Lecturi 155: Robert Bryndza – Fata din gheață & The Night Stalker

Posted: ianuarie 11, 2019 by fansf in În curs de apariție, Lecturi, Mystery, Non-SFFH, Policier, Recenzii, Suspense, Thriller, Traduceri
Etichete:, , , , , ,

  37955619

Robert Bryndza – Erika Foster I: Fata din gheață (Detective Erika Foster I: The girl in the ice, 2016) 424p., TPB, 13×20, Trei, 2018, Colecția Fiction Connection, trad. Lidia Grădinaru, red. Oana Dușmănescu, 39 lei, ISBN 978-606-400-406-2

Nominalizări: Goodreads Choice Award Nominee for Mystery & Thriller 2016

Nota Goodreads: 3.95 (50652 note)

Robert Bryndza – Erika Foster II: The Night Stalker (2016) 384p., Mobi EBook, Bookuture, 2016

Nota Goodreads: 4.21 (14998 note)

Descrierea editurii: „Un tânăr descoperă cadavrul unei femei sub un strat gros de gheață dintr-un lac aflat într-un parc londonez. Inspector-șef Erika Foster este chemată să conducă investigația pentru găsirea criminalului. Victima, o fată frumoasă și bogată, părea să ducă existența perfectă. Însă în cursul anchetei, Erika își dă seama că există legături între crima aceasta și uciderea a trei prostituate, toate găsite strangulate, cu mâinile legate și aruncate în apele din jurul Londrei. Ce secrete întunecate ascunde fata din gheață? În timp ce se luptă cu demonii interiori, dar și cu un criminal mai periculos decât a întâlnit vreodată, Erika Foster trebuie să rezolve cazul ca să își salveze cariera.”

Descrierea volumului doi de pe Goodreads: „Dacă te privește Vânătorul de noapte, ești deja mort… În miezul unei nopți de vară înăbușitor de fierbinte, inspectorul-șef Erika Foster este chemată la locul unei crime. Victima, un doctor, a fost găsită sufocată în pat. Are încheieturile mâinilor legate și ochii holbați îi privesc pe cei sosiți la fața locului printr-o pungă de plastic transparent strânsă în jurul capului. Câteva zile mai târziu, este găsită o altă victimă, în împrejurări identice. Pe măsură ce Erika și echipa ei încep să sape din ce în ce mai adânc, ei descoperă un criminal ce acționează extrem de meticulos – urmărindu-și victimele înainte de-a alege momentul potrivit pentru a ataca. Victimele sunt bărbați singuri, ce duceau vieți extrem de discrete. De ce le este trecutul învăluit în mister? Și care-i legătura lor cu criminalul? În timp ce valul de căldură sufocă Londra cu totul, Erika va face tot ce-i stă în puteri ca să-l oprească pe Vânătorul de noapte de la mai face și alte victime, chiar dacă acest lucru înseamnă să-și riște chiar și serviciul. Dar poate că victimele nu sunt singurele vânate… Poate chiar Erika însăși își va risca viața.”

Notă: primul volum a fost tradus de Lidia Grădinaru și a apărut la începutul anului 2018, al doilea volum a fost tradus de mine și va apărea, probabil, la începutul anului 2019, tot la editura Trei.

Despre primul volum am scris câteva impresii pe Goodreads, după ce l-am citit, în vară, plecat fiind din țară. Sincer, nu m-a dat pe spate, căci numărul clișeelor pe care Robert Bryndza a izbutit să le strângă în doar patru sute de pagini este tulburător de mare. Nu ingeniozitatea criminalului sau modul de desfășurare al anchetei este cel care impresionează în acest prim volum, intitulat „Fata din gheață”, nici modul de operare al criminalului, nici felul în care-și alege victimele (căci fata din gheață nu este nici prima, nici ultima victimă a odiosului strangulator), nici modus-ul operandi al anchetatorilor. Nu, ce m-a impresionat cel mai mult și m-ar fi îndemnat să merg mai departe cu seria chiar dacă nu mi-ar fi fost mie propus spre traducere al doilea volum a fost personajul principal: Erika Foster, o polițistă de origine slovacă ce are un trecut… să-i spunem cel puțin dureros.

Credeți-mă ce spun, personajul este mai mult decât impresionant, de talia lui Helen Grace, polițista dură ca o stâncă din întunecatele romane semnat de M.J. Arlidge (despre primele două volume ale seriei cu același nume am scris aici și aici). Da, nu cred că exagerez cu nimic: în urmă cu un an (în cazul primului volum), Erika era inspector-șef al unei secții de poliție din Manchester și din echipa ei făcea parte și Mark, soțul ei; în timpul unui raid împotriva unui traficant de droguri, sunt întâmpinați de o ploaie de gloanțe și mai mulți membri ai echipei, inclusiv Mark, își pierd viața; cine este considerată responsabilă? Erika, evident, căci dacă totul ar fi mers bine, cei lăudați ar fi fost șefii ei. Așa, însă, Erika rămâne și fără soț, și cu reputația știrbită. Pentru a uita totul, se mută la secția de poliție Lewisham Row din Londra, unde dă, în primul volum, peste ucigașul de prostituate și peste o rețea de traficanți de carne vie români. Da, până și acolo au ajuns peștii noștri dunăreni.

