Semnal editorial 332 + Fragment în avanpremieră: Eugen Uricariu – Ieșirea din pustie

Editura Polirom vă prezintă un fragment din romanul Ieșirea din Pustie de Eugen Uricaru, recent apărut în colecţia Fiction Ltd.

Republica Populară Română, cu granițele temporale situate între momentul abdicării forțate a Regelui Mihai I și moartea liderului comunist Gheorghe Gheorghiu-Dej, este cadrul în care Costi Condurat, un tînăr cu un bagaj impresionant de lecturi și o memorie remarcabilă, ajunge să se maturizeze. El reprezintă un punct de legătură între generația care regretă România veche, cu sens, acum dispărută, și noul „Repere”, care lucrează la construirea socialismului și se asigură că toți dușmanii poporului sînt înlăturați. Diversele personaje cu care interacționează băiatul – un unchi întors din prizonierat după 16 ani, un altul ce se ascunde pentru că a fost pilot în Aviația Regală, un tată arestat preventiv pentru faptele fraților săi, o iubită care e fiica directorului adjunct al Secției Speciale, un proaspăt „absolvent” de Aiud – și toate relațiile ce se ramifică pornind de la aceste personaje îl ajută pe Costi – și totodată pe cititor – să descopere și să înțeleagă dedesubturile istoriei dincolo de informațiile din manualele aprobate de Partid.

Eugen URICARU s-a născut în 1946 la Buhuși. Debutează în revista Ateneu, în 1965. Fondează în 1968, împreună cu Marian Papahagi, revista Echinox. Între 1971 și 1989 este redactor la revista Steaua. Din 1990 este redactor-șef adjunct la Luceafărul (seria Laurențiu Ulici) și consilier cultural în MAE la Atena și Roma. Din 1995 este secretar, apoi vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor, iar între 2001 și 2005 președintele acesteia. În prezent este președintele COPYRO. A fondat revista de studii Punctul Critic. În 2002 a înființat Festivalul Internațional „Zile și nopți de literatură”, Neptun. Este autorul a 19 volume de proză, printre care Supunerea (2006), Cît ar cîntări un înger (2008), Plan de rezervă (2011), Beniamin (2014), apărute la Editura Cartea Românească, și Permafrost (2017) și Grădina Paradisului (2020), apărute la Editura Polirom. A scris două scenarii de film (Rug și flacără – Marele Premiu la Santarém; Stare de fapt – Marele Premiu la San Marino). A tradus din Italo Calvino, Curzio Malaparte, Aleksandr Soljenițîn. A primit de două ori Premiul pentru proză al Uniunii Scriitorilor și de două ori Premiul pentru roman „Ion Creangă” al Academiei Române. Laureat al Premiului Național pentru proză „Ion Creangă”. Romanele sale au fost traduse în Franța, Germania, Ungaria, Serbia, Macedonia, China, Vietnam, Italia, Rusia.

Ar putea fi o imagine cu 1 persoană

Fragment

Minunea cu brichetele a funcţionat şi la autobaza de la Nicolina. I-a spus celui care vindea bilete, un om care probabil făcuse frontul, avea vârsta potrivită, cam aceeaşi cu el, cu tâmplele încărunţite şi o privire tulbure de beţiv: „Vin din prizonierat, camarade! Vin de la ruşi, vreau să ajung acasă, la Roman, şi n-am bilet. Dă-mi, frate, un bilet să ajung acasă!“. Casierul a plecat capul să-l vadă mai bine. „De unde ştiu eu că nu mă duci cu vorba?“ Se vedea că e un ins trecut prin ciur şi prin dârmon, nu i-a spus direct că poate vrea să-l înşele, că-l minte ori că-l păcăleşte. La autogară vine tot felul de lume, unii cu treburi, alţii cu gânduri necurate.

Antonie Şerban a scos din buzunarul interior al pufoaicei sale inconfundabile, era o veritabilă pufoaică rusească, una de lagăr, nu din civilie, ultimele două brichete confecţionate din tub de cartuş, în ultimii ani era tot mai greu de găsit un astfel de tub, şi i le-a arătat. „De la Celeabinsk. Acolo am făcut tancuri şi brichete. Nu cred că ai mai văzut aşa ceva!“

Într-adevăr, era greu să vezi aşa ceva. Cartuşul era mare, provenea de la mitraliera de pe tanc, se făceau trageri de probă şi el avusese o sursă. Dacă dai, primeşti. O brichetă la zece tuburi goale.

Casierul, deşi văzuse multe la viaţa lui, a dat din cap: „Aşa ceva nu! Numai că eu nu sunt fumător. Sunt penticostal, adică pocăit. Noi nu fumăm! Verighetă ai?“.

Antonie Şerban începu să se caute prin buzunare, de parcă n-ar fi ştiut exact dacă are sau nu verighetă. „Am, cum să nu am! Cum o să mă prezint în faţa soţiei fără verighetă?!“

Casierul începu să râdă pe înfundate: „N-am nevoie de nimic de la tine, bine că te-ai întors. Ce regiment?“

„Regimentul 2 artilerie de câmp, divizia Pârloagă!“

În acea clipă casierul de la RATA Nicolina îi întinse biletul, un carton gălbui, de mărimea unei cutii de chibrituri: „Drum bun şi să nu mai spui nimănui în ce divizie ai fost! Auzi? Niciodată, niciodată! Asta dacă nu vrei să te întorci de unde ai venit“. 

Antonie Şerban a luat biletul, nu înţelegea panica din vocea casierului, ce pericol putea fi ascuns în numele unei divizii, fie ea şi una mai cu moţ, avea şi o escadrilă de bombardiere italieneşti, Savoia-Marchetti, şi un regiment de artilerie de câmp, dar era doar o divizie şi nimic mai mult.

Nu avea de unde să ştie, în şaraşka de la Celeabinsk nu se ştia nici măcar dacă s-a terminat războiul, de unde să ştie că divizia generalului Platon Pârloagă fusese marea unitate care n-a dus la îndeplinire ordinul regal de a trece de partea bolşevicilor, de a întoarce armele. Nici nu putea să o facă. Era o divizie unde mai toţi soldaţii şi ofiţerii erau din Basarabia, Bucovina ori din Moldova. Era de negândit să treacă de partea ruşilor. Exact de aceea se aflau pe front şi se băteau ca diavolii, pentru că se înfruntau cu sovieticii. Era un motiv atât de serios, încât nu se putea întoarce lumea pe dos, la o comandă. Cât a mai avut de trăit, Antonie Şerban n-a putut afla de ce se speriase atât de tare casierul de la Nicolina, încât i-a dat imediat biletul, fără bani, fără brichetă, fără verighetă, i l-a dat doar ca să dispară din faţa ghişeului, să nu mai fie în preajma lui.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.