DOINA RUȘTI: „BIBLIOTECA DE PROZĂ CONTEMPORANĂ, PREGĂTITĂ PENTRU 2022”

Preluare de pe blogul Editurii Litera:

Doina Ruști: „Biblioteca de Proză Contemporană, pregătită pentru 2022”

De mai bine de un an iau parte la lumea foșnitoare din spatele cărților, din care motiv, mulți prieteni m-au și văzut plecată de la masa de scris. Un editor face volume, are o viziune asupra industriei cărților. Are un plan pentru un anume cititor, pe care îl cunoaște și îl iubește. Ce fac eu? Nici într-un caz nu editez cărți, ci încerc să aduc alături de mine scriitori care-mi seamănă, oameni care cred în aceleași valori ca și mine. Le citesc textele și le recomand pentru Litera. Într-un fel, pun bazele unui club de oameni care cred în literatură, în special, în cea epică.

Vă întrebați poate care sunt lucrurile comune, de ce i-am ales pe ei? Scriitorul este un om exaltat, plin de dispoziții trecătoare. Se îndrăgostește repede, iar unele iubiri sunt doar petale luate de vânt. Au fost situații în care un text m-a încântat de la prima vedere și, în ciuda defectelor vizibile, l-am iubit pentru partea lui bună, pentru literaturitate. Pe altele le-am apreciat pentru noutățile stilistice. Au fost și texte care conțineau doar premisa unei literaturi viitoare, dar cărora le-am dat șansa de-a intra pe marea piață. Unii dintre scriitori au folosit-o în mod admirabil, alții nici măcar n-au sesizat că primiseră un cadou.

Trebuie spus că astăzi o piață mare nu mai înseamnă librării clasice, ci mega-platforme, ca Voxa, de exemplu. Lectura s-a schimbat, cărțile sunt și ele modelate după istoria actuală. Iar în condițiile acestei schimbări, îți pui automat întrebarea — ce mai este literatura în momentul de față? E povestea fără sfârșit pe care cineva o începe și altcineva o continuă în mod natural, pentru că omul care știe că este viu are o forță, întreținută prin suflul celor care pot să simtă forța asta a lui. Pentru fiecare scriitor probabil că există o fantomă din moară. Cei mai mulți scriu despre ea, poate că repetându-mi povestea. Dar sunt și câțiva, acei rari și adevărați creatori, care știu, pot și vor să continue povestea fantomei mele. Pe aceia îi caut, pe ei îi aștept. Literatura este iubire de oameni și viață de vorbe.

Citește un fragment în avanpremieră din „Toate păcatele noastre” de Mihail Victus, în curs de apariție în „Biblioteca de proză contemporană”

Unul dintre primele romane propuse de mine pentru colecție a fost Salamandre de Liviu G. Stan. Structura lui dă un semnal legat de noua literatură. E diferit. E programatic. Aduce o viziune asupra fragmentului. Am citit cu implicare romanul lui Găvan, Isus din întuneric, și, recunosc, a fost o alegere subiectivă. Nu m-a încântat atât tema, cât schimbarea accentului, de la somnul rațiunii naște monștri spre un adevăr neglijat, și anume că, cel mai adesea, investigația rațională lărgește lumea demonică. Sunt și aici direcțiile noii literaturi, înnoiri epice. M-a încântat incipitul romanului Cuibul bufniței, de Tudor Runcanu. Îmi place scrisul curat al lui Allex Trușcă, imbatabil pe povestire scurtă, romanul lui, I put a spell on you, fiind făcut din povestiri care se leagă în jurul unei întâmplări pe cât de posibile, pe atât de aiuritoare. Are un public important și devotat genului fantastic. AldulescuDan Stanca sunt scriitori pe care i-am citit cu multă vreme în urmă și am încercat să nu fiu părtinitoare, lăsând alegerea în seama lectorilor profesioniști ai editurii.

Dar cel mai uimitor roman al anului 2021 a fost, desigur, Translucid, de Ligia Pârvulescu, un roman care nu e pentru toți, recunosc, dar care aduce o noutate absolută: o galerie imensă de personaje se transformă treptat, devenind până la finalul romanului un singur erou, un singur spirit al universului. Câți scriitori se pot lăuda cu o înnoire atât de spectaculoasă?

Citește un fragment în avanpremieră din „Sonata pentru acordeon” de Radu Aldulescu

I-am descoperit romanul la concursul organizat de editură, în vară. Acesta a fost și evenimentul care a consolidat colecția. Puține edituri au generozitatea de a da anual trei premii de debut. Este un gest cu investiție mare, Litera asumându-și toate cheltuielile legate de editarea și promovarea celor trei cărți. În mod suplimentar, IdeaBank  a oferit și premii câștigătorilor, lucru fără precedent în morfologia concursurilor de debut. De altfel, întâmplare rară în lumea cărților. Câte bănci recompensează scriitori deja premiați? Din câte știu, există una care sponsorizează o platformă în care sunt calomniați alți scriitori. Poate că ar mai putea fi numită o alta care acordă sume din când în când unor instituții. Dar aici a fost vorba doar despre o recompensă pentru scriitori deja premiați. Iar pentru asta — jos pălăria!

