Lecturi 242: Erin A. Craig – Casa de sare și amărăciuni

Erin A. Craig – Casa de sare și amărăciuni (House of Salt and Sorrows, 2019) 400p., TPB, 13×20, Corint, 2020, Colecția CorinTeens, Trad. Maria Adam, Red. Cristina Buzoianu

Nominalizări: Goodreads Choice Awards Nominee for Debut Novel 2019

Nota Goodreads: 3.95 (22.705 note)

Descrierea editurii: „Odinioară erau douăsprezece, însă acum în sălile uriașe de la Highmoor răsună singurătatea. Patru dintre fete și-au pierdut viața, fiecare moarte fiind mai tragică decât cea dinainte – ciumă, o cădere pe scări, înec, o alunecare de la înălțime. Acum, prin toate satele din jur se zvonește că familia ar fi blestemată de zei.

Tulburată de viziuni fantomatice, Annaleigh bănuiește că morțile surorilor sale nu au fost simple accidente. Fetele se furișează seară de seară la baluri strălucitoare unde dansează până la ivirea zorilor în rochii de mătase și conduri scânteietori. Annaleigh nu știe dacă să încerce să le oprească sau să se bucure și ea de aceste plăceri interzise. Mai ales pentru că nu știe cu cine – sau cu ce – dansează ele de fapt.

Dar când relația lui Annaleigh cu un străin misterios și plin de secrete devine tot mai serioasă, fata știe că trebuie să descopere cât mai repede întunericul care s-a abătut asupra familiei sale înainte de a-i cădea și ea victimă.”

Rezumatul de pe site-ul editurii Corint reușește să surprindă foarte bine esența cărții, firul principal și o parte a poveștii. Care poveste însă e mult mai complicată și devine și mai complicată spre final, când se mai renunță la baluri, zile de doliu și dansuri nesfârșite și se transformă cu adevărat într-o poveste horror cinstită, care însă nu știu cât de mult va fi apreciată de copiii peste 13 ani, cum e recomandată ea.

Însă nu degeaba adolescenții se provoacă unii pe alții să pătrundă în case și alte locuri despre care se spune că ar fi bântuite de fantome însetate de sânge, sau își spun noaptea povești de groază, vârâți cu lanterna sub pături sau la lumina focului, în tabere. Și bănuiesc că numărul destul de ridicat de note de pe Goodreads înseamnă și el ceva.

Dar să trecem la treabă. Cum spunea un bun prieten al meu, când citești o poveste pentru adolescenți trebuie să ții cont mai întâi de segmentul-țintă căruia i se adresează de fapt povestea. Nu să ai pretenții de capodoperă ce va dăinui peste veacuri de la o poveste scrisă clar ca să se vândă, să distreze, să poată fi citită și în metrou, și în avion, dar și seara, în pat, când e liniște și vântul șuieră pe-afară și ploaia bate în geam. Hai că am devenit și romantic.

La fel ca povestea care se înfiripă între Annaleigh și misteriosul străin care își face apariția în sala de bal în care ea și surorile ei își tocesc noapte de noapte pantofii cei scumpi, în încercarea firavă de-a uita nițel de drama cumplită ce se petrece pe celălalt tărâm: au fost douăsprezece surori în „casa de sare”, un enorm conac aflat la malul mării mereu furioase, însă se pare că acestea sunt urmărite de un blestem cumplit – încep să moară una câte una, în urma unor stranii și suspecte accidente, asta după ce și mama le-a murit în împrejurări rămase neelucidate.

Iar Annaleigh, una dintre surori și personajul principal, pornește o anchetă pe cont propriu, ajutată de Cassius, străinul cel misterios, căci nu dă crezare variantei oficiale a lucrurilor, că au fost simple accidente sau că un blestem i-ar urmări familia din cauză că surorile și tatăl ei nu au respectat perioada de doliu cuvenită după fiecare deces (un an de zile de jale și veșminte negre, fără distracții, baluri și veselie).

Mărturisesc că, deși autoarea a creat o lume fantastică extrem de interesantă, m-au plictisit scenele din sala de bal, intrigile mărunte de salon și istericalele surorilor. Nu mai zic de limbajul alambicat folosit de autoare aproape în fiecare paragraf (am avut de curând de furcă din cauza acestui lucru tot cu o poveste fantasy pentru adolescenți, așa că am ajuns să suspectez că cele două autoare au frecventat, pesemne, același curs de scriere creativă – am observat că împart și aceeași editură, deci poate că nu sunt chiar atât de paranoic precum par).

Însă Erin A. Craig evită cu măiestrie transformarea poveștii într-o melodramă și, inspirată de poate cea mai celebră poveste cu case bântuite din literatura modernă („Casa bântuită” a lui Shirley Jackson), o cotește către final într-un horror adevărat, cu posedări, monștri oribili și blesteme cumplite, plus niscaiva psihologie și niște întorsături de situație de-ți stă mintea în loc și nu mai știi pe cine și ce să crezi, cine minte, cine manipulează și cu ce motiv. Recomandată!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.