Semnal editorial 50 + Fragment în avanpremieră + O ecranizare mult așteptată

Este posibil ca imaginea să conţină: unul sau mai mulţi oameni şi text

Continuând călătoria de la o educație islamică profund religioasă până la un post la Harvard, autoarea face un apel puternic și argumentat pentru o reformare musulmană, ca singura modalitate de a pune capăt ororilor terorismului, războiului sectar și oprimării femeilor și a minorităților. Astăzi, afirmă Ayaan Hirsi Ali, 1,6 miliarde de musulmani din lume pot fi împărțiți într-o minoritate de extremiști, o majoritate a musulmanilor care sunt loiali crezului, dar nu sunt înclinați să
practice violența, și câțiva disidenți care își riscă viața prin interogarea propriei religii. Dar există un singur islam și, după cum arată Hirsi Ali, nu este nicio îndoială că unele dintre învățăturile sale cheie – nu în ultimul rând datoria de a purta un război sfânt – sunt incompatibile cu valorile unei societăți contemporane libere.

Fragment în avanpremieră

INTRODUCERE

Un singur islam, trei tipuri de musulmani

„În ______, bărbați îmbrăcați în haine negre și înarmați până în dinți, au dat buzna întro______din ______, deschizând focul și ucigând ______persoane. Atacatorii au fost surprinși pe camerele de luat vederi strigând: „Allahu akbar!“ („Dumnezeu e mare!“) În timp ce vorbea la o conferință de presă ce se ținea la ______, președintele______a spus: „Condamnăm acest act criminal comis de extremiști. Încercarea lor de ași justifica actele violente în numele unei religii a păcii nu va reuși în niciun caz. De asemenea, îi condamnăm cu aceeași tărie și pe cei care se folosesc de această atrocitate ca pretext pentru crimele motivate de ură islamofobă“. În timp ce reciteam introducerea acestei cărți, cu patru luni înainte de publicarea ei, mă gândeam că aș fi putut să o scriu întrun mod mult mai exact, astfel: „În ianuarie 2015, doi bărbați, îmbrăcați complet în negru și înarmați până în dinți, au dat buzna în birourile săptămânalului Charlie Hebdo din Paris, deschizând focul și ucigând zece persoane. Atacatorii au fost surprinși pe camerele de luat vederi strigând: „Allahu akbar!“ (Dumnezeu e mare!).

Dar, gândindumă mai bine, alegerea Parisului nu părea un motiv prea evident. Aș fi putut scrie, la fel de bine, astfel: În decembrie 2014, un grup de nouă bărbați înarmați, îmbrăcați în negru, au dat năvală întro școală din Peshawar, deschizând focul și omorând 145 de persoane.

Întradevăr, aș fi putut scrie o propoziție asemănătoare despre oricare alte locuri, de la Ottawa, Canada, până la Sydney, Australia, până în Baga, Nigeria. Dar în loc să fac asta, am hotărât să las loc liber pentru zona geografică, iar numărul criminalilor și al victimelor să rămână, de asemenea, necompletat. Dumneavoastră, cititorii, puteți pur și simplu să completați cu datele ultimului atac despre care se întâmplă să auziți la știri. Sau, dacă preferați un exemplu cu o tentă istorică mai puternică, puteți încerca următorul eveniment: „În septembrie 2001, nouăsprezece teroriști au intrat, cu ajutorul unor avioane deturnate, în clădiri din New York și Washington, D.C., ucigând 2 996 de persoane“.

De mai bine de treisprezece ani, nu am găsit decât un simplu argument ca răspuns la astfel de acte de terorism. Argumentul meu este să nu insistăm, așa cum fac în mod obișnuit liderii noștri, că actele violente ale islamiștilor radicali pot fi separate de idealurile religioase ce le inspiră. În schimb, trebuie să recunoaștem că aceștia sunt conduși de o ideologie politică, o ideologie inculcată în Islamul însuși, în cartea sfântă a Coranului, precum și în viața și învățăturile profetului Mahomed, conținute în Hadith. Permitețimi sămi exprim punctul de vedere în termenii cei mai simpli posibil: Islamul nu este o religie a păcii. Pentru exprimarea ideii că violența islamică nu este înrădăcinată în condițiile sociale, economice sau politice – sau chiar în eroarea teologică – ci mai degrabă în textele fundamentale ale Islamului în sine, am fost etichetată ca având un caracter bigot și „islamofob“. Am fost redusă la tăcere, evitată și înjosită. De fapt, am fost acuzată ca fiind eretică, nu doar de către musulmani – pentru care eu sunt deja considerată apostată – ci și de unii liberali occidentali, ale căror sensibilități multiculturale se simt jignite de astfel de declarații „lipsite de sensibilitate“.

