Lecturi 275: Ragnar Jónasson – Fata care a murit

Ragnar Jónasson – Fata care a murit (Þorpið, 2018) 336p., TPB, 13×20, Crime Scene Press, 2021, Trad. George Arion Jr., Red. Alexandru Arion, 35,1 (39) lei, ISBN 978-606-8959-76-4

Nota Goodreads: 3,46 (2 522 note)

Descrierea editurii: „<<Se caută învățător la capătul lumii…>> Una e conștientă că-i e greu să treacă peste sinuciderea tatălui ei, venită din senin. Își petrece nopțile bând singură în Reykjavík, năpădită de gânduri cum că într-o bună zi o să i-o ia pe urme. Când află că în micul sat Skálar de pe coasta nordică, bătută de furtuni, a Islandei, unde locuiesc zece oameni, se caută învățător pentru două fete, Una o vede ca pe o ocazie de a evada. Însă odată ce ajunge acolo își dă seama că nimic din viața de la oraș n-a pregătit-o pentru ce găsește în sat. Localnicii nu sunt deloc prietenoși, vremea e mohorâtă. Iar din podul casei vechi unde locuiește e convinsă că aude un cântec fantomatic. Una își face griji că-și pierde mințile. Și chiar înainte de Crăciun cineva moare pe neașteptate, iar viața Unei capătă o turnură extrem de rea…”

După o serie din care au apărut deja trei volume (Dark Iceland: Orb în zăpadă, Orb în noapte și Negură) și încă una proaspăt începută de Editura Crime Scene Press (seria Hulda cu Întuneric), iată că la singura editură de la noi specializată exclusiv în genul crime apare un nou roman de Ragnar Jónasson, Fata care a murit, unul de sine stătător de această dată. Și nu doar un roman crime, ci unul cu puternice tente horror. Așa că nici că se putea o ocazie mai potrivită pentru a marca apariția acestui nou roman nordic-noir decât printr-un blog tour la care vor participa și de această dată șase bloggeri care au răspuns „da” provocării.

După ce i-am citit primele două romane, mi-am dat seama că lui Ragnar Jónasson îi place să așeze molcom piesele pe tablă și apoi să înceapă să le mute tacticos, fără grabă, cum bine îi ședea celei ale cărei romane le-a tradus în islandeză înainte de-a se apuca el însuși de scris: Agatha Christie. Căci pe îndelete aflăm nu doar intriga, cu țârâita, e drept, ci și bucăți din trecutul personajelor care vor participa la acest măreț joc de șah în care se va transforma povestea.

Pe scurt, despre ce-i vorba în acest nou roman: Una este o tânără profesoară suplinitoare din Reykjavík ajunsă pe la treizeci de ani, a cărei viață n-a fost deloc ușoară. Tatăl ei s-a sinucis taman în Ajunul Crăciunului, exact de ziua Unei, pe când ea avea doar treisprezece ani, lăsând un gol imens în urma sa și un groaznic sentiment de deznădejde și de dezamăgire în sufletul fiicei sale, care nici până acum nu a mai reușit să își revină pe deplin de pe urma acelei traume. Dacă mama ei a reușit să-și refacă oarecum viața, Una a tot continuat să-și pună întrebări legate de gestul inexplicabil al tatălui ei, iar acum se zbate să răzbată de azi pe mâine și este nevoită să-și drămuiască fiecare coroană pentru a avea ce pune pe masă.

Un crunt sentiment de neîmplinire o macină clipă de clipă, până în ziua în care prietena ei (singura) îi arată un anunț cum că „se caută învățător la capătul lumii”. Un sătuc uitat de lume, Skálar, de pe coasta nordică islandeză mereu biciuită de vânturi, caută un învățător pentru două fetițe. Doar două fetițe? ați putea spune, și pe bună dreptate. Însă satul acela numără doar zece suflete cu tot cu cele două fetițe care au nevoie de un îndrumător în ale buchiselii. Așa că Una, care oricum nu mai suporta să trăiască în capitala insulei, se decide să accepte provocarea.

Însă nu e întâmpinată chiar cu brațele deschise de locuitorii sătucului ai cărui copii venise să-i învețe carte, căci aceștia, neam de pescari care o duc destul de bine sub pumnul de fier al pescarului-șef, un fel de staroste care a tăiat și spânzurat (la figurat) în sat de când se știe, privesc cu ostilitate orice mică schimbare în sânul micii lor comunități și, prin urmare, orice străin sosit acolo este întâmpinat cu reticență, ba chiar este respins de la bun început. Și ce dacă străinul respectiv este o fermecătoare tânără dornică să facă o schimbare atât în viața ei, cât și a celor două fetițe cărora a venit să le predea materii interesante?

Însă casa în care a fost primită cu brațele deschise de către mama uneia dintre fetițe poartă cu ea stigmatul unei morți suspecte: în urmă cu câteva decenii bune, o fetiță cam de aceeași vârstă cu cea a stăpânei de acum a casei murise în condiții suspecte. Și, printre desele pahare de vin alături de care Una alege să-și petreacă tot mai multe seri la capătul lumii, iată că începe să-și facă apariția nici mai mult, nici mai puțin decât fantoma fetiței decedate. De-adevăratelea. Nu cu martori, desigur, altminteri unde-ar mai fi farmecul unei povești cu fantome, dar destul de înfricoșătoare ca să o pună pe gânduri pe Una. Nu și pe fugă însă, căci ea a venit acolo pentru o schimbare majoră.

Însă apariția unui străin la ușa lor, urmată, la câteva zile, de prăbușirea pe scenă a fetiței gazdei Unei chiar când repetau colindele de Crăciun, pentru ca, mai apoi, Una să afle că fetița a murit pe patul de spital fără să-și mai revină, declanșează o suită de întâmplări pe care doar cineva înzestrat cu multă răbdare și cu multă intuiție ar putea să le descâlcească. Sau cineva mare fan Agatha Christie.

Povestea tânărului, povestea Unei, dureroasa poveste a celor două fetițe, precum și povestea care se desfășoară în paralel (povestea crimei pentru care au fost condamnate, nu se știe de ce, trei persoane, printre care și o femeie) te țin cu sufletul la gură până la final, iar explicația face lumină într-o intrigă ce părea groaznic de complicată la un moment dat. Povestea fantomei însă… Să zicem că deși poveștile cu fantome izbutesc de fiecare dată să-mi ridice toate firele de păr pe mâini și la ceafă, de data asta a reușit să-mi provoace și milă la adresa bietei fetițe ce nu-și găsește liniștea și pentru care e nevoie de venirea unei tinere de la celălalt capăt al lumii pentru a-i face dreptate.

NB: recenzia face parte din blog tourul dedicat apariției în limba română a unui nou volum al scriitorului islandez Ragnar Jónasson. Dacă sunteți curioși să aflați alte păreri, puteți vizita următoarele bloguri (o recenzie a apărut deja, pe Literatura pe tocuri, scrisă de Arcidalia Ghenof), unde, în zilele care urmează, vor apărea și alte păreri:

Anca și cărțile: https://ancasicartile.ro/

Ciobanul de Azi: https://ciobanuldeazi.home.blog/

Cărțile Mele Și Alți Demoni: http://www.cartilemele.ro/

Carti Recenzii Analogii Antologii: analogiiantologii.com


Publicitate

2 gânduri despre &8222;Lecturi 275: Ragnar Jónasson – Fata care a murit&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.