Jens Henrik Jensen – Oxen. Prima victimă (Niels Oxen I: De hængte hunde, 2012) 448p., HC, 13×20, Rao, 2019, Colecția Biblioteca Rao, Trad. Graal Soft, 49.99 (31.49) lei, ISBN 978-606-006-190-8

Nota Goodreads: 3.70 (997 note)

Descrierea editurii: „Apărut în anul 2012, Prima victimă spune povestea unui fost soldat de elită din armata daneză, Niels Oxen, care se retrage într-o pădure din Iutlanda pentru a scăpa de demonii săi interiori. După o vizită la Castelul Nørlund, Oxen devine principalul suspect de uciderea proprietarului acestuia, influentul Hans-Otto Corfitzen, și singura sa șansă de a scăpa de acuzații este să se implice în găsirea vinovaților.”

Sunt la modă, observ, poveștile cu întorsături de situație care răstoarnă chiar la final absolut tot ce credeai că știi deja, lăsându-te mut de uimire, și cele cu cupluri nonconformiste, care șochează, care uluiesc cititorul, căci, așa cum spunea și Bernard Minier când l-am întrebat de ce personaje atât de complexe, cu vieți atât de complicate, în scrierile lui: pentru că viața este complicată; și ce-ar însemna o poveste fără personaje complexe, cu povești de viață complicate, ar mai fi ea interesantă? Ei bine, dacă ar fi să descriu printr-un singur cuvânt personajul principal al noii serii nordice achiziționate de editura Rao, Niels Oxen, acesta ar fi: complex. Sau complicat. Un personaj complicat, cu un trecut complicat, învăluit în mister, chinuit de demonii trecutului și de coșmaruri îngrozitoare, cărora, ca să le facă față, a trebuit să fugă tocmai într-o pădure. În Danemarca e frig. Foarte frig. Am constatat-o pe pielea mea, acum un an și ceva, în Copenhaga, într-o călătorie de pe urma căreia am zăcut o săptămână în pat. De aceea înțeleg, oarecum, amploarea problemelor pe care le are fostul soldat Niels Oxen, de-a preferat să-și lase casa în urmă și să-și caute adăpost în pădurea care înconjoară castelul unui bogătaș, fost diplomat ieșit la pensie, sub cerul liber.

Povestea imaginată de Jens Henrik Jensen în acest prim volum al seriei „Niels Oxen” este complicată, alambicată și tenebroasă. Greu de explicat în doar câteva fraze, dar am să încerc: un bogătaș danez stabilit pe un domeniu impunător în Spania își descoperă câinele spânzurat (prilej cu care am aflat de încă o barbarie a spaniolilor, pe lângă luptele cu tauri; și noi suntem barbarii, că înjunghiem porcul); trece sub tăcere incidentul, dar, la doar câteva zile, este împins de pe șosea într-o prăpastie de o mașină și moare; un avocat danez își descoperă câinele spânzurat în fața geamului de la bucătărie, apoi cineva îl atacă atunci când iese pe lac cu barca și-l îneacă acolo; apoi, de pe domeniul diplomatului mai sus-pomenit, în a cărui pădure s-a stabilit Oxen împreună cu câinele său, dispare un câine; la scurt timp, fostul diplomat este găsit mort în biroul său. Suspect? Un fost soldat care hălăduiește prin pădurea de pe domeniul diplomatului ieșit la pensie, despre care se știe că a avut și are mari probleme de comportament (și a avut și-n trecut, atacându-l inclusiv pe diplomat): Niels Oxen, evident. Numai că serviciile secrete daneze au un alt plan pentru Oxen: șeful cel mare știe că nu Oxen e vinovat, așa că îi propune să lase deoparte sticlele de whisky, iarba pe care o fuma zi de zi și adăpostul de om al cavernelor și să se mute la hotel, să fie plătit regește și să rezolve șirul de crime macabre și sinistre.

Parteneră îi va fi o agentă pe nume Margrethe Franck, rămasă fără un picior în urma altercației cu un criminal pe care apoi îl împușcase mortal. O tipă cu o poveste de viață aproape la fel de interesantă ca lui Niels Oxen. Aproape. Dar cei doi fac echipă bună. Căci, datorită faptului că autorul danez este pasionat de comploturi, spionaj, agenți secreți și investigații, povestea din „Oxen. Prima victimă” nu este una despre prinderea unui ucigaș în serie psihopat care omoară oameni la întâmplare după ce le omoară câinii în scop ritualic sau pentru că așa îi dictaseră glasurile pe care doar el le aude în minte. Nu, căci călătorim tocmai în Estonia, iar acolo se află doar unul dintre firele unei povești și așa complicate. Mi-a adus aminte de „Cireșarii” la un moment dat (o scenă într-un castel și un mister ingeions), numai că acum protagoniștii au armele lui James Bond și organizează adevărate orgii pe domeniile lor ce valorează milioane.

Însă povestea e mult mai complexă de-atât, dat fiind că protagoniștii sunt un fost soldat rămas cu o tulburare de stres posttraumatic după ce-a luptat în fosta Iugoslavie (și a văzut orori cât pentru zece vieți) și printre talibani, devenind, astfel, cel mai decorat soldat danez din toate timpurile, și cu o agentă care „ține pasul” cu Oxen în ciuda handicapului locomotor. Și mai e și o conspirație care, dacă stai și o analizezi nițel, nu ți se mai pare la fel de trasă de păr cum ți s-a părut când ai auzit-o prima dată. În fine, rezolvarea mi se părea oarecum simpluță la un moment dat, că parcă nu se îndreaptă nicăieri, că protagoniștii n-ar avea sorți de izbândă, că ar fi un fel de David care îl înfruntă pe Goliat, însă se știe care e rezultatul confruntării dintre copil și uriaș. O poveste care se citește destul de ușor, care nu dă bătăi de cap, pe care parcă am mai citit-o la un moment dat. Dar nu pot dezvălui mai mult. Punctul forte: Niels Oxen. Un lup singuratic pe care nu ți-ai dori să-l ai în preajmă când îl apucă pandaliile, dar a cărui poveste de viață ar face o armată întreagă de psihiatri și psihologi să-și frece mâinile, încântați, de ce-ar face cu el dacă le-a intra pe mâini. Seria promite mult, am citit rezumatele următoarelor volume și parcă devine mai interesantă de la un volum la altul. Și nu sunt decât patru.

Reclame