Declarațiile mele de nezdruncinat pe această temă au provocat acuzații și atacuri atât de vehemente, încât aproape că te fac să crezi că eu sunt cea care a comis actul de violență. Căci astăzi pare că este o crimă să spui adevărul despre Islam. „Discursul plin de ură“ („Hate speech“) este termenul modern pentru erezie. Iar în situația actuală, orice îi face pe musulmani să se simtă inconfortabil este catalogat drept „ură“. În aceste pagini, intenția mea este săi fac pe cei mai mulți oameni – nu numai musulmani, ci și susținători occidentali ai Islamului – să se simtă inconfortabil. Nu voi face asta prin realizarea de desene tematice. Mai degrabă, intenționez să provoc secole de ortodoxie religioasă prin intermediul unor idei și argumente despre care sunt convinsă că vor fi catalogate drept eretice. Argumentele mele nu pledează pentru nimic altceva decât pentru o Reformare Musulmană. Consider că fără o modificare fundamentală a unora dintre conceptele esențiale ale Islamului, nu vom rezolva problema arzătoare și extinsă la nivel global a violenței politice declanșate în numele religiei. Intenționez să vorbesc liber, în speranța că și alții vor găsi libertatea de a face același lucru. Permitețimi să ilustrez oarecum, în mod anecdotic, motivele pentru care eu cred că această carte este necesară.

În septembrie 2013, am fost flatată să fiu invitată de către președintele Universității Brandeis, Frederick Lawrence, pentru a mi se decerna o distincție în domeniul justiției sociale, ce urma sămi fie conferită la ceremonia de inaugurare a universității, în mai 2014. Toate păreau în regulă, până șase luni mai târziu, când am primit un alt telefon, de la președintele Lawrence de data aceasta, pentru a mă informa că Universitatea Brandeis îmi revoca invitația. Am rămas stupefiată. Curând, am aflat că o petiție online, organizată inițial de către Consiliul pentru Relații Islamice Americane (Council on American Islamic Relations – CAIR) și publicată pe siteul change.org, a fost difuzată de câțiva studenți și de facultate, cu toții simținduse ofensați de faptul că eu fusesem selectată în acest sens.

Acuzândumă că am susținut un „discurs plin de ură“, petiția change.org începea prin a scrie că a fost „un șoc pentru comunitatea noastră, cauzat de credințele sale islamofobe extreme, precum și de faptul că Ayaan Hirsi Ali ar putea primi un titlu de onoare în domeniul justiției sociale în acest an. Alegerea lui Hirsi Ali pentru a primi o diplomă de onoare reprezintă o ignoranță flagrantă și nedreaptă din partea administrației, nu numai cu privire la studenții musulmani, ci și la oricare student care a avut experiența audierii unui discurs pur de ură. Este o încălcare evidentă a propriului cod moral al Universității Brandeis, precum și a drepturilor studenților acestei universități“.

În încheiere, semnatarii petiției întrebau: „Cum poate o administrație a unei universități care se mândrește cu justiția socială și acceptare unilaterală să ia o decizie carei vizează și îi dezaprobă pe propriii ei studenți?“ Nominalizarea mea de a primi un titlu de onoare era considerată „dăunătoare studenților musulmani și comunității Brandeis, ce reprezentau justiția socială“.

Nu mai puțin de 87 de membri ai facultății Brandeis scriseseră și ei pentru ași exprima „șocul și groaza“ cu privire la câteva scurte fragmente ale declarațiilor mele publice, în mare parte din interviurile pe care le dădusem cu șapte ani înainte. Eram, spuneau ei, un „personaj care induce dezbinarea“. În special, eram vinovată că aș fi sugerat următoarele: „Violența față de fete și femei este specifică Islamului sau țărilor mediu și subdezvoltate, ascunzând, așadar, o astfel de violență în mijlocul nostru, printre nonmusulmani, inclusiv în propriul nostru campus (și ascunzând)… strădania asiduă pe acest subiect a devotatei feministe musulmane și a altor activiști progresiști și învățați musulmani care găsesc sprijin pentru egalitatea între femei și bărbați și alte egalități în cadrul tradiției musulmane și care sunt eficienți în atingerea acestor obiective“.

