Lecturi 169: Neil Gaiman – Mitologie nordică

Posted: martie 11, 2019 by fansf in Children, Fantasy, Lecturi, povestiri, Premii SFFH, Recenzii
Etichete:, , , ,

Neil Gaiman – Mitologie nordică (Norse Mythology, 2017) 256p., TPB, 14×20.5, Arthur, 2018, Colecția Arthur Gold, trad. Alex Moldovan, red. Mădălina Vasile, Ioana Vîlcu, 27.7 lei, ISBN 9786067882629

Nominalizări: British Fantasy Awards Nominee for Collection 2018, Locus Awards Nominee for Collection 2018, Goodreads Choice Award Nominee for Fantasy 2017

Nota Goodreads: 4.10 (136444 note)

Descrierea editurii: „Miturile și zeii din panteonul nordic prind viață datorită prozei inventive a lui Gaiman: Odin, mai-marele zeilor, înțelept și cutezător, Thor, fiul lui Odin, cel incredibil de puternic, dar nu cel mai înțelept dintre zei, și Loki, un farsor și un manipulator neîntrecut, frate de cruce cu Odin. Urmărind îndeaproape isprăvile zeilor, piticilor și uriașilor, Gaiman modelează aceste povești străvechi sub forma unor episoade de roman care încep cu geneza celor nouă tărâmuri legendare și au ca punct culminant Ragnarokul, sfârșitul zeilor și renașterea unui nou timp și a unor noi oameni.”

Cred că lumile dispărute și mitologiile popoarelor antice fascinează pe toată lumea. Îmi amintesc cu câtă fascinație, uluire chiar, a citit copilul din mine „Legendele Olimpului” a lui Alexandru Mitru, cum am învățat pe de rost zeii și eroii Greciei antice și cum mi i-am adus aminte cu ajutorul fermecătoarelor aventuri ale lui Darrow și ale prietenilor săi când am citit volumele seriei „Furia Roșie” a lui Pierce Brown. Despre Neil Gaiman ce pot să zic? Că a scris poate cel mai bun roman fantasy (cu tente dark) al primului deceniu al mileniului trei? Adică „Zei Americani” (al cărui sezon doi doar ce-a avut premiera în America)? Că i-am așteptat cu sufletul la gură un nou roman, dar că acesta nu prea m-a impresionat („Oceanul de la capătul aleii”, despre el este vorba)? Dar că am zis că îi mai dau o șansă, așa că am început să-i citesc volumul despre care vreau să vă povestesc în continuare în chiar ziua în care mi l-a adus curierul, alături de alte șapte cărți la fel de fascinante? Și ce să vă mai zic? Să vă șochez că încă n-am văzut serialul „Vikingii”? Și nici „GOT”? Știu, blasfemie, merit să mă lovească ciocanul lui Thor, dar asta este, nimeni nu e perfect.

Așadar, un nou volum scris de Neil Gaiman, nu mai știu al câtelea, un volum de povestiri de data aceasta, despre zeii nordicilor, ai vikingilor. A apărut în America spre sfârșitul lui 2017, parcă, iar la noi a apărut chiar la începutul lui 2018, în traducerea excelentă a lui Alex Moldovan. De ce zic acest lucru? Pentru că, citind și recitind frazele, mi-am dat seama că scriitura, deși pare a se adresa mai degrabă unui public ceva mai fraged, este la fel de măiastră, de întortocheată și de plină de miez și poezie ca toate scrierile lui Gaiman (da, chiar și „Coraline” sau „Cartea Cimitirului” au avut nevoie de traducători cu experiență, pentru a nu li se pierde din farmec).

Poveștile care alcătuiesc „Mitologie nordică” sunt scurte și destul de concise, însă pline de inedit. Pentru că Marvel n-a izbutit decât să zgârie suprafața unei mitologii fascinante și sunt puțini scriitorii care au abordat-o, deși material ar fi destul (îmi vine în minte un alt volum foarte bun, netradus încă la noi, intitulat „The Gospel of Loki” și scris de Joanne M. Harris). Și ce avem noi aici? Păi aventuri peste aventuri, ale lui Odin, zeul care domnește peste ceilalți zei nordici, care și-a sacrificat un ochi pentru cunoaștere (parcă doar pe Anthony Hopkins îl am în fața ochilor, când mi-l imaginez pe Odin, la fel cum Thor este Chris Hemsworth, iar Loki va rămâne alunecosul de Tom Hiddleston – dar ce satisfacție deosebită am când urmăresc scena din Avengers, în care îl trântește Hulk de podea), ale lui Thor, mai ales, cel mai puternic zeu al vikingilor, dar nu și cel mai inteligent, inimos și gata să sară la bătaie, să-i apere pe ceilalți, cu ciocanul său atotputernic, Mjollnir, făurit de piticii Brokk și Eitri (mă folosesc de extrem de utilul glosar de la finalul volumului, altfel nu aveam cum să rețin atâtea nume cu rezonanță cam bizară pentru mine), unealtă indestructibilă, care numai pe Thor îl recunoaște drept stăpân, sau aventurile șarpelui pervers și pișicher care este nimeni altul decât Loki (era să-i spun Hiddleston, atât de bine se identifică actorul în mintea mea cu zeul cel buclucaș), un pervers și-un șugubăț care nu poate sta locului dacă nu țese o intrigă, nu joacă vreo festă cuiva, nu creează belele din care scapă doar datorită unei ingeniozități și-a unei viclenii ieșite din comun și pe care îl doare sufletul când îi vede fericiți pe cei din preajma lui, dar și aventurile unor pitici demonici, zei ai războiului, zeițe ale morții sau ale anotimpurilor, ceaune gigantice pentru bere, capre care dau mied în loc de lapte, sulițe care nu-și ratează niciodată ținta, arbori ai lumii, uriași însetați de sânge, troli monstruoși și zei gigantici, pe care doar înfruntarea finală, Ragnarokul, îi va potoli. Până când o vor lua de la capăt.

Cartea se citește ușor și rămâi cu multe învățăminte după ce-ai lăsat-o din mână. Poveștile sunt interesante, chiar dacă pe alocuri stilul mi s-a părut cam sec, cam expeditiv, de parcă Gaiman se lansase cu entuziasm în poveste, o țesuse cu măiestrie și har, însă apoi se plictisise de ea și dorise să ne livreze finalul cât mai repede. Personajele sunt fascinante, morbide sau bizare, meschine, hulpave, prea mândre sau prea lașe, însetate de sânge și de putere, dar și înzestrate cu compasiune, spirit de sacrificiu și neînfricare, după chipul și asemănarea muritorilor care le-au creat pentru a le ține de urât în nopțile întunecoase și reci, ca să-i apere de stihii și duhuri rele, ori ca să-și sperie sau să-și încurajeze copiii.

Posted by Liviu

Reclame
Comentarii
  1. milosdumbraci spune:

    Pentru mine a fost o mare surpriză plăcută: mă așteptam să fie cel puțin YA, dacă nu chiar ”de copii”, dar am citit-o cu plăcere și ca adult.
    Recomandată! (nu, nu e la nivelul ”Zeilor Americani”, nici măcar a ”Pulberii de stele”, dar e altceva și e foarte distractiv de citit).

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.