Semnal editorial 331 + Fragment în avanpremieră: G.P. Ermin – Evanghelia după Crist 2.0

Ar putea fi o imagine cu unul sau mai mulţi oameni şi text care spune „EUANGHELIA DUPÃ CRIST 2.0 TO Disponibil pentru precomenzi un nou roman semnat GP ERMIN CRUX PUBLISHING GP GP ERMIN”

După nuvela Făt Frumos vs. Darth Vader – satira science-fiction cu care ne-a încântat în 2020 -, GP Ermin schimbă complet registrul cu romanul Evanghelia după Crist 2.0. Urmând firul narativ și structura Evangheliei după Luca, acest roman SF ne invită la controverse dintre cele mai aprinse.

Autorul se concentrează pe marile momente și mistere biblice – imaculata concepție, schimbarea la față, găsirea discipolilor, crucificarea, etc. – reluând, așadar, o poveste fidelă materialului-sursă, pornind de la personaje biblice arhicunoscute, dar adaptate unei înfricoșătoare lumi noi. Ne aflăm, în 2233, într-un viitor sumbru, o antiteză a oricărei bune vestiri în care am putea sau ne-am dori să credem.

αΩ – inteligența artificială supremă și personajul cu poate cel mai izbutit nume din întreg romanul – conduce ce a mai rămas din specia umană cu o mână de fier. Un zeu răzbunător și crud, αΩ este omniscient și omnipotent. Nimeni nu i se poate opune și nimeni nu îl poate îmblânzi. Omenirea are nevoie de cineva (sau ceva) care fie să îl detroneze, fie să îl convingă să anuleze extincția programată a Omului.

Fie să… schimbe puțin povestea originală.

Așa se naște Crist 2.0, un hibrid, singura inteligența artificială cu fond omenesc, android dacă vreți (dar nu chiar), cel care ar putea să facă puntea între om și mașină.

Credincios zeilor lui personali – Saramago, Dostoievski, Zefirelli, Kazantzakis și, mai ales aici, Asimov – GP Ermin face un tur de forță filozofic care trece cu mult de canoanele cyberpunk-ului, hard SF-ului, sau ale romanului realist. Pornind de la materialul-sursă, dar adăugând tot ceea ce îl pasionează și frământă, îl înfurie și îl distrează, îl face să își pună întrebări și să caute răspunsuri în cele mai improbabile locuri, autorul ne dă mai mult decât un divertisment literar, așa cum poate a fost Făt Frumos vs. Darth Vader.

Și-au mai imaginat și alții conversația dintre Diavol și Om sau conversația dintre Diavol și Crist, dar conversația dintre două inteligențe artificiale despre Om ca subspecie, pe asta numai GP Ermin putea să o scrie. Doar și pentru această conversație, Evanghelia lui GP merită pusă pe același raft cu Evanghelia lui Saramago sau cu Frații Karamazov.

În esență, povestea biblică se repetă, cu Mary și Yoji mereu pe fundal, cu Jude S, trădătorul, știind să facă ce știe el mai bine, cu apostolii, cu Maggie-prostituata, cu cei umiliți și obidiți care văd în Crist 2.0 un salvator, căci cel care este urmează calea pe care o știm cu toții, dar cu mici (mici de tot), modificări.

Deși romanul Evanghelia după Crist 2.0 vine cu un fond întunecat și un mesaj pe măsură, merită citit și de fanii SF, și de cunoscătorii de filosofie, și de iubitorii romanului modern, chiar dacă vă răscolește sufletul, vă împinge puțin spre depresie, vă face să vă scărpinați în cap a nedumerire și frustrare sau vă deschide ușa către introspecție. Nu există cărți bune care să nu facă toate aceste lucruri.

***

Evanghelia după Crist 2.0 este un roman surprinzător, ambițios și ingenios: surprinzător pentru că nu seamănă cu alte romane ale aceluiași autor; ambițios pentru că abordează nu una, ci două teme sensibile și totodată dificile: religia și inteligența artificială; ingenios pentru că reușește să lege două universuri aparent incompatibile – cel biblic și cel science fiction. Mi-a plăcut foarte mult faptul că αΩ (personajul cu cel mai reușit nume, după părerea mea) apare atât de puțin, deși este extrem de puternic și am realizat că marele talent al autorului constă nu în simțul umorului – care se întrevede în câteva locuri, dar e foarte fin, deloc efervescent precum în celelalte romane – ci în iscusința cu care recurge la anumite artificii, unele destul de evidente, altele mai subtile și mai reușite. La fel ca antologia Poarta timpului editată de Robert Silverberg și Bill Fawcett, Evanghelia după Crist 2.0 mi-a trezit o oarecare nedumerire de a descoperi elemente atât de străine genului science fiction într-o poveste SF, dar și curiozitatea de a vedea cum se vor lega acestea până la urmă.

