Lecturi 281: Cilla & Rolf Börjlind – A treia voce

Cilla & Rolf Börjlind – A treia voce (Rönning & Stilton II: The Third Voice/Den tredje rösten, 2013) 432p., TPB, 14,5×20,5, Paralela 45, 2020, Colecția Bestseller/Crime, Trad. Irina-Marina Borțoi, Red. Anca Tach, 38,25 (45) lei, ISBN 978-973-47-3263-0

Nota Goodreads: 3,89 (2 594 note)

Descrierea editurii: „Uciderea sângeroasă a unei femei din Marsilia îi împinge pe cei doi eroi din Maree înaltă într-o nouă anchetă macabră. Tom Stilton, fostul poliţist devenit cerşetor, începe să-şi depăşească traumele. Pleacă la Marsilia pentru a face lumină în acest caz. Olivia Rönning, proaspătă absolventă a Academiei de Poliţie, se întoarce dintr-o călătorie în America de Sud, unde a încercat să dea de urmele mamei ei biologice, asasinate cu douăzeci de ani în urmă. Acasă descoperă că un vecin s-a sinucis în împrejurări bizare. Fiecare se ocupă de cazul său, ajungând în sânul unor comploturi sordide, în care corupţia financiară rivalizează cu perversiunea morală. Însă foarte curând Tom şi Olivia trebuie să recunoască un lucru evident: cele două anchete sunt legate între ele. O să reușească cei doi eroi să-şi înfrunte propriii demonii interiori şi să elucideze crimele pentru a împiedica moartea altor oameni?”

Scriam de bine acum un și jumătate despre primul volum al acestei serii a cărei soartă trebuie să spun că mă cam îngrijorează, mai cu seamă pentru că a fost tradusă din engleză, nu din suedeză, iar după volumul doi al seriei, cel despre care am să vă vorbesc în continuare, englezii s-au oprit, spre deosebire de ruși, germani, francezi, italieni și alte câteva nații europene, din publicarea seriei taman când devenea mai interesantă și vălul misterului care îi înconjoară atât pe Tom Stilton, personajul principal, cât și pe Abbas el Fassi, personaj secundar, dar de mare efect (și de la povestea căruia pleacă de fapt intriga acestui nou volum) începea să se ridice.

După ce precedentul volum se încheie printr-o adevărată lovitură de teatru, pe care, dacă ai capacitatea de-a trece peste numărul tulburător de mare de coincidențe, ajungi să-l consideri foarte potrivit pentru o încheiere en fanfare, Olivia Rönning, eleva de la Academia de Poliție din Stockholm care s-a încăpățânat să rezolve cazul femeii ucise în chinuri pe plajă, își ia nițel lumea în cap și pleacă într-o călătorie de descoperire a sinelui tocmai în Mexic, de unde se întoarce complet schimbată și cu planuri care îi vor afecta pe toți cei din jur.

Dar nici un ajunge bine acasă și descoperă că tatăl unei adolescente pentru care o făcuse pe bona în urmă cu nu foarte mulți ani se spânzurase în propria casă, gest de neînțeles pentru nimeni, fiind găsit chiar de fiica sa, Sandra. Degeaba se hotărâse Olivia că va renunța la poliție și se va dedica în întregime artelor, fiorul oferit de senzația dată de adulmecare a ceva necurat e prea puternic, prea irezistibil, iar când sunt implicate și persoane apropiate, cum e cazul Sandrei, păi, n-ai cum să te abții, nu-i așa? Și normal că sinuciderea nu e chiar sinucidere, iar spânzuratul se dovedește că a fost „sinucis” de cineva, nu a făcut-o din proprie inițiativă, traumatizându-și fiica adolescentă, care doar pe el îl mai avea. Așa că Olivia pornește în cruciada de doborâre a unui reputat colecționar de artă cu care spânzuratul se pare că avusese un conflict nu cu mult înainte să comită gestul acela dramatic.

Îl mai avem însă și pe Abbas (despre care nu-mi mai amintesc decât că era adept al sufismului și extrem de ciudat, mai ales când venea vorba de imensa lui admirație pentru cuțite), care descoperă că marea sa iubire din tinerețe, o marocană oarbă artistă de circ din Marsilia, a fost ucisă cu bestialitate, tranșată și îngropată într-o pădure de lângă orașul francez. Așa că, ajutat de Tom Stilton, fostul anchetator de geniu ajuns pe străzi, printre oamenii fără adăpost, în urma unui episod rămas în continuare învăluit în ceață, care începe însă, încet-încet, să se adune, pleacă la Marsilia pentru a-i face dreptate frumoasei Samira cu care soarta a fost tare crudă de-a lungul timpului.

Bineînțeles că toate se leagă, se întretaie, pornesc pe drumuri paralele, pentru a se intersecta mai încolo. Bineînțeles că demonii trecutului (ai Oliviei, ai lui Stilton și ai lui Abbas) nu se dau bătuți și revin periodic pentru a-i bântui pe protagoniști, dar și pentru a-i mâna în luptă. Bineînțeles că e vorba atât despre răzbunare, cât și despre a face dreptate cu orice preț. Bineînțeles că cei nevinovați suferă pentru ca cei puternici să prospere, să se simtă bine, să facă orice le trece prin cap că li se cuvine datorită banilor, a influenței și a puterii dobândite prin mijloace nu tocmai ortodoxe.

Bineînțeles că dacă nu caști ochii bine la detalii și la multitudinea de personaje așezate cu mare măiestrie pe tablă de cuplul suedez, ajungi să pierzi șirul unei povești care începe lent, dar care se transformă într-un monstru marin cu multe tentacule, care, după ce te-a prins în strânsoare, nu-ți va mai da drumul până la final. Povestea este complicată, iar atmosfera oferă un nou sens pentru cuvântul „sumbru”. Nu că e sumbră, ci te cuprinde deprimarea și pe tine de câtă nemernicie, de lipsă de empatie și de omenie dau dovadă unii care-și zic oameni. Uitasem ce se întâmplase cu Tom Stilton de clacase, dar am ajuns până la urmă și acolo. Autorii inserează cu dibăcie elemente din volumul anterior pentru a reîmprospăta memoria cititorului care mai uită detalii esențiale de la un volum la altul, iar revelația dinspre final cu privire la trecutul lui Tom Stilton are darul să-ți dea fiori. Recomandată!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.