Concursul în sine, numit „Primul roman“, mi-a adus sub ochi peste 100 de texte — posibile cărți, aflate în zona aspirațiilor care nu se uită. Iar între acestea, romanul Translucid a înaintat lejer spre primul loc: viziune nouă, mesaj puternic, legat de istoria post-pandemică, și o altă organizare a artei epice, în care povestea nu este nici distrusă, nici fărâmițată, nici imitație, nici gelatină. În Translucid, „întâmplarea“, în forma ei pură, de act posibil, este ca și androginul pitagoreic, prima treaptă din noua istorie. Un cântec auzit întâmplător și un poem citit printre ruinele lumii redimensionează existența în toate înțelesurile ei, de la mărunta dramă a unei studente, la suferințele Universului.

Romanul Ligiei Pârvulescu s-a detașat categoric între cele înscrise în concurs, dar au fost și alte romane care m-au încântat, unele urmând să apară la începutul anului viitor. Între acestea aș numi Greier de topaz de Florin Spătaru, care și-a găsit un fan în Radu Aldulescu, aflându-se pe primul loc între preferințele lui. Apoi Radu i-a contaminat pe Cristina Bogdan și pe Mihai Ene, iar în cele din urmă și pe mine: poveste fermă, stil avangardist, acțiune actuală.

Citește un fragment în avanpremieră din „Translucid”, marele câștigător al concursului de debut literar „Primul roman”

Multe alte scrieri au pus temeliile colecției de proză contemporană de la Litera, în total 15 cărți de proză, fiecare cu istoria și cu destinul ei, iar între ele, una colectivă, mă refer la volumul Treisprezece. Proză fantastică. Succesul acesteia din urmă a determinat editura să adauge colecției o carte colectivă în fiecare an. La această hotărâre a contribuit în mod special Dan Vidrașcu, iar printre fanii cărții se numără directorul departamentului de ficțiune, Ovidiu Șerban, dar și Raluca Tîrnăuceanu, care hotărăște direcția promovării fiecărei cărți. Prin urmare, pe la începutul lui iunie, vom avea un nou volum de proză cu temă (n-o divulg încă) — pentru care am emoții și așteptări. Ar putea fi evenimentul verii pentru Biblioteca de Proză Contemporană.

VIDEO. Doina Ruști, în dialog cu Lucian Mîndruță, Andreea Apostu și Pavel Nedelcu despre volumul colectiv de proză fantastică „Treisprezece”

Totodată, intenționăm să păstrăm structura colecției, publicând cărți diverse stilistic și tematic, o reeditare de top și multe romane noi, unele de debut.

Bineînțeles, vom ține cont în continuare de toate observațiile voastre foarte valoroase, pe care ni le lăsați regulat pe pagina de Facebook a colecției. Să știți că le citim pe toate, chiar dacă nu ajungem să răspundem tuturor. Diana Badea mi le aduce sub ochi în fiecare săptămână.

De altfel, multă lume a fost alături de noi de-a lungul acestui an și le mulțumim. În mod special m-au bucurat premiile, mai ales că sunt primele — deci, nemuritoare :). Romanul lui Radu Găvan, Isus din întuneric, a fost recompensat cu Premiul „N. Balotă“, al revistei Apostrof. Din juriu au făcut parte Ion Vartic, Radu Constantinescu și Ștefan Bolea. Romanul lui Cristi Nedelcu, Cimitirul trandafirilor, a primit Premiul special al USR, filiala Craiova, din juriu făcând parte somități ale zonei, ca Ileana Roman, Paul Aretzu, Mihai Firică, Spiridon Popescu — prezidați de  Ioan Lascu. Dar seria premiilor pentru cărțile apărute anul trecut a început cu I put a spell on you…  de Allex Trușcă: Premiul SFFH, Cel mai bun volum din 2020, la AntareSFest. Impresionant este că premiul a fost acordat prin vot electronic, de către toți cei care și-au cumpărat bilet de participare — respectiv, cititori din toată țara. Cool — aș zice!

Interviu VIDEO cu Radu Găvan, autorul romanului „Isus din întuneric”: „Literatura este despre om, despre umanitate, despre universul acesta vast pe care îl avem în noi”

Există, așadar, motive de bucurie, pe care le-am tot sărbătorit recent, mai ales la Festivalul de Proză Contemporană de pe Litera.ro (4—7 noiembrie 2021), la care au participat cei mai mulți dintre autorii colecției, între care l-aș pomeni în primul rând pe Radu Aldulescu, care a adunat cei mai mulți fani în jurul romanului său apărut la final de an — Drumu-i lung, căldura mare —,eveniment de top. De bună primire s-a bucurat și Înainte de întuneric, romanul semnat de Dan Stanca, o poveste care pornește de la biografia lui Marcel Petrișor și duce lin spre anacronismul răzbunărilor.

