Semnal editorial 459 + Fragment în avanpremieră: Bogdan Teodorescu – Călător prin lumea mare (ed. a II-a)

Călător prin Lumea Mare

Bogdan Teodorescu

Autorul volumului „Călătorii prin izolare. Mâncăruri din continente

Ediția a doua.

Prima ediție 2011.

ISBN 978-606-749-592-8

208 pagini, 35  lei

Martie 2022

Călător prin Lumea Mare – ediția 2022

Prefaţa acestei cărţi apărute în 2011 se numea „Gaudeamus – să ne bucurăm”. În acelaşi celebru imn studenţesc vechi de mai multe sute de ani, strofa a treia începe cu versurile – „Vita nostra brevis est/ Brevi finietur.” Ceea ce s-ar traduce – „Viaţa noastră este scurtă/ Şi se va termina curând”. Aceasta este o realitate a propriei noastre condiţii. O înţelegem foarte repede şi învăţăm apoi să funcţionăm în ea.

Viaţa este limitată şi mai mereu are un final neaşteptat şi nedorit. Pandemia a adăugat elemente suplimentare de nesiguranţă şi ne-a făcut încă şi mai conştienţi de perisabilitatea propriei existenţe.

Nu ştiu dacă lumea noastră va mai arăta vreodată ca înainte de 2020, dar nici nu sunt sigur că acest lucru contează. Cred că e important să ne bucurăm din nou şi, dacă această bucurie provine din turism, atunci haideţi să călătorim din nou! Vă urez din nou lectură plăcută, dar mai ales, drum bun!

Bogdan Teodorescu, București, februarie 2022.

Cuprins:

  * Gaudeamus – să ne bucurăm   * 1. Biserici şi comerţ. Novgorod, Rusia  * 2. Bârlogul lupului. Gierloz, Polonia  * 3. Breathless. Teotihuacan, Mexic  * 4. Capătul lumii. Cape Town, Africa de Sud  * 5. Cruciatul. Bouillon, Belgia  * 6. De veghe-n lanul de lalele. Keukenhof, Olanda  * 7. Diego, Frida, Troţki şi toţi ceilalţi. Ciudad de Mexico, Mexic  * 8. Gustările bunicii. Tallinn, Estonia  * 9. Hitchcock. Helsinki, Finlanda  * 10. Iarna piroanelor lungi. Italia, Austria, Ungaria  * 11. Iz Rossii s liuboviu. Sankt Petersburg, Rusia  * 12. La amurg, într-un pom, o capră. Taroudant, Maroc  * 13. La meci cu mama mea. Barcelona, Spania  * 14. La smochine. Mystras, Grecia  * 15. Leka noci. Veliko Târnovo, Bulgaria  * 16. Nabi Ayoub. Salalah, Oman  * 17. Never walk alone. Mombasa, Kenya  * 18. Nişte babuini. Durban, Africa de Sud  * 19. O îngheţată la castel. Trakai, Lituania * 20. 1293. Riga, Letonia  * 21. Omul cu masca de fier. Insulele Lerins, Franţa  * 22. Piramidele. Gizeh, Egipt  * 23. Ploaie. Victoria, Seychelles  * 24. Stridii. Knysna, Africa de Sud  * 25. Sus şi jos. Meteora, Grecia  * 26. Umbra şi Întunericul. Tsavo, Kenya  * 27. Urmuz s-a născut în exil. Londra, Marea Britanie  * Acasă. 

Fragment din „Urmuz s-a născut în exil. Londra. Marea Britanie.”

Vorbind de spectacolele de musical din Londra, am însă o altă poveste vag corelată cu acestea. Luasem bilete să vedem Spamelot, o comedie teribilă realizată de celebrul grup britanic Monthy Pyton pornind de la legendele regelui Arthur. Eram într-o oarecare criză de timp aşa că am intrat într-un local din apropierea teatrului să mâncăm repede ceva.

O casă veche, probabil din epoca victoriană, la parter barul, la etaj restaurantul. Scaune acoperite cu pluş vişiniu închis, mese negre, din lemn masiv, simboluri heraldice pe pereţi. Eram singurii clienţi. O tânără drăguţă şi graseiată ne aşează lângă un geam, ne dă două meniuri şi ne lasă să alegem.

Eu n-am minte şi mă opresc asupra unui produs pe care nu-l ştiam, haddock. Acum ştiu. E un peşte înrudit cu codul, din Atlanticul de Nord, foarte gătit în Anglia, Scoţia, Irlanda şi SUA, al cărui nume de dicţionar în România este eglefin. Drept care atunci când juna graseiată reapare o întreb:

– Ce este haddock-ul?

