Lecturi 182: Sarah Pinborough – Prin ochii ei

Sarah Pinborough – Prin ochii ei (Behind Her Eyes, 2017) 416p., TPB, 13×20, Litera, 2019, Colecția Buzz Books, Trad. Adriana Bădescu, Red. Mariana Petcu, 39.99 lei, ISBN: 978-606-33-3541-9

Nominalizări: Goodreads Choice Award Nominee for Mystery & Thriller 2017

Nota Goodreads: 3.75 (56643 note)

Descrierea editurii: „Louise este o mamă singură, secretară, prinsă în rutina de zi cu zi. Într-una din rarele ei seri în oraș, întâlnește un bărbat într-un bar și imediat ies scântei. Deși pleacă după ce se sărută, e încântată că în cele din urmă a creat o legătură cu cineva. Când ajunge la serviciu luni, Louise îl întâlnește pe noul ei șef, David. Bărbatul de la bar. Bărbatul căsătorit de la bar… care îi spune că sărutul a fost o greșeală teribilă, dar care încă nu-și poate lua ochii de la ea. Apoi Louise se ciocnește de Adele, care este nouă în oraș și are nevoie de o prietenă. Dar se întâmplă ca tocmai ea să fie căsătorită cu David. Iar dacă vă închipuiți că știți cum se va sfârși această poveste, mai gândiți-vă, pentru că Prin ochii ei nu seamănă cu nici o altă carte pe care ați citit-o până acum. David și Adele par să formeze cuplul perfect. Și atunci de ce este David atât de obsedat de control? Și de ce este Adele atât de speriată? Pe măsură ce Louise este atrasă în relația cu David și Adele, ea ajunge să-și pună tot mai multe întrebări și să găsească tot mai puține răspunsuri. Singurul lucru clar e faptul că ceva în acest mariaj este complet în neregulă. Dar Louise nu poate ghici amploarea problemei – și cât de departe poate merge cineva ca să-și protejeze secretele căsniciei. Prin ochii ei este un roman în care Sarah Pinborough reinventează clasicul triunghi amoros, luându-i complet prin surprindere pe cititori.”

Visez cu ochii deschiși la romanele lui Sarah Pinborough de când am citit rezumatele unor romane ce alcătuiesc serii precum „Tales from the Kingdoms”, „The Dog-Faced Gods” ori „Dr. Thomas Bond”, sau de când m-am îndrăgostit iremediabil de „The Death House”. Însă editura Litera plusează, în 2019, cu un thriller publicat în o mulțime de țări, lăudat de Stephen King și care va fi și ecranizat într-un serial (sau miniserie, încă nu mi-e clar): „Prin ochii ei”, în excelenta traducere a Adrianei Bădescu.

Un thriller nițel atipic, aș putea zice, cu un triunghi amoros ale cărui laturi par banale la prima vedere, dar care ascund secrete nebănuite. Da, e vorba de traume suferite în copilărie. Da, acele traume au lăsat urme adânci, sechele de pe urma cărora nimeni nu poate scăpa cu mințile întregi. Da, misterele sunt mai adânci decât Groapa Marianelor. Da, protagonista, Louise, o femeie la vreo 35 de ani, care-și crește singură băiețelul, se îndrăgostește lulea și se comportă apoi ca o jună în călduri tocmai de șeful ei, în urma unei scurte aventuri care nu se lăsase nici măcar cu haine aruncate pe podeaua dormitorului. Da, chiar nu știu cum de se poate întâmpla așa ceva, doar dacă nu cumva e o scăpare din partea autoarei, în încercarea de a-și țese intrigile complicate.

Altfel nu înțeleg cum de poți cădea atât de ușor în plasa unei intrigante cu aspect fragil cum e Adele. Doar dacă nu i te plângi prietenei nou-descoperite (Louise) că soțul te maltratează și te traumatizează psihic. Și dai de înțeles că nu poți ieși din casă fără voia lui, că te ține într-o lesă invizibilă, că n-ai control asupra finanțelor, deși tu ești cea putred de bogată, că-ți prescrie pastile de care tu de fapt nu ai nevoie (el fiind medic psihiatru, iar Louise fiind secretară la clinica la care lucrează David, soțul lui Adele, dar care i-a căzut cu tronc lui Louise, după întâlnirea din bar), că e un om de-a dreptul obsedat de control și că ți-e frică de el. Groază, de fapt. Mai ales că și bea de stinge.

