Semnal editorial 134: Evvie Drake o ia de la capăt, de Linda Holmes – o comedie romantică pentru zile senine

Dragostea apare mereu pe neașteptate, uneori chiar după ce ai pierdut totul. Romanul Evvie Drake o ia de la capăt, de Linda Holmes, apărut la editura Nemira în colecția Damen Tango, este o poveste fermecătoare între doi oameni trecuți de prima tinerețe, care au impresia că viața lor s-a încheiat, numai ca să descopere bucuria prieteniei și a iubirii.

Eveleth „Evvie“ Drake și-a pierdut soțul și nu mai iese din casă decât pentru micul dejun împreună cu prietenul ei cel mai bun, Andy. Dean Tenney, fost jucător de baseball și prietenul din copilărie al lui Andy, nu mai poate arunca bine mingea și începe să fie tot mai agasat de presiunea presei de scandal. Câteva luni petrecute într-un orășel din Maine, la invitația prietenului său, par soluția perfectă ca să-și limpezească mintea.

Când Dean se mută în micuțul apartament din spatele casei lui Evvie, cei doi fac un pact: el nu întreabă de soțul ei care a murit, iar Evvie nu întreabă de cariera lui care e pe ducă. Dar regulile sunt făcute ca să fie încălcate și o prietenie neașteptată se transformă, pe nesimțite, în altceva.

„Exact cum trebuie să fie o comedie romantică: isteață, autentică și puțin complicată.“ People

Linda Holmes vorbește despre cultura pop la National Public Radio și este gazda podcastului de succes Pop Culture Happy Hour. Are apariții regulate la emisiunile radio ale NPR, inclusiv la Morning EditionAll Things Considered și Weekend Edition. Înainte să ajungă la NPR, a scris pentru ediția online a New York Magazine și pentru TV Guide, precum și pentru site-ul popular Television Without Pity. În timpul liber, se uită la prea multe comedii romantice, coace pâine, vede cum nepoții ei se fac tot mai înalți și, recent, și-a croșetat prima căciulă.

Data apariției 27 feb. 2020
Titlu original Evvie Drake Starts Over
Colecția Damen Tango
ISBN 978-606-43-0683-8
Cod bară 9786064306838
Autor Linda Holmes
Traducător Irina Ornea
Format Paperback
Dimensiuni 130 x 200 mm
Nr. pagini 336
Număr volume 1
Editura Nemira

Semnal editorial 133 + Fragment în avanpremieră: Peter Swanson – Fata cu un ceas în loc de inimă

Într-o seară obișnuită de vineri, la barul său preferat din Boston, George Foss zărește o femeie frumoasă și își dă seama imediat că este fosta lui iubită din studenție, dispărută cu douăzeci de ani în urmă. Este momentul în care existența confortabilă și previzibilă a lui George capătă o turnură neașteptată.

Liana Decter este prima dragoste a lui George și cea pe care nu a reușit niciodată să o dea uitării. Dar, mai mult decât atât, este o femeie enigmatică și primejdioasă, o posibilă criminală căutată de poliție. Iar acum s-a întors și are nevoie de ajutorul lui. Liana este urmărită de indivizi periculoși, care cred că a furat niște bani și vor face tot ceea ce este necesar pentru a-i recupera.

George știe că Liana este genul de femeie de care ar trebui să te ții departe. Dar nu o poate refuza – nu a putut niciodată – și ia o decizie care îl va arunca într-o avalanșă de minciuni, secrete, trădări și crime, din care nu e sigur că va scăpa cu viață.

Un roman îndrăzneț și magistral scris, presărat cu indicii neașteptate și cu răsturnări de situație subtile, Fata cu un ceas în loc de inimă este un thriller captivant, în care acțiunea nu trenează nici o clipă, iar suspansul te ține în priză până la finalul electrizant.

