Semnal editorial 79 + Fragment în avanpremieră: Andrzej Sapkowski – Botezul focului

BOTEZUL FOCULUI

Andrzej Sapkowski

Fragment în avanpremieră –

Eprubeta umplută consecvent trecea pe la fiecare. Toți stăteau comod pe podeaua de lut. Vrăjitorul a șuierat și a suduit, și-a corectat poziția, căci, stând mai mult jos, durerea i-a străpuns genunchiul din nou. L-a văzut pe Regis că-l privește cu atenție.

– O rană recentă?

– Nu prea. Dar sâcâitoare. Ai aici ceva ierburi care pot alina durerea?

– Depinde de tipul de durere, a surâs vag bărbierul. Și de cauzele sale. În sudoarea ta, vrăjitorule, simt un miros ciudat. Te-ai vindecat prin magie? Ți-au dat enzime și hormoni magici?

– Mi-au dat felurite leacuri. N-am avut habar că mi-ar putea influența mirosul transpirației.

– Ai un nas foarte fin, Regis.

– Fiecare cu calitățile lui. Pentru a contrabalansa defectele. Ce vătămare ți-a fost oblojită prin magie?

– Am avut o mână ruptă și fractură de femur.

– Demult?

– Acum mai bine de o lună.

– Și ești deja pe picioare? Incredibil! Driadele din Brokilon, nu-i așa?

– Cum ai ghicit?

– Numai driadele cunosc leacurile capabile să reconstruiască țesuturile osoase atât de repede. Pe mâinile dumitale văd puncte negre, locuri în care au fost introduse vrejuri de conynhael și lăstari de tătăneasă purpurie. Numai driadele știu să folosească conynhaelul, iar tătăneasa purpurie nu crește decât în Brokilon.

– Bravo! O ipoteză perfectă. Pe mine, totuși, altceva mă interesează. Mi-au rupt femurul și antebrațul. Dar eu simt o durere intensă în genunchi și în cot.

– Tipic, a clătinat din cap bărbierul. Driadele ți-au reconstruit oasele afectate cu ajutorul magiei, care în același timp ți-a provocat o mică revoluție în terminațiile nervoase. Un efect secundar, resimțit mai puternic la nivelul articulațiilor.

– Mă poți ajuta cu ceva?

– Nu, din păcate. Mult timp vei putea anticipa fără greș când vine vreme rea. Iarna intensifică durerile. Nu ți-aș recomanda însă administrarea anestezicelor puternice. Mai ales narcotice. Ești vrăjitor, în cazul tău e absolut contraindicat.

– Deci îmi recomanzi mandragora ta, a conchis vrăjitorul și a ridicat eprubeta pe care Milva tocmai i-o dăduse, a băut-o până la fund și a tușit până când i-au dat lacrimile. La naiba, mă simt mai bine.

– N-aș fi atât de sigur, a zâmbit Regis, că vindeci boala care trebuie. Îți amintesc că trebuie să tratăm cauzele, nu simptomele.

– Nu în cazul acestui vrăjitor, a intervenit Jaskier, care ascultase conversația, deja roșu la față. Pentru el tocmai, pentru grijile lui, ginarsul este foarte bun.

– Și ție ți-ar face foarte bine, i-a răspuns Geralt și l-a țintuit pe poet cu privirea. Mai ales dacă ți-ar amorți limba.

– Nu m-aș prea baza pe asta, a zâmbit din nou bărbierul.

Preparatul conține mătrăgună. Mulți alcaloizi, inclusiv scopolamina. Înainte ca mandragora să-și facă efectul, toți o să-mi oferiți, în mod inevitabil, un spectacol de elocință.

– Spectacol de ce? a întrebat Percival.

– De vorbărie. Să-mi fie cu iertare! Ca să folosim cuvinte mai simple.

Geralt și-a strâmbat buzele într-un zâmbet fals.

– Corect! a spus el. E simplu să cazi în manierism și să folosim astfel de cuvinte zilnic. Atunci, oamenii te-ar lua de un clovn arogant.

– Sau de un alchimist, a completat Zoltan Chivay, umplându-și eprubeta.

– Sau de un vrăjitor, a adăugat Jaskier, care citise cât se poate de mult pentru a putea impresiona o anumită magiciană. Pe magiciene, conașii mei, nimic nu le atrage mai mult decât o poveste meșteșugită. N-am dreptate, Geralt? Hai, spune-ne ceva…

– Nu mai sta la coadă, Jaskier! l-a întrerupt Geralt cu o voce de gheață. Alcaloizii din votcă acționează prea repede asupra ta. Trăncănești cam mult.

