Lecturi 225: Michael Connelly – Tura de noapte

Michael Connelly – Tura de noapte (Renée Ballard I: The Late Show, 2017) 352p., HC, 13×20, Rao, 2019, Colecția Biblioteca Rao, Trad. Cristina-Mihaela Tripon, 52 lei, ISBN 978-606-006-309-4

Nominalizări: Barry Awards Nominee for Best Novel 2018, Anthony Awards Nominee for Best Novel 2018, Los Angeles Times Book Prize Nominee for Mystery/Thriller 2017

Nota Goodreads: 4.06 (48310 note)

Descrierea editurii: „Detectiva Renee Ballard a fost mutata disciplinar in tura de noapte, dupa ce a inaintat o plangere de hartuire sexuala impotriva sefului ei. Intr-o noapte, Ballard are parte de trei cazuri aparent fara legatura: un furt de card de credit, o prostituata transgender, batuta, bagata in coma si abandonata intr-o parcare, si cinci oameni ucisi intr-un atac armat dintr-un club de noapte. Nu mult dupa aceea, fostul ei partener, care nu a sprijinit-o atunci cand a inaintat plangerea, este ucis in propriul garaj. In pofida faptului ca intreg departamentul din carea a plecat este impotriva ei si o vrea exclusa, Renee nu se lasa si incearca prin toate mijloacele sa rezolve cele trei cazuri ce se impletesc in mod ciudat si vor scoate la lumina demonii din trecut.”

A fost cu noroc prima mea întâlnire cu Michael Connelly. Auzisem numai de bine despre celelalte două celebre serii ale sale, de fapt mult mai celebre decât cea începută acum cu „Tura de noapte”, adică „Harry Bosch” (despre a cărei ecranizare realizată de Amazon tocmai ce-am aflat că a fost înnoită pentru un ultim sezon șapte) și „Mickey Haller” (al cărei prim volum, „The Lincoln Lawyer/Avocatul din limuzină, a fost și el ecranizat, în 2011), din care au apărut până acum mai multe volume la editura Rao (și la altele, parcă, nu mai stau acum să verific). Zic cu noroc pentru că deși nu este cea mai antrenantă poveste cu polițiști citită de mine până acum, ei bine, mini-cazurile de care se ocupă Ballard și pe care le rezolvă cu succes sunt suficient de interesante cât să-ți mențină viu interesul până la final.

Asta plus interesanta și complicata viață de care a avut până acum parte protagonista. Fiică de surfer, ea și-z văzut tatăl pierind în valuri la o vârstă foarte fragedă, apoi mama ei și-a luat tălpășița ca și cum nici n-ar fi avut un copil de crescut, iar Ballard a rămas să fie crescută de bunica ei. Toate bune și frumoase, fata crește, moștenește pasiunea tatălui ei pentru surfing, doar crește pe malurile Pacificului, iar Los Angelesul e doar la o aruncătură de băț de casa bunicii ei. Iar meseria de polițist i-a făcut cu ochiul. A intrat în LAPD, a avut parte de cazuri palpitante și de un partener pe măsură în descifrarea cazurilor, numai că a avut și-un șef căruia îi plăceau femeile și, cum era și normal, acesta s-a dat la ea. I-a făcut avansuri, cum vreți să-i spuneți. Ballard i le-a respins și a depus plângere, la agresiunea șefului fiind martor și partenerul ei. Numai că acesta din urmă a ales cariera și familia în loc să-și susțină partenera în prinderea răufăcătorilor, așa că i-a ținut partea șefului, sperând să fie mângâiat frumos pe cap și să capete un ciolan zdravăn de ros pentru purtarea lui abjectă.

Așa că Ballard a rămas singură-singurică, exilată pe tura de noapte. Dar fără șeful cel fustangiu. Și fără partenerul cel laș. Și de aici începe povestea. Sau poveștile, căci sunt mai multe cazuri fără legătură între ele, de care bineînțeles că trebuie să se ocupe Ballard. Cap de afiș pentru poliția din Los Angeles? Un atac armat într-un club de noapte, căruia îi cad victime mai mulți indivizi, plus o chelneriță nevinovată, aflată la locul și momentul nepotrivite. De acesta ar trebui să se ocupe brigada criminalistică, plus o echipă specială. Însă bineînțeles că nici Ballard nu poate sta cu mâinile în sân și să-i lase pe alții să primească laurii. Al doilea caz este cel al unei prostituate transgender, bătută cu sălbăticie cu un box de alamă și lăsată să moară într-o parcare (caz în cadrul căruia una dintre pistele care duc la prinderea criminalului mi-a adus aminte de o scenă extrem de comică dintr-un film cu Ace Ventura), plus un aparent banal furt de carduri de credit pentru a cărui rezolvare n-ar fi fost nevoie, în principiu, de un detectiv atât de experimentat cum e Renée Ballard.

Însă și acest caz, la fel ca celelalte, se dovedesc doar vârful unui aisberg. Căci nimeni nu e ce pare a fi, toți aparent  micii găinari se dovedesc a fi de fapt infractori în toată regula, agresivi, vulgari și brutali, gata să și ucidă pentru a-și scăpa pielea. Nimic nu e simplu de rezolvat aici, nimic, nici măcar un aparent nveinovat furt de carduri de credit. Căci hoțul se dovedește a avea ditamai depozitul de carduri și de bunuri comandate cu cardurile respective într-o cameră de motel. Iar posesorul de boxuri de alamă care a lăsat-o mai mult moartă decât vie pe prostituata transgender nu e nici el mai breaz, chiar deloc, căci sub înfățișarea-i nevinovată de vânzător de mașini se ascunde o brută sadică și calculată, care nu stă pe gânduri când vine vorba să plătească polițe mai vechi sau mai noi.

Dar totul culminează cu asasinarea fostului partener al lui Ballard, cel care îi ținuse partea șefului, când de fapt el ar fi trebuit să țină cu partenera lui. Făptașul? Necunoscut, bineînțeles. Prilej de alte întorsături de situație, de suspans și tensiune până în pânzele albe. Prilej pentru a o face și pe Ballard să coboare din bula în care se credea intangibilă și invincibilă și să devină și ea conștientă de propriile slăbiciuni și mortalitate. Dar, na, omul nu se învață până nu o pățește pe pielea lui.

Misoginismul și xenofobia își dau mâna în acest excelent roman procedural populat de detectivi care au rămas în continuare convinși că rolul femeii e să stea la cratiță, ori, în cel mai bun caz, să le aducă lor cafeaua și să se simtă onorate când le mai dau câte o palmă prietenoasă sau le fac propuneri nerușinate, chiar dacă acestea muncesc cot la cot cu ei ca să rezolve cazurile. Autorul pare un obișnuit al secțiilor de poliție și a felului în care se desfășoară anchetele detectivistice: pași de urmat, piste de urmărit, proceduri de respectat, formulare de completat, totul e pus în scenă ca la carte, totul este îndosariat, ștampilat, așezat în dosar cu șină și băgat la arhivă. Documentarea minuțioasă și faptul că, înainte de-a deveni scriitor, Michael Connelly a fost jurnalist de investigații criminale, dublate de un exercițiu și un talent formidabile (plus o popularitate pe măsură la nivel mondial) și combinate cu o protagonistă ce vine însoțită de o întreagă legiune de demoni ai trecutului după ea, fac din acest volum o demnă rudă de-a suratelor sale mult mai celebre pomenite la început de articol. De care am să mă și apuc la un moment dat. Citită, plăcută, recomandată!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.