Semnal editorial 207 + Fragment în avanpremieră: John Grisham – Îngerii dreptății

Editura RAO pregăteşte un nou thriller marca John Grisham,

disponibil din 30 noiembrie

Îngerii dreptății

Nu este disponibilă nicio descriere.

John Grisham excelează din nou într-un thriller juridic alert și palpitant, abundând de întorsături de situație.

În micul oraș Seabrook din Florida, un tânăr avocat pe nume Keith Russo este împușcat mortal în biroul său, într-o noapte în care lucra până târziu. Ucigașul nu lasă niciun indiciu și nu există martori, însă poliția ajunge să-l suspecteze pe Quincy Miller, un tânăr negru care a fost cândva clientul lui Russo. Quincy este judecat și condamnat la închisoare pe viață. Timp de douăzeci și doi de ani, el rămâne în închisoare, susținându-și nevinovăția, deși nimeni nu-l ascultă. Disperat, decide să trimită o scrisoare către Guardian Ministries – Îngerii dreptăţii, o mică organizație nonprofit condusă de avocatul Cullen Post, sperând că aceasta îi va dovedi nevinovăția. Post călătorește prin țară luptând cu nenumărate convingeri greșite, în folosul clienților uitați de sistem. În acest caz însă, el primește mult mai mult decât a negociat. Oameni puternici și nemiloși l-au ucis pe Keith Russo și nu-l doresc pe Miller exonerat. În urmă cu douăzeci și doi de ani, au ucis un avocat și nu au o problemă în a ucide încă unul.

Booktrailerul cărții „Îngerii dreptăţii”:

JOHN GRISHAM este unul dintre cei doi autori care au vândut 2 milioane de copii la prima ediție a unei cărți. „Dosarul Pelican”, romanul său din 1992, s-a vândut doar în SUA în 11 232 480 de copii.

În prezent există peste 300 de milioane de cărți ale lui John Grisham tipărite în întreaga lume, care au fost traduse în 40 de limbi, iar nouă dintre romanele sale au fost transformate în filme.

Într-un interviu, Grisham a afirmat că de obicei are nevoie de doar șase luni pentru a scrie o carte și că autorul său preferat este John le Carré. Când nu scrie, Grisham se dedică unor cauze caritabile.

FRAGMENT

În urmă cu o lună, acționând în baza unui pont, gardienii  au percheziționat celula lui Zeke Huffey și au găsit un șiș, un  cuțit artizanal. De obicei, în cursul unor astfel de raiduri, se  găsesc droguri, dar o asemenea situație este tratată cu nonșalanță. Însă deținerea unei arme este o infracțiune gravă,  deoarece reprezintă o amenințare la adresa gardienilor. Zeke  a ajuns în Peșteră, o unitate subterană folosită pentru pe depsirea făptașilor aflaţi la izolare. Visul lui de a fi eliberat  condiționat s-a năruit. În schimb, a primit un supliment de  pedeapsă. 

La biroul central sunt întâmpinat de un bărbat în costum,  un fel de gardian adjunct, și, împreună cu un alt gardian,  sunt trecut prin dispozitivul de verificare şi securitate, apoi  condus spre o clădire aflată departe de unitățile deținuților.  Adjunctul dă din cap și se încruntă, iar ușile se deschid imediat. S-au tras sforile potrivite. Cobor o scară din beton și  ajung într-o încăpere rectangulară, umedă și fără ferestre.  Zeke așteaptă, stând pe un scaun din metal, ale cărui picioare sunt prinse în podea. Nu există partiție între noi. Are mâini le libere, iar după șocul de un moment provocat de vederea  mea, îmi permite o strângere moale de mână. 

După ce gardianul pleacă trântind ușa, Zeke întreabă:

– Ce cauți aici? 

– Am venit în vizită, Zeke. Mi-era dor de tine. 

Mormăie și nu găsește un răspuns. Cei azvârliți la izolator  nu au dreptul să primească vizite. Scot un pachet de țigări și  îl întreb: 

– Vrei una? 

– Cum dracu’ să nu? spune el, trezit de dependență. Îi întind o ţigară și observ că îi tremură mâinile. I-o  aprind cu un chibrit. Închide ochii și trage cu sete din ea  într-un efort puternic de a o termina dintr-odată. Scoate un  nor de fum spre tavan, apoi trage din nou din ea. După trei  fumuri, aruncă scrumul pe podea și reușește să zâmbească. – Post, cum de-ai ajuns aici? Vizitele sunt interzise în ga ura asta. 

– Știu. Am un prieten în Little Rock. 

Fumează țigara până la filtru, apoi strivește chiștocul de  perete și spune: 

– Îmi mai dai una? 