Însă toți par a fi obsedați să joace roluri. Toți vor să țină de ațele care fac marionetele să joace cum ar vrea ei. De ce oare? Ce s-a întâmplat în trecuturile lor, de au ajuns în halul în care sunt? Cum a izbucnit incendiul care a mistuit o parte din imensul conac în care locuia tânăra Adele și a lăsat-o pe aceasta orfană? Cum de s-a întâmplat să intervină chiar la țanc David, iubitul ei, și să o salveze, și ce e cu prietenul ei misterios, față de care David nici măcar nu știe ce să simtă? Unde a dispărut apoi prietenul misterios al lui Adele? De ce se transformă Adele dintr-o tânără aparent fragilă și prietenoasă într-o scorpie manipulatoare, ca să dăm până la urmă cărțile pe față? Și de ce și David simte o oarecare teamă față de soția lui, deși nici nu poate pleca trântind ușa în urma lui, lăsând naibii averea, și să-și ia reia viața de la zero, în altă parte, poate chiar cu Louise, care chiar pare că-l iubește (asemenea naivitate am mai întâlnit la un alt personaj neverosimil de credul, într-o carte apărută tot la editura Litera, în aceeași colecție Buzz Books: „O mică favoare”, de Darcey Bell, despre care am scris pe Bookblog, anul trecut), care știe cum să-și crească de una singură băiețelul, dar a cărei viață personală, în rest, este vraiște (nici sticlele de vin, la care nu renunță în nicio seară, nu prea ajută la această ordine de care ar avea atâta nevoie)?

În afară de acest aspect, al naivității incredibile a lui Louise, atât față de cum pică în plasa unui bărbat care ar fi vrut doar o aventură de-o noapte, dar și față de o intrigantă ce pozează în victimă a abuzului domestic, povestea este țesută cu mare măiestrie. Tensiunea crește gradat, dramele psihologice îți fac părul măciucă, personajele sunt incredibil de complexe și multiplele lor fațete te ajută mult să-ți conturezi o idee destul de clară despre ele, despre motivațiile lor și despre ce poate fi în mințile lor defecte, de ce fac ceea ce fac, până la urmă. Spre final, începusem să cam înțeleg încotro se îndreaptă povestea. Nimic mai greșit. Este poate cel mai sucit (aș pune chiar că frizează genialitatea) și mai șocant final pe care l-am întâlnit vreodată într-o poveste mystery. Păcat că nu pot da nici măcar indicii despre el, altfel aș strica cu totul povestea. Nu pot spune nici măcar în ce subgen se încadrează povestea. 🙂 Dar v-o recomand cu căldură. Și sper că „Prin ochii ei” nu va rămâne singurul volum al autoarei britanice care a apărut la noi.

„Nu-mi place să-mi recunosc greșelile, dar trebuie să admit că în Blackheath m-am purtat probabil prea evident. N-ar fi trebuit să mă las stăpânită de furie – cel puțin nu atât de dramatic -, însă situația a fost cu totul alta. Și, oricum, e de domeniul trecutului. Eu nu mă sinchisesc niciodată de trecut – decât atunci când îmi folosește în prezent, și poate că ce s-a întâmplat în Blackheath se va dovedi util, caz în care sigur că nu va mai fi o greșeală. Trecutul e la fel de efemer ca viitorul – doar fum și oglinzi și chestiune de perspectivă. Nu poți să pui degetul pe el, nu-i așa? Să zicem că două persoane trec prin aceeași situație; cere-le mai târziu să-ți povestească întâmplarea și, cu toate că versiunile poate că vor fi similare, deosebiri între ele vor exista întotdeauna. Adevărul e diferit pentru oameni diferiți.”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.