Citește un fragment în avanpremieră din „Drumu-i lung, căldura mare”, noul roman al scriitorului Radu Aldulescu

Și ar mai fi ceva de consemnat aici, pentru anul care începe. Mulți ați întrebat cum se petrec lucrurile în cadrul colecției, cum sunt alese textele, cine se face vinovat de respingeri și așa mai departe.

Evident, alegerile mele inițiale sunt întemeiate pe texte mici, pe lecturi parțiale, pe impresii de cititor bătrân. Poate pe mofturi. Dar după mine vin întotdeauna cititorii profesioniști, angajați de Litera. Ei știu amănuntele, văd profesionist oportunitățile și defectele de nereparat. Un departament important, organizat de Cristina Sturza Vidrașcu (director editorial), are în grijă criteriile mari ale publicării. Abia după recomandările lor, citesc, în fine, integral, textul. Recunosc, mă hotărăsc greu. Las timpul să curgă peste filele scrise, văd perspectiva, valoarea unei povești în contextul celorlalte povești.

„Înainte de întuneric” de Dan Stanca completează colecția „Biblioteca de Proză Contemporană”. Citește un fragment în avanpremieră

O colecție nu este doar analecta. Antologiile, am mai spus-o, nu-mi plac. Dar ador creațiile colective, modul în care scrierile colective se asamblează. O colecție e creată tocmai pe armonia unor cărți diferite, în stare să contribuie la un sens unitar. Există multe romane bune și mulți, foarte mulți scriitori valoroși, dar o colecție rezistă abia în momentul în care aceste scrieri se completează. Iar lucrul acesta este posibil doar când există un flux sinestezic. Poate sună pretențios. Vreau să vă spun însă că vechea metodă a școlilor formate în jurul unui artist constituie încă o cale viabilă. Oamenii care se aseamănă se adună într-un fel sau în altul. Tocmai de aceea, un roman respins într-un sezon, ar putea fi publicat în sezonul următor.

INTERVIU VIDEO. Tudor Runcanu despre „Cuibul bufniței”: „Eu nu m-am grăbit să scriu cartea asta. Am scris-o cam în trei ani”

Poate că trebuie să spun aici și ce nu vom publica. Detest romanele care cad în stereotipii, în joculețe minore. Și mai este ceva mai rău decât asta, și anume scrierea mimetică — povestea din care nu afli nimic, dar care adoptă un stil înalt, adeseori chiar impresionant, rămânând nucă seacă și-atât.

Litera2813.jpg
Credit foto: Cristina Venedict

Desigur, esențială pentru mine e bucuria întâlnirii, compatibilitatea cu oamenii clubului. Cine nu are legături afine cu grupul e mai bine să-și asume singurătatea în locul unor oameni pentru care nu are nicio picătură de admirație. Nimic în lume nu se face fără iubire. Iar în jurul unei colecții se află întotdeauna suflete generoase, iubitori de literatură, literați, filologi care propulsează literatura, o prezintă, semnează prefețe etc. Adică prieteni. Iar dintre aceștia, alături de noi s-au aflat Cristina Bogdan, decana Facultății de Litere, scriitorii Andrei Simuț, Iulia Micu, Emanuela Ilie, Ștefan Firică, Ioana Cistelecan, Catrinel Popa, Bogdan Tănase, Roberto Merlo, Călin Teutișan, Luana Stroe, Adrian Lesenciuc, Mihai Ene, Laurențiu-Ciprian Tudor, Andrei Velea, Adi G. Secară, jurnaliștii Liviu Mihaiu, Anca Șurianu, Lucian Mîndruță, Mihaela Ioniță, Răzvan Ursuleanu, Vasile Hotea, actori prestigioși, ca Dorotheea Petre, Alexandru Papadopol, Adriana Titieni, Lavinia Șandru și mulți alții. Plus instituții, asociații, reviste și alte media prestigioase, cărora le mulțumim.

Să aveți sărbători frumoase, cu file de carte sub cetini, și un an al celor mai bune alegeri! La mulți ani, prieteni! Iar eu, ca de obicei, pun alături și o floare vrăjită, din pădurea de roșcovi.

DESPRE DOINA RUȘTI

Doina Ruști scris trilogia fanariotă, compusă din Homeric (2019), Mâța Vinerii (2017) și Manuscrisul fanariot (2015), dar și alte romane de succes, cu miză socială puternică: Fantoma din moară (2008), Lizoanca (2009), Zogru (2006), Omulețul roșu (2004) s.a. Cel mai recent roman al său este Paturi oculte (2020).Traduse în peste 15 limbi, inclusiv în chineză, scrierile sale s-au bucurat de exegeze laudative. Printre altele, a primit Premiul pentru Proză al Uniunii Scriitorilor din România (2008) și Premiul Ion Creangă, al Academiei Române (2009).

Doina Ruști coordonează colecția Biblioteca de Proză Contemporană, la Editura Litera, este scenaristă și ține cursuri de scriere creativă la Universitatea din București.

Vă invităm să urmăriți un dialog cu scriitoarea Doina Ruști și Cristina Bogdan, la un an de colecție: https://www.youtube.com/embed/PN8R-lwlvZI?list=PLcSJ-V6F-h2iriY8lnahS11I4JnTsiSoR

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.