Uitândumă pe lista semnatarilor din cadrul facultății, am fost șocată de adepții stranii pe care, fără să vreau, iam adus laolaltă. Până și profesorii care au studiat despre „Femei, Sex și Sexualitate“ se alăturaseră echipei CAIR, o organizație anunțată ulterior ca fiind o organizație teroristă de către Emiratele Arabe Unite? Chiar și o autoritate în ceea ce privește „Teoria Descriptivă Homosexual/Feministă“ este de partea islamiștilor homofobi declarați?

Este foarte adevărat că în februarie 2007, când încă locuiam în Olanda, am declarat următoarele publicației Standard London Evening: „Violența este inerentă în Islam“. Acesta era unul dintre cele trei citate scurte, editate selectiv, de la care facultatea Brandeis nu a făcut excepție. Ceea ce au omis să spună în scrisoarea lor era faptul că, în momentul în care am rostit acele cuvinte, eu trăiam sub pază neîntreruptă.

Cu mai puțin de trei ani înainte, în dimineața zilei de 2 noiembrie 2004, prietenul și colaboratorul meu pentru un scurt film documentar, Theo van Gogh, a fost ucis pe străzile orașului Amsterdam de către un tânăr de origine marocană, pe nume Muhammad Bouyeri. Mai întâi la împușcat pe Theo de opt ori cu un pistol. Apoi la împușcat din nou, în timp ce Theo, încă agățânduse de viață, îi implora mila. Apoi ia tăiat gâtul și a încercat săl decapiteze cu un cuțit mare. În cele din urmă, folosind un cuțit mai mic, a lăsat un mesaj imens pe corpul lui Theo.

Mă întreb cât de mulți dintre criticii mei din campus au citit această scrisoare, structurată în stilul unui verdict religios sau al unei fatwa. Începea astfel: „În numele lui Allah – Binefăcătorul – Cel Milostiv“ și includea, împreună cu numeroasele citate din Coran, o amenințare explicită la adresa vieții mele: „Preamilostivul ne dă moartea pentru a ne oferi fericirea prin martiriu. Allahumma amen (Oh, Allah, te rog, iartăne!). Dna Hirshi (sic) Ali și ceilalți necredincioși extremiști ai tăi. Islamul a rezistat multor dușmani și persecuții dea lungul istoriei… AYAAN HIRSI ALI, O SĂ TEDISTRUGI PE ALTARUL ISLAMULUI!“

Și, tot așa, o țineau pea lor: „Islamul va fi victorios prin sângele martirilor. Ei își vor răspândi lumina în fiecare colț întunecat al acestui pământ și vor împinge răul cu sabia, dacă este necesar, înapoi în hăul lui întunecat… Nu va exista niciun fel de milă pentru cei care vor provoca nedreptate, numai sabia va fi ridicată împotriva lor. Nu e loc pentru nicio discuție, nicio demonstrație, nicio petiție. „Biletul includea și acest pasaj, ce reda exact cuvintele din Coran: «Moartea de care fugiți vă va ajunge pe voi! Apoi veți fi aduși la Cel care le cunoaște atât pe cele nevăzute, cât și pe cele văzute și care vă va vesti vouă ceea ce ați săvârșit“ (Q62:8).

Poate că toți cei care sau ridicat la înălțimile rarefiate ale facultății Brandeis pot găsi o modalitate de a susține că nu există nicio legătură între acțiunile lui Bouyeri și Islam. Mii amintesc cu certitudine pe universitarii olandezi care susțineau că dincolo de mesajul său religios, adevărata motivație a lui Bouyeri de a voi să mă ucidă erau neajunsurile socioeconomice sau alienarea postmodernă.