– Hai mai termină cu secretele tale, Geralt! s-a încruntat Zoltan. Jaskier nu ne-a spus mai nimic nou. N-ai ce face dacă ești o legendă vie. Poveștile aventurilor tale se joacă în teatrele de păpuși. Printre ele și povestea despre tine și magician numită Guinevere.

– Yennefer, l-a corectat Regis cu jumătate de gură. Am văzut un spectacol și eu. Povestea cu vânarea unui djinn, dacă nu mă înșală memoria.

– Am luat parte la ea, s-a lăudat Jaskier. Ce-am mai râs, vă spun…

– Spune-le tuturor! l-a invitat Geralt și s-a ridicat. Cu un strop de votcă și frumos colorat. Eu ies puțin.

– Hai, zău așa! a vorbit indignat piticanul. N-ai de ce să te superi.

– Nu m-ai înțeles, Zoltan. Mă duc să-mi eliberez vezica. Ce să-i faci? Li se întâmplă chiar și legendelor vii.

Noaptea era rece ca-n iad. Caii fornăiau și tropăiau, scoteau abur pe nări. Coliba bărbierului, scăldată în lumina lunii, părea ivită dintr-un basm. Leită-poleită cu căsuța vrăjitoarei din pădure. Geralt se încheia la pantaloni.

Milva, care ieșise la scurt timp după el, și-a dres vocea. Umbra ei lungă ajungea până la a lui.

– De ce nu te mai întorci o dată? l-a întrebat. Chiar așa de tare te-au înfuriat?

– Nu, a răspuns el.

– Și-atunci, de ce mama naibii stai aici singur, sub clar de lună?

– Socotesc.

– Ce?

– De când am plecat din Brokilon, au trecut douăsprezece zile, timp în care am călătorit cam șaizeci de mile. Ciri, chipurile, e în Nilfgaard, capitala Imperiului, aflată, potrivit unor socoteli destul de prudente, la cam două mii cinci sute de mile. La un calcul simplu rezultă că, în ritmul ăsta, am ajunge acolo într-un an și patru luni. Ce zici?

– Nimic, a ridicat din umeri Milva și și-a dres glasul din nou.

Nu știu să socotesc la fel de bine ca dumneata. Nici să citesc și să scriu nu știu. Sunt o fată proastă și simplă de la țară. N-ai cu cine vorbi. Nu te poți bizui pe mine.

– Nu vorbi așa!

– Ăsta-i adevăru’, i-a răspuns și s-a întors brusc. De ce-mi spui mie câte zile și câte mile? Ca să te sfătuiesc? Ca să te îmbărbătez? Ca să te liniștesc, să-ți alung temerile, să-ți alin jalea din suflet, care e mai amară decât durerea din genunchi? Nu mă pricep! Ai nevoie de altcineva. De cea despre care vorbea Jaskier. Deșteaptă, învățată. Iubită.

– Jaskier e un palavragiu.

– E drept. Dar uneori vorbește cu capul. Să ne întoarcem, vreau să mai beau.

– Milva?

– Ce?

– Nu mi-ai spus niciodată de ce ai vrut să vii cu mine.

– Nu m-ai întrebat niciodată.

– Te întreb acum.

– Acum e prea târziu. Acum nici eu nu mai știu.

În timpul revoltei vrăjitorilor, Geralt a fost rănit. Iar acum, când întunericul s-a lăsat peste întreaga lume, nu poate face nimic până nu se vindecă. El, care ar trebui să fie protectorul nevinovaților în fața monștrilor periculoși, este neputincios.

Războiul a cuprins toate tărâmurile, viitorul magiei este în pericol, iar vrăjitorii rămași în viață trebuie să îl apere. În acest haos lipsit de speranță, Ciri e de negăsit – până când apare zvonul că se află la Curtea Nilfgaard, gata să se mărite cu Împăratul.

Vindecat sau nu, Geralt trebuie să o salveze.

Data apariției 26 aug. 2019
Colecția Armada
ISBN 978-606-43-0487-2
Cod bară 9786064304872
Autor Andrzej Sapkowski
Traducător Mihaela Fiscutean
Format Paperback
Dimensiuni 130 x 200 mm
Nr. pagini 352
Număr volume 1
Editura Armada

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.