Semnal editorial 202 + Fragment în avanpremieră: Josh Malerman – Malorie

JOSH MALERMAN este un romancier american şi unul dintre cei doi solişti/compozitori ai trupei rock The High Strung. A devenit cunoscut odată cu apariţia romanului Bird Box. Orbeşte (Bird Box, 2014), carte ecranizată într-un film Netflix. Malorie (2020) continuă periplul eroinei principale şi al copiilor ei prin lumea cea nouă, dominată de creaturi înfricoşătoare. Celelalte romane ale lui Josh Malerman sunt Black Mad Wheel (2017), Goblin (2017), Unbury Carol (2018), On This, The Day of the Pig (2018), Inspecţie (Inspection, 2019) şi Carpenter’s Farm (2020).

Nu este disponibilă nicio descriere.

La doisprezece ani după ce Malorie şi-a găsit salvarea fugind pe râu, împreună cu cei doi copii ai săi, bentiţa pe care fiecare dintre ei o poartă la ochi rămâne singura barieră între raţiune şi nebunie. E de ajuns o simplă privire aruncată uneia dintre creaturile care bântuie lumea, pentru a împinge pe oricine la fapte de o violenţă extremă. Şi nu există încă nici o explicaţie. Nici o soluţie.

Tot ce poate face Malorie e să supravieţuiască – şi să se asigure că şi copiii ei, ajunşi la vârsta adolescenţei, respectă întocmai regulile supravieţuirii. Nu vă leneviţi, le spune ea. Nu vă scoateţi bentiţa. ŞI NU PRIVIŢI.

Dar apoi primesc o veste ce pare de necrezut. Şi, odată cu ea, pentru prima oară după multă vreme, Malorie îşi îngăduie o mică speranţă. Nişte persoane foarte dragi, despre care credea că au murit cu mult timp în urmă, ar putea fi încă în viaţă.

Ca să-şi recapete existenţa, Malorie trebuie să se avânte din nou într-o lume plină de primejdii necunoscute – şi să rişte încă o dată vieţile copiilor ei. Căci Malorie nu se teme numai de creaturi, ci şi de oamenii care pretind că le-ar fi capturat, de invenţiile monstruoase şi de ideile noi şi periculoase, precum şi de zvonurile potrivit cărora creaturile ar fi devenit încă şi mai înfricoşătoare.

„Malorie este continuarea îndelung aşteptată a bestsellerului Bird Box. Orbeşte şi e chiar mai bună decât prima carte. Un roman încântător de sumbru, tulburător şi fascinant deopotrivă, pe care l-am citit pe nerăsuflate. Una dintre cele mai bune poveşti horror publicate în ultimii ani.“

Daily Express

Traducere din limba engleză

LIVIU SZÖKE

Nu este disponibilă nicio descriere.

FRAGMENT ÎN AVANPREMIERĂ

ȘCOALA JANE TUCKER PENTRU NEVĂZĂTORI

Malorie stă lipită de zidul de cărămidă al unei săli de clasă. Ușa e încuiată. E singură. Luminile sunt stinse.

E legată la ochi.

Afară, pe hol, s‑a instaurat violența.

Cunoaște acest sunet, l‑a auzit în coșmaruri, l‑a auzit în ecourile unei case distruse, pline de oameni întregi la cap care se sfâșiau unul pe altul, în timp ce ea îi dădea naștere fiului ei.

Tom e acolo, chiar acum, în mijlocul acelei violențe. Malorie nu știe unde anume.

Inspiră. Își ține răsuflarea. Expiră.

Întinde mâna spre ușă, ca să o descuie, ca să o deschidă, ca să‑și găsească fiul și fiica, printre urlete, isterie, nebunie. Un pârâit răzbate de dincolo de ușă. Sună ca și cum cineva s‑ar izbi cu capul de peretele holului.

Se dezlipește de clanță.

Când a văzut‑o ultima oară pe Olympia, micuța de șase ani citea cărți în alfabetul Braille, la Biblioteca Tucker. Alături de ea mai erau cel puțin zece persoane, ascultând muzica clasică ce răzbătea din boxele școlii, conectate la casetofonul din cancelarie.

Acum, Malorie ascultă glasurile acelor persoane. Trebuie să afle dacă violența a ajuns și la bibliotecă.

Dacă i‑a atins fiica. Dacă a ajuns până acolo, va porni să‑l caute pe Tom mai întâi.

Ascultă.

Copiii ei au învățat‑o multe despre ascultat de când au ajuns la Școala Jane Tucker pentru Nevăzători. Și, cu

toate că Malorie nu va auzi niciodată lumea la fel ca ei,

poate totuși să încerce.

Însă afară e prea mult zgomot. Haos. E imposibil să distingă un glas de altul.

Se gândește la Annette. Femeia oarbă, mult mai în vârstă decât ea, al cărei nume l‑a auzit strigat cu doar câteva secunde în urmă, în timp ce Malorie, înfometată, mergea pe hol către cantină. Înainte ca Malorie să aibă timp să proceseze natura acelui țipăt, Annette însăși s‑a ivit de după colț, cu halatul albastru și părul roșcat târându‑se în urma ei precum al unei sirene, cu un cuțit în mână. Malorie a avut timp să zărească ochii femeii, ochii aceia lipsiți de concentrare, înainte să îi închidă pe ai ei.

Malorie a cugetat: E oarbă… cum de‑a înnebunit?, apoi a amuțit. Annette a trecut pe lângă ea, răsuflând greoi, mișcându‑se cu repeziciune, iar Malorie, auzind primele urlete guturale în adâncurile școlii, a pășit, oarbă, în cea mai apropiată sală de clasă și a încuiat ușa în urma sa.

Întinde iar mâna spre clanță.

Ultima oară când l‑a văzut, Tom se afla în fosta cancelarie, având lângă genunchi piesele unei noi invenții de‑ale sale. Malorie e de vină pentru acele piese. Având doar șase ani, Tom‑băiatul inventează la fel cum o făcea odată Tom‑bărbatul, tizul său. Adesea, Malorie simte nevoia de‑a încuraja acel impuls. Simte că așa trebuie să procedeze o mamă. Sau, poate, că așa ar fi trebuit să procedeze o mamă, în lumea de dinainte.

2 gânduri despre &8222;Semnal editorial 202 + Fragment în avanpremieră: Josh Malerman – Malorie&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.