Îi aprind o altă țigară. E palid și tras la față, chiar mai slab  decât ultima oară când l-am văzut, și văd că are un nou tatuaj  pe gât. Nicotina îl calmează și nu-i mai tremură mâinile. 

– Se plănuiește să ți se adauge câteva luni la sentință,  Zeke, îi spun. Mare prostie să ascunzi un șiș. 

– Mai tot ce fac poate fi socotit prostesc, Post. Știi asta.  Oamenii inteligenți nu trăiesc așa. 

– Adevărat. Quincy Miller e un tip inteligent, Zeke, și a fost întemnițat din cauza ta. Ar fi timpul să-l eliberăm pe  băiat, nu crezi? 

De la ultima mea vizită, ne-am mai scris de câteva ori,  iar Guardian i-a trimis încă un cec cu o sumă mică. Cu toate  astea, din tonul scrisorilor lui îmi dau seama că nu e pregătit  să admită că a mințit. Consideră că el e la comandă în relația noastră fragilă și că ne manipulează din orice punct de  vedere. 

– A, nu știu ce să zic, Post. Asta a fost cu mult timp în  urmă. Nu-s sigur că-mi amintesc toate amănuntele.

– Am amănuntele aici, în declarație, Zeke. Una pe care  aș vrea s-o semnezi. Mai ții minte un vechi amic pe nume Shiner? Un alt drogat cu care ai fost închis în Georgia? Îmi zâmbește și răspunde: 

– Sigur că-l țin minte pe Shiner. Mare fraier! 

– Și el te ține minte. L-am găsit în apropiere de Atlanta  și se descurcă bine. Mult mai bine decât tine. S-a lăsat de  droguri și până acum n-a mai avut necazuri. Avem o declarație semnată de el în care spune că voi doi vă lăudați deseori  cu carierele voastre de turnători. Spune că ai râs de Quincy  Miller. Și de puștiul pe nume Preston, din Dothan, încă is pășindu-și pedeapsa. Shiner a mai spus că întotdeauna te  amuzai de rolul pe care l-ai jucat într-un proces judecat la  Gulfport, iar Kelly Morris încă execută o pedeapsă pe via ță din cauza ta. Zeke, am verificat cazurile astea, am citit  transcrierile proceselor în care se află mărturiile tale. Shiner spune adevărul. 

Se uită urât la mine și scutură scrumul țigării. 

– Și ce dacă? 

– E vremea să-ți descarci sufletul și să-l ajuți pe Quincy. 

N-ai nimic de pierdut, Zeke. Oricum nu ai unde pleca. Cum ți-am zis de câteva ori până acum, cei din Florida te-au uitat  de multă vreme. Nu le pasă nici cât negru sub unghie dacă  recunoști acum că ai mințit în legătură cu Quincy. 

Stinge al doilea chiștoc și mai cere o țigară. I-o aprind.  Trage tare din ea, sporind fumul care plutește deasupra ca petelor noastre, și spune sarcastic: 

– Of, nu știu ce să spun, Post, îmi fac griji pentru reputația  mea. 

– Foarte amuzant, dar eu nu mi-aș pierde prea multă vreme făcându-mi griji în legătură cu asta. Zeke, îți propun un  târg, unul care e valabil un sfert de ceas, apoi va dispărea  pentru totdeauna. Cum ți-am spus, am un prieten în Little  Rock, un om influent, altfel n-aş fi acum aici. Nimeni dintre  cei trimiși în Peșteră nu primește vizite, am dreptate? Așa că  târgul sună în felul următor. Statul Arkansas plănuiește să  îți adauge șase luni la condamnarea pe care o ai, drept pedeapsă pentru șiș. Asta se adaugă la cele douăzeci şi una de  luni pe care le mai ai de executat în văgăuna asta. Prietenul  meu poate face să dispară totul, mai puțin trei luni. Un an și  jumătate ar dispărea ca și cum nici n-ar fi fost. Tot ce trebuie  să faci e să semnezi declarația. 

Pufăie, scutură scrumul și se holbează neîncrezător la  mine. 

– Cred că glumești. 

– De ce aș glumi? Tu fă ceea ce trebuie, ca o adevărată ființă umană, ceea ce nu ești, și amândoi știm asta, iar Quincy  are o șansă. 

– Post, niciun judecător n-o să-l elibereze fiindcă apar eu  după douăzeci de ani și declar că am mințit. Fii serios!

– Lasă grija asta în seama mea! Zeke, în cazurile astea,  orice probă e de ajutor. Probabil că nu-ți mai aduci aminte  de o martoră pe nume Carrie Holland. Și ea a mințit atunci,  dar diferența e că acum a avut curajul să recunoască. Dacă  vrei, o citești, îți arăt declarația ei. O femeie curajoasă, Zeke. E vremea să te arăți bărbat, băiatule, și să spui măcar o dată  adevărul. 

