Newcastle Noir | Crime Fiction | Literary Festival

Un material de Bogdan Hrib, editura Tritonic

Ar fi teribil de greu să încerc să rescriu acum în minte și pe ecran povestea celor două zile și jumătate – dense, bogate, colorate, aromate – care au constituit festivalul Newcastle Noir în 2019.

Înainte de toate, câteva vorbe despre un oraș cu arhitectură eclectică – victoriană combinată cu oțel și sticlă, cu trecut industrial – fostă capitală a cărbunelui, cu bărbați bine proporționați, ușor tatuați pe ici, pe colo și colecționari de pahare de bere, dar  și tinere petrecărețe în rochițe diafane pe un frig de toamnă cu rafale nervoase de vânt.

Dar și cu una dintre cele mai vechi societăți literare din Marea Britanie și cu siguranță din lume – LIT & PHIL, fondată în 1825. Bibliotecă independentă LIT & PHIL adăpostește peste 170.000 de volume într-o clădire victoriană și are peste 2.000 de membri.

Până anul trecut, Newcastle Noir a fost găzduit de LIT & PHIL, din 2019 – bănuiesc că motivele au fost cele legate de spațiu și numărul tot mai mare al invitaților – festivalul s-a mutat la CITY LIBRARY, o clădire nouă din sticlă și metal, uriașă (cam o treime din Biblioteca Națională a României!) și aflată chiar în centrul comercial al orașului.

Sper că nu am devenit plictisitor. Așa că…

Pe scurt, trei autori români – Teodora Matei, Anamaria Ionescu și Bogdan Hrib au fost invitați să participe la un panel cu titlul „From Bucharest NOIR to BalkaNOIR” sub atenta îndrumare a scriitorului și traducătorului (din islandeză) Quentin Bates. Ora 4 după-amiaza a unei zi de vineri poate că nu e cel mai bun moment pentru a prezenta „pata de culoare românească” și totuși sala a fost plină. Și am dat autografe pe cărți (în engleză) vândute la Newcastle… Cărți – Zodiac (Anamaria Ionescu) și Living Candles (Teodora Matei), redactate cu mare atenție de prietenii  Quentin Bates și Marina Sofia.

E momentul să amintesc de sufletul festivalului – profesoara Jacky Collins, Dr. Noir pentru prieteni, cea care coagulează (brrr, ce cuvânt pretențios, dar n-am găsit altul pe loc!) toate amicițiile și prieteniile într-un festival născut din entuziasm… La noi cu entuziasmul e greu să aduni 60 și ceva de autori și încă 2 duzini de cronicari digitali (profesioniști), plus un librar local care vinde cărțile tuturor FĂRĂ să rețină nici un comision – doar așa, „din plăcere”, cum a zis Stephen (evident că nu m-am putut abține să nu-i întreb cât reține. Mi-a zis că o face din plăcere, din pasiune și pentru imaginea librăriei! No comment!).

Să mai adaug și… prețurile: 4 lire sterline pentru un singur panel de 50 de minute sau 80 de lire pentru tot weekendul. Cred că au fost cam 200-250 de participanți-public care s-au amestecat la fiecare panel în funcție de interes – autori locali, nordici, exotici sau mai știu eu cum….:)

Activitățile colaterale? Să nu uit de ele. Noir at the Bar înseamnă o seară la un local… local, cu scurte lecturi ale autorilor care sunt trași la sorți de public, pe lângă cele 5-7 VIP-uri anunțate. Asta a fost joi, apoi vineri un fel de spectacol muzical-umoristic (?!) – ce semăna un pic cu o combinație de tip Divertis, din vremurile bune – un cor islandez ad-hoc (printre participanți prietenii Quentin Bates și Lilja Sigurdatdottir), un mini concert Matt Wesolowski (autor local) și altul – nemțoaica Simone Buchholz. Glume și cover-ul adaptate pentru Mystery & thriller. Totul cu bere locală.

Am observat cu mare mândrie că modelul adoptat de noi acum vreo 2 ani – Valul Tritonic, e folosit cu mare succes și de alții – de vreo 3 ani!? Declar solemn că nu m-am inspirat din modelul #TeamOrenda, editură britanică axată exclusiv (cel puțin până acum) pe Crime Fiction (internațional – a publicat-o pe Johana Gustawsson din Franța, Simone Buchholz – Germania, Thomas Enger – Norvegia, Lilja sigurdardottir – Islanda și tot așa. Dar și autori britanici…). Orenda Books a reușit rapid să ajungă unul dintre cei mai importanți jucători în Crime Fiction-ul de limbă engleză. Sunt atât de calculați și persuasivi încât, de exemplu,  vor publica în Marea Britanie al treilea roman al Johanei Gustawsson – Blood Song, cu o lună înainte de ediția originală în franceză. Nu vă închipuiți că francezilor le-a căzut prea bine… Karen Sullivan este publisherul de la Orenda, sufletul și mintea, proprietarul și promotorul. N-a lipsit de la nici un panel la care erau invitați autori de-ai ei!

Și ce-am mai făcut noi acolo? Ne-am împrietenit cu toții – autori, promotori, bloggeri și fani. Așteptăm cu speranță un panel la Iceland Noir 2020 și poate un drum în Noua Zeelandă. Iar eu sunt pregătit să… fur câțiva autori de la Orenda pentru Tritonic. Primul dintre ei, buna prietenă, Johana Gustawsson (să se consemneze clar – e franțuzoaică, are bunici spanioli și doar soțul e suedez!) care vine în România la „Misterele Bucureștiului” la început de iunie. Pe surse, totuși, prima ei lansare în Romania cu „BLOCK 46” (primul volum al seriei) va fi la… Galați, la târgul de carte Axis Libri, apoi la Alba Iulia, împreună cu „Femeia din portbagaj” semnată de Lucian-Dragoș Bogdan și Jacky Schwartzmann și abia pe 8 iunie (sâmbătă) la „Misterele Bucureștiului”, festival organizat ca parte a Sezonului România-Franța,  de Muzeul Național al Literaturii Române (care va fi și gazdă!) alături de Institut Francais de Bucarest și Quais du Polar. Dar mai multe detalii în curând.

Mulțumesc mult de găzduire. Nu vi se pare că am pomenit de prea multe ori substantivul prieteni?  Dacă da, să știți că nu e nicio exagerare… acolo am fost printre prieteni. ☺