Ana Scalcău

***

Dezlănţuit. Acesta este cuvântul, dezlănţuit. Evanghelia după Crist 2.0 a lui GP Ermin, rescrisă după chipul şi asemănarea autorului, jonglează cu “mistere” precum Imaculata Concepţie, Schimbarea la Faţă sau Învierea la fel de uşor cum o face cu concepte SF precum inteligența artificială, nanoboţi biolocatori sau syncorp. Un tur de forţă, ca stil şi fond, precum şi un slalom printre problemele eterne ale omului, totul în cheie SF. Recomand!

George L.DETAILS

ISBN: 978-606-9027-12-7
Publisher: Editura Crux
Publish Date: 2021
Page Count: 290

avatar-author

G. P. Ermin este, inter alia, mecanic şi electrician auto, dar şi absolvent de istorie, fost drummer într-o trupa de rock turbat, precum şi actual avocat, fost DJ în urbea natală dar şi fost profesor de limbi străine. Este obsedat de civilizaţiile precolumbiene (deşi doctoratul în materie va fi terminat, probabil, la finele calendarului maya), dar şi de masinile retro.

Are un master în mentalităţi, ceea ce explică faptul că până şi editorul lui spune că are “mintea-n colţuri”, dar are şi veleităţi literare…

De asemenea, are preocupări savante, devoalate de faptul că şi-a pus numele din viaţa de zi cu zi pe o duzină de lucrări de specialitate (actually, unii chiar l-au băgat pe gâtul sarmanilor studenţi, întru studiu pentru examene grele), dar şi unele mundane, cum ar fi bănănăirea pe reţelele sociale, chipurile în scop nobil, întru diseminarea cărţii, lecturii şi încurajarea actului cultural.

G. P. Ermin refuză cu obstinaţie să fie încadrat în tiparul intelectualului sobru, tobă de carte şi cu nasul pe sus, plăcându-i mai degrabă să stea la o tacla cu amici pe care-şi permite să-i beştelească într-un limbaj propiu şi contagios, în care se amestecă engleza cu moldovineasca, arhaismul cu neologismul, argoul mioritic cu slang-ul de ghetto.

Well, ar mai fi câte ceva de zis, dar G. P. Ermin este de părere că titlurile lucrărilor sale, şi mai ales conţinutul acestora, spun mai multe despre el decât o poate face el însuşi.

Lucrări de Istorie

  • Simbolul social al vestimentației la azteci, Revista Erasmus, nr. 7/1997, Ed. Artemis, București;
  • Conquistadorii cuceriților, Revista Erasmus, Ed. Artemis, București;

Premiul Gh. Brătianu, acordat de Revista Magazin Istoric, 1998.

Bursă cercetare, IRCCU Veneția, 1999

Lucrări de Drept

  • Câteva considerații despre acțiunile în suspendarea deciziilor Consiliului Concurenței. Comentariu critic asupra Deciziei nr. 2147/17.04.2019, Curierul Judiciar nr. 7/2019, București;
  • Nemo censetur ignorare legem și implicațiile în dreptul concurenței, Curierul Judiciar nr. 3/2018 (co-autor), București;
  • Scurte considerații privind competența instanței judecătorești, din perspectiva O.U.G. nr. 39/2017, Ed Universul Juridic, 2017;
  • Scurte considerații asupra unor aspecte procedurale privind extinderea investigațiilor de către Consiliul Concurenței, Curierul Judiciar nr. 5/2017, București;
  • Scurte considerații cu privire la Instrucțiunile privind individualizarea sancțiunilor pentru contravențiile prevăzute la art. 55 din Legea concurenței nr. 21/1996, Universul Juridic, 2017
  • Ghidul inspecției inopinate a Consiliului Concurenţei, Ed. CH Beck, Bucureşti, 2016
  • Prezumţia de nevinovăţie vs. prezumţia de legalitate în acţiunile în suspendarea deciziilor Consiliului Concurenţei, Curierul Judiciar nr. 9/2016, București;
  • Acţiunea în constatare negativă – (necesară) alternativă la acţiunea în suspendarea efectelor deciziilor Consiliului Concurenţei?, (ro, 19 mai 2014);
  • Controlul de legalitate a actelor procurorului în cursul etapei urmăririi penale, Revista Română de Jurisprudenţă nr. 1/2012, Bucuresti;
  • Executare silită. Bilet la ordin. Opoziţie la executare. Competenţa teritorială, Revista Română de Jurisprudenţă nr. 4/2012, București (co-autor);
  • Scurte consideraţii privind ascultarea părţii vătămate în procesul penal, Revista Română de Jurisprudenţă nr. 4/2011, Bucuresti.