– Știi ceva, Post? Începusem să te plac. 

– Nu te deranja! Nu sunt chiar atât de agreabil și chiar  nu-mi pasă. Misiunea mea e să descâlcesc ghemul de minciuni ce a dus la condamnarea lui Quincy. Vrei sau nu să ți se  șteargă optsprezece luni din pedeapsă? 

– Pot avea încredere în tine? 

– Cuvântul „încredere“ nu sună bine în gura ta, Zeke.  Sunt un om cinstit. Eu nu mint. Cred că va trebui să dai cu  banul. 

– Mai dă-mi una! 

Îi aprind cea de-a patra țigară. Acum e calm, calculat, aşa că spune: 

– Înțelegerea asta… Poți s-o pui în scris? 

– Nu, treaba nu merge așa. Toate închisorile din Arkansas  sunt supraaglomerate și statul trebuie să le mai golească puțin. Închisorile comitatelor sunt sufocate, iar în unele celule  dorm câte șase deținuți. Puternicii zilei caută spațiu. Nu le  pasă ce se întâmplă cu tine. 

– Aici ai dreptate. 

Aruncă o privire la ceasul de la mână. 

– Zeke, mi-au promis zece minute. Se apropie clipa.  Facem târgul sau nu? 

Fumează și se gândește.

– Cât mai rămân în Peșteră? 

– Ieși mâine de aici, îți promit. 

Încuviinţează și îi întind declarația. Presupunând că nu  prea citește grozav, formularea este simplă, din cuvinte care  nu au mai mult de trei silabe. Ținând țigara într-un colț al  gurii și simțind fumul arzându-i ochii, o citește cu atenție. După ce termină de citit ultima pagină, aruncă chiștocul și  spune: 

– Nu găsesc nimic anapoda aici. 

Îi întind un pix. 

– Îmi promiți, Post? 

– Îți promit. 

Cel mai bun avocat penalist din Arkansas mi-e prieten și  am lucrat cu el la un alt caz. Vărul soției lui este senator al  statului, președinte al Comisiei de Credite, astfel că răspunde de finanțarea tuturor agențiilor, inclusiv ale penitenciare lor corecționale. Nu-mi place să lucrez în favoarea băncilor,  pentru că am prea puține de oferit în schimb, dar în activitatea mea mă văd silit să colaborez. Ocazional, dau câteva  clicuri și se întâmplă un miracol. 

Lăsând în urmă câmpurile cu bumbac din nord-estul  statului Arkansas, o sun pe Vicki pentru a-i da vestea. Este  entuziasmată și dă fuga să o anunțe pe Mazy. 

După ce a depășit coșmarul căsătoriei cu Quincy, June s-a  măritat din nou. Al doilea efort al ei, cu un bărbat pe nume  James Rhoad, a fost ceva mai puțin haotic decât primul, dar n-a avut viață lungă. În acea perioadă, June era încă răvășită,  instabilă emoțional și continua să consume droguri. Frankie  l-a găsit pe Rhoad în Pensacola. Nu a avut nimic frumos de  spus despre fosta soție, iar după câteva sticle de bere a prezentat povestea pe care o speram noi. 

Trăiseră în concubinaj înainte de a se căsători, iar în acea  scurtă perioadă de romantism și exaltare băuseră mult și  consumaseră cocaină, dar întotdeauna departe de copii. În  câteva rânduri, June a râs de Quincy, un om pe care avea să  îl urască pe veci. I s-a confesat lui Rhoad că mințise pentru  a ajuta la condamnarea lui și că minciunile ei fuseseră încurajate de șeriful Phitzner și de procurorul Forrest Burkhead. Rhoad a manifestat rețineri în a se implica, dar Frankie  știe să fie insistent. Asta face parte din cultura noastră.  Strecoară-te ușurel, cunoaște-i pe martori, creează un grad  de încredere și amintește-i mereu că un om nevinovat a fost  nedreptățit de sistem. În cazul de față, de albi dintr-un orășel  uitat de lume. 

Frankie l-a asigurat pe Rhoad că el nu făcuse nimic rău  și că nu va avea necazuri. June mințise, iar ea refuza să re cunoască răul pe care îl făcuse. El, Rhoad, putea ajuta foarte  mult. 

În alt bar, după câteva sticle de bere, el s-a declarat de  acord să semneze o declarație.

Un gând despre &8222;Semnal editorial 207 + Fragment în avanpremieră: John Grisham – Îngerii dreptății&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.