Dar cum să mă exprim cât mai delicat? Metodele Erikăi Foster sunt cel puțin… neconvenționale. N-are mamă, n-are tată când vine vorba să-și facă treaba. Nu ține seama de recomandările superiorilor, intrând adesea în conflict cu ei (e drept că nici n-are cum altfel, la cât de dobitoci și de îndărătnici în prostie sunt o parte dintre ei) și nici regulile nu-i sunt chiar familiare. Ea ține cont doar de instinct. Iar instinctul ei este de-a dreptul formidabil și o ajută să deslușească ițele complicate ale celor mai dificile cazuri. Dar este și motivul numeroaselor belele în care intră. Instinctul și, bineînțeles, încăpățânarea ei incredibilă.

În timp ce primul volum este doldora de clișee de la prima până la ultima pagină, cel de-al doilea reprezintă un spectaculos salt în direcția cea bună. Nu vreau să mă credeți pe cuvânt, așa că vă recomand să citiți cartea când va apărea în traducere. Dar zic că pot oferi o părere avizată, citind o tonă de cărți pe acest subiect și traducând-o pe parcursul a mai bine de patru luni (cu pauza aferentă din vară, ultima). Și părerea mea (și a multora, o zice chiar nota de pe Goodreads, o redutabilă creștere a notei, de la 3.95 la 4.21, de la primul la al doilea volum) este că seria merită o șansă și nici primul volum nu reprezintă absolut deloc o pierdere de vreme: chiar dacă ancheta nu reprezintă vreo noutate, este o excelentă introducere pentru unul dintre cele mai complexe personaje întâlnite de mine vreodată – Erika Foster, bineînțeles. Ambițioasă, tenebroasă, determinată, încăpățânată, inteligentă, cu un aspect fizic de invidiat și cu o ascuțime a minții care face de rușine chiar și cei mai experimentați detectivi din filmele americane. Să mai adaug și că suferă cumplit după soțul mort? Că nu-și poate reveni nici acum, la doi ani de la moartea lui (acțiunea din volumul doi, „The Night Stalker”, se petrece la un an distanță de cea din primul volum) și că amintirile revin cu încăpățânare, nemiloase, să o bântuie și să-i facă viața amară?

Iar criminalul, Vânătorul de noapte? Ei bine, este de-a dreptul înfricoșător: își urmărește victimele, le intră în case, le droghează, apoi le sufocă cu o pungă pentru sinucideri. Uneori, până să moară, acestea se chinuie vreo cinci minute, plătind pentru păcatele lor din timpul vieții. Noroc cu Vânătorul, care se consideră îndreptățit să le pândească și să le pedepsească pentru păcatele comise. Sincer, de mult n-am mai întâlnit un personaj atât de complex, atât de bine schițat, cu toată nebunia lui care-l mână să comită acte de o atrocitate extremă. Și când mă gândesc la criminalul din primul volum…

De asemenea, v-am mai spus că Erika Foster este de-a dreptul fascinantă? Că autorul este suficient de abil încât să păstreze părțile bune pentru al doilea volum și că promite multe și pentru următoarele volume (seria numără deja șase titluri)? Că este cea care-și urnește colegii și șefii chiar și când aceștia consideră că nu mai există nicio speranță, când mass-media le urmărește orice mișcare, gata să-i taxeze la cea mai mică greșeală? Că șefi idioți și cu ochelari de cal, care pun mai presus imaginea lor și a instituției pe care în mod nedrept o conduc, în locul unora mult mai capabili, există peste tot, nu numai la noi (dar la ce să te aștepți de la un popor care a votat, în mod conștient, să iasă din UE?), și că aceștia ajung să-și saboteze subalternii, numai să nu-și păteze reputația?

Ei, ar mai fi multe de discutat. Rămân la impresia inițială: volumul doi este mult mai solid, mult mai complex și mult mai întunecat decât primul volum (deși nici acela nu era plin de fapte luminoase), așa încât nu-mi pierd speranța în serie, ba din contră, cred că va crește de la un volum la altul. În plus, autorul reușește să atingă, în doar vreo patru sute și ceva de pagini, multe probleme ale societății de azi: violența domestică, neglijarea copiilor, care vor ajunge la rândul lor să-și neglijeze odraslele, cercurile de pedofili cu membri sus-puși în societate (și să nu uităm că pedofilul neprins poate fi chiar unchiul care te ținea pe genunchi când erai mic și-ți dădea bomboane ori de câte ori venea în vizită), incompetența ridicată la rang de virtute în instituțiile statului, modul în care este privită comunitatea LGBT pe toate meleagurile (e drept că la ei nu se organizează referendumuri costisitoare care să le îngrădească drepturile) și multe altele. Concluzia: un volum unu care reprezintă o încălzire pentru adevăratul tur de forță care este volumul doi – „Vânător de Noapte”.

Posted by Liviu

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.