Moderator, Despre concurența sine ira et studio, în colaborare cu Editura Universul Juridic.

În anul 2020, G.P. Ermin debutează în literatura science-fiction cu nuvela Făt Frumos vs. Darth Vader, o satiră science-fantasy ce combină elemente din celebrul univers Star Wars cu personaje legendare ale folclorului românesc.

Ar putea fi o caricatură cu text care spune „EUANGHELIA DUPA CRIST 2.0 GP ERMIN”

FRAGMENT ÎN AVANPREMIERĂ

Pruncii

Plecăciune, ţie, căreia ți s-a făcut mare har” – Luca 1.28

În lipsă de o exprimare mai bună, Liz îşi spuse că intrase în stare de stupoare. Şi asta luând în considerare numărul anilor pe care îi ducea din ce în ce mai trudnic, de asemenea având în vedere experiențele prin care trecuse din anii copilăriei până în momentul prezent, şi fără a uita de propriile ei capacități, ce puteau fi socotite, fără falsă modestie – oricum, nu mai avea demult în faţa cui să afișeze o asemenea atitudine – ca fiind excepționale. Nu văzuse niciodată aşa ceva.

În anii războiului cu αΩ, Liz fusese acuzată că nu-şi folosea geniul împotriva dușmanului IA. Blamul şi oprobriul semenilor, uneori violent exprimate, continuaseră să se manifeste multă vreme, transformându-se într-o constantă în perioada timpurie a vieţii ei, fapt ce o determinase să devină din ce în ce mai singuratică, să caute din ce în ce mai puţin compania omului, preferând-o pe cea a terminalului, întrucât cu acesta din urmă putea vorbi de la egal la egal, logic, argumentat, pe bază de raționament. Abia acum, când râul vieţii pe care navigase se apropia, inexorabil, de momentul vărsării în neant, îi fusese dat să întâlnească o ființă care o depășea. 

Mary era un geniu sălbatic, una dintre acele minţi rarisime ce se nasc pentru a răsturna totul. Încercând să facă o comparație între ea şi tânăra pe care o privea, Liz se duse cu gândul, fără să vrea, la relația dintre Hardy şi Ramanujan, în cadrul căreia Hardy, evident omologul ei, era cel ce beneficiase de toate atributele civilizaţiei, având la bază o educație solidă, ba chiar scolastică, bazată pe metodă, în vreme ce Ramanujan, acum reprezentat de Mary, era mintea neîmblânzită şi neîngrădită ce sclipea precum o nova, depășind cu o înfiorătoare ușurință toate obstacolele apărute în cale. Sentimentul pe care îl trăia Liz privind-o era unul greu de definit. 

Altfel spus, surprizele continuau să vină, iar ziua aceasta, atât de încărcată, nu se mai termina. În momentul în care Liz o invitase să se uite la munca ei, Mary nici măcar nu se așezase bine pe scaun că deja identificase părți de cod cu privire la care şi Liz avea îndoieli, după care se apucase, fără a fi invitată, să le rescrie într-un pas frenetic, pur şi simplu obligând femeia mai în vârstă să alerge mental în spatele ei, pentru a nu fi lăsată în urmă. Acum, văzându-i degetele alunecând în mișcări aproape ascunse ochiului peste console, Liz se gândi la un alt geniu apus al omenirii, de data asta la unul al muzicii, la Mozart.

– Cum faci asta? întrebase Liz.

– Cum fac, ce?

– De unde ştii că partea aia de cod nu e bună?

Simt că nu e bună înainte de a ști că nu este bună. 

După cele câteva clipe necesare pentru a ingera, nu fără o oarecare dificultate, cuvintele tinerei, Liz fu nevoită să-i dea dreptate, întrucât fragmentele de cod adăugate de Mary chiar se potriveau, păreau a fi fost de-acolo, păreau a face parte integrantă din cod. Ea nu reuşise să găsească forma cea mai potrivită de la bun început şi avusese, astfel, nevoie de un mic ajutor, pe care îl primise în cea mai neașteptată formă. 