 

O cursă halucinantă, plină de momente delicioase și perverse, de mister și violență, de înșelăciune și trădare. New York Journal of Books

 

„Ritmul este rapid, iar acțiunea, plină de răsturnări de situație, pare scrisă special pentru a fi ecranizată… Un roman polițist alert și promițător.“ Kirkus Reviews

 

O adevărată explozie de senzații de la un capăt la altul.“ Dennis Lehane

 

Îți taie respirația… Excepțional scrisă și plină de surprize. Daily Mail

Data apariției: Mar 2020
Tip copertă: Broșată
Format: 130×200
Nr. pagini: 304
ISBN: 978-606-33-4875-4
Colectie: Buzz Books
Traducător: Marius Michal Klimowicz
Fragment în avanpremieră

Fata cu un ceas în loc de inimă

Traducere din limba engleză și note

MARIUS MICHAL KLIMOWICZ

1

La cinci minute după ora cinci, într-o după-amiază de vineri, George Foss se duse direct de la biroul său la Jack Crow’s Tavern, prin aerul lipicios al valului de căldură din Boston. Își petrecuse ultimele trei ore de lucru revizuind cu meticulozitate contractul unui ilustrator, apoi holbându-se apatic pe fereastră la cerul de un albastru tulbure al orașului. Îi displăcea vara târzie, așa cum altor locuitori ai orașului Boston le displăceau lungile ierni din New England. Copacii osteniți, parcurile care se îngălbeneau și nopțile lungi și umede: toate aceste lucruri îl făceau să tânjească după vremea răcoroasă a toamnei, după un aer respirabil, care nu îi făcea hainele să i se lipească de piele și oasele să i se simtă obosite. 

Parcurse distanța de șase străzi până la Jack Crow’s cât de lent putu, sperând să nu ajungă cu cămașa udă de transpirație. Mașinile goneau de-a lungul străzilor înguste din Back Bay, încercând să scape de duhoarea orașului. Majoritatea rezidenților acestui anumit cartier plănuiau să își bea primele băuturi ale după-amiezii în baruri din Wellfleet, Edgartown, Kennebunkport sau din oricare alt oraș de pe malul mării, situat la o distanță rezonabilă cu mașina. George se mulțumea să meargă la Jack Crow’s, unde băuturile erau mediocre, dar unde aerul condiționat, monitorizat de un expat franco-canadian, era ținut constant la temperaturi frigorifice.

Și era și destul de bucuros să se ducă să se vadă cu Irene. Trecuseră mai bine de două săptămâni de când se văzuse cu ea la o petrecere simandicoasă, dată de un prieten comun. Abia dacă își vorbiseră, și când George plecase primul, ea îi aruncase o privire de pretinsă supărare. Se întreba dacă nu cumva relația lor cu intermitențe intrase din nou într-una din etapele ei periodice de criză. George o știa pe Irene de cincisprezece ani. O cunoscuse la revista la care el încă lucra. Ea fusese redactor-șef adjunct, iar el era la departamentul de contabilitate. Să devină un contabil la o revistă literară cunoscută păruse postul perfect pentru cineva cu o înclinație pentru literatură, dar fără pic de talent literar. George era acum administratorul acestei corăbii care se scufunda, în timp ce Irene avansase constant în carieră până când ajunsese să facă parte din departamentul online, aflat în continuă dezvoltare, al revistei Globe.

Fuseseră un cuplu perfect vreme de doi ani. Dar acei doi ani fuseseră urmați de alți treisprezece, de beneficii tot mai mici, de acuzații, de infidelități ocazionale și un set de așteptări tot mai scăzute. Și chiar dacă renunțaseră cu mult timp în urmă la ideea că ar fi un cuplu normal, cu un destin normal, se întâlneau încă la barul lor preferat, își spuneau încă totul unul altuia, se mai culcau din când în când împreună și, contrar așteptărilor, deveniseră cei mai buni prieteni. În ciuda acestor lucruri, exista o nevoie periodică de a-și clarifica statutul, de a avea o conversație. George nu se simțea în stare de așa ceva în această seară. Nu avea nici o legătură cu Irene; într-un anumit fel, sentimentele lui pentru ea nu se schimbaseră de aproape un deceniu. Avea mai mult de-a face cu felul în care percepea el viața, în general. Apropiindu-se de patruzeci de ani, George se simțea de parcă lumea lui fusese, încetul cu încetul, secătuită de toate culorile ei. Trecuse de vârsta aceea când se mai putea aștepta în mod rezonabil să se îndrăgostească nebunește de cineva și să își întemeieze o familie, să ia lumea cu asalt sau să facă ceva surprinzător, care să îl scoată din existența lui cotidiană. Nu ar fi dat glas acestor sentimente în fața nimănui – până la urmă avea un loc de muncă stabil, locuia în frumosul oraș Boston și încă nu chelea –, dar își petrecea majoritatea zilelor într-o ceață a dezinteresului. Și chiar dacă încă nu se oprea în fața caselor de pompe funebre, se simțea ca și cum, de ani întregi, nimic nu mai reușise să-i stârnească vreo dorință. Nu îl interesau prieteniile noi sau relațiile noi. La serviciu, îi crescuse salariul, dar entuziasmul pentru munca pe care o făcea se diminuase. În anii trecuți avea un sentiment de mândrie și împlinire la publicarea fiecărei ediții lunare. Zilele astea, abia dacă mai citea vreun articol.

