Semnal editorial 255 + Fragment în avanpremieră: Hannu Rajaniemi – Tărâmul verii

Moartea e doar începutul. Crima e irelevantă.

„Se citește ca John le Carré, dacă acesta ar fi consumat LSD înainte să scrie Cârtița.“
NPR

În 1938, moartea nu mai e capătul vieții. Dimpotrivă, este o continuare în altă dimensiune, pentru că oamenii au descoperit viața de apoi. Imperiul Britanic s-a extins până la Tărâmul Verii, o metropolă pentru cei recent decedați. Dar Britania nu e singura care vrea puterea în viața asta – și în următoarea. Spionii sovietici sunt și ei acolo, cu tehnologia potrivită pentru a construi un nou zeu.

Agenta Rachel White nimerește în miijlocul unui complot și trebuie să facă imposibilul: să prindă un om care e deja mort.


„Conspirații și intrigi tipice romanelor cu spioni, dar cu un fundal extrem de ingenios.“
Chicago Tribune

„Ca tot ce era permanent în Tărâmul Verii, casa fusese clădită din suflete. Fiecare dintre cărămizile ei era o piatră luz, miezul adamantin care rămânea după Destrămarea completă a unui suflet, când gândul și memoria nu mai existau. Cu milenii în urmă, Vechii Morți – denumirea escatologilor pentru cei din civilizația pierdută care precedase epoca modernă – le adunaseră și le utilizaseră pentru a crea Orașul Verii. Iar apoi străvechii constructori dispăruseră. După ce inventarea ectofonului deschisese explorarea vieții de apoi, la începutul secolului, sosiseră morții Angliei. Eterhitecții remodelaseră orașul, inclusiv casa lui Peter, care devenise o reședință victoriană potrivită unui gentleman. Însă cărămizile păstraseră și alte memorii și, dacă nu le arătai cine era stăpânul, se cam risipeau.“

Data apariției19 ian. 2021
Titlu originalSummerland
ColecțiaArmada
ISBN978-606-43-0707-1
Cod bară9786064307071
AutorHannu Rajaniemi
TraducătorMihai Dan Pavelescu
FormatPaperback
Dimensiuni130 x 200 mm
Nr. pagini296
EdituraArmada

FRAGMENT

„RĂZBOAIE MICI “ 

8 NOIEMBRIE 1938

Peter Bloom se pomeni bântuind un camion cu muniție, în timp ce Madridul ardea. El nu putea să vadă flăcările. Lumea materială era invizibilă pentru fantome, cu excepția electricității şi a scânteilor-sufletelor celor vii. Clădirile şi străzile erau schelete de cablaje luminescente. Creierele omeneşti străluceau ca nişte lampioane de hârtie. În rest, totul era o ceață cenuşie, spălăcită. El ar fi fost pierdut fără speranțe, dacă n-ar fi existat baliza din ectofonul agentei sale Inez Giral, care-l călăuzise aici din Tărâmul Verii pentru întâlnirea lor. 

Continuă lectura