Mary îi spulberase testul la care, aşa cum fu nevoită să recunoască, Liz o supusese. Mai mult decât atât, o făcuse cu naturalețe, simplu, fără ifose, fără a arăta nici cel mai mic semn de suspiciune sau de protest, plonjând cu capul înainte în lumea matematicilor avansate pe care un procent infim din umanitate le-ar mai fi înţeles în acest moment, iar aportul ei atingea deja proporții impresionante. Liz simţi nevoia să afle mai multe despre ea.

– Rude?

– De foarte departe. Vara fratelui nepotului surorii…

– Aha! Ei bine, aşa poate se explică faptul că, din ce știu eu, nu mai am rude în viaţă. De ceva vreme. Mai este altceva ce ar trebui să aflu?

– Nu foarte multe. Sunt de pe-aici, de prin împrejurimi. Cel puţin, aşa mi-aduc aminte, de când sunt în măsură să-mi aduc aminte. Pe mama – pe femeia care m-a crescut, deşi nu mi-a confirmat niciodată dacă era sau nu mama mea – o chema Ana. Nu există încă un Iosif. Şi, indiferent cât de paradoxal ți s-ar părea, am avut şi eu o întâlnire cu o L-unit… 

Doamne, fă să treacă ziua asta fără să-mi pierd minţile, îşi spuse Liz. Că tânăra din faţa ei îşi petrecuse, probabil, întreaga viaţă de până acum în cuticulele omului, fără a-şi cunoaște adevărații părinți, putea să înțeleagă, la fel de bine pe cât putea să înțeleagă şi faptul că, cel puţin pentru moment, nu exista un bărbat în viaţa ei. Mintea îi fusese însă scurtcircuitată la vestea că şi Mary stătuse de vorbă cu… G.A.V.R.I.L..

– Şi ce ți-a spus? reuși Liz să îngaime.

– Exact ce crezi că mi-a spus. Asta inițial, însă. În momentul în care am vrut să-i citesc codul, să aflu care fusese ideea din spatele programării unei L-unit într-o asemenea manieră, s-a autodistrus. Partea ciudată a fost că n-am reuşit să opresc secvența de autodistrugere, deşi nu părea a fi cine ştie ce master-cod. Am mai găsit, de câteva ori chiar, rebutech IA programat să se autodistrugă, însă atunci am reuşit să sparg codul la timp. De data asta însă, n-am putut. 

– Ce sperai să afli?

– Nu cred că aveam așteptări, pur şi simplu voiam să văd limbajul de programare. Adică, mi s-a părut ciudat ca o L-unit să vorbească, dar ce a fost cu adevărat straniu a fost ce spunea. Inițial, n-am înţeles prea multe, de fapt, nu am prea înţeles nimic, cuvintele pe care le spunea păreau… anapoda, era ca şi cum vorbea într-un limbaj pe care nu-l deslușeam. „Nu te teme!”, mi-a spus. De cine să mă tem, de o piesă de rebutech? După aceea a început să înșire cuvinte şi nume care nu aveau nicio noimă. Tronul lui David? Casa lui Iacov? Împărăție fără sfârşit? Nu auzisem în viaţa mea chestiile astea, cu atât mai puţin de la o IA. Aşa că am decis să citesc codul. Cât de greu putea fi să sparg un cod de L-unit? Ei bine, n-am reuşit. Chestia asta m-a frustrat teribil, iar frustrarea a crescut din ce în ce mai mult, pe măsură ce căutam răspunsuri şi nu le găseam. Aşa am ajuns la Arhive. 

– Unde? întrebă Liz, ușor deconcertată de turnura pe care o luase discuția. Nici nu ştiam că mai funcționează.

– Le-am făcut să funcționeze. Eu am locuit acolo, ca să spun aşa, în ultimele șase luni. Informațiile pre-război sunt toate acolo, nu s-au pierdut.

Arhivele, funcționale! Nu era necesarmente o propoziție foarte greu de crezut, ea însăși se gândise de-a lungul timpului să facă o vizită acolo, având în vedere abundența de informații ce se găsea stocată între pereţii vechii clădiri, însă de fiecare dată renunțase tocmai fiindcă se gândise că nimic de acolo nu mai mergea. Se părea că Mary avusese mai multă voinţă decât ea.

– Şi?

