia și prietenii. Cufundat în muncă, obsedat de succes și îmbătat cu apă rece că banii și faima înseamnă totul pe această lume, Toni suferă de fapt în sinea sa și-și rumegă în tăcere durerile pe care nici nu știa că le are.

Norocul face însă să dea taman peste Kosei-San și acesta, știind că firul vieții i s-a cam apropiat de capăt și că a sosit momentul să paseze responsabilitatea pe umerii altcuiva, îl ia sub aripa sa pe Toni nu doar pentru a-l salva de la ceea ce credea el că ar fi o sinucidere, ci și pentru a începe să-l instruiască ce și cum trebuie să facă pentru a întoarce oameni din drumul lor fără întoarcere.

Poveștile lui Kosei-San diferă una de alta, dar sunt străbătute cam de aceleași idei, în mare: oricât de crunte sunt loviturile pe care ți le dă soarta de-a lungul vieții, există oameni care suferă și mai rău și oameni care de fapt țin la tine și îți vor binele; că ești iubit oricât de negru ți-ar fi sufletul sau de slută înfățișarea; că pentru a accepta defectele celorlalți trebuie să ți le accepți, în primul și-n primul rând, pe ale tale; că nu e nimeni perfect, dar că ne putem împăca cu propriile defecte; că nu e toată lumea rea și-a naibii, că nu îți vor chiar toți răul. Și așa mai departe.

Capitolele sunt ba scurte, ba lungi, atunci când Kosei-San mai așterne povestea unui tip sau tipe pe care i-a salvat de la un gest extrem. Toni, oricât se credea el de mare și de tare, e doar un om care n-a trăit cu adevărat până ce nu l-a întâlnit pe „gardianul abisului”. Și împlinit cu adevărat nu devine decât după ce o cunoaște pe Esmeralda, rătăcitoarea care trăiește mereu clipa și care, cu doar un cort și un rucsac în spinare, este de o mie de ori mai bogată și mai fericită decât Toni. Însă lucrurile nu sunt mereu ceea ce par inițial a fi.

Adesea înduioșătoare, uneori destul de expeditivă, povestea imaginată de cei doi scriitori îți merge la suflet mai ales dacă treci printr-o perioadă mai proastă a vieții, dacă te simți nefericit sau dacă pur și simplu cauți o evadare de la nenumăratele probleme care se adună și se tot adună, până te umplu de deznădejde. Sau dacă vrei, pur și simplu, ca timp de câteva ore să te deconectezi de la toate și să te pierzi între paginile pline de durere, dar și de optimism ale acestei cărți. Savurând un ceai și ascultându-l pe Kosei-San.

Publicitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.