Cu toate acestea, după părerea mea, atunci când un criminal citează din Coran ca săși justifice crima, ar trebui să discutăm cel puțin posibilitatea de a înțelege ceea ce încearcă el să transmită. Acum, când afirm că Islamul nu este o religie a păcii, nu înseamnă că această credință islamică îi face pe musulmani să fie violenți în mod automat. Acest lucru nu este evident: în lume există milioane de musulmani pașnici. Ceea ce spun este că apelul la violență și la justificarea acesteia sunt explicate clar în textele sacre ale Islamului. Mai mult decât atât, această violență sancționată din punct de vedere teologic trebuie să fie activată de orice număr de infracțiuni care includ, dar nu se limitează la apostazie, adulter, blasfemie și chiar la ceva atât de vag precum amenințările la onoarea familiei sau onoarea Islamului însuși. Deci, ceea ce am susținut în 2007 nu am de gând să dezmint. Și asta datorită faptului că există un lucru mai important ce trebuie punctat aici în privința standardelor duble. Avem un set de standarde pentru oricine îndrăznește să vorbească despre Islam și un set diferit pentru modul în care Islamul însuși poate să vorbească. Când, în 2007, am spus că este necesar ca Islamul să fie „învins“, nu mam referit la înfrângere în termeni militari. Cu siguranță, nu ceream moartea niciunui musulman. Și nici nu cer ca musulmanii să fie reduși la tăcere sau cenzurați. Cu toate acestea, din momentul în care am început să susțin că a existat o legătură inevitabilă între religia în care am fost crescută și violența unor organizații precum AlQaida și așazisul Stat Islamic (de acum înainte SI, deși alții preferă acronimele ISIS sau ISIL), am fost ținta unui efort susținut de a firedusă la tăcere.

Amenințările cu moartea sunt, în mod evident, cea mai tulburătoare formă de intimidare. Dar au existat și alte metode, mai puțin violente. Organizațiile musulmane precum CAIR au încercat să mă împiedice să vorbesc liber, în special în campusurile universitare.

Unii au argumentat prin faptul că nu sunt niciun cunoscător erudit al religiei islamice și nici măcar un musulman practicant, dar nici autoritate competentă în acest domeniu. În alte locuri, musulmani și liberali occidentali de vază mau acuzat de „islamofobie“, un cuvânt conceput pentru a fi asimilat cu antisemitismul, homofobia sau alte prejudecăți.”

DESPRE AUTOARE: AYAAN HIRSI ALI este o activistă și gânditoare feministă, scriitoare olandeză, de origine somaleză, stabilită din anul 2006 în SUA, cunoscută mai ales pentru poziția sa critică față de religia islamică și situația femeii supuse discriminării, dar și pentru scenariul scris pentru filmul Submission (regizat de Theo van Gogh). Toate acestea i-au atras ostilitatea din partea fundamentaliștilor musulmani, astfel că, din momentul asasinării regizorului van Gogh (2004), a fost nevoită să trăiască în exil sub protecția autorităților olandeze.

APRECIERI CRITICE: „Acest lucru poate suna incendiar, dar pentru Hirsi Ali, care a renunțat la credința sa musulmană, ideea că Islamul ar trebui și ar putea fi reformat este practic conciliator.“  New York Times

„Islamul este în dosarul pe rol, Hirsi Ali este procuroarea, iar juriul este compus din sensibilitatea occidentală, iar reformatorii musulmani nu au altă opțiune decât să se recunoască vinovați.“  National Post

Serialul Nisipuri mișcătoare va fi difuzat săptămâna viitoare  pe NETFLIX

 

Ieri seară, la Stockholm, a avut loc o vizionare specială a primului serial suedez realizat de NETFLIX.  Filmul este realizat de producătorul şi scenaristul Pontus Edgren (filmul Bătrânul de 100 de ani care a ieşit pe fereastră şi a dispărut). Primele 6 episoade vor fi difuzate de săptămâna viitoare pe NETFLIX.  ,,Romanul lui Malin Persson Giolito prezintă o dramă originală, plină de suspans, care poate fi transformată într-un serial apreciat de publicul Netflix”, afirma Edgren anul trecut, la începutul filmărilor. Orașul a fost împânzit cu afișe care anunțau premiera, iar în timpul nopții trailerul filmului va fi proiectat pe numeroase clădiri.  Din distribuție fac parte Hanna Ardéhn, Felix Sandman și William Spetz.

Nisipuri mișcătoare, MALIN PERSSON GIOLITO, un rechizitoriu împotriva societăţii contemporane, este un thriller incisiv despre o adolescentă de 18 ani, Maja Norberg, o tânără apreciată în şcoală şi în comunitate, implicată într-un atac armat la şcoală. Poți urmări trailerul filmului la adresa:

https://www.youtube.com/watch?v=nr-lJ_MVljw

 

Posted by Liviu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.