– Am luat-o pe urmele celor spuse de L-unit. Din aproape în aproape, până când am ajuns să petrec cinci săptămâni citind pe nerăsuflate Biblia, literatură patristică şi gnosticii, ereziile şi Sfinții Părinți, filozofii creștini şi nu numai. Dacă vrei, îţi pot recita oricare dintre Evanghelii. Mă refer la ele pentru că nu cred că tu îţi aduci aminte de Hugo de Saint Victor, spre exemplu. Şi pe el ți-l pot recita, cu atât mai mult cu cât mi-a plăcut. Aşa am aflat de Gavril, cel din Biblie. Şi de Elisaveta, cea din Biblie. Cu care Maria, cea din Biblie, era înrudită. Nu ştiu ce mi-a venit, nu mă întreba, dar la acel moment mi s-a părut o idee foarte bună – doar eram în Arhive! – să caut o rudă de-a mea, cu numele ăsta. Ghici peste cine-am dat…

Liz păstră tăcerea, invitând-o astfel pe Mary să vorbească mai departe. Era sigură că acum aveau să vină răspunsurile pe care le aştepta, că acesta avea să fie punctul în care Mary va începe să-i povestească despre ea, lămurind-o, cel puţin într-o măsură mai mare decât cea în care o lămurise până acum, cu privire la cine era. Şi, mai ales, la cum era. 

–  Aşa am aflat cine eşti, cine-ai fost, cum ai fost, ce-ai făcut, ce n-ai făcut. Întrucât ştiu toate aceste detalii despre tine, cred că vei putea procesa tot ce-ți voi spune despre mine. Am învățat să citesc, singură, de pe la vreo doi-trei ani. Mai mult din cărți de matematică, logică şi arhitectură computațională. Pe măsură ce am crescut, talentul, ori aptitudinea nativă pe care o am s-a amplificat, s-a ramificat. Nu numai eu mi-am dat seama de timpuriu că sunt diferită, ci şi cei din jurul meu, aşa că am fost însingurată mai toată viaţa mea. Nu m-a deranjat niciodată, aşa cum nu mă deranjează nici acum, am fost întotdeauna capabilă să am grijă de mine. Dimpotrivă chiar, sunt convinsă că lipsa unor apropiați m-a făcut să mă afund mai mult în ce făceam. Pentru că nu a existat cineva care să mă îndrume, am învățat singură, iar chestia asta a contribuit şi ea la dezvoltarea mea. Pe scurt, Liz, la acest moment, în baza testelor pe care mi le-am făcut şi pe care le-am comparat cu cele din Arhive, sunt cea mai înzestrată ființă umană. Ştii că şi testele tale sunt încă acolo? Conform rezultatelor, sunt mai inteligentă decât tine, cu mult chiar, deşi tu ai fost considerată, acum câteva zeci de ani, unul dintre ultimele genii ale omenirii.

Liz rămase tăcută, sub privirile sfredelitoare ale tinerei care-i vorbea. Era, într-adevăr, mult de înghițit pe nemestecate: Arhivele, despre care ea credea că îşi dăduseră duhul de multă vreme, rezultatele testelor ei IQ, supradotarea lui Mary, acesta din urmă fiind aspectul cel mai interesant. Totuși, sinapsele nu-i funcționau încă atât de încet încât să nu vadă că legătura cu subiectul pe care-l abordaseră lipsea încă.

– Pe măsură ce timpul pe care-l petreceam în Arhive devenea din ce în ce mai lung, pe măsură ce citeam din ce în ce mai mult, am început să dezvolt o idee. Dintr-un embrion de gând a devenit, treptat, un plan. Pe care intenționez să-l duc la îndeplinire.

– Ce plan? întrebă, aproape împotriva voinței ei, Liz. 

– Cel despre care mi-a vorbit G.A.V.R.I.L.. Cel despre care ți-a vorbit şi ţie.

– Mary, admit faptul că am fost șocată acolo, în scrapyard, de ceea ce am auzit. Vreau să spun, care erau şansele ca o piesă de rebutech – o L-unit, unde mai pui! – să-mi declame din Biblie? Însă, dincolo de o coincidență extrem de stranie, asta nu înseamnă nimic. Nu poate însemna nimic. Nu are nicio explicaţie logică, nu este un eveniment care poate fi explicat rațional.

– Neluând în calcul faptul că ultima ta propoziție este definiția unui miracol, aș putea încerca să te contrazic.

Pe undeva, Liz se aştepta la un asemenea răspuns din partea ei. Era evident faptul că Mary nu era o fetișcană ușor influențabilă, care îşi mula, sau schimba, opiniile după cum bătea vântul unei discuții în contradictoriu, ci era o tânără cu convingeri proprii, deja formate, iar Liz ştia deja că acele convingeri erau formate pe considerente logice, nu pe mofturi de adolescentă care l-a luat pe nu în brațe doar de dragul de a-l tine acolo. Mary era departe de aşa ceva. 

–  Şi în ce constă planul acesta? Ce ți-ai propus?

– Să schimb soarta omului. 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.