Lecturi 283: Klas Ekman – Oameni capabili

Klas Ekman – Oameni capabili (De kapabla, 2020) 368p., TPB, 13×20, Crime Scene Press, 2021, Trad. Daniela Ionescu, Red. Alexandru Arion, 33,7 (37) lei, ISBN 978-606-8959-84-9

Premii: Crimetime 2021 pentru debut la Târgul de Carte de la Göteborg

Nominalizări: Cartea Anului 2021 în Suedia, Finalist al Premiilor Adlibris, categoria Cel mai bun debut

Descrierea editurii: „Johan și Anna, doi amanți, se cazează la un hotel mic din vestul Suediei. Johan tocmai a părăsit-o pe soția lui ca să fie cu Anna și abia așteaptă să sărbătorească. Însă Anna are alte planuri – ea a decis să pună capăt relației. Familia ei e mai importantă decât căutarea fericirii. O greșeală fatală pe care o comit împreună dezlănțuie tăvălugul de minciuni care îi va purta și pe ei, și pe cei din jurul lor, pe un drum de coșmar. Viețile tuturor vor fi schimbate pentru totdeauna.”

Voi începe cu sfârșitul și voi trage următoarea concluzie: oamenii sunt capabili (în stare, adică, dar vreau să fac o trimitere și la titlul excelent ales) de orice când vine vorba să-și protejeze în primul rând propria piele, apoi pe cea a celor din jur și abia apoi pe cea a membrilor societății din care fac și ei parte, însă doar în această ordine. Cu toate că suntem parte integrantă a societății și suntem ființe sociale (majoritatea dintre noi), instinctul animalic, cel de supraviețuire, ne dictează să ne salvăm în primul rând propriile piei și apoi pe cele ale celor din jur. Cam despre asta este vorba în acest volum în care ironia și umorul negru se simt ca la ele acasă și transformă o poveste destul de lugubră de altfel într-una pe care o citești cu sufletul la gură.

Doi amanți, Johan și Anna, ambii căsătoriți, el fără copii, ea cu doi copii, dintre care unul, băiețelul Sixten, are grave probleme de comportament la grădiniță, se întâlnesc din când în când pentru a evada din cușca unor căsnicii care nu îi mai mulțumesc de ceva vreme încoace. El, Johan, nu se mai simte atras de nevastă și a anunțat-o deja că o va părăsi, iar Anna nu-și mai suportă soțul, pe Magnus, care, colac peste pupăză, și-a dat demisia de la serviciu și s-a apucat de cursuri universitare, stând toată ziua cu burta pe carte și lăsând toate treburile în seama Annei, pentru a putea deveni psiholog.

Așa că au decis să-și anunțe soția, respectiv soțul, că vor porni pe un alt drum. Se întâmplă însă ca verdictul psihologului pentru copii la care Anna și Magnus merg cu Sixten să le spună că băiețelul își va reveni doar în cazul în care mediul în care trăiește e unul singur, fără schimbări majore. Iar un divorț cu siguranță va reprezenta un adevărat cutremur, nu doar o diferență. Prin urmare, în loc să fugă în lume împreună și să-și oficializeze aventura, Anna îl anunță pe Johan că relația lor nu mai poate continua și, după o partidă zdravănă la hotel, pornesc amândoi cu mașina spre casă, pentru a-și vedea de viețile lor ca și înainte. Cel puțin Anna, care nu apucase încă să-și anunțe soțul că-l va părăsi.

Însă pe drum, într-o pădure, accidentează mortal o femeie și, din dorința firească de-a nu ajunge la pușcărie, dar mai ales din dorința de-a nu le fi deconspirată aventura, o abandonează pe femeie în pădure și o lasă să moară acolo ca pe un animal, cum se exprimă la un moment dat un personaj. Zdruncinați bine, se întorc la casele lor, știind însă în sinea lor că nimic nu va mai fi la fel, dar crezând și sperând totuși că își vor vedea de viețile lor ca și până atunci.

Bolovanul a luat-o însă deja la vale și lucrurile încep să se complice când în scenă încep să intre tot mai multe personaje. Doar știți cum se spune: dacă doi inși știu ceva despre o crimă, deja sunt cu unul mai mult decât trebuie. Darămite când află și vecinul cel slinos și băgăreț care își vâră nasul în telefoanele și calculatoarele vecinilor, profesorul cel insistent care vrea să facă dreptate cu orice preț, adolescenta cu păr mov care plimbă câinele odată cu profesorul sau soțul cel încornorat, care are ghinionul să dea peste mesajele pe care cei doi iubăreți continuau să le schimbe de parcă în telefoanele lor n-ar fi putut intra nimeni.

Și uite așa, coincidențele nefericite încep să se adune mai ceva ca într-un film de Guy Ritchie, cu care acțiunea seamănă tulburător de mult, ceea ce este însă un lucru foarte bun, iar o verighetă dispărută ajunge să fie căutată la locul accidentului taman când pe acolo, prin pădure, umbla un profesor cu o găleată în mână în căutare de ciuperci și căruia bineînțeles că i se pare suspectă o femeie ieșind din pădure și părând groaznic de tulburată, iar un preot ajunge să poarte cu un personaj o discuție metafizică, despre bine și rău, înșelați și înșelători, conștiințe vinovate și poveri mult prea greu de dus, de ajungi să te întrebi: oare așa ceva chiar se poate întâmpla în realitate? Și cât de capabil să fie un om să poată evita capcanele pe care i le întinde soarta cea crudă și să mai și rămână cu mințile întregi?

Evident, nu poate. Minciuna are picioare scurte, iar când lăcomia se ia de mână cu ea și în horă mai intră și băutura, dar și oamenii care vor să facă dreptate cu orice preț, atunci nu mai e de mirare că ajungi că clachezi. Că pleci la întâlnire cu ciocanul sau cu bâta de baseball, că ajungi să crezi că poți rezolva totul închizând gurile cu forța, că poți mușamaliza fapte abominabile prin alte fapte și mai abominabile.

Klas Ekman creează o poveste alambicată și complicată, dar care decurge perfect firesc și logic, în pofida tuturor coincidențelor nefericite cărora le cad victime oamenii capabili de la care a pornit totul. Adevărul însă caută să iasă la suprafață precum uleiul turnat în apă, dintr-una se dă în alta, o minciună crește cât un balon cu nacelă cu tot și ajunge să dărâme totul în calea ei și până la urmă nu poți omorî pe toată lumea ca să încerci să te acoperi la nesfârșit. Recomandată!

PS: țin să remarc excelenta traducere din suedeză a Danielei Ionescu, ce sună atât de fluent și de bine, încât zici că povestea a fost scrisă direct în română! Felicitări!

NB: recenzia face parte din blog tourul dedicat apariției în limba română a volumului „Oameni capabili”. Dacă sunteți curioși să aflați alte păreri, puteți vizita următoarele bloguri, unde, în zilele care urmează, vor apărea și alte păreri (pe Literatura pe tocuri a apărut deja, fiind scrisă de Arcidalia Ghenof):

Literatura pe tocuri: https://literaturapetocuri.ro/ (https://literaturapetocuri.ro/oameni-capabili-de-klas-ekman-editura-crime-scene-press-recenzie.html)

Cărțile mele și alți demoni: http://www.cartilemele.ro/

Ciobanul de Azi: https://ciobanuldeazi.home.blog/

Anca și cărțile: https://ancasicartile.ro/

Carti Recenzii Analogii Antologii: analogiiantologii.com

Citește-mi-l: https://citestemil.ro/

Publicitate