Semnal editorial 84 + Fragment în avanpremieră – Cari Mora, de THOMAS HARRIS, autorul romanului Tăcerea mieilor – un thriller „despre puterea răului, despre lăcomie și consecințele celor mai întunecate obsesii”

Cari Mora, semnat de THOMAS HARRIS, creatorul lui Hannibal Lecter

În România din 16 septembrie

Este posibil ca imaginea să conţină: text

După o pauză de 13 ani, autorul bestsellerului Tăcerea mieilor revine cu cel de-al șaselea roman al său. Cari Mora este un thriller „despre puterea răului, despre lăcomie și consecințele celor mai întunecate obsesii”, afirma Thomas Harris la evenimentul de lansare a cărții în Statele Unite.

500 de kilograme de aur se află îngropate sub o vilă de închiriat din Miami Beach, care i-a aparținut nu de mult lui Pablo Escobar. Mai mulți bărbați necruțători se află pe urmele lor, dar rafinatul și sadicul Hans-Peter Schneider este primul la locul acțiunii. Condus de apetituri terifiante, acesta își câștigă existența înlesnind împlinirea fanteziilor violente ale unor oameni bogați. Frumoasă și aparent vulnerabilă, Cari Mora, un „copil al războiului” care a fugit de violența din țara ei natală și se află la Miami în baza unui nesigur Statut de Protecție Temporară, acceptând diverse slujbe pentru a supraviețui, intră în atenția lui Hans-Peter, iar apoi intervine între el și comoara pe care o caută. Dar Cari Mora are un set de abilități surprinzătoare și o voință de a supraviețui ieșită din comun. În crevasele dintre dorințele unui bărbat și supraviețuirea unei femei pândesc monștri. Niciun alt scriitor din ultimele decenii nu a conjurat acești monștri cu mai multă măiestrie dătătoare de fiori decât Thomas Harris. Cari Mora, cel de-al șaselea roman al său, reprezintă mult așteptata reîntoarcere a unui maestru american.

Urmărește booktrailerul la:  https://www.raobooks.com/product/cari-mora/

Fragment

CAPITOLUL UNU

Doi bărbați discutând la miez de noapte. Se află la 1 664 de kilometri depărtare unul de celălalt. Jumătate din fața fiecăruia este luminată de ecranul telefonului mobil. Sunt două jumătăți de chip care discută pe întuneric.
– Pot să ajung la casa în care spui că este. Povestește-mi restul, Jesús.
Răspunsul se aude slab printre pârâituri parazitare.
– Mi-ai plătit un sfert din cât mi-ai promis. Puf-puf. Trimite-mi restul de bani. Trimite-mi-i!
Puf-puf.
– Jesús, dacă aflu ce vreau să aflu fără ajutorul tău, n-o să capeți niciodată nimic de la mine.
– Asta e mai adevărat decât îți dai seama. E cel mai adevărat lucru pe care l-ai rostit în viața ta. Puf-puf. Ce vrei tu stă pe cincizeci de kilograme de Semtex1… dacă îl găsești fără ajutorul meu, o să ajungi praf și pulbere pe Lună.
– Jesús, brațul meu e lung.

1Exploziv plastic, folosit pentru demolări și anumite aplicații militare

– N-o să mă ajungă tocmai de pe Lună, Hans-Pedro.
– Mă cheamă Hans-Peter, și știi asta.
– Ți-ai pune mâna pe cocoșel1 dacă ai avea brațul îndeajuns de lung? Asta voiai să spui? N-am nevoie de informații personale de la tine. Hai să nu mai pierdem vremea. Trimite-mi banii.

1Joc de cuvinte intraductibil, peter însemnând și cocoșel, organ sexual masculin.

Legătura se întrerupe. Ambii bărbați rămân cu privirile îndreptate spre beznă.
Hans-Peter Schneider stă pe patul de la bordul vasului său lung, vopsit în negru, în largul coastei insulei Key Largo. Ascultă o femeie care suspină în cabina de la pupa. Imită suspinele ei. Se pricepe să imite. Din gura lui se aude vocea mamei lui, care strigă numele femeii care plânge:
– Karla. Karla. De ce plângi, copila mea dulce? A fost doar un vis.
În întuneric, disperată, femeia este păcălită o clipă, apoi reîncepe să plângă amarnic cu lacrimi.
Sunetul scos de o femeie care plânge este muzică pentru Hans-Peter; asta îl alină, astfel că adoarme la loc.

*

În Barranquilla, Columbia, Jesús Villarreal îngăduie șuieratului aparatului de respirat să îl calmeze. Inspiră oxigen prin mască. În întunericul obișnuit al rezervei aude un om care cere ajutorul Domnului, strigând:
– Jesús!
Jesús Villarreal șoptește spre beznă:
– Sper că Dumnezeu o să te audă la fel de bine ca mine, amice. Dar am îndoieli.
Jesús Villarreal solicită informații prin telefonul lui pe cartelă și obține numărul unui studio de dans din Barranquilla. Își scoate masca de oxigen pentru a putea vorbi.
– Nu, nu mă interesează să învăț să dansez, spune el în telefon. Vreau să discut cu Don Ernesto. Sigur îl cunoști. Menționează numele meu și o să înțeleagă.
Puf-puf.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.