33829933 

Jaroslav Kalfař – Astronautul din Boemia (Spaceman of Boemia, 2017) 336p., TPB, 13×20, Trei, 2018, colecția Fiction Connection, trad. Laurențiu Dulman, red. Carmen Botoșaru, 39 lei, ISBN 978-606-400-320-1

Nominalizări: Arthur C. Clarke Award Nominee 2018

Nota Goodreads: 3.84 (2676 note)

Descrierea editurii: „Orfan de mic, crescut într-un sat din Cehia de bunicii săi iubitori, Jakub Procházka devine dintr-un cercetător modest primul astronaut al țării. Când o misiune periculoasă către Venus îi oferă atât șansa de a fi erou, așa cum și-a dorit dintotdeauna, cât și un mijloc de a ispăși păcatele tatălui său, fost informator comunist, Jakub se aventurează curajos în necunoscut, lăsând-o în urmă pe Lenka, soția și prietena lui cea mai bună. Singur în spațiu, Jakub trăiește aventuri paradoxale și se împrietenește cu o ființă extraterestră absolut neobișnuită – reală sau imaginară? – cu care poartă discuții filosofice despre artă și iubire. Va mai reuși oare Jakub să revină în siguranță la viața pe care a lăsat-o în urmă, pe Pământ?”

A sosit vremea și celui de-al treilea (chiar al patrulea, dacă socotesc și „Cartea lucrurilor noi și ciudate” a lui Michel Faber, care văd că a suscitat un oarecare interes de când am menționat-o pe blog) SF despre care nu vorbește lumea. Sper ca acum, dacă l-am menționat, deși cu mare întârziere, el apărând de aproape un an, dacă nu mă înșel, să se mai audă de el și prin alte părți, doar nu degeaba o fi fost el nominalizat la prestigiosul premiu Arthur C. Clarke (în opinia multora, poate cel mai semnificativ premiu pentru SF oferit de britanici, chiar și peste BSFA și BFA), un premiu mai de nișă, așa, oferit unor SF-uri mai speciale, nu space-opera sau doldora de roboți și tehnologii la limita înțelegerii creierului uman (printre altele, și „Povestea slujitoarei” a lui Margaret Atwood a luat acest premiu).

Dar despre ce este vorba în această poveste? O cometă venită din hăurile galaxiei noastre trece aproape nebăgată în seamă prin Sistemul nostru solar și se oprește hăt, tocmai lângă Venus, unde rămâne orbitând și stârnind nori de praf misterioși. Dar cum americanii, rușii și chinezii stau cu mâinile în sân și se codesc să trimită repede o navetă până acolo, singurii care sunt pe fază sunt tocmai cehii, care cumpără iute o rachetă de la elvețieni și-și trimit în spațiu cel mai celebru expert în praf stelar: pe Jakub Procházka, care lasă în urmă o nevastă frumoasă foc și iubitoare, numai ca să fie el prima ființă umană care va studia praful violet din coada cometei. Dar cum nicio misiune spațială nu e floare la ureche, că doar a dovedit-o inclusiv echipajul lui Apollo XIII, nici lui Jakub nu-i va chiar ușor. Mai ales după ce începe să primească vizita unui extraterestru cu aspect de caracatiță uriașă, căruia îi va da numele Hanuš, în onoarea unui celebru ceasornicar praghez, capabil să-i intre în minte lui Jakub și să-i scoată la iveală cele mai ascunse temeri.

Și temerile sale, oameni buni, încep de pe la șase-șapte ani, odată cu ultima sacrificare a porcului din perioada comunistă, când are loc Revoluția de Catifea în Cehia, și micul Jakub află cu stupoare că tatăl său lucrase în slujba comuniștilor: adică își turnase vecinii la organele de stat și-i torturase el însuși în beci cu gheata de fier. Vedeți voi, ceea ce înainte de 1989 era considerat demn de laudă, după aceea s-a transformat într-o moștenire chinuitoare și grea, de care Jakub n-a scăpat nici măcar după ce-a călătorit până la Venus: rușinea de a ști că părintele său iubit, care a fost ca soarele pentru el, a torturat oameni pentru a avea zi de zi ce pune pe masă. Chiar dacă a ieșit din scenă foarte repede, într-un accident în Alpii austrieci, alături de nevastă, iar micul Jakub a fost crescut de la zece ani de bunici, tatăl său i-a rămas în gând lui Jakub chiar și acum, la maturitate, când a devenit un expert destul de cunoscut și primul astronaut din Boemia care avea să cerceteze praful din coada cometei buclucașe, prilej de imensă mândrie pentru toată populația Cehiei:

„- Am reușit să le ținem piept austro-ungarilor când au încercat să ne ardă cărțile și să ne interzică limba. Eram o superputere industrială înainte să ne ia Hitler de iobagi. I-am supraviețuit lui Hitler numai ca să îndurăm devastarea economică și intelectuală pricinuită de sovietici. Și totuși, iată-ne acum în viață, suverani și bogați. Ce urmează, Jakub? Care e viziunea pentru națiunea noastră, ce ne va defini pe viitor?… Măreția unei națiuni nu e definită de abstracțiuni, Jakub. E definită de imagini. De povești care se împrăștie de la om la om, prin televiziune sau pe internet, povești despre construcția unui nou parc, despre hrănirea celor fără adăpost și despre arestarea oamenilor răi care fură de la oamenii buni. Măreția unei națiuni stă în simbolurile ei, în gesturile ei memorabile, în lucrurile nemaivăzute pe care le face. Tocmai de aceea rămân americanii în urmă – și-au construit națiunea pe ideea de a face lucruri noi, iar acum preferă să stea și să se roage ca lumea să nu-i pună să se adapteze prea mult. Noi n-o să-i urmăm pe această cale. N-o să urmăm pe nimeni. O să luăm naveta asta și o s-o trimitem spre Venus. Suntem o națiune de regi și descoperitori, dar copiii de peste ocean încă ne confundă cu Cecenia sau ne reduc la marea noastră afinitate pentru bere sau la pornografie. În câteva luni, băieții ăștia or să știe că suntem singurii care au avut curajul să studieze cel mai neobișnuit fenomen științific al acestui secol.”

Parte meditație filosofică asupra rostului nostru în viață, asupra a ce însemnătate are ființa umană pe lumea asta, dacă e doar un fir de praf cosmic printre alte trilioane de fire de praf cosmic din acest neînsemnat colț de galaxie sau dacă avem un rol ceva mai important în angrenajul complex pe care-l reprezintă viața, parte roman SF cu tentă hard ce încearcă să facă pasul către mainstream, mai ales prin episoadele de introspecție, de aducere aminte a unor episoade din dureroasa copilărie a lui Jakub, „Astronautul din Boemia” reprezintă o dovadă în plus că SF-ul poate fi și altceva și că greaua moștenire comunistă nu ne obsedează doar pe noi, românii, care o exprimăm atât în filme, cât și în scrieri, ci și pe alții, rămași, din nefericire, la fel ca noi, de partea greșită a istoriei de după cel de-Al doilea Război Mondial. Și știți ceva? Știți că așteptam cu mai mare nerăbdare capitolele despre copilăria lui Jakub, chinuit, ca vai de el, decât cele dedicate călătoriei în spațiu și discuțiilor cu extraterestrul Hanuš?

Posted by Liviu

Reclame