În timp ce se apropia de cârciumă, George se întreba în ce dispoziție o să fie Irene în seara asta. Era sigur că o să îi vorbească despre redactorul divorțat de la biroul ei, care o invitase de mai multe ori în oraș, în decursul acelei veri. Dacă până la urmă accepta și dacă relația lor devenea serioasă și George avea să fie în cele din urmă aruncat la marginea drumului? Încercă să își dea seama ce ar simți, dar, în schimb, se surprinse întrebându-se ce ar face cu tot timpul acela suplimentar. Cum l-ar umple? Și cu cine l-ar umple?

George intră pe ușile din sticlă jivrată ale barului Jack Crow’s și se duse direct la separeul lui obișnuit. Mai târziu avea să-și dea seama că probabil a trecut chiar pe lângă Liana Decter, care era așezată în colțul barului. În alte după-amiezi, unele mai răcoroase sau unele în care George era mai puțin descurajat în privința rostului său pe lume, poate că ar fi trecut în revistă cei câțiva mușterii care se aflau în crâșma lui locală, într-o seară de vineri. S-ar putea chiar să fi existat o perioadă când, dacă ar fi zărit o femeie voluptuoasă și cu tenul palid, stând singură, George ar fi tresărit la gândul că ar putea fi Liana. Timp de douăzeci de ani, ideea de a o vedea din nou îl umpluse deopotrivă de speranță și de teamă. Zărise variante ale ei prin toată lumea: părul ei la o însoțitoare de bord, desăvârșirea copleșitoare a corpului ei pe o plajă din Cape, vocea ei la un program nocturn de jazz. Ba chiar petrecuse șase luni convins fiind că Liana devenise o actriță de filme porno pe nume Jean Harlot. Mersese atât de departe încât încercase să afle identitatea adevărată a actriței. Carli Swenson, fiica unui preot din North Dakota. 

George se făcu comod în separeul lui, comandă la Trudy, ospătărița, un cocktail Old-fashioned și scoase din geanta lui ponosită ediția din ziua aceea a revistei Globe. Își păstrase integrama pentru această ocazie. Irene venea să se întâlnească cu el, dar abia la șase. Sorbi din băutură și rezolvă integrama, apoi trecu fără tragere de inimă la sudoku și chiar și la anagrame, înainte să audă pașii familiari ai lui Irene în spatele lui. 

– Hai să facem schimb, te rog, zise ea în loc de salut, referindu-se la locurile lor. 

Jack Crow’s avea un singur televizor, lucru rar într-un bar din Boston, și Irene, care îl întrecea pe George în loialitatea și pasiunea ei pentru Red Sox, voia locul de unde se vedea mai bine.

George ieși din separeu, o pupă pe Irene în colțul gurii (mirosea a cremă Clinique și a bomboane mentolate) și se reașeză pe cealaltă parte, unde avea vedere spre barul de stejar și ferestrele înalte, din podea până-n tavan. Era încă lumină afară, o felie roz de soare ițindu-se pe deasupra clădirilor din cărămidă de peste drum. Lumina care năvălea pe geam îl făcu pe George să o observe deodată pe femeia care stătea singură în colțul barului. Avea în față un pahar de vin roșu și citea un roman, iar George simți că i se strânge stomacul la gândul că arată ca Liana. Exact ca Liana. Dar asta era o senzație pe care o mai avusese de multe ori înainte.