Good question, îmi răspunde ea şi pleacă.

Noi ne amuzăm un pic, apoi un pic mai mult şi după vreo 7-8 minute de amuzament pe burta goală apare un alt personaj. Negru, înalt, elegant, posesor al unei engleze desăvârşite care ne întreabă ce dorim. Să mâncăm spunem noi. Da, zice el, uşor îngândurat. Dar numai uşor…

– Aţi vorbit mai devreme cu o chelneriţă…? mă întreabă omul politicos în continuare.

– Da, recunosc eu. Am întrebat-o ce este haddock-ul şi cred că s-a dus să se intereseze.

– Haddock-ul este un peşte foarte gustos şi noi aici îl preparăm foarte bine, îmi spune domnul de culoare descriindu-mi în câteva cuvinte sosurile şi legumele care însoţesc peştele la ei în local.

– Foarte bine. Un haddock atunci pentru mine şi nişte rinichi pentru soţia mea.

– Da… Vedeţi… E o problemă. 

Omul nostru era chiar încurcat.

– Chelneriţa cu care aţi vorbit, Sylvie, e franţuzoaică. Nu e de mult timp la noi. De aceea nu ştie ce este haddock-ul.

– Nu-i nicio problemă, replic eu. Se întâmplă… 

– E o problemă… Vedeţi, în urma discuţiei cu dvs, Sylvie a realizat că nu este pregătită pentru această meserie, că nu poate face faţă. Şi a plecat… Şi-a dat demisia.

– Îmi pare rău, zic eu. Sper că nu i-am provocat neplăceri…

– Nu, nu. Dvs nu aveţi nicio vină. Ea este însă o fiinţă mai sensibilă, nesigură pe ea. Asta e.

– Ok… Deci rămâne un peşte pentru mine şi o porţie de rinichi pentru soţia mea.

– Ştiţi că povestea nu se încheie aici. Sylvie are un prieten, un pakistanez, Ahmad. Un băiat excelent. Se ştiu de mai multă vreme, dar ea a trebuit la un moment dat să se întoarcă în Franţa, se vedeau numai în week-end şi au apărut probleme. Diverse persoane i-au transmis lui Sylvie că Ahmad umblă cu alte fete cât ea era plecată şi lucrurile au devenit atât de complicate încât Ahmad s-a dus după ea în Franţa, a adus-o în Londra şi i-a găsit un loc de muncă. Acum că ea a plecat, a plecat şi el.

– De unde?

– De aici. Ahmad era bucătarul nostru. A demisionat şi el.

Mi-am cerut scuze pentru tot ce se întâmplase, dar i-am explicat interlocutorului că tot ce făcusem a fost să întreb ce este haddock-ul. 

– Nu aveţi nicio vină. Staţi liniştit… Se vor calma şi se vor întoarce.

– Bun atunci. Haideţi să mâcăm… Ştiţi avem bilete la teatru.

– Da… Dar dacă a plecat Ahmad, nu avem mâncare. Vă pot oferi nişte bere, nişte cartofi prăjiţi, nişte măsline.

Nu voiam nici bere, nici cartofi prăjiţi şi cu atât mai puţin măsline, voiam să mănânc şi nu mai era timp de alt restaurant. Aşa încât personajul cu care dialogam de ceva timp ne întreabă luminat parcă de o inspiraţie interioară:

– Vreţi un chebab?

– Faceţi chebab?

– Nu noi… Uitaţi-vă … şi îmi arată pe geam un magazinaş de peste drum. Acolo este cel mai bun chebab din Londra. Ahmad susţine asta şi credeţi-mă, se pricepe. Vreţi?

Vrem, fiindcă altfel facem foamea încă vreo trei ore şi vrem şi fiindcă povestea trebuia să se termine cumva.

Omul coboară repejor, îl vedem pe geam traversând strada şi aşezându-se la rând. După un foarte scurt interval de timp începe să ne facă nişte semne. Deschid geamul şi-l aud strigând:

– Chebabul să fie picant sau nu?

Lansare LIBFEST

Sâmbătă 02 aprilie ora 20.00 – „Poftă bună și drum bun!”

lansarea volumelor „Călător prin lumea mare” (2022) și „Călătorii prin izolare. Mâncăruri din continente” (2021), în Seria de autor Bogdan Teodorescu.

Invitați: autorul Bogdan Teodorescu, editorul Bogdan Hrib

Publicitate

Un gând despre &8222;Semnal editorial 459 + Fragment în avanpremieră: Bogdan Teodorescu – Călător prin lumea mare (ed. a II-a)&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.